BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

• Adresa: Str. Marinescu nr. 23, etaj 3

• Colectivul disciplinei:
– Prof. dr. Gianina Cristina CRIȘAN
– Conferențiar dr. Ramona PĂLTINEAN
– Conferențiar dr. Andrei MOCAN
– Șef lucr. dr. Cristina ȘTEFĂNESCU
– Șef lucr. dr. Georgeta BALICA
– Șef lucr. dr. Irina IELCIU
– Asist. univ. dr. Ana Maria Gheldiu
– Laborant : Codruța GUȚIU
– Îngrijitoare : Cristina DUCA
Oferta educațională
– Botanică farmaceutică an I sem. I și II
– Nutraceutice de origine vegetală
an I sem II curs optional
– Biologie celulară si moleculară an II sem I
– Genetică moleculară si inginerie genetică
an I sem II
– Micologie curs opțional an II
Informații despre disciplină
• Botanică farmaceutică sem. I : 7 credite
• Botanică farmaceutică sem. II : 4 credite
• www. farma.umfcluj.ro
 Bibliografie
Botanică farmaceutică semestrul I si II
• Tămaş M: Botanică farmaceutică, vol. I (Citologia), Ed. Med. Univ. UMF Cluj-
Napoca, 2004
• Tămaş M: Botanică farmaceutică, vol. II (Histologia) Ed. Med. Univ. UMF Cluj-
Napoca, 2002
• Tămaş M: Botanică farmaceutică, vol. III (Sistematica - Cormobionta), Ed. Med.
Univ. UMF Cluj-Napoca , 1999
• Gianina Crișan, Cristina Ștefănescu, Irina Ielciu, Andrei Mocan: Botanică
farmaceutică identificarea micro- și macroscopică a speciilor vegetale, Ed. Med.
Univ. UMF Cluj-Napoca, 2013
• Guignard J.-L.: Botanique, Ed. Masson Paris, 1998
• Spichiger R.-E. et al.: Botanique systématique des plantes a fleurs, Pres. Pol. et
Univ Romande, Lausanne, 2002
• Laberche J.-C.: Biologie végétale, Ed. Dunod Paris, 1999
• Roland J.-C., Roland Françoise: Biologie végétale. 2. Organisation des plantes à
fleurs, Ed. Dunod Paris, 2001
• www.farma.umfcluj.ro : Curs Botanică farmaceutică
• ***Flora Europaea. Cambridge: Cambridge University Press, 1993.
 Botanica farmaceutică
• Botanica reprezintă ştiinţa care se ocupă cu
studiul plantelor şi a apărut încă din antichitate
odată cu necesitatea omului primitiv de a se
hrăni.
• Semestrul I:
– Citologia vegetală
– Histologia vegetală
– Morfologia şi anatomia organelor vegetale
• Semestrul II:
– Înmulţirea şi reproducerea
– Sistematica vegetală
 Citologia vegetală
• Citologia vegetală poate fi definită ca ramura
botanicii care se ocupă cu:
– studiul structurii celulei vegetale,
– al ultrastructurii organitelor celulare şi
– cu rolul fiziologic al acestora.
• Numele de citologie derivă de la cuvintele
greceşti :
• « kytos=cavitate » şi « logos= ştiinţă ».
 Citologia vegetală
• Organizarea generală a celulei vegetale
• Compoziția chimică a celulei vegetale
• Structura și ultrastructura organitelor celulare
• Rolul biologic al organitelor celulare
 CELULA
• Celula este considerată unitatea de bază a
sistemelor vii, cea mai mică entitate capabilă să
manifeste atributele esenţiale ale viului:
– creştere,
– metabolism,
– răspuns la stimuli, şi
– autoreplicare.
• Denumirea de celulă provine de la termenul latin
« cella=cameră »,
• cellula fiind diminutivul de la cella.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• Înalt grad de organizare
• Rol funcțional
• Transformarea energiei
• Existența unui metabolism propriu
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• înalt grad de organizare:
– Celula
• Organite celulare
– Complecși macromoleculari
» Molecule – monomeri
• Celulele sunt alcătuite din molecule organice
extrem de complexe care împreună
contribuie la realizarea sistemului viu
conferindu-i acestuia proprietăţi distinctive
de ale moleculelor de la care s-a pornit.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• Moleculele care alcătuiesc aceste sisteme vii sunt
lipsite de viaţă deşi sunt foarte complexe ca
structură şi comportament chimic.
• Descoperirea arhitecturii lor moleculare a permis
şi înţelegerea structurii şi a funcţiei organismelor
vii.
• Complexele macromoleculare la rândul lor au un
foarte înalt grad de organizare tridimensională
chiar dacă ele sunt formate din molecule mici
care se repetă cum ar fi : glucide, aminoacizi,
nucleotide, etc.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• rol funcţional
• Structurile biologice îndeplinesc întotdeuna un
rol funcţional în organism.
• Atât părţile unui sistem viu cât şi agenţii chimici ai
metabolismului au câte un scop biologic ceea ce
deosebeşte biologia de ştiinţele lumii materiale
chimia, fizica, geologia.
• În biologie există întotdeauna un rol al
structurilor pe care le observăm sau a organizării
moleculare a acestora.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• transformarea energiei
• Organismele vii au şi o altă caracteristică
importantă şi anume transformarea energiei.
• Menţinerea organizării lor structurale şi a
activităţii sistemelor vii depinde de abilitatea lor
de a extrage energia din mediul înconjurător.
• Sursa fundamentală de energie este soarele.
• Energia solară este transferată de la organismele
fotosintetizatoare care o captează la ierbivore şi
apoi la carnivore.
• Biosfera este un sistem în care energia este
transferată.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• existenţa unui metabolism propriu
• Principalii precursori pentru formarea biomoleculelor sunt:
– apa,
– dioxidul de carbon şi
– compuşi anorganici cu azot:
• amoniu (NH4+),
• nitratul (NO3-) şi
• azotul (N2).
• Procesele metabolice asimilează şi transformă aceste
substanţe anorganice în biomolecule cu un înalt nivel de
organizare şi complexitate.
 Caracteristicile distinctive ale
sistemelor vii
• Într-o primă etapă aceşti precursori sunt
transformaţi în metaboliţi, compuşi organici
simpli care sunt intermediari în transformarea
energiei celulare şi în biosinteza unor seturi de
molecule (monomeri) ce se pot polimeriza pentru
a forma macromolecule :
– aminoacizi,
– glucide,
– nucleotide,
– acizi graşi, glicerol.
• Macromoleculele construite prin legarea
covalentă a monomerilor sunt:
– proteine,
– polizaharide,
– acizi nucleici şi
– lipide.
• Interacţiunile între macromolecule conduc la un nivel
superior al organizării structurale, complecșii
macromoleculari.
• Diferiţi membrii ai unei sau mai multor clase de
macromolecule, se unesc pentru a forma ansambluri
specifice cu importante funcţii la nivel subcelular.
• Exemple de complecși macromoleculari sunt:
– Complecși multifuncţionali enzimatici,
– ribozomii,
– cromozomii,
– elementele citoscheletului.
• Acești complecși macromoleculari îşi menţin structura
prin legături necovalente (legături de hidrogen, atracţii
ionice, forţe van der Waals, interacţiuni hidrofobe) spre
deosebire de moleculele din care sunt formate care îşi
păstrează structura datorită legăturilor covalente.
• Aceste forţe de slabă intensitate menţin complexul
macromolecular intr-o stare funcţională de înaltă
organizare. Deşi legăturile necovalente sunt slabe, ele
sunt numeroase şi pot împreună să păstreze
arhitectura supramoleculară a complecșilor în condiţii
variate de temperatură, pH.
• Următorul nivel superior de organizare a sistemelor vii
este reprezentat de organitele celulare.
 COMPOZITIA CHIMICA
A ORGANISMELOR VII
• Componenți minerali (anorganici)
– Apa
– Elementele minerale
• Sărurile minerale disociate
• Sărurile minerale insolubile
• Combinații organominerale
• Componenții organici
– Glucide
– Lipide
– Proteine
– Acizi nucleici
 COMPOZITIA CHIMICA
A ORGANISMELOR VII
Componentii minerali (anorganici): apa si sarurile
minerale
• APA – component esential al materiei vii (90%); poate atinge
un maxim de 98% in cazul fructelor carnoase si un minim de
10-15% pentru semintele in stare de latenta
• Exista mai multe fractiuni ale apei in constitutia celulei care au
fost puse in evidenta prin deshidratare progresiva utilizand
tehnica presarii tesuturilor vii
– APA IN EXCES – poate fi indepartata fara a fi afectate metabolismul
sau vitalitatea protoplasmei
– APA METABOLICA – dupa indepartarea ei este afectat metabolismul
dar nu si vitalitatea protoplasmei
– APA VITAL NECESARA – prin indepartarea ei este afectata vitalitatea si
celula moare
– APA REZIDUALA – mai poate fi extrasa prin presare si dupa moartea
protoplasmei
– APA LEGATA – nu poate fi extrasa prin presare dupa moartea celulei
numai la temperaturi ridicate
 Componentii minerali - APA
 Este un solvent polar
caracterizat prin forte de
atractie intermoleculare
foarte ridicate
 Moleculele de apa tind sa
se grupeze intr-o retea
tridimensionala formand
legaturi de hidrogen
 Produce ionizarea
electrolitilor si a numerosi
compusi organici
 Elementele minerale
• Reprezentate de saruri minerale
disociate in ioni si solubilizate in
spatiile intermicelare ale
protoplasmei sau in vacuomul
celular
• Saruri minerale insolubile care se
depun sub forma de cristale
minerale
• Combinatii complexe organo-
minerale sub forma de
oligoelemente (complexe
enzimatice, structuri metolo-
proteice)
 CLASIFICAREA ELEMENTELOR CHIMICE
• MACROELEMENTE: peste 10-3% : oxigen (70%); carbon (18%);
hidrogen (10,5%), azot, fosfor, sulf, potasiu, sodiu, calciu,
magneziu, aluminiu, clor

• MICROELEMENTE: intre 10-3 si 10-6 % : mangan, fier, cupru,

zinc, siliciu, titan, nichel, staniu, brom, fluor, bor

• ULTRAMICROELEMENTELE: mai putin de 10-6 % : arsen,

molibden, cobalt, iod, plumb, argint, aur

• Cu exceptia celor care se volatilizeaza elementele minerale se

analizeaza in cenusa rezultata din calcinarea tesuturilor
vegetale
 COMPONENTII ORGANICI
• Sunt reprezentati de:
- glucide
- lipide Substante ale metabolismului
primar cu rol structural,
- proteine functional si energetic

- acizi nucleici
- biocatalizatorii vitamine

(efectori biochimici) enzime

Rol in reglarea
metabolismului si in hormoni vegetali
crestere si dezvoltare
 COMPONENTII ORGANICI
• Substante ale metabolismului secundar:
- foarte variate
- caracteristice unor tesuturi si specii
- importante din punct de vedere farmaceutic
- sinteza lor depinde de substantele ce alcatuiesc
metabolismul primar

• Exemple: alcaloizi, saponine, taninuri, heterozide, uleiuri

volatile
 GLUCIDELE
• Clasificare:
- oze (monozaharide, zaharuri reducatoare)
- ozide (elibereaza oze prin hidroliza)
- holozide (elibereaza numai oze)
- heterozide (oze+agliconi - genine)

• MONOZAHARIDE (oze):
- hexoze: glucoza, fructoza, galactoza, ramnoza
- pentoze: arabinoza, xiloza, riboza
 ramnoza
galactoza
 GLUCIDELE
Holozidele oligozide
poliholozide
Oligozide: - diholozide: - zaharoza
- maltoza
- lactoza
- triholozide: gentianoza, rafinoza
- tetraholozide: stachioza
 lactoza
zaharoza

Maltoza (2 glucoza)

stachioza
 Poliholozidele
 Poliholozide omogene
- amidonul este un poliholozid format dintr-un numar
foarte mare de molecule de α-glucoza legate 1-4 si constituie
substanta de rezerva din albumenul semintelor de graminee,
din rizomi sau tuberculi
- celuloza este o poliholozida formata din molecule de β-
glucoza legate tot 1-4 in care doua molecule vecine sunt
rasucite cu 180oC si reprezinta constituentul principal al
peretelui scheletic
- inulina este un polifructozan format prin
policondensarea fructozei; se intalneste in organele subterane
ale multor Asteraceae fiind izolata pentru prima data din
radacina de iarba mare (Inula helenium)
amilopectina

amiloza
inulina
 POLIHOLOZIDE NEOMOGENE
• Mucilagii
• Poliuronide
• Hemiceluloze
• Pectine
• Gume
• Contin in molecula lor alaturi de oze un numar
mare de acizi uronici si derivati sulfurati,
metilati, acetilati
• Poliolii rezulta in urma reducerii gruparilor aldehidice
sau cetonice ale ozelor sub influenta unei
dehidrogenaze (NADP) astfel incat toti atomii de C au
cate o functie hidroxil;
• exemple:
– adonitolul (Adonis vernalis),
– manitolul,
– sorbitolul (fructele de Rosaceae),
– volemitolul (radacina de Primula officinalis)
adonitol

sorbitol

inositol fosfatidilinositol
 Concluzii
 Glucidele sunt sintetizate de plantele verzi prin fotosinteza
 Constituie pentru toate celulele o sursa energetica
 Riboza si dezoxiriboza intra in constitutia acizilor nucleici
 Polimerii glucidelor sunt:
- substante de rezerva (amidon, inulina)
- elemente scheletice (celuloza, hemiceluloza,
pectinele)
- produsi de secretie (mucilagiile, gumele)