Albert Einstein (n.

14 martie 1879,[12][1][13][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][25][26][27] Ulm, Regatul Württemberg[4]

[1][5][6]
– d. 18 aprilie 1955,[12][5][13][14][15][16][17][18][19][20][21][22][23][24][25][26][27] Princeton, New Jersey, SUA[7][8][5]) a
fost un fizician teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896, elvețian din
1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar
la Berlin și Princeton. A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință
ai omenirii.
În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[28].
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905),
care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde
principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.
Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice
ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării
browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic,
proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria
radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.
Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a materiei.
Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al
cauzei poporului evreu căruia îi aparținea.
Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii. [29][30]

Cuprins

 1Educația

o 1.1Copilăria

o 1.2München

o 1.3Elveția

 2Cariera

o 2.1Elveția

o 2.2Berlin

o 2.3Princeton

 3Contribuții științifice

o 3.1"Annus mirabilis"
 o 3.2Teoria Relativității Restrânse

o 3.3Teoria relativității generalizate

o 3.4Mecanica statistică

o 3.5Teoria gravitației

o 3.6Astronomie

o 3.7Teoria unitară a câmpului

o 3.8Ipoteza fotonică

o 3.9Mișcarea browniană

o 3.10Ecuațiile lui Einstein

o 3.11Statistica Bose-Einstein

o 3.12Modelul Schrödinger

o 3.13Efectul Einstein - de-Haas

o 3.14Girocompasul

o 3.15Refrigeratorul Einstein

o 3.16Laserul

o 3.17Difuzia luminii

o 3.18Colaborări

 4Angajament politico-social

o 4.1Cetățenia

 5Concepții privind religia

 6Concepții privind comportamentul etic

 7Recompense, distincții și aprecieri

 8Viața de familie
 9Controverse

o 9.1Bohr versus Einstein

o 9.2Planck versus Einstein

 10Moartea

 11Note

 12Scrieri

o 12.1Scrieri științifice

o 12.2Scrieri din alte domenii

 13Bibliografie

 14Vezi și

 15Legături externe

Educația

Albert Einstein în 1893 (14 ani),

înainte de a pleca în Italia.

Copilăria
Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie de evrei nepracticanți,[31] fiul
lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.
Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice și
modele fizice, precum și pasiunea sa pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile.

München
În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de
produse electrice.
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat în
mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată",
inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, . [32] La
insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu
plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.
Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții săi
nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism.[33]
Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold din
München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).
Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre adepții
învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului modern,
care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina, [34] rutina și modelul militar pe
baza căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor respect și
supunere absolută.[34] Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea creatoare era
eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.
Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină,[35] îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de 10
ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și
prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid.
Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a
geometriei”.[36]. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv, ajungând ca la
12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În scurt timp va continua cu studiul calculului
infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert
începe să studieze singur matematica și științele naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru
natură precum și abilitate în a înțelege concepte matematice dificile. Era capabil să învețe mai mult
de unul singur decât la școală. Metoda autodidactă, dezvoltată încă din copilărie, a continuat să îi
folosească pe toată durata anilor de școală. În timp ce interesul său pentru anumite materii
plictisitoare era simulat, el era captivat în mod real de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein,
identificat cu sindromul Asperger, în care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de
comportament și de integrare socială, sunt adevărate genii).
La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la München pentru a-
și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia din cauza eșecurilor repetate ale
afacerii. Dar după primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala. [34]

Elveția
Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea
Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),[37] deși avea note
excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au
promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de
maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua
diploma necesară.
Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii
respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în
Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și
singuratic.
Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se
aprofundeze în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări teoretice:
„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul acesteia?"
La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea Federală
Politehnică (ETH) din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită
din Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein.
Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile
principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator
citea reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea
adesea de la ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a
cânta la vioară.
Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de acolo, studentă la matematici),
atrage atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea, în 1898. La 20 de ani (1899), Albert
își încheie cea mai mare parte a studiilor și cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale.
Einstein este absolvent al ETH, devenind profesor de matematică și fizică în anul 1900.[38] Totuși
nu fusese un student prea strălucit, cel puțin din punctul de vedere al profesorilor care aveau o
părere negativă despre Einstein (nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor).

Cariera
Elveția