RAPORT DE EXPERTIZĂ CA MIJLOC DE PROBĂ ÎN CADRUL PROCESULUI

PENAL

Artiom PILAT,
lector universitar al Catedrei „Procedură penală şi Criminalistică” a Academiei „Ştefan cel
Mare” a MAI al Republicii Moldova, doctorand

REZUMAT
Clarificarea tuturor circumstanţelor în cadrul unui proces penal în marea măsură depinde
de soluţionarea împrejurărilor de fapt privind cauza penală, activitatea care se caracterizează
printr-un grad sporit de dificultate, necesitând aplicarea unor cunoştinţe speciale din diferite
domenii.
Raportul de expertiză, ca mijloc de probă, este o totalitate de date de fapt stabilite în urma
cercetării obiectelor materiale şi de date administrate într-o cauză penală, cercetare efectuată de
către un expert.
La rândul său expertiza constituie o acţiune de cercetare efectuată de un expert în scopul
soluţionării unor chestiuni puse în faţa acestuia de către organul de urmărire penală sau instanţă
de judecată, în urma căruia se întocmeşte un raport de expertiză în care expertul indică
concluziile la care acesta a ajuns în urma efectuării cercetării.
Cuvinte-cheie: raport de expertiză judiciară, expert judiciar, mijloc de probă, echitabil,
rezultate, metode, ordonator, concluziile, autorizare.

EXPERT REPORT AS EVIDENCE IN CRIMINAL PROCEEDINGS

Artiom PILAT,
lecturer at the „Criminal and Criminal Procedure” Chair of the „Ştefan cel Mare”
Academy of the Republic of Moldova, PhD student

Clarification of all the circumstances in a criminal trial depends to a large extent on the
settlement of the factual circumstances regarding the criminal case, the activity which is
characterized by a greater degree of difficulty, requiring application of special knowledge from
different fields.
The expert report, as evidence, is a totality of factual data established by the investigation
of material objects and data managed in a criminal case, research carried out by an expert.
In turn, the expertise is a research activity carried out by an expert in order to resolve a
matter raised before him by the criminal investigative body or a court of law, following which an
expert report is drawn up in which the expert indicates the conclusions he has made achieved by
the research.
Keywords: report of judicial expertise, judicial expert, evidence, fair, results, methods,
coordinator, conclusions, authorization.

Introducere
Principiul respectării drepturilor omului constituie piatra fundamentală a unei societăţi
democratice şi una din preocupările cele mai actuale ale contemporaneităţii. Secolul al

1
douăzecilea a marcat o etapă istorică de internaţionalizarea drepturilor omului, de instaurarea a
unei interacţiuni largi între state şi popoare în acest domeniu [10].
Metode aplicate şi materiale utilizate
În scopul realizării obiectivului trasat, în respectivul articol ştiinţific au fost utilizate:
metoda logică (bazată pe analiza inductivă şi deductivă) şi metoda comparativă.
În procesul elaborării articolului ştiinţific, au fost consultate următoarele materiale: Cod
de procedură penală al Republicii Moldova, Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a
Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul),
păstrarea (deţinerea), transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de
foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a
muniţiilor” nr. 31 din 11.11.1998, Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii
Moldova „Cu privire la acţiunile procesuale care pot fi efectuate din momentul sesizării sau
autosesizării organului competent până la declanşarea urmăririi penale” nr. 38 din 23.04.2013
etc., precum şi lucrările ştiinţifice a autorilor Ig. Dolea, D. Roman, I. Sedleţchi, A. Pilat etc.
Rezultate obţinute şi discuţii
Toţi participanţi la procesul penal sunt obligaţi să respecte drepturile, libertăţile şi
demnitatea persoanei.
În cadrul urmării penale, organele competente trebuie să ţină cont de principiul
prezumţiei nevinovăţiei, astfel încât persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni este
prezumată nevinovată atât timp, cât vinovăţia sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de Codul
de procedură penală, într-un proces public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanţiile
necesare apărării sale.
Obiectul şi scopul urmării penală constă în colectarea probelor necesare cu privire la
existenţa infracţiunii, la identificare făptuitorului, pentru a constata dacă este sau nu cazul de a
transmite cauza în judecată în condiţiile legii şi pentru a stabili răspunderea acestuia [1].
Însă, pentru stabilirea adevărului în procesul penal este necesară o activitate cognitivă, în
care participanţii la proces să efectueze acţiuni în vederea asigurării cercetării complete şi
obiective ale circumstanţelor cauzei. Deci, este de menţionat că în activitate de stabilire a
adevărului elementele care duc la realizare cunoaşterii sunt dovezile. În procesul penal dovezile
poartă denumire de probe.
Codul de procedură penală defineşte probele ca elemente de fapt dobândite în modul
stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la
identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări
importante pentru justa soluţionare a cauzei.

2
 Însă, pentru a fi admisă, probă trebuie să fie constatată prin intermediul următoarelor
mijloace de probă:
 declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii
civilmente responsabile, martorului;
 raportul de expertiză;
 corpurile delicte;
 procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti;
 documentele (inclusiv cele oficiale);
 înregistrările audio sau video, fotografiile;
 constatările tehnico - ştiinţifice şi medico-legale;
 actele procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigaţii
şi anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile, înregistrările şi altele;
 procesele-verbale de consemnare a rezultatelor investigaţiilor financiare paralele.
În pofida faptului că legislaţia prevede că valoare probatorie a mijloacelor de probă este
egală, din practica judiciară deducem faptul că raportul de expertiză reprezintă unul din cele mai
semnificative mijloace de probe în cadrul unui proces penal. Importanţa acestuia rezultă din
procedura de întocmirea acestuia precum şi dezvoltarea procedurilor de efectuarea expertizelor
judiciare în cadrul laboratoarelor de expertiză judiciară. Din punct de vedere tehnic, laboratoare
de expertiza judiciară sunt în permanentă inovare, acest fapt se datorează standardelor şi
cerinţelor stricte care sunt înaintate faţă de laboratoare de expertiză judiciară.
În comparaţie cu celelalte mijloace de probă, legiuitorul acordă o atenţie deosebită
raportului de expertiză judiciară. Astfel, raportul de expertiză are anumite caracteristice
individuale, care îl deosebesc de celelalte mijloace de probă, cum ar fi:
- este mijlocul de probă procedura de obţinerea a căruia este reglementată nu numai de
legislaţia procesuală, ci şi de legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertul judiciar.
- examinarea obiectelor şi întocmirea raportului de expertiză judiciară este realizată de
un subiect special, expert judiciar. Însă pentru a obţine calitatea de expert judiciar persoana
trebuie să întrunească mai multe condiţii, prevăzute de legea cu privire la expertiza judiciară şi
statutul expertului judiciar [9].
- este unicul mijloc de probă, care oferă anumită informaţie în urma aplicării
cunoştinţelor speciale dintr-un anumit domeniu.
Deci, nu numai legislaţia procesuală reglementează procedură de obţinere a raportului de
expertiză judiciară, ci şi legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar. La
fel, pentru a obţine statutul de expert judiciar legea prevede anumite cerinţe speciale.
Cele menţionate mai sus sunt unele caracteristici care diferenţiază raportul de expertiză
de celelalte mijloace de probă. Elementele de fapt care servesc la constatare existenţei sau
3
inexistenţei a infracţiunii, identificarea făptuitorului precum şi a altor circumstanţe importante
pentru justa soluţionare a cauzei, pot fi constatate prin mijloacele de probă prevăzute de alin. 2
art. 93 CPP al RM, însă în comparaţie cu celelalte mijloace de probă, legiuitor obligă organul de
urmărire penală să constate anumite circumstanţe, anume prin dispunerea şi efectuarea expertizei
judiciare, rezultatul căreia se consemnează în raportul de expertiză judiciară care constituie
mijloc de probă în cadrul procesului penal. Ceea ce nu putem spune de celelalte mijloace de
probă.
Astfel, conform prevederilor art. 143 CPP al RM, expertiza se dispune şi se efectuează, în
mod obligatoriu, pentru constatarea:
- cauzei morţii;
- gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale;
- stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar
îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător
drepturile şi interesele legitime în procesul penal;
- stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de
tortură, tratamente inumane sau degradante;
- vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate – în cazurile în care
această circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vârsta
lipsesc sau prezintă dubiu;
- altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză [1].
Unele hotărâri a Plenului CSJ, recomandă instanţelor să aplice în probatoriul în mod
obligatoriul expertizele. Astfel, pentru a determina apartenenţa armei, a muniţiilor şi a
substanţelor explozive urmează ca instanţele să se călăuzească de raportul expertizei judiciare
[5]. La fel, Hotărârea Plenului C.S.J. despre practica judiciară în cauzele din categoria
infracţiunilor privind viaţa sexuală recomandă dispunerea expertizelor judiciare în vederea
soluţionării juste a cauzei [6].
La fel, potrivit Hotărârii Plenului C.S.J. cu privire la practica judiciară a cauzelor penale
referitoare la infracţiunile săvârşite prin omor, legătura de cauzalitate dintre acţiune şi inacţiunea
făptuitorului şi urmările prejudiciabile sub formă de moarte a victimei trebuie să fie stabilită cu
atenţie în fiecare caz în parte. De aceea, în toate cauzele care au ca obiect o infracţiune de omor
se efectuează o expertiză medico-legală, care are drept scop stabilirea cauzei decesului [2].
La fel, în cazul infracţiunilor din domeniul rutier, în baza Hotărârii Plenului C.S.J. [7], se
menţionează că la efectuarea expertizei autotehnice urmează să se ţină cont de faptul că numai
decizia de marginea chestiunilor speciale ce ţin de competenţa expertului judiciar.
Astfel, în urma celor menţionate mai sus deducem faptul că raportul de expertiză
judiciară este un element indispensabil în cadrul procesului penal, în dependenţă de rezultatul
expertizei judiciare organul de urmărire penală deja este în drept să i-a decizia de scoaterea

4
persoanei de sub urmărire penală, în cazul în care au apărut în urma expertizei judiciare astfel de
temeiuri, încetarea urmării penale, suspendarea urmării penale sau clasare procesului penal.
După efectuarea expertizei judiciare, expertul judiciar îşi expune cercetările şi concluziile
într-un raport de expertiză judiciară, concluziile expertul la fel pot influenţa la calificare faptei
penale. Astfel, în dependenţă de gradul vătămărilor corporale fapta comisă poate fi calificată ca:
- vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
- vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Calificarea infracţiunii în cazul respectiv depinde direct de la rezultatul expertizei
medico-legale.
Totodată, stabilim faptul că expertiza medico-legală stabileşte cauza decesul. Prin
expertiza medico-legal se constată cauza decesului şi în urma cărei acţiuni sau inacţiuni a
survenit decesul persoanei, astfel încât să fie respectat principiul caracterului personal al
răspunderii penale care prevede că: persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale
numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie.
Circumstanţele atenuante şi agravante sunt elemente indispensabile la calificarea
infracţiunilor. Unul din factori care contribuie la stabilirea circumstanţelor atenuante şi agravante
este raportul de expertiză judiciară, care la fel contribuie la respectarea principiul individualizării
răspunderii penale şi pedepsei penale, care prevede că la aplicarea legii penale se ţine cont de
caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârşite, de persoana celui vinovat şi de
circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Un exemplu elocvent în
acest sens îl constituie prevederile art. 188 CP al RM, care prevede răspunderea penală pentru
infracţiune de tâlhărie. Aliniatul (1) art. 188 CP al RM prevede o pedeapsă de la 5 la 8 ani cu
(sau fără) amendă în mărime de la 950 la 1350 unităţi convenţionale. Aliniatul 3 al aceluiaşi
articol adică tâlhărie săvârşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se
pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani [1].
Datorită faptului că expertiza judiciară este o activitate de cercetare ştiinţifico-practică,
efectuată în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de
cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate
cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi
psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar, însă ordonatorul nu posedă
cunoştinţă în domeniul dat şi întâmpină dificultăţi la aprecierea acestuia sau apărut necesitatea de
a preciza metodele aplicate de către expert sau unele noţiuni, expertul judiciar poate fi audiat în
condiţiile prevăzute de legislaţia procesuală. În cazul respectiv, declaraţii expertului nu trebuie să
fie confundate cu declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii civile sau a părţii

5
civilmente responsabile, care constituie mijloc de probă, însă declaraţiile expertului au doar un
caracter explicativ, referitor la raportul de expertiză judiciară prezentat de către acesta [2].
La fel, este de menţionat faptul că expertiza judiciară se desfăşoară doar în cadrul urmării
penale. Analizând prevederile codului de procedură penală desprindem, că din momentul
sesizării sau autosesizării până la darea ordonanţei de începere a urmăririi penale, înăuntrul
acestui termen, organul de urmărire penală poate efectua doar acţiunile procesuale prin care nu
este adusă atingere drepturilor părţilor [8].
La dispunerea expertizei judiciare, ordonatorul este obligat să aducă la cunoştinţă părţilor
faptul dispunerii expertizei judiciare precum şi rezultatul acesteia, astfel încât să fie respectate
prevederile art. 6 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil.
Părţile au dreptul de a face obiecţii privind chestiunile puse în faţa expertului, de a cere
modificare lor sau de a propune chestiuni suplimentare. Părţile pot recomanda includerea în
grupul de experţi, un alt expert, sau efectuarea expertizei de un expert concret.
Unul dintre elemente indispensabile a procesului echitabil, în sensul art. 6 a Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului este caracter contradictoriul al procedurii. Astfel, fiecare parte,
are posibilitatea nu numai de a face cunoscute probele necesare pentru ca pretenţiile sale să aibă
succes. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că respectarea contradictorialităţii ca
şi celorlalţi garanţii vizează procedura în faţa unui „tribunal”, astfel încât, instanţa când a
desemnat un expert, fiecare parte la proces să poată asista la toate cazurile, la investigaţiile
acestuia sau să poată analiza toate materialele avute de acesta în vedere.
Un exemplu elocvent când nu a fost respectat dreptul persoanei la un proces echitabil
este, Cottin c. Belgiei (2 iunie 2005, nr. 48386/39, Par. 32) reclamantul a fost împiedicat să
participe la efectuarea expertizei, în timp ce partea civilă însoţită de fratele său, el însuşi la fel
era parte la proces, a avut posibilitatea de a fi însoţit de un consilier medical personal. În
consecinţă, reclamantul nu a avut posibilitatea de a formula întrebări, personal sau prin
intermediul avocatului său, persoanelor care au oferit explicaţii necesare expertului sau să-i
prezintă acestuia din urmă observaţiile cu privire la actele examinate ori să solicite investigaţiile
suplimentare. În astfel de condiţii, reclamantul nu a putut să-şi facă auzită vocea de o manieră
auzită efectivă înainte de depunere raportului de expertiză în cauză. Astfel, reclamantul nu a avut
posibilitatea comentării efective a unui mijloc de probă esenţial, iar solicitarea unei expertize
suplimentare nu ar fi schimbat situaţia [3].
Deci, în cazul când ordonatorul încalcă prevederile art. 143 CPP a RM şi nu le aduce la
cunoştinţă părţilor despre faptul dispunerii expertizei judiciare, acestora li este încălcat dreptul la
un proces echitabil. Astfel, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfăşurarea
procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o încălcare a
6
 normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În astfel de
situaţia, raportul de expertiză nu va avea valoare probantă, din motivul încălcării procedurii de
dispunere a expertizei judiciare.
Concluzii
Din cele expuse mai sus deducem valoarea probatorie a raportului de expertiză judiciară
în procesul penal. Această activitate este stric reglementată de codul de procedură penală, cât şi
de legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, care stabileşte anumite
cerinţe atât faţă de raport de expertiză judiciară cât şi faţă de expert judiciar.
Raportul de expertiză judiciară nu serveşte doar pentru constatarea vinovăţiei sau
nevinovăţiei bănuitului, învinuitului sau inculpatul dar şi alte circumstanţe importante care au
fost analizate anterior.
Însă, la dispunerea expertizei judiciare, ordonatorul este obligat să respecte dreptul
persoanei la un proces echitabil, în caz contrar atrage nulitatea actului procedural.

Referinţe bibliografice
1. Cod de procedură penală a Republicii Moldova adoptat la 14.03.2003 // Publicat în Monitorul
Oficial nr. 248-241 din 05.11.2013.
2. Cod penal nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74 din
14.04.2009.
3. Dolea Ig. Cod de procedură penală. Comentariu aplicativ. Chişinău: Cartier Juridic, 2016. p. 397.
4. Dolea Ig., Roman D., Sedleţchi I. ş.a. Drept procesual penal. Chişinău: Editura Cartier, 2005. p.
303.
5. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica
judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul), păstrarea (deţinerea), transportarea,
fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor
explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor” nr. 31 din 11.11.1998.
6. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica
judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală” nr. 17 din 07.11.2005.
7. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la practica
judiciară cu privire la aplicarea legislaţiei în cadrul examinării cauzelor penale referitor la
încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatarea a mijloacelor de transport” nr. 31
din 11.11.1998.
8. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova „Cu privire la acţiunile
procesuale care pot fi efectuate din momentul sesizării sau autosesizării organului competent
până la declanşarea urmăririi penale” nr. 38 din 23.04.2013.
9. Legea Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar din
14.04.2016 nr. 68. Publicată în Monitorul Oficial Republicii Moldova nr. 157-162/316 din
10.06.2016.
10. Pilat A. Condiţiile de validare a raportului de expertiză judiciară. În: Legea şi viaţa № 2 (2018).
p. 37.

INFORMAŢIA DESPRE AUTOR

7
Artiom Pilat – lector universitar al Catedrei „Procedură penală şi Criminalistică” a Academiei
„Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova, doctorand

e-mail: artiom92@yandex.ru
tel. 079598848

INFORMATION ABOUT AUTHOR

Artiom Pilat – lecturer at the „Criminal and Criminal Procedure” Chair of the „Ştefan cel Mare”
Academy of the Republic of Moldova, PhD student

e-mail: artiom92@yandex.ru
tel. 079598848