Europa în mișcare

O oportunitate
și o provocare
Migrația în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană
Puteți găsi această broșură, precum și alte explicații succinte și clare despre UE la adresa de internet:
ec.europa.eu/publications

Comisia Europeană
Direcția Generală Comunicare
Publicații
1049 Bruxelles
BELGIA

Manuscris finalizat în mai 2009

Ilustrația copertei: © Van Parys Media

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2010

16 p. — 21 × 29,7 cm

ISBN-978-92-79-12668-0
doi:10.2775/33302

© Uniunea Europeană, 2010

Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau reproducere a fiecărei fotografii în parte,
trebuie să se solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de autor.

Printed in Germany

Tipărit pe hârtie înălbită fără clor

Europa în mișcare

O oportunitate
și o provocare
Migrația în Uniunea Europeană

În cadrul Uniunii Europene,

fiecare stat membru își stabilește
propria politică de imigrație.
To t u ș i , l i d e r i i l a n i v e l d e U E
au recunoscut că imigrația este
o prioritate comună și că țările
lor se confruntă cu provocări
similare. Prin urmare, au decis să
coordoneze aspecte importante
ale politicii de imigrație.
Europa în mișcare

Cuprins
Tradiția unei atitudini deschise 03
Un magnet pentru imigranți 05
Imigrația legală este în interesul tuturor 06
Nu imigrației fără integrare 08
Reducerea imigrației ilegale 10
Dreptul la azil: datoria de a proteja 12
Împărțirea responsabilităților 13
Lecturi suplimentare 15
 03

O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      T r a d i ț i a u n e i at i t u d i n i d e s c h i s e
Tradiția unei
atitudini deschise
Uniunea Europeană
duce lipsă de specialiști
înalt calificați.

Înțelegerea cifrelor
Opiniile asupra imigrației pot fi extrem de diferite. În timp ce liderii
din domeniul afacerilor din multe țări UE solicită mai mulți lucrători
imigranți pentru a ocupa locurile de muncă vacante, alte voci susțin
că UE este inundată de imigranți fără forme legale. Cifrele fiabile
sunt uneori greu de găsit și cel mai adesea sunt greșit interpretate.
În prezentul document, punem cifrele pentru principalele tipuri de
imigranți în context.
În 2007, se stabiliseră legal, în cele 27 de țări ale UE, 18,5 milioane de
imigranți din țări necomunitare (denumiți „imigranți necomunitari”),
reprezentând 4 % din totalul populației.
Aproximativ 9 milioane de cetățeni UE locuiesc într-o altă țară decât

© Corbis
țara lor de origine.
Imigranții fără forme legale reprezintă numai o mică minoritate în
comparație cu aceștia. Deși, prin definiție, nu pot exista cifre oficiale,
estimările Comisiei Europene sugerează că există cel puțin 4,5 milioane
de persoane care locuiesc ilegal în statele membre ale UE. Pe teritoriul
UE, aproximativ 500 000 sunt reținuți în fiecare an.
I migrația în UE este și va rămâ-
ne o realitate în viața de zi cu zi.
Imigranții fac parte din țesătura
Fiecare stat UE este liber să iden-
tifice numărul și tipul de lucrători
imigranți de care are nevoie și să le
Persoanele care solicită azil sunt chiar mai puțin numeroase. Numărul economică și culturală a Uniunii emită acestora permise de muncă și
lor se află la cel mai scăzut nivel de mai mult de un deceniu, cu o Europene. Aceștia sunt prezenți la de ședere. Țările-gazdă sunt în acest
toate nivelurile forței de muncă, caz responsabile cu integrarea
medie de numai 200 000 pe an.
răspunzând unor nevoi cărora na- imigranților și a familiilor acestora în
tivii nu le pot răspunde. Aceștia noua lor țară. Totuși, imigrația este
includ specialiști în domeniul IT un aspect delicat. UE și statele sale
foarte calificați, asistenți medicali și membre convin că este nevoie atât
alte profesii din domeniul sănătății, de o gestionare atentă, cât și de o
precum și lucrători care îndepli- mai mare cooperare.
nesc sarcini pe care cetățenii UE nu
mai doresc să le realizeze. Provo-
carea este astfel de a se asigura că
imigrația este în beneficiul tuturor –
al cetățenilor și al societății UE, al
imigranților și al familiilor acestora
și, pe cât posibil, al țării de origine a
acestora din urmă.
© Reporters

Grație libertății de circulație a

cetățenilor din UE, acest cuplu
ar putea părăsi Danemarca
pentru a merge în Spania.
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      T r a d i ț i a u n e i at i t u d i n i d e s c h i s e
04
© Van Parys Media
Uneori, imigranții
prestează activități Rezolvarea problemei
pe care cetățenii imigrației ilegale
UE nu doresc să
le mai desfășoare.
Imigrația ilegală în UE trebuie re-
dusă din cauza multiplelor sale
consecințe negative, precum și
a legăturilor acestui fenomen cu
grupurile criminale și traficul de
ființe umane. De asemenea, devi-
ne dificilă identificarea refugiaților
autentici. Foarte adesea, persoa-
nele care circulă vin în grupuri
mixte. Acestea includ imigranți al
căror motiv principal este să caute
o viață mai bună în Europa și
imigranți care vin pentru a scăpa
de persecuție și de încălcări grave
ale drepturilor omului.
Imigrația ilegală și publicitatea
care i se acordă sporesc preocu-
pările anumitor țări și regiuni din
UE referitoare la probleme de
siguranță și umanitare. Statele
membre ale UE lucrează așadar
împreună pentru a descuraja
persoanele să pătrundă ilegal pe
teritoriul UE și pentru a ajunge la
acorduri privind modul de repa-
triere al celor care fac totuși acest
lucru.
Protejarea persoanelor
care caută azil
Țările UE au o lungă tradiție de
acordare a unui refugiu sigur pen-
tru persoanele care solicită azil în
mod legitim. De asemenea, țările
UE sunt obligate să le proteje-
ze prin legislația internațională.
Dreptul la azil este garantat prin
Carta drepturilor fundamentale
a UE, adoptată în 2000. Guvernele
naționale au luat deja o serie de
măsuri pentru a garanta că toate
persoanele care caută protecție în
UE sunt tratate corect și eficient.
Normele UE armonizează proce-
durile de la nivel național privind
modul în care trebuie procesate
cererile de azil. Acestea stabilesc
standarde minime privind modul
în care persoanele care solicită azil
ar trebui primite, precum și crite-
rii fixe pentru cei care se califică
pentru protecție internațională.
Acest fapt înseamnă că se face
o distincție între persoanele cu
o reală nevoie de protecție și ace-
lea care au ales să se mute pentru
a-și îmbunătăți nivelul de trai.
De fapt, țările din UE au făcut mai
multe progrese în direcția definirii
unei politici comune privind azilul
decât au făcut în privința unor as-
pecte mai complexe și mai vaste
ale imigrației. 
 05

O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      U n m a g n e t p e n t r u i m i g r a n ț i
Un magnet
© Van Parys Media

pentru imigranți
T imp de peste 400 de ani,
emigranți din Europa s-au de-
plasat în masă către America de
Nord și de Sud, Australasia și (într-un
număr mai mic) către Africa. Aceștia
au plecat în căutarea unei vieți mai
bune pentru ei și familiile lor sau
pentru a scăpa de persecuția reli-
gioasă sau politică din țara lor. Azi,
țările Uniunii Europene sunt, la rân-
dul lor, un magnet pentru imigranți,
atrăgând oameni din alte țări cu
prosperitatea lor și cu stabilitatea
lor politică.
Pe măsură ce țările vest-europene
și-au revenit după Al Doilea Război
Mondial, au invitat imigranți din
regiunile învecinate și din fostele
colonii să stimuleze forța de muncă
locală, odată cu expansiunea eco-
nomiilor în anii '50 și '60. Imigranții
care au venit în acei ani și cei care
i-au urmat au ajutat la crearea unei
Uniuni Europene prospere, așa cum
o știm astăzi.
De asemenea, au existat anumite
mișcări interne de persoane, între
frontierele UE, prin care cetățenii săi
au beneficiat de dreptul de a circula
și de a locui liber pe teritoriul UE.
O mai mare afluență
Numărul persoanelor care sosesc
din afara frontierelor UE a cres-
cut în ultimii ani, odată cu mărirea
diferenței dintre țările bogate și
cele sărace, iar numărul conflictelor
locale și regionale la porțile Europei
și mai departe a crescut. Călătoriile
mai ușoare reprezintă un alt factor.
La începutul secolului, migrația netă
în UE era mult sub un milion pe an;
în schimb, în prezent, cifra anuală se
situează la 1,75 milioane.
Totuși, statisticile privind migrația
netă furnizează numai un indicator.
Acestea captează diferența dintre
noii sosiți în UE și rezidenții care
pleacă. Ele nu fac diferența între
imigranții pe motive economice și
alți noi rezidenți precum studenții
sau cei care vin din alte motive
decât cele economice.
În ultimii ani, cea mai mare parte
a noilor permise de ședere au
fost acordate membrilor familiilor
imigranților deja instalați (aproxi-
mativ 35  %), urmând noii lucrători
imigranți (28 %) și studenții (15 %).
Din cele 18,5 milioane de resortisanți
din țări terțe care locuiesc legal
în UE, cei mai numeroși provin
din Turcia (2,3 milioane), Maroc
(1,7 milioane), Albania (0,8 milioane)
și Algeria (0,6 milioane). Numărul lo-
cuitorilor născuți peste hotare este
mai mare de atât. Mulți imigranți
obțin cetățenia țării lor gazdă și nu
mai apar în cifrele statistice. 

Libera circulație a lucrătorilor UE

Fiecare cetățean al UE are dreptul de a trăi și de a lucra în orice altă țară din UE. Acesta este unul dintre beneficiile
cele mai concrete ale apartenenței la UE de care se bucură cetățenii săi. Pentru unii dintre ei, acest fapt a implicat
mutarea din țări mai sărace către țări mai bogate, în general în Europa de nord-vest, pentru a beneficia de salarii mai
mari și de condiții mai bune de viață. Totuși, acest fenomen nu s-a înregistrat într-un singur sens. Mulți migranți au
ales să facă schimbarea în cealaltă direcție, în special odată cu ieșirea la pensie. Aceștia schimbă clima dură a Mării
Nordului sau a Mării Baltice cu a țărmurilor mai blânde ale Mediteranei.
Până de curând, un număr relativ mic de cetățeni UE s-au mutat în afara granițelor. Însă migrația economică de la
est la vest a crescut după extinderile din 2004 și 2007, ca urmare a diferenței de bunăstare dintre noile membre, mai
sărace, și restul Uniunii. Cele mai bogate regiuni din UE a celor 27 de națiuni erau de nouă ori mai bogate decât cele
mai sărace dintre acestea și aveau locuri de muncă de oferit. Migranți din Polonia și statele baltice s-au îndreptat
către Germania, Irlanda și Regatul Unit, în timp ce românii, din motive culturale și lingvistice, au căutat de lucru în
Italia și în Spania.
Totuși, această tendință s-a atenuat. Odată cu criza economică, sunt mai puține locuri de muncă disponibile în 2009,
în țările-țintă. Pe de altă parte, această atenuare se datorează și scăderii diferenței dintre nivelurile de bunăstare
din vechile și noile state ale UE, ceea ce încurajează anumiți migranți să se reîntoarcă acasă. Anumite țări din UE au
limitat inițial afluența de lucrători din noile state membre, însă aceste restricții temporare sunt eliminate treptat.
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      I m i g r aț i a l e g a l ă e s t e î n i n t e r e s u l t u t u r o r
06
Imigrația legală este
în interesul tuturor
U E necesită mai mulți lucră-
tori din afara granițelor sale.
Aceștia au o importanță vitală pen-
tru asigurarea creșterii economice
și a prosperității. Acest aspect se
va accentua în viitorii ani, odată cu
îmbătrânirea populației UE și cu
reducerea forței de muncă. Acest
fenomen de îmbătrânire este o
tendință pe termen lung care tre-
buie rezolvată, chiar dacă șomajul
crește pe perioada crizei economi-
ce, în 2009.
Imigranții, în special imigranții
calificați, vor juca un rol semnifica-
tiv pentru menținerea nivelurilor de
șomaj, deținând locuri de muncă
esențiale și ajutând la finanțarea
pensiilor pentru numărul tot mai
mare de pensionari.
Imigrația poate reprezenta doar
o soluție parțială. Trebuie avute în
vedere alte moduri de a răspunde
Populația UE
îmbătrânește –
și trebuie să ne
gândim de unde
va veni viitoarea
forță de muncă.
provocării îmbătrânirii populației și
scăderii forței de muncă. Acestea in-
clud creșterea natalității și atragerea
mai multor persoane, în special a fe-
meilor, în câmpul muncii, făcând mai
ușoară îmbinarea carierei cu viața de
familie. De asemenea, putem încu-
raja persoanele să lucreze mai mult
timp prin acordarea de educație și
formare pe tot parcursul vieții.
Luarea de măsuri:
primii pași
În cadrul Uniunii Europene, fiecare
stat membru își stabilește propria
politică de imigrație. Este liber să de-
cidă asupra procedurilor de intrare,
asupra tipurilor de locuri de muncă
disponibile pentru imigranți, asupra
țărilor de origine ale acestora și asu-
pra numărului de persoane care vor
fi admise. Totuși, liderii la nivel de
UE au recunoscut că imigrația este
o prioritate comună și că țările lor
se confruntă cu provocări similare.
Prin urmare, au decis să coordone-
ze aspecte importante ale politicii
de imigrație.
Acestea includ imigrația ilegală și
integrarea imigranților și a familiilor
acestora în structurile economice
și sociale locale. Au convenit, de
asemenea, asupra unei abordări co-
mune pentru a face față problemei
majore legate de imigranții ilegali:
modul de interceptare și de repatri-
ere a acestora, precum și o coope-
rare mai strânsă cu țările de tranzit
și de origine.
În ceea ce privește imigrația legală,
UE a introdus un set de norme co-
mune pentru reîntregirea familiei.
Acestea le permit membrilor direcți
de familie  – soția și copiii neadulți
ai cuplului  – să i se alăture unui
imigrant care s-a stabilit legal într-o
© Reporters

© Corbis
„Migrația circulară” țară UE de cel puțin un an. Fiecare
este un concept care
încearcă să garanteze dintre țări poate extinde domeniul
faptul că imigranții de aplicare al legii, dacă dorește
aduc competențe în
țara lor de origine.
acest lucru, pentru a include părinții
și copiii necăsătoriți cu vârste mai
mari ai imigrantului.
O a doua lege comunitară specifică
faptul că, după o ședere de cinci ani
într-o țară, un imigrant legal poate
solicita statutul de rezident pe ter-
men lung, ceea ce îi permite, prin-
tre altele, să ocupe un loc de muncă
sau să urmeze o formare profesio-
nală într-o altă țară din UE. Alte acte
legislative stabilesc condiții comu-
ne de admitere a studenților și a
cercetătorilor în UE.
Lipsa de competențe
Anumite țări din UE au introdus
sisteme naționale pentru a atra-
ge imigranți competenți și foarte
competenți în anumite sectoare.
Aceste domenii includ tehnologia
informației și ingineria, în care nu
există suficienți cetățeni UE calificați
pentru a ocupa posturile vacante.
UE face eforturi pentru a stabili un
astfel de sistem în întreaga Uniune.
Acest fapt ar însemna oferirea unei
pătrunderi rapide pentru imigranții
foarte calificați, un permis de ședere
recunoscut pe întregul teritoriu al
UE (EU Blue Card, Cardul albastru al
UE), condiții de ședere favorabile și
posibilitatea de a circula dintr-o țară
UE în alta după o ședere inițială de
doi ani.
Beneficii de ambele părți
Fluxul de migranți în UE este, de ase-
menea, în beneficiul țărilor din care
provin. Lucrătorii care trimit mai
mulți bani acasă aduc o contribuție
semnificativă la veniturile familiei și,
indirect, la veniturile statului; aceas-
ta este extrem de importantă, spre
exemplu, în anumite țări ale Africii
de vest precum Ghana, Senegal și
Mali. Emigrația către Europa poate
avea, de asemenea, rolul unei plase
de siguranță, reducând șomajul
local și tensiunile sociale potențiale,
07
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      I m i g r aț i a l e g a l ă e s t e î n i n t e r e s u l t u t u r o r
în special în rândul tinerilor fără
un loc de muncă. Imigranții care
se întorc revin cu competențele
și cunoștințele care sunt puse la
dispoziția țării de origine.
UE are în vedere diferite moduri de
a evita ca emigrația specialiștilor
să aibă efecte economice negati-
ve (brain drain) asupra țărilor să-
race. Una dintre aceste idei este
„migrația circulară”. Aceasta le va
permite imigranților să vină în UE
pentru a lucra și pentru a-și dezvol-
ta competențele – cu condiția să se
întoarcă în țările de origine după o
anumită perioadă de timp, pentru
a-și oferi competențele acolo. Apoi,
persoana în cauză ar putea, dacă
dorește, să petreacă o altă perioadă
de timp în UE.
Pe de altă parte, imigranții tind să
aibă un nivel de educație mai înalt
decât societatea în care vin. Un stu-
diu OCDE din 2007 arăta că 20  %
dintre persoanele născute în țări
dezvoltate au studii universitare,
față de aproape 25  % dintre lucră-
torii imigranți. Dacă țările europene
nu au o politică de recrutare res-
ponsabilă și funcțională, migranții
riscă să ocupe locuri de muncă mai
puțin calificate decât educația lor,
irosindu-și astfel competențele. 
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      N u i m i g r aț i e i f ă r ă i n t e g r a r e
08

Nu imigrației
fără integrare
Descoperirea talentelor ascunse
Jesuit Refugee Service (JRS, Serviciul iezuit pentru refugiați), o organizație neguvernamentală din Portugalia,
a descoperit că lucrătorii imigranți care participau la cursurile sale de limbi străine aveau adeseori locuri de muncă ce nu
erau conforme pregătirii lor. În special, a descoperit că mai mulți lucrători, în principal cu locuri de muncă în domeniul
construcțiilor, aveau educație în domeniul sănătății. Imigranții, majoritatea din Rusia, Ucraina și Moldova, includeau
medici generaliști, pediatri, chirurgi și alți specialiști.
În asociere cu o altă organizație de voluntariat, Fundația Calouste Gulbenkian, JRS a lansat un program pentru
recunoașterea diplomelor medicilor. Procesul de recunoaștere a presupus cursuri la o școală medicală, un stagiu în spital,
un examen și înscrierea în Consiliul medicilor portughez. Ca urmare, peste 100 dintre acești medici practică în prezent
medicina în mod oficial pe întregul teritoriu al Portugaliei.

P entru o politică de imigrație

de succes se impun strate-
gii de integrare eficiente. Liderii
UE au convenit asupra unui set
de principii comune pentru in-
tegrarea imigranților din afara
Uniunii. Aceștia recunosc că in-
tegrarea este un proces cu două
direcții, care implică imigranții și
rezidenții locali într-o relație con-
structivă pentru a clădi respectul
și toleranța reciproce.

Însă integrarea are și o parte prac-

tică. La nivel regional sau local,
țările din UE le oferă imigranților
cursuri de limbi străine, ajutor
la găsirea unui loc de muncă și
a unei locuințe, educație pentru
copiii acestora și acces la îngrijiri-
le medicale. Alte inițiative includ
reorientarea profesională a lucră-
torilor adulți, măsuri de prevenire
a discriminării și promovarea înca-
drării în câmpul muncii a femeilor
imigrante.
© Van Parys Media

Antreprenorii imigranți
creează locuri de muncă și
oferă noi idei de produse.
 09

Un accent pe
copii și tineret
Educația și formarea sunt instru-
mente esențiale pentru a ajuta
imigranții să își utilizeze pe deplin
potențialul profesional și să devină
participanți activi în societate. Acest
fapt este recunoscut de programe-
le educaționale și de formare ale UE.
Copiii imigranți și tinerii au adesea
tendința de a avea rezultate mai
puțin bune la școală decât alți copii.
Eforturi suplimentare sunt așadar fă-
cute în această direcție. De aseme-
nea, există inițiative care au ca scop
sprijinirea tinerilor dezavantajați din
comunitățile de imigranți pentru
a se integra mai ușor în societate și
Femeile din
comunitățile
în mediul de lucru. Acest fapt este
© Corbis
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      N u i m i g r aț i e i f ă r ă i n t e g r a r e
crearea unei societăți coerente,
între limitele clar stabilite prin
lege și pe baza valorilor comune
ale Uniunii Europene.
Una dintre modalitățile de a ajun-
ge la acest rezultat este sensibiliza-
rea comunităților locale cu privire
la cât de mult contribuie imigranții
la dezvoltarea economică și socia-
lă a UE și la diversitatea sa cultu-
rală. De exemplu, întreprinzătorii
imigranți creează locuri de muncă
și oferă adesea idei noi de produ-
se, flexibilitate și cunoștințe reale
privind grupurile de consumatori
pe o piață din ce în ce mai diversă.
Multe țări din UE au programe de
sprijin pentru întreprinzătorii din
cadrul comunităților de imigranți

imigrante sunt realizat prin activități educative, și de minorități etnice. 

integrate în cadrul sportive și culturale.
forței de muncă.

Țările din UE acordă, de asemenea, Respectul și toleranța

cursuri de orientare civică, adese-
ori în limba imigranților, pentru a-i
familiariza cu practicile juridice,
administrative și culturale ale no-
ilor lor țări-gazdă.
reciproce
Scopul esențial al integrării este
clădirea de respect și toleranță re-
ciproce, astfel încât să ajute la

Cu puțin se pot face multe

Un program din orașul italian Torino, cu un buget anual de numai 120 000 EUR, a ajutat la lansarea a aproape 500 de
noi societăți comerciale conduse de imigranți între 2000 și 2007. Majoritatea acestora erau în sectoarele construcțiilor și
serviciilor. Rata de supraviețuire de doi ani a fost de peste 85 %.
Coordonat de biroul local al Confederației Naționale pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (CNA), programul a oferit o serie
de servicii. Acestea au inclus îmbunătățirea competențelor de afaceri și administrative ale imigranților, mărind accesul
lor la finanțare și ajutându-i să facă față cerințelor la nivel juridic, administrativ și fiscal. De asemenea, a acordat consiliere
privind asigurările și contractele și a oferit cursuri de afaceri în limba italiană.
Succesul programului a dus la reluarea acestuia la nivel național, cu 25 de birouri CNA oferind programe similare în
provinciile din Italia.
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      R e d u c e r e a i m i g r aț i e i i l e g a l e
10

Reducerea
imigrației ilegale
au ajuns să simbolizeze acest feno-
men. Deși aceste călătorii reprezin-
tă o minoritate a celor care pătrund
ilegal în UE, ele impun un efort
comun major al pazei de coastă și al
serviciilor navale ale țărilor UE pen-
tru a opri fluxul și, în anumite cazuri,
pentru a salva viețile aflate în peri-
col. Comisia Europeană finanțează
centre de primire pentru imigranții
care sosesc ilegal în Grecia, Malta,
Italia și Spania.

Controale la frontieră

© UNHCR
mai eficiente

Majoritatea imigranților ilegali

R
O ambarcațiune educerea imigrației fără forme
a pazei de coastă
spaniole interceptează legale în Uniunea Europea-
un vas de pescuit cu nă reprezintă o sarcină prioritară.
migranți în apropierea Având în vedere natura fenomenu-
Insulelor Canare.
lui, nu sunt disponibile cifre exac-
te. Comisia Europeană estimează
că există cel puțin 4,5 milioane de
imigranți ilegali pe întregul teritoriu
al UE. Alte surse sugerează cifre
mai mari.
sunt trimiși înapoi în țara lor de ori-
gine sau în țara din care au venit
în UE.
Imaginile cu imigranți clandestini
înghesuiți în ambarcațiuni nesigu-
re în călătorii periculoase din Africa
spre Europa fac senzație în presă și
stabiliți sunt persoane din țări care
nu fac parte din UE și care au pă-
truns pe teritoriul UE în mod legal,
cu vize pentru șederi scurte, însă
care au rămas în UE din motive eco-
nomice la expirarea vizei pe care
o aveau (persoane care depășesc
termenul legal de ședere). Cel mai

Construcțiile, agricultura, munca Eforturile comune dau roade

domestică, serviciile de curățenie
și de alimentație reprezintă sec-
toare economice în care găsesc
de lucru imigranții ilegali. Țările din
UE au convenit asupra unor norme
care să contracareze efectul de
atracție pe care îl exercită posibi-
litatea muncii fără forme legale
asupra imigranților ilegali. Aceste
norme includ măsuri preventive,
sancțiuni împotriva angajatorilor
și obligarea autorităților naționale
să își amelioreze inspecțiile de
muncă.
În fiecare an, autoritățile din țările
UE rețin în jur de 500  000 de
imigranți ilegali pe teritoriul lor.
Aproximativ 40  % dintre aceștia
Frontex este agenția care promovează cooperarea practică între țările din UE în
ceea ce privește controlul frontierelor externe ale acesteia. În 2008, a coordonat
peste 25 de operațiuni comune la frontierele terestre și maritime, precum și
la aeroporturile UE. Frontex a creat un echipament comun pus la dispoziția
statelor membre ale UE, care include peste 100 de vase, 20 de aeronave, 25 de
elicoptere și sute de echipamente de control la vamă. Peste 600 de polițiști de
frontieră sunt pregătiți să intervină rapid, în cazul în care o criză deosebită se
naște la o anumită frontieră.
În cadrul operațiunilor comune din 2006-2007 din Mediterană și din Atlantic,
între coasta Africii de Vest și Insulele Canare din Spania, aproximativ 14 000 de
imigranți au fost reținuți și retrimiși către punctele lor de plecare. La patrulele
comune ale Frontex între Africa și Insulele Canare au participat vapoare și
avioane din Spania și din alte țări ale UE. Senegalul și Mauritania au luat parte,
de asemenea, la aceste patrule.
 11

O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      R e d u c e r e a i m i g r aț i e i i l e g a l e
Distrugerea unei rețele europene de trafic de persoane
Într-o singură zi, în iunie 2008, poliția din nouă țări ale UE a arestat 75 de persoane suspecte de a aparține unei rețele de
traficanți de persoane. Operațiunea a fost una dintre cele mai mari de acest gen și a implicat peste 1 300 de ofițeri de
poliție. Operațiunea a fost coordonată de Europol, agenția europeană de aplicare a legii.
Ținta a fost o rețea de traficanți, în principal de origini irakiene (de unde și numele de cod „Operațiunea Bagdad”), care
transportase către Europa imigranți fără forme legale din Afganistan, China, Turcia, Bangladesh și Irak. Europol suspecta că
fiecare persoană plătea traficanților aproximativ 10 000 EUR.
În paralel, Eurojust, organismul comunitar de cooperare judiciară, a ajutat la emiterea mandatelor de arestare europene.
Acestea facilitează arestarea într-o altă țară a delincvenților suspectați de către organele de aplicare a legii.

bun loc pentru a opri imigrația ile-
gală este așadar la granițele externe
ale UE. Acestea au căpătat o dublă
importanță odată cu abolirea fron-
tierelor interne  – și a controalelor
la frontieră – în interiorul UE. Odată
ajunși în UE, imigranții ilegali pot
circula fără a fi verificați, către alte
țări din UE.
Soluția evidentă o reprezintă con-
troalele mai severe la punctele de
intrare oficiale. Acest lucru este mai
ușor în teorie decât în practică. Unui
număr de aproximativ 300  000 de
persoane din țări care nu fac parte
din UE li se refuză deja trecerea de
frontierele externe ale UE în fiecare
an, pe baza suspiciunii că sunt viitori
imigranți ilegali. O finanțare UE este
disponibilă pentru acele țări din UE,
din sudul și estul Europei, care dețin
răspunderea principală pentru fronti-
erele terestre și maritime ale Uniunii,
pentru a garanta controale la frontie-
ră cât mai eficiente și mai eficace.
Scopul UE este de a elabora o stra-
tegie integrată de gestionare a
granițelor, care să faciliteze intrarea
turiștilor sau a altor vizitatori pe ter-
men scurt legitimi. De asemenea, se
iau măsuri pentru a face mai dificilă
pătrunderea imigranților pe teritoriul
UE în mod ilegal, utilizând tehnolo-
gia informațiilor și elemente biome-
trice (de exemplu, amprente) pentru
identificare. Totuși, acestea sunt pro-
iecte pe termen lung.
Repatriere eficace,
dar umană
Repatrierea imigranților care s-au
stabilit ilegal către țările lor de ori-
gine reprezintă o preocupare ma-
joră. Uniunea a negociat acorduri
de transfer cu diferite țări-sursă sau
țări de tranzit. O politică fermă, însă
corectă, este un element esențial
pentru strategia UE în vederea tra-
tării problematicii imigrației ilegale.
Aceasta preferă plecările voluntare
repatrierilor forțate ori de câte ori
este posibil.
Atunci când trimit persoane înapoi,
în țările lor de origine, statele mem-
bre ale UE trebuie să garanteze că
procedurile legale sunt respectate
și că drepturile omului nu sunt în-
călcate cu privire la cei repatriați.
Dreptul la apel este inclus. UE
dorește, de asemenea, să coope-
reze cu anumite țări-sursă pentru
a crea o bază mai ordonată și mai
stabilă pentru migrația legală către
Uniunea Europeană.
Consecințe grave
Imigranții care pătrund pe teritoriul
UE pe rute terestre și marine clandes-
tine sau aceia care au obținut docu-
mente de călătorie false ajung adesea
în mâinile unor grupări care practică
crima organizată. Acestea includ călă-
uzele, bande care practică extorcarea,
intermediari cu legături cu economia
neagră și traficanți de persoane. În
anumite cazuri, imigranții continuă să
depindă de acești delincvenți după
ce ajung în UE.
Țările din UE își sporesc cooperarea
cu poliția pentru a lupta împotriva
acestor delincvenți. De asemenea,
încearcă, prin diverse mijloace, să
facă imigrările ilegale mai puțin
atrăgătoare.
O modalitate în acest sens este in-
troducerea unor dispoziții legale
împotriva angajatorilor care utili-
zează imigranți stabiliți ilegal, fără
asigurare de sănătate sau protecție
socială și, adesea, la salarii sub ni-
velul minim. Acest tip de „angajare”
provoacă critici, altfel complet ne-
fondate, că imigranții iau locurile de
muncă ale cetățenilor UE.
O altă consecință gravă a imigrației
ilegale este impactul negativ pe
care îl are asupra refugiaților au-
tentici și a persoanelor care caută
într-adevăr azil la sosirea lor în UE.
Uneori, imigranții stabiliți ilegal
depun cereri false de azil sau de
statut de refugiat, încetinind astfel
procesul de rezolvare a cererilor
autentice de protecție. Faptul de
a profita în acest mod de sistemul
de azil întărește părerea generală că
mulți solicitanți de azil ar fi migranți
economici care doresc să pătrundă
în UE pe motive false. 
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      D r e p t u l l a a z i l : d at o r i a d e a p r o t e j a
12
Dreptul la azil:
© Shutterstock datoria de a proteja
D acă imigrația este un aspect
sensibil, acesta nu este, în ge-
neral, cazul pentru persoanele care
caută azil, care fug de persecuție,
război și conflicte. Pe de o parte, UE
și statele sale membre au o datorie
de a le proteja, astfel cum se prevede
chiar în Carta sa a drepturilor funda-
mentale și în alte acte internaționale,
inclusiv Convenția de la Geneva pri-
vind statutul refugiaților. Mai mult,
numărul persoanelor care caută azil
în Uniunea Europeană este mic, prin
comparație cu numărul imigranților
legali sau fără forme legale. Cifrele
au crescut în perioada 1999-2003,
în principal din cauza evenimen-
telor din Kosovo, Afganistan și Irak,
însă au scăzut la loc de atunci.
Totuși, numărul persoanelor care
caută azil în cele 27 de țări ale UE
nu este distribuit în mod egal.
Ca urmare a poziției lor geo-
grafice și a dimensiunii lor mici,
Cipru și Malta primesc o cantitate
disproporționată. Acesta este și
cazul Suediei, a cărei politică mai
deschisă a făcut-o destinația prefe-
rată de azil a refugiaților din Irak. În
ultimii ani, majoritatea persoanelor
care solicită azil au venit din Irak,
Rusia, Pakistan, Serbia, Somalia,
Afganistan, Turcia, Iran și China.
Un prim set de norme
UE a adoptat o serie de regulamen-
te și de legi relative la azil între 1999
și 2006. Scopul acestora este de
Noi cereri de azil, 1999-2008 (UE-27)
1999 2000 2001 2002
380 000 407 000 424 000 421 000
a garanta că țările UE aplică condiții
similare și niveluri echivalente de
protecție pentru refugiații ale căror
cereri sunt procesate. De aseme-
nea, acestea includ tratarea corectă
și eficientă a celor ale căror cereri
sunt respinse.
Mai mult, legislația UE include
norme pentru a decide ce țară a UE
este responsabilă cu rezolvarea unei
cereri de azil. Aceasta ar putea fi
o țară de intrare pentru persoana
care solicită azil, țara care i-a emis
viza, țara în care persoana care soli-
cită azil se află sau cea în care poate
avea o rudă. Autoritățile iau ampren-
tele digitale ale persoanelor care
solicită azil și le folosesc pentru a se
asigura că nu depun cereri în mai
multe țări ale UE în același timp sau
că nu depun o cerere într-un al doi-
lea stat din UE după ce i s-a refuzat
azilul în prima (asylum shopping).
Alte norme UE prevăd standar-
dele procedurale comune pentru
a rezolva cazurile de azil și criteriile
comune pentru a decide căror per-
soane ar trebui să li se acorde azil.
De asemenea, stabilesc condiții
pentru refugiați și familiile acesto-
ra în timpul procesării cererii (Pot
lucra? Ce acces au la serviciile soci-
ale și de sănătate? Primesc ajutor în
numerar? Sau în natură?). O lege se-
parată stabilește țările membre ale
UE care ar trebui să rezolve situațiile
în care un număr mare de persoane
care necesită protecție temporară
sosesc în același timp.
2003 2004 2005
345 000 277 000 235 000
De asemenea, UE a creat în 2000
Fondul european pentru refugiați,
pentru a sprijini și a îmbunătăți efor-
turile statelor membre de a procesa
cererile de azil într-un mod corect,
eficient și transparent.
O abordare mai integrată
a protecției
Totuși, în practică, aceste legi per-
mit fiecărei țări din UE o flexibilitate
considerabilă în ceea ce privește
modul în care sunt aplicate, creând
diferențe în modul în care sunt tra-
tate persoanele care solicită azil. În
prezent, scopul este de a crea un
sistem comun european privind
azilul, care să garanteze solicitanților
de azil același tratament și nivel de
protecție pe întregul teritoriu al UE.
Acesta va fi realizat prin ridicarea
standardelor de protecție comune,
sporind cooperarea practică între
administrațiile naționale responsa-
bile cu azilul și sprijinind solidarita-
tea între țările din UE și între UE și
țările terțe. Se va acorda, de aseme-
nea, prioritate refugiaților vulnera-
bili, precum femeile și copiii. 
2006 2007 2008
197 000 223 000 238 000
Sursa: Eurostat.

Împărțirea
responsabilităților
D eși imigrația este o responsa-
bilitate națională pentru fie-
care țară din UE, necesitatea unei
acțiuni mai coordonate și comune
a crescut în ultimii ani.
Existența pieței unice comunitare
a UE impune o acțiune comună
a statelor membre ale UE în diferite
cazuri. Acestea includ garantarea
faptului că rezidenții străini dintr-o
țară se pot bucura de aceleași drep-
turi la asigurările sociale ca cetățenii
UE în cazul în care se mută într-o
altă țară.
Înlăturarea frontierelor din piața
unică înseamnă că UE și statele sale
membre trebuie să ajute acele țări
care se confruntă cu responsabilități
dificile pentru a controla sosirile și
plecările la frontierele sale externe.
Decizii singulare ale unei țări a UE,
de exemplu, de a acorda amnistii
UE finanțează
achiziționarea de
echipamente pentru
supravegherea
frontierelor externe –
cum ar fi vehiculele
pentru Poliția de
Frontieră poloneză.
și de a legaliza șederea imigranților
fără acte legale, ar putea submina
eforturile țărilor vecine de a reduce
imigrația ilegală.
Cooperarea cu țările de
origine și de tranzit
Parteneriatul cu țările din care vin
imigranții sau prin care aceștia trec
este una dintre prioritățile Uniunii
Europene. O cooperare mai strân-
să le poate permite autorităților să
monitorizeze, să evalueze, să admi-
nistreze și să gestioneze fluxurile de
migrațiune atât în interesul europe-
nilor, cât și al țărilor partenere din
afara UE.
În 2005, UE a lansat abordarea glo-
bală a migrației ca un cadru general
în acest sens. Este o strategie largă,
care încorporează diferite domenii
13
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      Î m p ă r ț i r e a r e s p o n s a b i l i tăț i l o r
politice într-un cadru politic coe-
rent, care acoperă subiecte legate
de politica externă, dezvoltare și
migrațiune. Principalele trei teme
sunt migrația legală, migrația și dez-
voltarea și lupta împotriva migrației
ilegale. În faza inițială, acțiunile
întreprinse în cadrul abordării glo-
bale s-au concentrat asupra Africii
și zonei Mediteranei, acestea extin-
zându-se apoi la vecinii UE de la est
și sud-est.
Privind înainte
Imigrația este și va rămâne una
dintre primele 10 preocupări ale
cetățenilor europeni. Prin urma-
re, este în interesul UE și al țărilor
sale membre să arate că dezvoltă
o strategie generală de a gestio-
na imigrația în beneficiul tuturor
părților implicate – UE, cetățenii săi,
© Polish Border Guard
O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      Î m p ă r ț i r e a r e s p o n s a b i l i tăț i l o r
14

Solidaritatea financiară
Guvernele din anumite țări ale UE trebuie uneori să îndeplinească sarcini în beneficiul tuturor celorlalte state membre. De
exemplu, ca urmare a poziției lor geografice, țările din sud și din est trebuie, de asemenea, să protejeze granițele în numele
țărilor din UE mai nordice și vestice. Ca semn de solidaritate, liderii UE au decis să împartă anumite costuri în acest sens prin
înființarea a patru fonduri UE cu un buget combinat de peste 4 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013.
 Cel mai mare dintre acestea este Fondul pentru frontierele externe cu un buget de 1,8 miliarde EUR. Acesta este distribuit
între țările UE, pe baza sarcinii relative pe care fiecare o suportă pentru controlul la frontiera externă și pentru politica de
vize. Finanțe comunitare ajută la plata infrastructurilor transfrontaliere, a echipamentelor de transport pentru polițiștii
de frontieră, precum și la formarea și investiția în tehnologie.
 F ondul european de integrare a resortisanților țărilor terțe ajută statele membre să faciliteze integrarea imigranților în
societățile europene. Fondul promovează dialogul intercultural între imigranți și persoanele locale. De asemenea,
acordă formare lingvistică și învață imigranții cum să se adapteze traiului și muncii în noul lor mediu.
 u un buget de 676 milioane EUR, Fondul de repatriere sprijină eforturile țărilor din UE să își îmbunătățească gestionarea
C
repatrierii și reinstalarea imigranților fără forme legale. Acesta acordă asistență specifică grupurilor vulnerabile și
acoperă costurile de repatriere, inclusiv cele pentru escorte, personal medical și interpreți.
 F ondul european pentru refugiați, cu un buget de 628 milioane EUR pentru 2007-2013, dorește să lărgească capacitatea
sistemelor de azil din țările UE. De asemenea, sprijină eforturile de a stabili refugiații și persoanele care solicită azil pe
termen lung și de a împărți sarcina de a accepta refugiați și solicitanți de azil într-un mod mai uniform între statele
membre.

migranții și țările-sursă – în timp ce  Imigrația legală va fi abordată promova beneficii de ambele

abordează ferm aspectele sale ne-
gative, în principal fluxurile ilegale.
Liderii UE răspund acestor preocu-
pări. La o întâlnire la vârf din octom-
brie 2008, au adoptat un nou pact
european privind imigrația și azilul.
Acesta este baza pentru o strategie
comună, care le permite țărilor din
UE să colaboreze pentru gestiona-
rea pozitivă și proactivă a fluxurilor
migratoare și să mențină o linie ge-
nerală a numărului tot mai mare de
norme și strategii comune. În pact,
liderii UE au semnat cinci angaja-
mente politice.
astfel încât să se aibă în vedere părți din imigrație (pentru a evita
prioritățile, nevoile și capacitățile ca emigrația specialiștilor să aibă
de primire ale fiecărui stat efecte economice negative, pen-
membru al UE. Integrarea va fi tru organizarea migrației circu-
încurajată. lare controlate și pentru a lărgi
 Imigranții fără forme legale vor fi asistența pentru dezvoltarea eco-
repatriați către țările lor de origine nomică în aceste țări). 
sau trimiși către o țară de tranzit.
 Controalele la frontierele externe
ale UE vor fi mai eficace.
 Un cadru la nivelul UE se va crea
pentru a se ocupa de solicitanții
de azil.
 Uniunea va încerca să stabi-
lească parteneriate cu țările de
origine și de tranzit pentru a
 15

O o p ortunitate ș i o p ro v o c a re      L e c t u r i s u p l i m e n ta r e

Lecturi suplimentare

Pagina de internet a Comisiei Europene oferă mai multe informații detaliate privind imigrația și
azilul la:
ec.europa.eu/justice_home/index_en.htm și
europa.eu/pol/justice/index_ro.htm
Comisia a publicat Handbook on integration for policy-makers and practitioners (Manual
privind integrarea pentru factorii de decizie politică și practicieni), disponibil la adresa:
ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/immigration/integration/doc/2007/
handbook_2007_en.pdf
Pagina de internet a Frontex se găsește la adresa:
frontex.europa.eu
 cu
g ăt u rGăRO
i î n l eHELPS UE
WT H
16

Cum să intrați în legătură cu UE

T RADE
t r  aț

INTRAȚI ONLINE SUNAȚI-NE SAU SCRIEȚI-NE

O RsLăD  i n

Informații în toate limbile oficiale ale Europe Direct este un serviciu care vă oferă
Uniunii Europene sunt disponibile răspunsuri la întrebările privind Uniunea Euro-
pe pagina de internet Europa: peană. Puteți accesa acest serviciu apelând la
Wm
U   I NT H EC u

europa.eu numărul gratuit: 00 800 6 7 8 9 10 11 (puteți

apela, de asemenea, din afara granițelor UE,
VIZITAȚI-NE la: +32 22999696), sau prin poșta electronică, la:
O o p ortunitate ș i o p ro vToHcEa Ere

Peste tot în Europa sunt sute de centre de europedirect.europa.eu

informare locale despre UE. Puteți afla adresa
centrului celui mai apropiat de dumneavoastră CITIȚI DESPRE EUROPA


consultând pagina de internet: Puteți găsi publicații despre UE accesând
europedirect.europa.eu printr-un simplu clic site-ul internet al EU
Bookshop: bookshop.europa.eu

Puteți obține informații și broșuri în limba română despre Uniunea Europeană de la:

Reprezentanța Comisiei Biroul de Informare al Parlamentului

Europene în România European în România
Str. Vasile Lascăr nr. 31 Str. Vasile Lascăr nr. 31
Sector 2 Sector 2
020492 București 020492 București
ROMÂNIA ROMÂNIA
Telefon: +40 212035400 Telefon: +40 213057986
Fax: +40 213168808 Fax: +40 213157929
E-mail: comm-rep-ro@ec.europa.eu E-mail: epbucarest@europarl.europa.eu

În toate țările Uniunii Europene există reprezentanțe

ale Comisiei Europene și birouri ale Parlamentului
European. Comisia Europeană are, de asemenea,
delegații în alte țări din lume. 19.10.2009
 Uniunea Europeană

Statele membre ale Uniunii Europene (2010)

Țări candidate
THE EU IN THE WORLD    TRADE HELPS GROWTH

RO
Europa în mișcare

NA-78-08-857-RO-C
O oportunitate
și o provocare
Migrația în Uniunea Europeană

U niunea Europeană a atras, de-a lungul timpului, milioane de

imigranți. Majoritatea acestora pătrund în mod legal, însă nu
toți. Imigrația reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare pen-
tru Europa. Imigranții legali sunt necesari pentru a completa anumite
lipsuri pe piața forței de muncă din UE, deoarece populația UE înre-
gistrează o îmbătrânire, iar rata natalității este în scădere. Totuși, UE
are nevoie să pună capăt imigrației ilegale și să coopereze cu alte
țări pentru a conveni asupra repatrierii în mod voluntar a imigranților
fără forme legale. De asemenea, UE are datoria de a proteja persoa-
nele care caută într-adevăr azil, dorind să scape de persecuție sau de
vătămări grave. Scopul liderilor europeni este de a concepe o stra-
tegie comună, pentru a ajuta fiecare țară să facă față provocărilor și
să beneficieze de oportunități. Acesta este motivul pentru care au
convenit asupra unui Pact european privind imigrația și azilul.

ISSN 1830-6012

ISBN 978-92-79-12668-0