Formarea conduitei morale

Personalitatea umană se exprimă mai ales prin comportament. Conduita morală este
obiectivarea conștiinței morale în fapte și acțiuni cu valoare de răspunsuri pentru situațiile
concrete în care este pusă persoana umană și care îmbracă forma de deprinderi și obișnuințe
morale

Conduita morală reprezintă maniera de a ne comporta, în bine sau în rău ; presupune

acţiunea umană, condusă mintal şi reglată de conştiinţa morală, care uneşte organic faptele
psihice cu cele de comportament.Conduita morală este criteriul principal de apreciere a valorii
morale a fiinţei umane. Conştiinţa morală este expresia culturii morale ; trecerea culturii morale
subiective la manifestari morale concrete constituie trecerea de la conştiinţă la conduită morală .

Obiectivele educaţiei subsumate formării conduitei morale sunt :

1. Formarea deprinderilor morale- componente automatizate ale conduitei morale

care se realizează prin exercitiu ;
2. Formarea obişnuinţelor morale- obişnuinţele sunt deprinderi interiorizate,
puternic înrădăcinate, definitorii pentru conduita umană ;sunt resimţite ca
trebuinţe interne. I.Nicola precizează câteva exigenţe ale formării deprinderilor şi
obişnuinţelor în contextul activităţii şcolare.
-exersarea să fie organizată astfel încât să se desfăşoare totdeauna în concordanţă
cu cerinţe precis şi clare formulate.

-prevenirea formării unor deprinderi şi obişnuinţe morale negative.

-respectarea particularităţilor individuale ale elevilor.

3. Formarea capacităţii de a săvârşi mari acte morale, care depăşesc nivelul

deprinderilor şi obişnuinţelor (Roman,l978). Marile acte morale constituie nivelul
cel mai înalt al conduitei, deoarece implică trăsături puternice de caracter, ce au la
bază detaşarea totală de frică şi egoism. Capacitatea de a săvârşi mari acte morale,
depăşeste nivelul deprinderilor şi obişnuinţelor morale, deoarece presupune
trecerea de la un comportament moral automatizat la un comportament bazat pe
raţiune şi pe capacitatea de renunţare la sine (Moise,C.Cozma,T...,l996,p.l38).

Deprinderile sunt componente automatizate ale conduitei ce se formează ca răspuns la

anumite cerințe care se repetă în condiții relativ identice. Școala are obligația de a forma la elevi
un număr de deprinderi morale: venirea la timp la școală, pregatirea conștiincioasă a lecțiilor. Tot
atât de necesară este și formarea unor obișnuințe morale. Obișnuințele se formează ca și
deprinderile, în urma repetării uneia, dar ele implică trebuința de a efectua acea acțiune în
anumite condiții.
 Deprinderile și obișnuințele se formează în cadrul activității. Primele deprinderi însușite
de copil se datorează imitării persoanelor din jur; mai târziu imitației se adaugă treptat și stimuli
verbali: ordine, interdicții, sfaturi, rugăminți în legătură cu efectuarea unei activități și cu
rezolvarea ei. Îndrumările date de părinți, cadrele didactice, asociate cu controlul și aprecierea,
contribuie la consolidarea deprinderilor.
Formarea obișnuințelor morale conduce mai departe la formarea unor trăsături de voință
și caracter. Trăsăturile de voință ca perseverența, stăpanirea de sine, răbdarea, spiritul de
independență nu se formează de la sine, în mod spontan, ci presupun o îndelungată muncă
educativă.
Prin caracter, ca obiectiv al educației morale, se înțelege consecvența voinței,
perseverența voinței, unitatea ei.