Sunteți pe pagina 1din 1

Traductorul este elementul primar care preia mărimea neelectrică, o transformă

întro mărime electrică, care este măsurată. Operaţia aceasta se numeşte convertire şi poate fii
făcută în mai multe moduri.

După modul în care se realizează convertirea traductoarele se pot împărţi în:

- Traductoare generatoare (active), în cazul cărora convertirea se realizează prin preluarea


unei părţi din energia obiectului măsurat şi transformarea acesteia în energie electrică ai cărei
parametrii sunt măsuraţi. Asemenea traductoare folosesc fenomene fizice ca: inducţia
electromagnetică, efectul piezoelectric, efectul fotoelectric etc. Pentru a nu modifica
comportarea sistemului mecanic este necesar ca prin traductoarele generatoare să fie preluată
o parte extrem de redusă din energia sistemului.
- Traductoare modulare (pasive), care realizează conversia prin modificarea unei mărimi de
circuit electric, cum este: rezistenţa electrică, inductanţa, capacitatea, conductivitatea , etc.
Această modificare poate fi efectuată prin intervenţie mecanică, prin utilizarea directă a unor
legi ale fizicii sau prin metoda compensaţiei.

Aportul de energie pentru convertire se realizează prin alimentarea traducoarelor


modulatoare de la o sursă exterioară de curent electric.

Pentru cercetarea experimentală din domeniul autovehiculelor se utilizează cel mai


frecvent traductoarele modulatoare, cu modulare prin intervenţie mecanică şi traductoarele
generatoare.

După destinaţie traductoarele pot fi clasificate în:

- traductoare de deplasare;
- traductoare de viteză;
- traductoare de acceleraţie;
- traductoare de forţă;
- traductoare de moment;
- traductoare de presiune;
- traductoare de temperatură;
- etc.

Fiecare traductor în parte, funcţionează în baza unui principiu de conversie descris anterior.