BALUL TOAMNEI

În aer pluteşte o mireasmă dulce de fân şi de frunze ruginii aprinse.Stoluri gălăgioase

cântă deasupra foşnitorului covor de aur roşu al naturii ce-şi întinde ţesătura până în depărtare.

Fiinţă blândă, răbdătoare , toamna, adună în desagi tot ce întâlneşte in cale –fructe
parfumate , legume ce ne încântă privirea, porumbul dornic de a ne încărca hambarele.

La marginea poienii, o gaşcă de crini albi parcă doresc să ademenească o albină ce încă
rătăceşte pe aceste meleaguri.Glia, ce abia s-a trezit la viaţă, se miră de soarele cu străluciri
diafane, pe când covoarele de flori, pictate în splendide culori, îşi apără feţele delicate, trăgându-
şi cu naivitate pălărioarele.

Trebuie doar să ridici privirea şi culmile înalte ale dealurilor, încărcate de rod mai mult
decât ar putea duce, te întâmpină cu o bunătate cerească.Toată natura se pregăteşte pentru balul
toamnei organizat an de an, parcă pentru a răsplăti munca oamenilor, răbdarea acestora şi
credinţa în mai bine. Prinţi şi prinţese –frunze -repetă ore în şir paşii de dans ce le vor fi utili la
miezul nopţii.

Un brotăcel de pe marginea lacului a primit ordin de la zâna Toamnă să împartă invitaţii

tuturor plantelor de viţă nobilă pentru balul minunat ce urmează să aibă loc în enormul palat de
aramă. Toată natura şi micile vieţuitoare fac pregătiri pentru cel mai important bal al anului ,
cand fiecare rod işi etalează atât talentele, cât şi mirosurile, ori proprietaţile în faţa mulţimii
nerăbdătoare.

Brotăcelul-şef vociferează fără oprire,de parcă ar avea o cheiţă la spate,care a fost

întoarsă până la refuz :
 -Atenţiune ! Atenţiune ! Deseara , toată lumea să fie prezentă la palatul culturii,unde, se
va întâmpla mare bal mare !! Am adus ceteraşi din toată ţara !

Balul începe.Persoanele nobile au sosit şi se bucură de atmosfera de acolo .Se apropie

miezul nopţii,dar se pare că frunzele prinţi şi prinţese nu sunt pregătite,deci dansul va fi putin în
întârziere.

Orologiul anunţă ora 12...Se aude o bătaie...,a doua....,a treia....Zâna Toamnă permite să
intre cel de afară.

Deodată, în faţa uşii apăru Zâna Iarnă, grăind mieros :

-Draga mea surioară, ştiu că este balul tău, dar lasă-mă, rogu-te , şi pe mine înăuntru , să
mă incalzesc un pic şi să îmi îmbăt şi eu privirile de la atâtea roade bogate şi colorate!

-Sigur! Răspunse fericită Zâna Toamnă, prea blândă şi prea îngăduitoare cu mult prea
friguroasa ei surioară.

Numai că, odata intrată acolo Iarna, tot ce era pe mese ingheţase, iar frunzele prinţi şi
prinţese ..inchiseră ochii brusc, pentru că fiecare pas al zânei Iarna aducea moarte naturii, iar
aceasta, ajunsă fiind la un splendid bal , nu işi dorea decât să..danseze mult...toată noaptea...şi să
se încălzească...