Ministerul Educației,Culturii și Cercetării

Colegiul de Ecologie

Disciplina: Filosofia

Tema: CONCEPTII DEPRE FERICIRE

A elaborat: Labanov Alexandra,

Gr.T-042
A verificat : Siminiuc Iurie

Chisinau 2020
 Aristotel spunea ca fericirea este singurul lucru de dorit pentru sine si nu pentru a obtine
altceva gratie lui. Si, intuitiv, pare ca asa stau lucrurile. Se intampla insa ca, de multe ori, in goana
noastra dupa aceasta stare, sa nimerim peste opusul ei… din vina noastra.

Fericirea este un concept mare, la fel ca Binele. Dar ambele, desi au suportat definitii peste definitii
de-a lungul timpului (fie ele venite din partea filosofilor, a artistilor, a moralistilor sau a cercetatorilor), au
avantajul ca ne putem raporta la ele si in mod intuitiv. Cu totii simtim ca avem o relatie intima, originala,
„a noastra“, cu ce inseamna fericirea sau starea de bine.

Nici nu ne obosim sa ne-o explicam. Ba chiar banuim ca si ceilalti ne inteleg atunci cand vorbim
despre aceste emotii. Astazi, traim vremuri in care cele doua stari pot coabita. Binele poate fi asociat, in
zilele noastre, cu fericirea. Iar felul in care o putem defini pe aceasta din urma ramane, in mare parte, la
latitudinea noastra. Tot astazi, putem invata mai bine despre cum putem ajunge sa ne simtim astfel.

FERICIRE IN PASI

O alta trasatura caracteristica societatii noastre moderne de consum este metodologia, viteza, simtul
practic, organizarea, chiar si atunci cand vorbim de abstractiuni si subtilitati precum sentimentele si trairile
noastre interioare. Piata ofera generos cursuri despre descoperirea fericirii, despre mentinerea si sporirea ei.
Suntem asaltati de carti despre cum o putem dobandi in cinci pasi, in doua saptamani, ni se prezinta – cu
zambete increzatoare – strategii, metode, exercitii. Suntem asigurati ca obiectivul este tangibil, ca obtinerea
lui este simpla si clara. Fie ca este implinirea in dragoste, in cariera, linistea sufleteasca, prosperitatea,
darea jos a catorva kilograme, cautarea spirituala, cursurile si manualele sunt gata sa ofere raspunsuri –
contra cost, desigur.

„Am incercat sa merg la un training care ma ajuta sa ma regasesc pe mine insami, astfel incat sa fiu
capabila sa imi descopar propria fericire, drumul in viata spre implinire. Uneori, pare caraghios sa crezi ca
un curs te poate ajuta in chestiuni atat de importante. Eu am ajuns acolo din curiozitate. Mi se pare in
regula sa existe cursuri care sa ajute oamenii sa se dezvolte, sa se descopere. Daca bucuria vietii lor
depinde de felul in care arata, atunci, da, mi se pare firesc sa existe un training care sa ii ajute in acest sens.

Tot asa si unul despre comunicare, daca aceasta este conditia de baza a fericirii cuiva alaturi de
familie, despre imaginea de sine, daca visul participantului este sa ajunga celebru. Dar ma intreb: daca
fericirea mea este sa pot crede in Dumnezeu fara intermezzouri sceptice, voi primi ajutor in acele sedinte si
pentru asta? Oare chiar orice tip de fericire se poate obtine astazi in felul aceasta? Si pentru orice trebuie sa
platesti un pret in bani? Chiar si pentru un training care presupune o experienta deosebita, spirituala, care ar
trebui, mai degraba, sa aminteasca de relatia dintre maestru si discipol, nu de cea dintre vanzator si
cumparator?“, se intreaba Sorana, profesoara de filosofie.

NE-O FACEM CU MINTEA NOASTRA

Creierul nostru este artizanul fericirii sau nefericirii noastre. La fel, si universul nostru emotional.
Cam asta este ce ar spune cei care considera, cu maturitate, ca suntem intr-o mare masura noi insine
responsabili de propria stare interioara de bine.In anii ’50, psihologul Alber Ellis initia teoria
comportamentului emotiv rational (rational emotive behavior theory, REBT).

Perspectiva pe care se bazeaza aceasta recunoaste faptul ca opiniile noastre, credintele pot avea un
rol modelator pentru emotiile noastre, mai important chiar decat cel al evenimentelor exterioare cu care ne
confruntam. Cu alte cuvinte, modul in care filtram realitatea, fie ea cea interioara, fie cea din jur, este o
conditie fundamentala a naturii starilor noastre emotionale si, implicit, a obtinerii fericirii. Iar aceasta din
urma, sustine teoria de mai sus, este si scopul esential spre care tindem cu totii.

PROPRIILE PIEDICI IN CALEA FERICIRII

Albert Ellis explica care sunt cele trei credinte majore care stau la baza emotiilor noastre negative.
Acestea sunt destul de general formulate, incat pot fi vazute ca niste matrice pentru diferite tipuri de opinii
de un grad mai particular: trebuie sa fac bine – aprobarea celor din jur este esentiala. Daca nu o obtin,
inseamna ca ceva nu este in regula cu mine.

De cele mai multe ori, prima abordare din lista de mai sus sau, mai bine zis, prejudecata, poate da
nastere la stari de anxietate, la sentimentul asociat unui grad scazut de respect de sine, la stres sau chiar
depresie. Cea de-a doua este asociata, in general, cu emotii violente, cu pasiv-agresivitate, stari de furie sau
chiar nevroza obsesiva.

„Am reusit sa imi rezolv in terapie problemele de relationare cu tata. Dar, pana atunci, am avut
sentimentul, ani buni, ca aproape il detest. In adolescenta, am inceput sa imi dau seama de problemele lui
cu mama, si apoi au intervenit cele cu mine. Suntem doi oameni diferiti, doua feluri diametral opuse de a
vedea viata, doua temperamente care nu se impaca. Ma infuria peste masura faptul ca mi se parea ca
procedeaza gresit in relatia cu mama, dar si cu mine. In mintea mea, un tata trebuia sa fie in cutare si cutare
fel, cu valorile X si Y.

Asa era corect si firesc – si ma dezechilibra dramatic faptul ca nu le gaseam la el. Nu era bine, nu
era frumos si mai suportam si urmarile. Cand eram spre sfarsitul liceului, au fost momente cand abia ma
stapaneam sa nu sar la bataie. Si imi facusem si un crez obsesiv din a-l convinge ca greseste.“

In sfarsit, cea de-a treia credinta poate duce la procrastinare, inchidere in sine, demotivare,
deprimare. Ceea ce sustine REBT este tocmai faptul ca, schimbandu-ne punctul de vedere, ne putem
schimba si starea emotionala. Este, cu alte cuvinte, o reiterare a unor filosofii de viata de bun simt, vechi de
cand lumea, care privesc dobandirea binelui, a fericirii cu o anumita luciditate si moderatie: fara a spune
vorbe mari, acestea depind, in ultima instanta, de felul – binevoitor cu noi si cu ea – in care alegem sa
modelam lumea si sa ne adaptam acesteia.

Micile bucurii ne fac viaţa mai frumoasă, însă fericirea sinceră şi totală este extrem de greu de
obţinut. Totuşi, toţi suntem datori să încercăm să atingem această stare şi câteva frânturi din înţelepciunea
celor mai mari filosofi din istorie cu siguranţă nu ne pot decât ajuta. Ştiri pe aceeaşi temă Cele 10 reguli ale
lui Marcus Aurelius pentru a fi un lider excepţiona...
„Nu există nicio cale spre fericire: fericirea este calea“ – Gautama Buddha
La fel ca mantra potrivit căreia călătoria este destinaţia, perspectiva lui Buddha asupra fericirii pune
un mare accent pe faptul că oamenii ar trebui să găsească împlinire în experienţa de a trăi mai degrabă
decât în „destinaţia finală“. Nu există niciun scop final, oamenii îşi clădesc fericirea de-a lungul drumului,
considera Buddha.
„Dintre toate formele de precauţie, precauţia în dragoste este probabil cea mai fatală pentru
adevărata fericire“ – Bertrand Russel
Este puţin în afara caracterului pentru o persoană ca Bertrand Russell, un iubitor de matematică,
ştiinţă şi logică, să se ocupe de ceva atât de nestatornic precum dragostea. Dar ideea lui că fericirea poate fi
găsită în sentimentul visceral de iubire este cât se poate de reală, iar ştiinţa contemporană pare să fie de
partea lui.
 „Fericirea îţi dă sentimentul că puterea creşte, iar rezistenţa este depăşită“ – Friedrich Nietzsche
Pentru celebrul nihilist mustăcios fericirea însemna controlul pe care o persoană îl are asupra a ceea ce-l
înconjoară. Filosoful german a scris frecvent despre efectele pe care puterea sau lipsa ei le poate avea
asupra experienţelor trăite de oameni. Când oamenii se împotrivesc îşi sporesc puterea, iar acel sentiment
se poate apoi transforma în fericire.
„Secretul fericirii nu este găsit dacă îl cauţi din răsputeri, ci prin dezvoltarea capacităţii de a te
bucura pentru puţin“ – Socrate
Pentru Socrate, unul dintre cei mai grozavi filosofi din antichitate, fericirea nu vine odată cu
recompensele externe, ci din succesul obţinut pe cont propriu. Prin scăderea nivelului nevoilor noastre,
putem învăţa să apreciem plăcerile simple.
„Omul care face totul pentru a atinge fericirea şi se bazează pe el însuşi nu pe alţii a adoptat cel mai
bun plan pentru a trăi fericit“ – Platon
Nu e nicio surpriză că Platon, discipolul lui Socrate, defineşte fericirea la fel ca profesorul lui.
Versiunea lui Platon de fericire este o formă de dezvoltare personală, mai exact satisfacţia derivă din
realizări – să alergi mai repede un kilometru, să citeşti mai multe cărţi decât anul trecut – nu din ce câştig
ţi-ar putea aduce aceste realizări.
„Fericirea noastră depinde doar de noi“ – Aristotel
Pentru Aristotel, elevul lui Platon, fericirea nu este un dar oferit de ceilalţi oameni sau de lucruri, ci
este ceva creat de noi şi ne revine responsabilitatea de a o proteja.
„Am învăţat să-mi caut fericirea limitându-mi dorinţele mai degrabă decât să încerc să mi le
satisfac“ – John Stuart Mill
John Stuart Mill a fost un titan al liberalismului, poate una dintre cele mai importante figuri din
istoria acestei doctrine politice. În ceea ce priveşte fericire, el a adoptat înţelepciunea grecilor antici: în loc
să-şi inunde viaţa cu bucurii, Mill credea în utilitarism, credea în folosirea lucrurilor pentru un anume scop,
iar dacă nu serveau niciunui scop, atunci le elimina din viaţa lui pentru totdeauna.
„Cu cât omul meditează asupra gândurilor bune cu atât mai bună va fi lumea lui, dar şi lumea
întreagă“ – Confucius
Părerea lui Confucius despre fericire a răsunat prin istorie în cărţi precum „The Power of Positive
Thinking“ şi în recentele cercetări privind terapia cognitivă, care îşi propune să ajute oamenii să înţeleagă
legătura dintre gânduri, sentimente şi comportamente. Potrivit unei stări de spirit promovată de Confucius,
fericirea este o profeţie auto-îndeplinită care se multiplică pe măsură ce găsim motive pentru existenţa ei.
„Cele mai mari binecuvântări ale omenirii sunt în noi şi la îndemâna noastră. Un om înţelept este
mulţumit cu soarta lui, oricare ar fi această, fără a-şi dori ceea ce nu are“ – Seneca
Filosoful stoic credea cu tărie în ceea ce psihologii numesc azi „locusul de control“. Unii oameni
cred că forţe externe le ghidează acţiunile, în timp ce alţii, cei pe care Seneca îi consideră fericiţi, consideră
că forţa vine din interiorul lor.
„Dacă eşti deprimat că trăieşti în trecut, dacă eşti nerăbdător pentru viitor şi dacă eşti liniştit că
trăieşti în prezent“ – Lao Tzu
Cunoscut mai simplu drept „Omul bătrân“, nimeni nu este foarte sigur cine a fost cu adevărat Lao
Tzu, acesta avea credinţa că trebuie să trăieşti în prezent, deviză ce a rezistat milenii întregi, iar psihologii
susţin beneficiile ei. Unele studii sugerează că oamenii sunt cei mai fericiţi când sunt implicaţi în acţiuni
care le solicită toată atenţia: o discuţie plăcută, o convorbire creativă sau sex.
„Nenumărate lucruri zac în noi, nu există bucurie mai mare decât să reflectăm asupra noastră şi să
devenim sinceri“ – Mencius
Mencius credea că oamenii sunt în mod natural blânzi şi pot deveni mult mai împliniţi prin educaţie
şi auto-disciplină. Totodată, el credea şi că oamenii au puterea de a-şi distruge propriul potenţial. Diferenţa
este dată de decizia oamenilor de a-şi cultiva bucuria interioară.
„Viaţa nu este o problemă pe care să o rezolvi, ci o realitate pe care să o experimentezi“ – Soren
Kierkegaard
Filosoful danez a promovat ideea că fericirea o simţi când trăieşti momentul şi te bucuri de
călătorie. În momentul în care încetăm să transformăm circumstanţele în probleme şi începem să le privim
ca pe nişte experienţe, atunci putem obţine satisfacţie din ele.
„Fericirea este ca un fluture, cu cât îl urmăreşti mai mult, cu atât mai mult va fugi de tine, dar dacă
îţi îndrepţi atenţia către alte lucruri, el va veni şi se va aşeza uşor pe umărul tău“ – Henry David Thoreau
Poate deloc surprinzător, un avocat al transcendentalismului şi autorul eseului „Nesupunerea
civilă“, Thoreau a abordat pasiv fericirea. Aşa cum a detaliat în „Walden“, Thoreau a preferat să nu se
supună convenţiilor, a evitat obişnuitul.
„Nu vei fi niciodată fericit dacă vei continua să cauţi fericirea. Nu vei trăi niciodată dacă vei căuta
sensul vieţii“ – Albert Camus
Filosoful francez a avut o abordare diferită asupra fericirii comparativ cu teoria lui Socrate. Pentru
Camus, fericirea a fost un obiectiv al vieţii destul de sumbru. În schimb, el a preferat să trăiască
semnificativ momentul şi să nu insiste prea mult pe scopurile setate pe termen lung, aşa cum s-a reflectat în
cea mai cunoscută lucrare a sa, „Mitul lui Sisif“.
„Prin plăcere înţelegem absenţa durerii din corp şi a problemelor din suflet. Un raţionament sobru,
căutarea motivelor deciziilor şi a evitărilor, eliminarea acelor credinţe care conduc la tumultul sufletului“ –
Epicur
Plăcerile materiale nu erau aproape deloc importante pentru Epicur, însă a pledat pentru exercitarea
înţelepciunii ca o modalitate de a atinge bucuria profundă. Un ingredient important pentru Epicur în toate
acestea era prietenia. El credea că a împărtăşi înţelepciune era mult mai valoros decât a fi un înţelept
singuratic.
„Cunoaşterea de sine nu este o garanţie a fericirii, dar este de partea fericirii şi poate furniza curajul
de a lupta pentru ea“ – Simone de Beauvoir
Feministă, scriitoare şi filosof politic, de Beauvoir şi-a ţesut convingerile existenţiale cu cele
politice. Ea a căutat fericirea în noţiunile de libertate, mai ales că femeile luptau în acea perioadă pentru a
se distinge ca indivizi şi nu ca cetăţenii de mâna a doua, după bărbaţi. Iar celebra ei carte „The Second
Sex“ a adresat astfel de frustrări.