Pacat ca s-a ajuns aici.Nu trebuia sa fie deloc asa..trebuia sa fie o poveste frumoasa..

povestea

noastra,ceva ce nimeni nu putea sa schimbe sau fure pentru ca era “our thing”.amandoi am

gresit..amandoi am luat lucrurile de bune si nu ne a ajutat cu nimic pentru ca stiam ca oricum o sa ne

impacam,oricum o sa vorbim,oricum o sa ne cautam (cel putin eu pe tine,fiind mereu marele stres  )

dar uite ca acum nici macar asta nu mai facem.ce s-a schimbat?de ce ne am schimbat?era atat de

frumos sa stam pe dig ca 2 fraierici,sa mancam cartofi prajiti ;)) la lumina lunii ca doi copii fraieri pentru

care nu mai exista nimic altceva pe lumea asta;ne am chinuit o vara intreaga sa prindem rasaritul mai

sti?dar pana la urma l-am prins:D.Acum cand privesc inapoi imi dau seama ca ceea ce am avut a fost cu

adevarat special si nimeni si nimic nu-mi poate lua asta,pentru ca pana la urma,doar cu asta ramai,cu

clipele frumoase,speciale,cele rele se uita sau cel putin refuzi sa ti le mai aduci aminte.

Pentru mine a fost ceva mai mult decat o relatie,o prietenie,o iubire..a fost TOT.ai fost acolo cand n-am

avut pe nimeni,ai fost acolo in toate momentele mele de nebunie,ai fost acolo cand am avut nevoie intr-

un fel sau altul chiar daca ai fost nepasator si pentru asta o sa-ti fiu recunoascatoare toata viata.Mi-ai

invatat cum sa sper mereu la mai bine,te ai certat cu mine cand eram in prag de nebunie,m-ai mangaiat

cand am avut nevoie,ai plans cu mine cand am trecut prin momente grele si iti multumesc pentru asta.

Mi-a fost cumplit de greu de cand m-am mutat la Bucuresti si aici nu prea m-ai inteles.aveam nevoie de

tine sa-mi fi prieten si iubit si tata si tot ce puteai sa-mi fi in acele momente…….poate deaia s-a ajuns

aici…sa stau sa sper ca macar o data in viata ta sa ma cauti tu pe mine,sa cedezi tu,sa simt ca ma vrei

tu,sa mai simt ce am simtit la 18 ani cand m-ai sarutat prima oara,cand m-ai tinut In brate prima

oara..cand ne-am unit pentru prima oara…

Si dupa toate astea..totusi sper ca intr-o buna zi sa mai fie ceva,ca povestea noastra sa aiba happy end si

daca nu,imi accept soarta si inca o data iti multumesc ca ai facut parte din viata mea si m-ai facut sa ma

simt iubita (chiar daca nu au fost asa multe momente ) ).. si daca e sa fie asa..sper sa ai parte numai de

lucruri bune,sa fi fericit si sa nu uiti niciodata ca eu te am invatat sa iubeste,restul doar o sa-ti

aminteasca cum e.sper sa-ti amintesti cu drag de mine,de tot cea fost si sa fi mandru ca a fost ceva

frumos (cel putin pentru mine).

Si nu uita Someday when you’re lonely

Sometime after all this bliss

Somewhere lost in emptiness

I hope you find this gift…

Ti-am spus candva ca orice s-ar intampla tu tot iubii meu:X o sa ramai.ghici ce?asa o sa fie mereu

P.S. I will always Love You!

Buna Nico, din pacate, anii au trecut si nu ti-am raspuns la scrisoare, insa o sa o fac acum, chiar
daca e prea tarziu, n-am inteles atunci ce am insemnat pentru tine … defapt sti, ca ai vazut recent, o iau
razna si nu mai tin cont de nimic, tot ce am facut … am facut pentru ca asta sunt eu si chiar ma simt
diferit, nu intr-un mod bun sa stii… regret faptul ca tu ai iubit un prapad si nu ti-ai dat seama… si chiar
ma mir cum nu ti-ai gasit pe altcineva, eu langa tine chiar am avut tot, sa nu crezi ca am uitat toate
momentele frumoase, le-am ascuns, cu tine ma simteam deasupra tuturor, sti tu mai bine ce ai avut
acasa defapt.

Tin minte si seara aia cand te-am sunat si te-am scos afara si am stat toata noaptea in parcarea
aia de vorba, cand a inceput totul, tin minte si noptile pe care le pierdeam impreuna, tin minte si cand
imi era rusine de tatal tau, tin minte cand iti cantam doua maini in masina, tin minte orele pierdute la
telefon, tin minte pizza de la café del mar, sandwich-urile de la panini si alte mii de momente.

Din punctul meu de vedere, problema a fost ca am ars flacara aia dintre noi atat de tare incat eu
unul n-am mai stiut ce sa fac, plus ca oricum eram atat de sigur ca vei veni inapoi incat nu mi-a mai
pasat. Vezi, eram invatat in asa fel incat atunci cand ai venit sa dormi la mine acasa, nu ai vrut sa dormi
cu mine si m-ai lovit in orgoliul asta mare al meu, am dat delete la toate chestiile dintre noi si nu am mai
vrut sa aud de tine, am luat-o pur si simplu de la zero, singur, asa cum eram obisnuit, fara sa spun
nimanui nimic, impotriva tuturor … si am crezut ca am reusit.

Iarta-ma ca am dat buzna asa in viata ta, dar crede-ma, asta a fost impulsul, unica persoana cu
care puteam vorbi erai tu, ca degeaba am dat eu delete, aminitirile raman acolo…si m-ai lasat sa te
gasesc, nu stiu ce a fost in capul tau… al meu cum e defect asa, m-a facut sa vin cu toate armele spre
tine, fara sa ai vreo vina, probabil ti-a fost mila ai intins un deget si eu ti-am luat toata mana, dar crede-
ma nu am facut-o intentionat, in general nu doresc raul nimanui dar nu stiu cum dracu mereu il obtin.

Nici nu stiu, dar nici nu vreau sa ma gandesc cum te-am facut sa te simti … nici nu mi-ai spus… si
tocmai pe tine… eu nu discut chestii foarte personale, prieteni foarte apropiati nu am, sti foarte bine ca
“nu-mi plac oamenii”, tu ai fost singura prietena a mea cu care am impartasit tot in trecut si la tine am
venit…

Ceea ce nu credeam, desi acum asa la rece e atat de evident, e ca ma voi indragosti de tine din
nou si nu am stiut, nu stiu si nici nu voi sti vreodata cum sa reactionez, sti, parca imi lipseste cumva
instructiunea asta din cod, cand e vorba de tine, asa a fost si cand a inceput relatia noastra, asa a fost si
acum, imi era si frica si rusine sa te ating, jur, am trecut printr-o mie de stari pe care le uitasem demult…

Si da, nu m-am gandit la tine, nu m-am gandit prin ce ai trecut, nu m-am gandit ca te-a schimbat
timpul, chiar nu-mi dat seama, am uitat de tot timpul asta fara tine, am uitat de tot prezentul, am uitat
ca te-am uitat… si am accelerat asa in pustiu, crede-ma, eu in tine tot vad fata aia scumpa si dulce pe
care o stiu de o viata… nu am cum sa schimb asta, asta voi vedea mereu, orice ai face si oricat as
imbatrani si oricat timp ar trece si chiar nu am stiut si nu mi-am dat seama ce amprenta ai lasat asupra
mea.

E chiar ciudat, ai scris scrisoarea asta acum 7 ani si o citesc de parca ar fi fost ieri si dupa cum
vad aproape tot ce ti-ai dorit atunci s-a implinit, e adevarat, prea tarziu si nu cum trebuia, dar asta e, ti-ai
gresit omul ).

Am atatea de zis, imi bombardeaza mintea, dar langa tine m-am simtit tanar din nou, m-am
indragostit din nou si mi-ai amintit ce e iubirea , stau ca un pusti toata noaptea cu gandul la tine, visez cu
ochii deschisi si imi aduc aminte ca tot ce a fost frumos in viata mea a fost alaturi de tine.

Si mi-as dori din suflet, oricat de fucked up oi fi eu, macar sa fim prieteni, dar nici asta nu se
poate, pentru ca eu te voi vedea mereu ca fiind femeia mea, partea aia care imi lipseste atat de mult…

Ce sa zic… Iti multumesc ca m-ai lasat se te vad din nou si ca ai fost alaturi de mine si imi pare
rau ca a trebuit sa ma suporti asa, dar sincer ma bucur ca ai facut-o, pentru ca nu aveam pe nimeni. Si
pur si simplu, chiar nu stiu cum sa pun in cuvinte asta, sunt atat de inchis in mine si atat de inrait si
antrenat sa nu ma intereseze incat nu realizez ce simti sau ai simtit, chiar nu mai stiu sa extrag din text
sau din comportament trairile altcuiva, tot ce vreau e sa sti, ca asa jeg cum sunt, si cu caracterul asta
infect, am venit cu sufletul curat la tine si am venit cu cel mai mare drag si nu pentru ca sufeream, jur ca
mi-a trecut de cand te-am vazut, pur si simplu am un dor nebun de tine, te vad cea mai frumoasa din
lume, imi bate inima atat de tare si ma simt atat de bine langa tine incat nu am putut renunta.

Cum am reusit sa ma abtin de la tine? In seara in care am vrut sa iesim, eram asa nerabdator,
tremuram sa te vad, vroiam sa ne plimbam asa fara nicio directie, vroiam sa iti mai fur o noapte, eram
asa de fericit… dar mi-ai dat decisiva. M-am enervat prima oara, am zis ca vin direct si daram usa de la
apartament dar m-au sunat niste colegi si m-au rugat sa ii ajut, am deviat putin traseul si cand am
terminat acolo, am iesit afara, ningea asa cu niste fulgi enormi, zapada scrasnea sub adidasi si m-am luat
la cearta cu mine, mi-am spus: ajunge, las-o in pace, nu e a ta, ce dracu e in neregula cu tine? De cate ori
trebuie sa te refuze asa elegant ca sa intelegi? Opreste-te, ai stresat-o si te-a suportat destul.

Si uite asa mi-am pus zambetul pe buze,(bine si cu niste whisky )) si te port doar in suflet si in
vene iubirea mea. Sti? Ma gandesc la tine in fiecare seara, te vad razand asa in dreapta mea. Mai si
vorbesc cu tine cateodata ) si imi raspunzi asa chicotind: Hai mai Andrei… si am invatat sa pierd, am
invatat ca nu am niciun drept asupra ta, mi-am amintit ca sunt om, ca pot varsa si eu lacrimi pentru ca
imi lipseste ceva, ca pot cara bila asta de plumb din stomac pana in nas si inapoi fara sa o arunc altcuiva.

O sa imi aduc aminte cat oi mai putea eu trai, vei fi o parte din mine, si oricat de schioapa va fi
inima asta neagra a mea, te voi pastra in ea ca find a mea. Si chiar as vrea sa fi fericita dar nu langa
altcineva, ar fi o minciuna, sincer nu as suporta sa vad asta.

Pa iubule, chiar imi pare rau ca nu sunt cine ai vrea tu sa fiu, chiar imi pare rau pentru ce fac si
pentru cine sunt, realizez ca am atat de mult de pierdut si imi pare atat de rau ca nu ma pot schimba, nu
ma pot scuza si nici nu imi pot lua niciun cuvant inapoi, sper doar ca ma vei intelege candva, iti
multumesc pentru toate momentele petrecute impreuna, n-au fost putine, te iubesc, atat cat stiu eu sa
iubesc, sunt si voi fi mandru de tine mereu, indiferent ca ai fost a mea sau a altcuiva, si imi place sa cred
ca iti transmit cumva toate sentimentele mele chiar daca nu sunt langa tine si ca simti tot ceea ce simt si
eu in noptile pe care inca le pierd cu gandul la tine.

Semnat,

Al tau impiedicat