Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport de Curs Pentru Prog. de Perfectionare in Domeniul S.S Alb PDF
Suport de Curs Pentru Prog. de Perfectionare in Domeniul S.S Alb PDF
DE PERFECTIONARE IN DOMENIUL
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA
1
CUPRINS
2
1. NOTIUNI GENERALE
3
teritorial, care a manifestat preocupări deosebite pentru pregătirea specialiştilor în
acest domeniu.
Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea
reglementărilor din domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ
al cărui principiu fundamental să fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii
Europene, cu cele ale convenţiilor si recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a
Muncii. Tot în anul 1990 a fost reproiectată structura organizatorică şi funcţională a
instituţiei protecţiei muncii, aceasta fiind integrată în cadrul Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale.
Reglementări legale
Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi sănătate ale
lucrătorilor, armonizate cu cele de la nivel european, care au ca obiectiv principal
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă.
4
Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la
măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii cuprinde prevederi care se
referă la protecţia vieţii şi a sănătăţii lucrătorilor.
Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice
şi organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul următoarei ecuaţii:
5
LISTA TRANSPUNERII DIRECTIVELOR EUROPENE IN LEGISLATIA ROMANA
NR
DIRECTIVE CONTINUT LEGISLATIA NATIONALA
CRT
6
9. 92/29/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1007 din 02/08/2006 privind
minime de securitate şi sănătate cerintele minime de securitate si sanatate
pentru îmbunătăţirea asistenţei referitoare la asistenta medicala la bordul
medicale la bordul navelor navelor
10. 92/57/CEE privind cerinţele minime de Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006
securitate şi sănătate care se privind cerintele minime de securitate si
aplică pe şantierele temporare sanatate pentru santierele temporare sau
sau mobile mobile
11. 92/58/CEE cu privire la prescriptiile Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006
minime de semnalizare de privind cerinţele minime pentru semnalizarea
securitate si/sau sanatate la de securitate şi/sau de sănătate la locul de
locul de munca muncă
12. 92/91/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1050 din 09/08/2006 privind
minime vizand ameliorarea cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
securitatii si sanatatii şi sănătăţii lucrătorilor din industria
lucratorilor din industriile extractivă de foraj
extractive prin foraj
13. 92/104/CEE privind prescriptiile minime Hotarârea nr. 1049 din 09/08/2006 privind
pentru imbunatatirea conditiilor cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
de munca ale lucratorilor din şi sănătăţii lucrătorilor din industria
industriile extractive de extractivă de suprafaţă sau subteran
suprafata sau subteran (minerit)
14. 93/103/CE privind prescripţiile minime de Hotarârea nr. 1135 din 30/08/2006 privind
securitate şi sănătate în muncă la cerinţele minime de securitate şi sănătate în
bordul navelor de pescuit muncă la bordul navelor de pescuit
15. 98/24/CE cu privire la securitatea şi HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006
protecţia sănătăţii lucrătorilor privind stabilirea cerintelor minime de
împotriva riscurilor legate de securitate si sanatate in munca pentru
agenţii chimici la locul de asigurarea protectiei lucratorilor impotriva
muncă riscurilor legate de prezenta agentilor chimici
16. 1999/92/CE privind prescripţiile minime Hotarârea nr. 1058 din 09/08/2006 privind
pentru ameliorarea protecţiei cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
securităţii şi sănătăţii securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
muncitorilor susceptibili a fi care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat
expuşi riscului datorat atmosferelor explozive
atmosferelor potential
explozive
17. 2000/54/CE Hotarârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind
privind protecţia lucrătorilor
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
contra riscurilor legate de
legate de expunerea la agenţi biologici în
expunerea la agenţi biologici în
muncă
muncă
18. 2002/44/CE privind prescripţiile minime de Hotarare de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie
securitate si sanatate in munca 2005 privind cerintele minime de securitate si
legate de expunerea lucratorilor sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de vibratii
fizici (vibratii)
7
19. 2003/10/CE privind prescripţiile minime de Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind
securitate si sanatate in munca cerintele minime de securitate si sanatate
legate de expunerea lucratorilor referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de zgomot
fizici (zgomot)
20. 2004/40 referitor la cerintele minime de Hotarârea nr. 1136 din 30/08/2006 privind
securitate si sanatate privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
expunerea lucratorilor la referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
riscurile datorate agentilor fizici generate de câmpuri electromagnetice
(câmpuri electromagnetice)
1. INSTITUŢII EUROPENE
1.1 Uniunea Europeană şi instituţiile sale
Consiliul European
Consiliul Uniunii Europene- format din miniştrii celor 27 state europene,fiecare
ţarã din Uniune deţine preşedinţia pe o perioadã de 6 luni.
Parlamentul European
Comisia Europeană
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
8
TRATATUL DE LA ROMA, din 1957, de constituire a Comunităţii Economice
Europene (CEE). Art.100 şi art.118 conţin unele prevederi referitoare la
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
9
4. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE REFERITOARE LA SECURITATE
ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
În anul 1986 s-a adoptat Rezoluţia Consiliului din 07.05.1986 referitoare la o nouă
abordare în materie de armonizare tehnică şi standardizare .Conform acestui
document:
- armonizarea tehnică este limitată la adoptarea cerinţelor esenţiale pe care
trebuie să le respecte produsele dacă ele vor să beneficieze de circulaţie liberă pe piaţa
comunitară;
- cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se stabilesc prin
Directive;
cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se detaliază prin
specificaţii tehnice în standarde armonizate;
produsele realizate conform standardelor armonizate beneficiază de prezumţia de
conformitate cu cerinţele esenţiale;
standardele armonizate nu sunt obligatorii a fi respectate de produs, producătorul
poate aplica alte specificaţii tehnice pentru ca produsul să respecte cerinţele esenţiale;
producătorul poate alege între diverse proceduri de evaluare a conformităţii
prevăzute în Directiva aplicabilă.
În anul 1987 Tratatul de la Roma a fost revizuit prin intrarea in vigoare a Actului
Unic European. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă s-au introdus două
noi articole – art.100A şi art.118A – prin care, pentru prima oară, securitatea şi
sănătatea în muncă a fost menţionată ca o clauză directă:
10
Prin art.100 A nou introdus s-a stipulat că:
- produsele care circulă fără bariere comerciale intr-o piaţă unică a
Comunităţii trebuie să prezinte un nivel de protecţie ridicat;
- Comisia va adopta măsurile necesare de armonizare a legislaţiilor naţionale
pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice (prin Directive).
11
Programul Comunităţii stabilit pentru perioada 1996-2000 a constat, în:
- elaborarea unor standarde de securitate şi sănătate mai eficiente care vor conduce
la creşterea competivităţii;
- supravegherea transpunerii corecte şi la timp a Directivelor de către Statele
membre;
- evidenţierea noilor riscuri asociate noii dezvoltări economice şi elaborarea de noi
reglementări legislative;
- promovarea în continuare a dialogului social pentru asigurarea reuşitei acţiunilor
de securitate şi sănătate în muncă.
12
TABELUL NR.1
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞL SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
ELABORATE ÎN BAZA ART.95 AL TRATATULUI DE LA AMSTERDAM(EXEMPLE)
CATEGORIA AN APARIŢIE
DOMENIU DE APLICARE
DE PRODUSE /NR.DIRECTIVĂ
Produse Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu excepţia
(în general) 92/59/CEE antichităţilor) pentru care nu există reglementări comunitare
Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele industriale sau
Produse pentru de construcţii civile cu caracteristici care influenţează rezistenţa
construcţii 89/106/CEE mecanică şi stabilitatea de siguranţă şi în caz de incendiu, m e d i u
93/68/CEE a m b i a n t s a u i z o l a r e a termică/acustică a construcţiei
13
Echipament 73/23/CEE Echipament electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominală
electric pentru 93/68/CEE cuprinsă între 50 V şi1000 Vca. şi între 75 V şi 1500 Vcc.
joasă tensiune
Echipament 76/117CEE Echipament electric conceput a fi utilizat în atmosferă
electric utilizabil 79/196/CEE explozivă şi prevăzut cu anumite sisteme de protecţie, cu excepţia
în 84/47/CEE celui conceput pentru utilizare în mine cu pericol de grizu
atmosferă 88/571/CEE
explozivă 88/665/C EE
90/487/CEE
Echipament
electric utilizabil 82/130/CEE Echipament electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane sau la
în atmosferă 88/35/CEE instalaţii de suprafaţă unde grizu poate ajunge prin ventilaţie
explozivă cu 91/169/CEE subterană
pericol de grizu
Echipament
electric pentru Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate în
utilizare în 94/9/CE atmosferă explozivă.
atmosferă
explozivă
Compatibilitate 89/336/CEE
electromag- 92/31/CEE Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de perturbaţiile
netică 93/68/CEE electromagnetice
Substanţe 67/548/CEE 7
periculoase: modificări şi 20 Comunicarea substanţelor, evaluarea periculozităţii acestora,
îmbuteliere şi de adaptări îmbuteliere, marcare
marcare
Preparate 88/379/CEE Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi care să fie
periculoase. 89/178/CEE considerate periculoase conform definiţiilor din directivă
Clasificare, 90/492/CEE
îmbuteliere şi 93/18/CEE
marcare
Substanţe şi Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la cunoştinţa utilizatorului
preparate 91/155/CEE (de specialitate) odată cu fiecare substanţă sau preparat
periculoase, fişe 93/112/CEE
de securitate
Antidăunători 78/63/CEE Preparate destinate să protejeze, să favorizeze sau să conserve plantele
(insectofungici) 81/187/CEE sau produsele vegetale, să distrugă sau să evite creşterea plantelor
84/291/CEE nedorite
Explozivi utilizaţi Controlul, comercializarea şi recunoaşterea reciprocă a omologărilor
în scop civil 93/15/CEE de exploziv utilizaţi în scop civil
14
Directivele elaborate pe baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam au drept
obiectiv ameliorarea progresivă a securităţii şi sănătăţii în muncă prin armonizarea
legislaţiilor Statelor membre.
TABELUL NR. 2
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞL SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
ELABORATE ÎN BAZA ART.138 AL TRATATULUI DE LA AMSTERDAM
AN APARIŢIE/ DENUMIRE
NR.DIRECTIVĂ
Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru
89/391/CEE încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
89/654/CEE pentru locurile de muncă (1-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei
89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind utilizarea echipamentelor tehnice de lucrători în muncă (a 2-a directivă specifică în
89/655/CEE sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind utilizarea echipamentelor individuale de protecţie de lucrători în muncă (a 3-
89/656/CEE a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.90 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru manipularea manuală a maselor implicând pentru lucrători riscuri în special de
90/269/CEE afecţiuni ale spatelui (a 4-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.90 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind activitatea desfăşurată prin intermediul unor echipamente cu ecrane de vizualizare
90/270/CEE (VDT) (a 5-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 28.06.90 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
90/394/CEE asociate expunerii la agenţi cancerigeni în muncă (a 6-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 26.11.90 referitoare la protecţia lucrătorilor contra riscurilor
2000/54/CE asociate expunerii la agenţi biologici în muncă (a 7- a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
(a 7-a directivă specială în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la implementarea cerinţelor minime de
92/57/CEE securitate şi sănătate în şantierele temporare sau mobile (a 8-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la cerinţele minime pentru semnalizarea de
92/58/CEE securitate şi/sau sãnãtate în muncã(a 9-a Directivã specificã în sensul art.16(1) al
Directivei 89/391/CEE)
15
Directiva Consiliului din 19.10.92 referitoare la aplicarea măsurilor care să promoveze
92/85/CEE îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru lucrătoarele gravide şi a lucrătoarele
care au născut de curând sau care alăptează (a 10-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 3.11.92 referitoare Ia cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/91/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive prin foraj (a 11-a directivă
specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 3.12.92 referitoare la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/104/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive de suprafaţă sau subteran
(a 12-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare Ia cerinţele minime de securitate şi sănătate în
93/103/CEE muncă la bordul navelor de pescuit (a 13-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 7.04.98 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
98/24/CE asociate expunerii la agenţi chimici în muncă (a 14-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 16.12.99 referitoare la cerinţele minime
1999/92/CE pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscului atmosferelor
explozive (a 15-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 6.02.2003 referitoare la cerinţele minime
2003/10/CE de securitate şi sănătate privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici
(zgomot) (a 17-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 27.11.80 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
80/1107/CEE asociate expunerii la agenţi chimici, fizici şi biologici în muncă
Directiva Consiliului din 28.07.82 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
82/605/CEE asociate expunerii la plumb metalic şi compuşii săi ionici în muncă (1-a directivă specifică
în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 19.09.83 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
83/477/CEE asociate expunerii la azbest în muncă(a 2-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 12.05.86 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
86/188/CEE asociate expunerii la zgomot în muncă(a 3-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 27.05.88 referitoare la protecţia lucrătorilor prin interzicerea
88/364/CEE anumitor agenţi specifici şi/sau a anumitor activităţi (a 4-a directivă specifică în sensul art.8
al directivei 80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.91 referitoare la stabilirea valorilor limită orientative pentru
91/322/CEE implementarea Directivei 80/1107/CEE (a 5-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului referitoare la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementative şi
78/610/CEE administrative ale Statelor membre privind protecţia sănătăţii lucrătorilor expuşi la
monomerul clorurii de vinil
91/383/CEE Directiva Consiliului din 25.06.91 referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru
lucrători cu contract de muncă pe perioadă determinată sau interimari
16
92/29/CEE Directiva Consiliului din 31.05.92 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru promovarea unei mai bune asistenţe medicale la bordul navelor
93/104/CEE Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare la anumite aspecte privind organizarea
timpului de lucru
94/33/CEE Directiva Consiliului din 22.06.94 referitoare la protecţia tinerilor în muncă
17
Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind
promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
18
- aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a
accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie
individuala.
- evitarea riscurilor;
a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea
319/2006, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege:
19
Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute
mai sus în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:
20
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006;
21
21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor
individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte
situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006;
22
4. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE
23
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii
si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform
prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.
În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul,
lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.
24
5. SERVICIUL INTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE
Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, si, dupa caz, alti lucratori
care pot desfasura activitati auxiliare.
25
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea
medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace
materiale adecvate.
Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art.
47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura
activitati auxiliare.
26
7. AUTORIZAREA A FUNCŢIONĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
27
d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului
prezentat în anexa nr. 4 la Normele Metodologice.;
e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele
constatatoare.
IMPORTANT:
(3)În situaţia prevăzută mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai
după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea
activităţii şi a obţinut autorizarea conform Normelor Metodologice.
a) nivel de baza;
b) nivel mediu;
28
c) nivel superior.
9. LUCRATORII DESEMNATI
29
Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul
desemnat trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu.
30
Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca
31
IMPORTANT:
32
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi
cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
33
g)analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi
modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul
extern;
34
echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării
echipamentelor optime.
a) instruirea introductiv-generala;
c) instruirea periodica.
35
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii
sau activităţi.
Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea
unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective,
riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general si se va în
fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12la Normele
Metodologice.
36
INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALA
37
Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.
Pentru angajator:
38
Pentru angajat:
a) actiuni gresite;
39
- cadere la acelasi nivel sau de la inaltime.
40
Pentru diminuarea acestor riscuri in cadrul societatii se iau urmatoarele masuri:
41
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a
incendiilor si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul
afectat ;
42
masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post
de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
43
a. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională
specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru:
- executant,
- sarcina de munca,
- mijloacele de productie
- mediul de munca.
A. Executant :
c) omisiuni :
B. Sarcina de munca :
44
- procedee gresite in solutionarea unei operatii ;
b) solicitare fizica
c) solicitare psihica :
- lucrul cu banii
C. Mijloace de productie :
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).
45
In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a
preveni agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri
necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de
specialitate ale medicului.
-analizarea situatiei;
-protejarea victimei;
-examinarea victimei;
-anuntarea accidentului;
In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.
46
In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe
baza unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa
analizeze fiecare caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu
pot solicita ajutor,pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si
evacuarea din zona producerii accidentului.
Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.
-va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea
de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:
- oprirea hemoragiilor,
- starea pansamentelor,
- imobilizarea fracturilor,
PLAGILE
-oprirea hemoragiei ;
47
-prevenirea infectiei ;
-calmarea durerii ;
-prevenirea socului.
FRACTURILE
ELECTROCUTAREA
48
ARSURILE
-stingerea focului ;
LESINUL
49
-H.G.nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori
,in special de afectiuni dorsolombare
-H.G. nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in
munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
-H.G.nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
legate de expunerea la agenti biologici in munca
-H.G. nr.300/2006 privind cerintele minime de securitatea si sanatate
pentru santierele temporare sau mobile
INSTRUIREA PERIODICA
50
extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.
51
12. OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR
a) evitarea riscurilor;
52
h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de
masurile de protectie individuala;
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura
activitatilor din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: 3 500-7 000
Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi
loc de munca îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau
unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii: 3 500-7 000
53
Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa
comporte, în nici o situatie, obligatii financiare pentru lucratori. 3 500-7 000
54
In cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara
activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul
securitatii si sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta
lege, daca are capacitatea necesara în domeniu.
b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat; 4 000-8 000
55
c) sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si
sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei activitati, conform prevederilor
legale; 5 000-10 000
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, control-psihologic
periodic, ulterior angajarii; 4 000-8 000
k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4)
lit. e); 4 000-8 000
56
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca
în timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor; 4 000-8 000
57
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora
58
l. sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si
cercetare in domeniul securitatii si sanatatii muncii;
59
y. nici un angajat nu isi poate desfasura activitatea daca nu are dovada ca este
apt medical pentru locul de munca la care este angajat, daca nu are efectuate
instruirile in domeniul securitatii si sanatatii in munca (instruirea introductiv
generala, instruirea la locul de munca si instruirea periodica) si daca nu este
admis la lucru de catre angajator. adica sa aiba intocmita si semnata fisa de
instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca;
60
- sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de munca.
61
k) asigura conditiile de munca (iluminat, microclimat, temperatura, aerisire,
umiditate) si materiale igienico-sanitare corespunzatoare, precum si intretinerea
grupurilor sociale si a instalatiilor sanitare;
In caz de avarii sau alte accidente tehnice, sefii de sectii sau compartimente
sunt obligati sa participe nemijlocit la lichidarea urmarilor acestora, la cercetarea
cauzelor si stabilirea masurilor pentru repunerea in functiune a instalatiilor si la
conducerea operatiilor pentru intrarea in regim normal de functionare.
62
g) efectuarea la timp a operatiilor de intretinere, participarea la reviziile tehnice
si reparatiile planificate;
Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta
(salvator).
-analizarea situatiei;
-protejarea victimei;
-examinarea victimei;
63
-anuntarea accidentului;
In cazul in care victima prezinta mai multe semne, el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.
Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.
64
-cine face apelul.
-va urmari semnele vitale ale victimei; prezenta respiratiei, a pulsului, starea
de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:
- oprirea hemoragiilor,
- starea pansamentelor,
- imobilizarea fracturilor,
65
Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor
prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către
persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a
sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale
incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde
pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.
66
La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se
ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de
reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc
pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale
periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile
de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de
evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi
bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai
puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile
forţelor de intervenţie.
Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri
special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate,
conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie
recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în
caz de incendiu.
Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol
sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu
poate fi continuată.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor
de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care
menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare
de funcţionare.
67
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de
incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se
menţin în stare de funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.
68
marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa
mijloacelor de mai sus şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.
Concluzii:
• Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt
obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.
69
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa
nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;
-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;
-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un
potential pericol de incendiu .
70
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea
ce priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 3 000-6
000
c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi
unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor; 3 500-7 000
In cazul in care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai
multor echipamente individuale de protectie , aceste echipamente trebuie sa fie
compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
71
caracteristicile postului de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului
individual de protectie.
Definitii:
3. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale
cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate
72
frecvent raportare la fenomene fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei
gazelor toxice etc.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5
lit.l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau
unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea
şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.
73
În vederea realizării măsurilor privind anuntarea serviciilor specializate, în
prealabil angajatorul trebuie să:
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din lege,
trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii
şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
74
Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca
si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati
împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia .
Sesizare si identificare
Persoana care a sesizat un astfel de loc este obligate sa aduca la cunostinta acest
fapt conducatorului locului de munca, cel care are in exploatare si/sau gestiune
echipamentele sau zona respective
75
La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere
urmatoarele criterii:
La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre
urmatoarele masuri de ssm, organizatorice sau tehnice:
a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;
76
e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de protectie a
muncii specifice locurilor de munca;
j) alte masuri.
77
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi
cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
78
- de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de munca;
Accidente de munca
79
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul
public şi privat;
- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau
dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
80
- accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
- accidente mortale;
- accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi
din aceeaşi cauza.
Comunicarea evenimentelor
81
• sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;
• datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte
persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;
• consecinţele accidentului;
• data comunicării;
82
La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea
sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa, în scris, cu privire
la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea
solicitării.
Cercetarea evenimentelor
83
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de
cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi
persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.
Specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă
din dosarul de cercetare a evenimentului.
84
Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care
este necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau
efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează
evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii,
prelungirea termenului de cercetare.
b. procesul-verbal de cercetare;
85
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
h. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din
care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru
a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
86
3. acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
IMPORTANT:
87
f. fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii;
IMPORTANT:
88
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se
înaintează pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea
cercetării.
IMPORTANT:
89
Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de
urmărire penală,dupa caz, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.
d. obiectul cercetării;
90
- se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un
eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest
eveniment.
91
- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea
integrală a textului acestora
q. caracterul accidentului;
92
x. viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.
IMPORTANT:
IMPORTANT:
93
1. În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul
decât cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va
fi trimis şi acestuia.
a) Inregistrarea
94
Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi,
studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de
către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.
95
IMPORTANT:
96
În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare
odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa
un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii
de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
b)Evidenta
IMPORTANT :
97
3. Dacă în urma investigaţiilor rezultă că sunt întrunite condiţiile unui
accident de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru
efectuarea cercetării în conformitate cu prevederile prezentelor norme
metodologice.
După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din
cadrul Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti,
cercetează, în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele
îmbolnăvirii profesionale.
98
Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia sau,
după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale ,conform art. 34
alin. (2) din lege.
Procesul verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare,
conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii,
responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru
prevenirea unor boli profesionale similare.
99
- istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta
profesionala şi anume copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al
noxelor sau noxa identificată;
În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu
mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul
respectiv se poate declara prin Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor
prevăzute la 0, cu excepţia procesului verbal de cercetare a cazului.
100
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza
diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor
de boli profesionale.
101
Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se
comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind
sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de
normalizare a condiţiilor de muncă.
22. ELECTROSECURITATEA
Legislatie – Terminolgie
102
conform standardelor europene şi româneşti în vigoare. Astfel se definesc
următorii termeni:
Măsură de protecţie – metodă tehnică şi/sau organizatorică de prevenire a
electrocutării.
Mijloc de protecţie – produs destinat protecţiei împotriva electrocutării.
Zonă de manipulare (volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează
sau circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul nu o poate
atinge fără mijlocirea unui obiect.
Încăpere (spaţiu) de producţie electrică – încăpere (spaţiu), utilizată
exclusiv, pentru procese tehnologice electrice, în care au acces numai persoanele
autorizate pentru exploatarea instalaţiilor electrice respective şi care au
responsabilităţi în acest sens, în conformitate cu documentaţia tehnică specifică în
vigoare.
Sistem de protecţie – ansamblu de două sau mai multe mijloace şi/sau
măsuri de protecţie.
Persoane calificate – persoane având cunoştinţe tehnice sau o experienţă
suficientă ca să permită evitarea pericolelor ce le poate prezenta un echipament
electric aflat sub tensiune.
Persoane avertizate – persoane informate şi/sau supravegheate de persoane
calificate în scopul evitării pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric
aflat sub tensiune (personal de întreţinere, execuţie sau exploatare).
Parte sub tensiune (parte activă) – conducător sau element conducător care
în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Atingere directă – atingere de către un om nemijlocită sau prin intermediul
unui element conductor a părţilor active ale unei instalaţii electrice.
Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental
sub tensiune datorită unui defect electric.
Clasă de protecţie – simbol numeric convenţional care arată modul de
realizare a protecţiei împotriva electrocutării.
Parte conductoare naturală – element conductor care nu aparţine instalaţiei
electrice, dar care poate transmite un potenţial electric (structuri metalice, conducte
de apă, gaze sau alte fluide).
Parte accesibilă - parte a echipamentului (utilajului) electric care poate fi
atinsă de om, direct sau cu degetul de control.
Masă – parte conductoare a unui echipament (utilaj) accesibilă, care poate
fi atinsă direct de om şi care poate fi pusă sub tensiune accidental sau voit în cazuri
speciale.
Contact de protecţie – element care serveşte la realizarea continuităţii
electrice între masă şi instalaţia de protecţie.
Echipament electric – ansamblu de elemente destinat producerii ,
transportului, distribuţiei, acumulării, măsurării, transformării sau utilizării energiei
electrice.
Utilaj electric – ansamblu de echipamente electrice şi de accesorii ale
acestora destinat unui proces de lucru.
103
Punct neutru (neutru) – punct comun al părţilor active ale sursei de
tensiune ale cărui diferenţe de potenţial, în valori absolute, faţă de fiecare conductor
activ (fază) sunt egale în funcţionare normală.
Punct de nul (nul) – neutru legat la o priză de pământ printr-o rezistenţă
electrică neglijabilă.
Schemă de protecţie – schemă în care se reprezintă situaţia punctului
neutru al sursei de tensiune şi a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice, în
raport cu pământul (masa).
Izolaţie electrică (izolaţie) – material sau ansamblu de materiale
electroizolante destinate izolării părţilor active.
Izolaţie principală (izolaţie de bază) – izolaţie destinată asigurării protecţiei
împotriva atingerilor directe.
Izolaţie de lucru (izolaţie funcţională) – izolaţie dimensionată care asigură
funcţionarea normală a echipamentului.
Izolaţie suplimentară – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva
atingerilor indirecte periculoase în cazul deteriorării izolaţiei principale.
Izolaţie dublă – izolaţie constituită dintr-o izolaţie principală şi o izolaţie
suplimentară.
Izolaţie întărită – izolaţie principală îmbunătăţită, care are proprietăţi
mecanice şi electrice echivalente cu cele ale izolaţiei duble.
Defect de izolaţie – scădere sub limita prescrisă a rezistenţei de izolaţie
dintre un conductor activ şi pământ (masă) sau dintre conductoare active.
Bornă de protecţie – bornă prevăzută pentru legarea unui conductor de
protecţie.
Zonă cu circulaţie frecventă – zonă neîngrădită care se află la o distanţă
mai mică sau egală cu 15 m, de drumuri, şosele, îngrădirile locuinţelor, unităţilor
industriale sau agricole, accesibilă şi altor persoane decât cele care fac parte din
personalul de exploatare.
Zonă cu circulaţie redusă – zonă îngrădită în care are acces numai personal
special instruit, precum şi zona aflată la distanţă mai mare de 15 m, de drumuri,
şosele, locuinţe sau îngrădirile acestora.
Distanţa de protecţie – distanţa dintre părţi active şi carcase de protecţie,
îngrădiri, balustrade, bare de protecţie sau zona de manipulare.
Punere la pământ – atingere accidentală între o parte activă şi pământ sau o
parte conductoare în contact cu pământul.
Punere la masă – atingere accidentală între o masă activă şi masă.
Timp de deconectare – durata între producerea defectului şi deconectarea
circuitului defect de la sursa de alimentare cu energie electrică.
Conductor activ – conductor destinat transportului sau distribuţiei energiei
electrice, care în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Conductor de protecţie – conductor utilizat pentru realizarea protecţiei
împotriva electrocutării ţi care leagă masele cu:
• alte mase;
104
• o priză de pământ;
• un conductor de nul sau cu un alt conductor legat la pământ (masă);
• părţi legate la pământ (masă);
• o parte conductoare străină;
• dispozitive de protecţie.
Conductor de legare la priza de pământ – conductor prin care se stabileşte
legătura dintre priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ sau
reţeaua conductoarelor principale de legare la pământ.
Conductor de nul – conductor care se leagă la nul.
Conductor de nul de protecţie – conductor de protecţie prin care se leagă masele
la punctul de nul.
Conductor de nul de lucru – conductor legat la punctul de nul destinat a
transporta energie electrică.
Tensiune de atingere – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la
care este supus omul aflat la o distanţă de 0,8 m faţă de masa pe care o atinge.
Tensiune de pas – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care
este supus omul când atinge simultan două puncte de pe sol, pe direcţia gradientului
de potenţial, aflate la o distanţă de 0,8 m între ele.
Tensiune de lucru – valoare efectivă a tensiunii electrice a unui echipament
(instalaţie) electric în condiţii normale de lucru.
Tensiune redusă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşeşte
50 V în curent alternativ şi 120 V în curent continuu şi care se foloseşte ca măsură
de protecţie împotriva electrocutării.
Priza de pământ – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare
(electrozi) în contact cu pământul pentru trecerea curentului în sol.
Priza de pământ artificială – priza de pământ construită special pentru conducerea
curentului în sol.
Priza de pământ naturală – element conductor sau ansamblu de elemente
conductoare al unei construcţii sau instalaţii, care îndeplineşte şi condiţiile unei prize
de pământ.
Instalaţie de legare la pământ – ansamblu format din conductoare de legare la
pământ şi priza de pământ prin care se realizează legarea la pământ.
Instalaţie de legare la pământ de protecţie – instalaţie cu ajutorul căreia se
realizează protecţia prin legare la pământ.
Rezistenţa de dispersie a unei instalaţii de legare la pământ
1. Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizelor de pământ şi conductoarelor de
legătură dintre acestea ce constituie instalaţia;
2. Raport dintre tensiunea instalaţiei de legare la pământ şi curentul de trecere la
pământ prin priză.
Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat
simultan prin :
-umiditatea relativă a aerului, max 75% la temperatura aerului cuprinsă între 15-
30ºC.
105
-pardoseală (amplasament) izolantă.
Loc de muncă periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una
din următoarele condiţii :
-umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului
peste 30º dar cel mult 35ºC.
-pardoseala cu proprietăţi conductoare (beton, pământ).
-parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din
zona de manipulare.
-prezenţă de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit)
-prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman.
Loc de muncă foarte periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel
puţin una din următoarele condiţii:
-umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35º.
-părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60%
din zona de manipulare.
-prezenţă de agenţi corozivi.
106
configuraţiei sistemului instalaţiei, reţelei fără ca acestea să aibă un caracter frecvent
sau periodic, precum şi cele care au drept scop retragerea din exploatare a
echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru lucrări sau probe.
Prin manevre de lichidare a incidentelor şi avariilor se înţeleg manevrele care se
execută cu ocazia apariţiei unui incident (avarii) pentru izolarea defectului şi
restabilirea alimentaţiei consumatorilor.
Prin manevre cauzate de accident se înţeleg acelea ce se execută pentru scoaterea
victimei de sub acţiunea curentului electric.
Prin manevre de execuţie se înţeleg acele manevre ale căror operaţii se desfăşoară
în cadrul unei instalaţii zona de reţea şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de
acelaşi personal de servire operative aflat în instalaţia respectivă.
Prin manevre de coordonare se înţeleg acele manevre ale căror grupe distincte de
operaţii sau operaţii distincte afectează un ansamblu de instalaţii, fiind executate în
două sau mai multe instalaţii sau zone de reţea, de către două sau mai multe formaţii
de servire operative.
Prin operaţie se înţelege acţionarea detaliată de către personalul de servire
operative a elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui echipament, celulă,
element, a elementelor de comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri
speciale sau formalităţi ce derivă din aceste acţionări.
Prin grupa distinctă de operaţii se înţelege ansamblul acelor operaţii din cuprinsul
unei manevre ce se execută la un echipament, ce îndeplinesc simultan următoarele
condiţii:
au o succesiune bine determinată în cadrul grupei respective
operaţiile din grupa respectivă se execută în totalitate de aceeaşi formaţie de
servire operativă ;
succesiunea operaţiilor din grupă nu se afectează reciproc cu succesiunea
operaţiilor dintr-o altă grupă identică, ce se efectuează în acelaşi timp de o altă
formaţie de servire operativă în cadrul manevrei de coordonare respective ;
operaţiile din grupă nu necesită coordonarea în timp cu alte formaţii de servire
operative.
Prin operaţie distinctă se înţelege operaţia din cadrul unei menevre de execuţie
care necesită coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii
distincte, care au loc în cadrul aceleiaşi manevre de coordonare.
Prin concepţia manevrelor se înţelege aranjarea succesiunii grupelor destinate de
operaţii, operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei în aşa fel, încât să se
asigure desfăşurarea normală a acestora.
107
generale pe care le prezentăm succint în continuare:
Pentru acţionarea normală a separatoarelor (debroşarea normală a
întrerupătoarelor debroşabile) la întreruperea unui circuit ordinea operaţiilor va fi
deconectarea întrerupătoarelor şi apoi deschiderea separatoarelor respective
(debroşarea întrerupătoarelor respective) iar la stabilirea continuităţilor unui circuit,
ordinea operaţiilor va fi închiderea separatoarelor (broşarea întrerupătoarelor) şi apoi
conectarea întrerupătoarelor respective.
Ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora întâi se
deschid separatoarele de linie, transformator sau borne, şi apoi cele de bare iar la
închiderea acestora întâi se închid separatoarele de bare şi apoi cele de linie,
transformator sau borne.
Pentru a preveni ca în momentul acţionării unui separator să se producă
conectarea accidentală a întrerupătorului din circuitul respectiv, toate automatizările
care pot provoca anclaşarea acestuia vor fi anulate.
Pentru preîntâmpinarea producerii unor avarii în timpul efectuării manevrelor
după acţionarea fiecărui aparat de comutaţie se va verifica vizual poziţia acestora (cu
ajutorul aparatelor de măsură şi a semnalizărilor de poziţie a acestora). În instalaţiile
telecomandate, unde manevrele se execută numai cu întrerupătoare, poziţiile
acestora se vor verifica din indicaţiile şi condiţiile prevăzute în acest scop de
aparatura de telecomandă.
În cazul circuitelor fără întrerupător Regulamentul general de manevră
stabileşte operaţiile admise a se efectua cu ajutorul separatoarelor normale.
Este interzisă deschiderea sau închiderea unui separator prin care s-ar putea
întrerupe sau stabili curenţi capacitivi, în cazul în care există o punere la pământ a
unei faze în reţeaua respectivă.
Punerea sub tensiune în gol a unei bare se face prin conectarea
întrerupătorului unui echipament legat la bare.
Liniile, transformatoarele, pentru care nu există certitudinea că sunt în bună
stare, nu se vor pune sub tensiune cu ajutorul unui separator.
La conectarea unui întrerupător cu tensiune din ambele părţi este obligatoriu
controlul sincronismului.
La redarea în exploatare a unor linii sau echipamente după lucrări în cursul
cărora ar fi putut apărea o modificare a legării fazelor, trebuie verificată succesiunea
şi concordanţa acestora prin verificarea vizuală şi prin măsurători.
Fiecare unitate va stabili prin instrucţiuni tehnice interne modalitatea de
execuţie a manevrelor de trecere a echipamentelor, elementelor de pe o bară pe alta,
cât şi măsurile de prevenire a apariţiei supratensiunilor de comutaţie periculoase sau
pentru prevenirea funcţionării intempestive a unor automatizări sau protecţii ,etc.
Este interzisă trecerea la executarea verificării lipsei de tensiune şi executarea
legăturilor la pământ la un capăt al unui echipament fără ca în prealabil să se fi
executat toate separările vizibile la toate celelalte capete ale echipamentului
respectiv de unde s-ar putea primi tensiune.
La executarea legăturilor la pământ la un echipament care are mai multe
capete de unde se poate primi tensiunea, ordinea de referinţă a execuţiei va fi:
108
- pentru legările la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin
închiderea cuţitelor de legare la pământ şi după aceea cele care se fac prin montarea
scurtcircuitoarelor mobile.
- pentru dezlegarea de la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin
demontarea scurtcircuitoarelor mobile şi după aceea cele care se fac prin deschiderea
cuţitelor de legare la pământ.
Prin instrucţiuni tehnice interne se vor face precizări în amănunt privind
concepţia manevrelor specifice fiecărui echipament sau element.
La conceperea tuturor manevrelor se va ţine seama în mod obligatoriu şi de
prevederile NPM în vigoare.
109
acestora, de succesiunea corectă a manevrelor, de respectarea prevederilor normelor
de protecţia muncii, a regulamentului general de manevră, a tuturor actelor
normative tehnice în vigoare, convergente în exploatarea normală a instalaţiilor.
Pesoana care verifică şi aprobă foaia de manevră are răspunderea şi obligaţia de a
corecta eventualele greşeli, de a verifica şi aproba în timp a acestora. Prin aprobarea
foii de manevră se certifică corectitudinea şi posibilitatea de folosire a acestora în
condiţiile pentru care a fost concepută.
Persoana care controlează foaia de manevră de execuţie răspunde de
corespondenţa concepţiei acesteia cu concepţia foii de manevră de coordonare, de
corectitudinea grupelor distincte de operaţii şi operaţiilor distincte înscrise şi
succesiunea lor corectă, de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii şi
a altor normative tehnice în vigoare.
Persoana care verifică şi acceptă foaia de manevră (responsabilul manevrei), fiind
ultima persoană care citeşte foaia de manevră, răspunde de verificarea conţinutului
foii de manevră în raport cu situaţia existentă în momentul începerii manevrei şi de
posibilitatea desfăşurării normale a manevrei.
110
întrerupătoarelor şi separatoarelor, indicatoare de poziţie, aparate de măsură şi
semnalizări optice);
- prezentarea panourilor de protecţie;
- executarea de acţionări şi manevre asupra aparatelor de comutaţie pe schemele
monofilare ;
- simularea proceselor tehnologice în caz de avarii, manevre, accidente şi alte
perturbaţii ale sistemului energetic ;
- evaluarea obiectivă a gradului de pregătire a personalului testat şi elaborarea
raportului de evaluare a cursantului.
Simulatorul pe un singur calculator este destinat antrenamentului personalului de
servire operativă pentru deprinderea principiilor pe care se bazează efectuarea
manevrelor într-o staţie electrică, şi pentru testarea profesională.
Staţia A simulată conţine patru linii electrice de 110 kV, dintre care două sunt
linii aeriene, considerate sursele staţiei, iar două sunt linii subterane radiale, şi două
transformatoare de putere de 110/20 kV.
Barele colectoare de 110 kV sunt de tipul cu două sisteme secţionate şi cu bară de
transfer (ocolire). Sectionarea sistemului I de bare este realizată cu o cuplă de
separatoare, iar secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor.
Pentru legătura între sistemele de bare colectoare de 110 kV staţia este echipată cu o
cuplă combinată, care poate avea rol de transfer (ocolire) sau de cuplă transversală,
şi o cuplă transversală.
Neutrele înfăşurărilor de 110 kV ale transformatoarelor de putere sunt legate la
pământ.
Pe partea de 20 kV barele colectoare sunt de tipul cu două sisteme secţionate.
Secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Legătura între
sistemele de bare colectoare se face prin două cuple transversale.
Neutrul de 20 kV este tratat prin rezistenţă. Echipamentul de tratare a neutrului
este conectat în derivaţie la bornele de 20 kV ale transformatoarelor de putere.
În staţia de 20 kV sunt simulate cinci linii subterane şi două transformatoare de
servicii interne.
Dispozitivele de acţionare al întreruptoarelor de 110 kV sunt de tipul
oleopneumatic, iar ale întreruptoarelor de 20 kV sunt cu resort.
Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor sunt electrice, cu excepţia
separatoarelor de legare la pământ şi a separatoarelor de bare ale descărcătoarelor cu
rezistenţă variabilă.
Comenzile date aparatelor de comunicaţie pe schema monofilară a staţiei sunt
considerate comenzi mecanice.
Pentru comanda electrică a întreruptoarelor se foloseşte tensiunea continuă
operativă de comandă ± BC, iar pentru comanda electrică a separatoarelor se
utilizează tensiunea continuă ± BS.
Sunt simulate funcţiile de comandă (comenzi mecanice de la faţa locului şi
comenzi electrice de la distanţă), măsură, semnalizare, protecţii şi automatizări,
blocaje.
Operaţiile şi manevrele executate sunt înregistrate. Lista operaţiilor poate fi
111
salvată şi utilizată pentru a crea foi de manevră standard, utilizate ca etalon, sau
pentru evaluarea prin notă a foilor de manevre.
Se pot simula scurtcircuite în diferite puncte ale reţelei, precum şi defectări
mecanice ale întreruptoarelor.
Staţiile simulate sunt echipate cu transformatoare de forţă, bobine pentru crearea
nulului artificial, rezistenţe de tratare, transformatori de servicii interni,
transformatoare de măsură.
Sunt simulate manevre logice de tip închis/deschis, operaţii specifice
echipamentelor de comutaţie, operaţii generale din foaia de manevră şi existenţa sau
absenţa unor parametri analogici.
Formarea şi perfecţionarea personalului operativ pe simulatorul de manevră,
permite dobândirea de aptitudini şi deprinderi în luarea unor decizii optime şi rapide
pentru înlăturarea cauzelor defectelor apărute în funcţionarea instalaţiilor
tehnologice.
Se crează posibilitatea antrenării cursanţilor prin executarea de manevre,
îmbunătăţirea continuă a relaţiei om-calculator, fiecare cursant având posibilitatea şi
capacitatea de a se evalua.
Evaluarea cât mai exactă are în vedere patru criterii:
1. corectitudinea efectuării manevrelor cu succesiunea impusă (criteriu
tehnologic)
2. respectarea succesiunii foii de manevră (criteriul de disciplină)
3. realizarea stării operative finale
4. încadrarea în timpul alocat
Evaluarea se finalizează printr-un raport de evaluare listat de imprimantă.
Lucrarea fără scoatere de sub tensiune este lucrarea care se execută în una
din următoarelor situaţii (conform G.T. anexa 1, poz. 29):
a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune la care personalul executant nu
depăşeşte îngrădirile fixe de protecţie şi nu se urcă pe construcţiile de susţinere ale
instalaţiilor electrice aflate sub tensiune;
b) la distanţă mai mică decât distanţa de vecinătate la care personalul executant
este împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune, prin îngrădiri provizorii
mobile, prin carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul excepţional, prin
indicatoare de securitate;
c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările electrice,
dar care nu sunt legate la pământ şi în scurt circuit;
d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucrul sub tensiune) utilizând una din
următoarele metode de lucru:
- în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţii electrice la care
112
personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante sau
electroizolate;
- la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice aeriene de
110-750 KV şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie
electroizolante şi unelte electroizolate.
Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale
instalaţiilor electrice prin una din metodele „în contact” sau „la potenţial” trebuie să
aibă la bază ca formă organizatorică Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii
(ITI-PM) sau Atribuţii de serviciu (AS).
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact trebuie să se realizeze o serie
de măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
- delimitarea materială a zonei de lucru şi montarea indicatoarelor de securitate;
- luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de
lucru că în spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune,
neîngrădite sau neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită
efectuarea mişcărilor necesare la lucrare, în condiţii de securitate.
Pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la
potenţial trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiilor în care urmează a se lucra;
- luarea măsurilor pentru a evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale.
În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o linie electrică aeriană de
înaltă tensiune, trebuie să se scoată din funcţiune instalaţiile de reanclaşare
automată, pe toată durata lucrărilor.
Linia electrică aeriană de înaltă tensiune la care se lucrează şi care a
declanşat prin protecţie, nu se va reconecta decît după ce s-au clarificat motivele
declanşării.
Terminologie
113
menţinerii instalaţiilor electrice în stare tehnică corespunzătoare.
e) Personal delegat – personal care nu aparţine unităţii de exploatare dar
desfăşoară, cu aprobarea acesteia, o activitate temporară în instalaţii electrice aflate
în gestiunea unităţii respective.
f) Instalaţii electrice de joasă tensiune – instalaţiile legate galvanic la reţelele cu
neutrul legat la pământ, la care tensiunea de lucru între fiecare fază şi pământ în
regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 250 V şi instalaţiile legate galvanic la
reţelele cu neutrul izolat faţă de pământ la care tensiunea de lucru între faze, în
regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 1000 V (exclusiv).
Cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor tehnice de protecţie a muncii este
obligatorie pentru tot personalul angrenat în executarea lucrărilor sub tensiune.
Responsabilitatea aplicării instrucţiunilor revine fiecărui lucrător, potrivit funcţiei ce
o deţine. Personalul cu funcţii de conducere răspunde de asigurării dotării,
controlului şi instruirii personalului. Personalul este obligat să folosească la lucrări
echipamentul de lucru şi protecţie adecvat fiind obligat de a preveni sau opri orice
acţiune care ar putea conduce la o accidentare proprie sau a altei persoane.
114
lucrare.
b) Admiterea la lucru;
c) Controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului.
Răspunderea directă a pregătirii şi executării lucrărilor sub tensiune revine
următoarelor persoane:
- persoana care dispune executarea lucrării;
- persoana care admite la lucru (admitentul);
- şeful de lucrare;
- executanţii formaţiei de lucru.
Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii)
trebuie să aibă grupele de autorizare prevăzute în instrucţiunile tehnice interne
(ITI-P) specifice fiecărei categorii de lucrare şi să facă parte din unitatea de
exploatare. Executanţii de lucrări răspund de cunoaşterea şi aplicarea întocmai a
normelor de protecţia muncii specifice şi de respectarea cu stricteţe a delimitărilor
materiale ale zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea în limitele acestei zone.
Începerea lucrărilor sub tensiune se va face numai după delimitarea materială a
zonei de lucru şi luarea măsurilor tehnice de asigurare împotriva accidentelor de
natură neelectrică.
Pe toată durata desfăşurării lucrărilor, membrii formaţiei de lucru se
subordonează şefului de lucrare.
Întreruperile ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrărilor se fac prin
grija şi pe răspunderea şefului de lucrare la iniţiativa sa, sau la iniţiativa unui
membru a formaţiei de lucru însuşite de şeful de lucrare, la apariţia oricărui fenomen
sau situaţie ce poate conduce la accidentarea personalului şi anume:
- apariţia furtunilor;
- apariţia descărcărilor atmosferice în zonă;
- constatarea unei situaţii în instalaţie neprevăzută în I.T.I.;
- apariţia unei situaţii tehnologice ce prezintă potenţial de accidentare;
- nerespectarea disciplinei sau a normelor de protecţie a muncii de către membrii
formaţiei de lucru.
La executarea lucrărilor sub tensiune se vor folosi numai mijloace de protecţie
electroizolante care corespund standardelor sau normelor tehnice în vigoare.
Mijloacele de protecţie electroizolante utilizate sunt:
- mănuşi electroizolante de joasă tensiune (asociate cu mănuşi din tercot, de
bumbac sau lână);
- mănuşi electroizolante de înaltă tensiune;
- cizme electrizolante;
- covoare electrizolante mobile;
- platforme electroizolante;
- indicatoare de tensiune de joasă tensiune.
Înainte de fiecare folosire a unui mijloc de protecţie personalul executant este
obligat să facă o verificare a acestuia privind:
- starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa de
115
umiditate, etc.);
- respectarea termenilor încercărilor periodice.
Ca mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a
traumatismelor se folosesc:
- ochelarii de protecţie;
- casca de protecţie;
- centura de siguranţă.
116
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
- să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai
multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa
echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să asigure instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul,
organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de
protecţie.
Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile
specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor
specifice şi excepţionale.
Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să
evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl
folosească îndeplineşte cerinţele esenţiale de securitate ale echipamentelor
individuale de protecţie.
Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în
considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil
cu caracteristicile prevăzute la lit. b).
117
A. Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie.
Casca de protecţie protejează simultan, direct şi indirect. Acţiunea de protecţie
directă constă în excluderea posibilităţii unui contact nemijlocit între agentul
mecanic şi craniu, subansamblul activ fiind calota. Acţiunea de protecţie indirectă
constă în amortizarea complexă prin care parametrii mecanici sunt diminuaţi şi
redistribuiţi.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească casca de protecţie sunt:
- să realizeze protecţia capului împotriva şocului produs de agenţii mecanici;
- să fie fiziologice;
- să fie igienice.
Criteriile limitative pe care trebuie să le satisfacă căştile de protecţie sunt:
- protecţia faţă de agenţii mecanici
- criteriu ergonomic.
Caracteristicile fiecărui tip de cască de protecţie sunt dictate de condiţiile
specifice fiecărui loc de muncă nefiind posibilă realizarea unui tip universal de
cască de protecţie.
a. Elementele constructive ale căştilor de protecţie sunt:
- calota
- echipamentul interior constituit din sistemul de fixare şi reglare pe cap.
- anexele căştii.
1. Calota.
- Vârful calotei acoperă creştetul capului şi poate fi dintr-un material deosebit de
restul calotei, cu rezistenţă superioară la impact.
- Nervurile rigidizează şi măreşte rezistenţa calotei la impactul întâmplător.
Sistemul de nervuri este amplasat de obicei după raţiunile de optimizare a
tehnologiei injecţiei (la materiale sintetice) sau după criterii estetice de simetrie. Nu
se respectă însă gradul de expunere al regiunii lor craniene şi nici topografia
contraforturilor craniene.
- Marginea calotei este o îngroşare continuă a peretelui calotei la nivelul
perimetrului acestuia contribuind la protecţia feţei şi â urechilor de căderile
întâmplătoare a diverselor corpuri de la înălţime.
- Cozorocul este destinat protejării ochilor şi a nasului. Lungimea cozorocului se
recomandă să fie limitată la 50-55 mm. Dezavantajul cozoroacelor mai lungi:
mărirea greutăţii căştii dezechilibrând-o, crearea unei apăsări pe frunte, obiectele
căzute pe cozoroc dau o valoare mai mare momentului învârtitor, casca fiind scoasă
de pe cap. Cozoroacele prea scurte devin ineficiente. Înclinarea cozorocului se
recomandă să fie sub 30˚, înclinarea mai mare a cozorocului limitând câmpul vizual
în sus. Nu se admit proeminenţe pe faţa interioară a cozorocului (nervuri, profile)
sau exfolieri.
- Borul este evazarea plană directă a peretelui calotei, sau a marginei calotei,
înconjurând tot perimetrul, protejând fruntea, urechile, ceafa şi umerii obrajilor,
împotriva agenţilor mecanici şi a picăturilor de ploaie. Borul apără şi de insolaţie.
Lăţimea borului mai mare de 30 mm sunt jenante, periculoase şi inadmisibile.
- Jgeabul colector de apă obţinut prin rularea marginii perimetrului calotei în
118
formă de jgheab.
- Sistemul de ventilare este format din orificii plasate pe suprafeţele calotei cu
reglarea obturării totale sau parţiale a acestor orificii şi de spaţiul format din bride
de dimensionare â circumferinţei capului şi de peretele interior al căştilor .
Căştile care au numai unul din aceste două elemente ale sistemului de ventilaţie
rezolvă parţial problema microclimatului.
Calota căştii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure menţinerea unui spaţiu liber între peretele interior al calotei şi banda
de contur de cel puţin 5 mm, iar în mod normal să nu depăşească 20 mm pentru a nu
influenţa defavorabil stabilitatea căştii pe cap. În zona vârfului calotei, spaţiul liber
ajunge la cel puţin 30 mm.
- grosimea pereţilor calotei şi traseul nervurilor trebuie corelate cu topografia
grosimii pereţilor calotei craniene.
- suprafaţa exterioară a calotei trebuie să fie alunecoasă, colorată uniform în
culori deschise şi fără defecte.
- nici un element al calotei să nu prezinte muchii ascuţite îndreptate spre
interiorul calotei.
- să aibă rezistenţă la acţiunea directă â flăcării şi neinflamabilitate, precum şi
capacitate de electroizolaţie.
2. Echipamentul interior al căştii.
119
specifică, cea mai mică duritate Brinell, alungire şi rezistenţă la sfâşiere
insuficiente în comparaţie cu celelalte materiale; referitor la construcţia căştilor de
textolit se constată că au calotele prea puţin adânci existând tendinţa ca purtătorul să
desfacă şireturile. Astfel spaţiul de amortizare subcalotor este practic desfiinţat,
casca purtându-se inutil, capacitatea de preluare a energiilor nefiind asigurată.
- Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: greutate specifică mică,
calităţi electroizolante bune, proprietăţi fizico-chimice bune, se prelucreză uşor.
- Polietilena prin caracteristicile sale superioare este cel mai indicat material
pentru înlocuirea textolitului.
c. Tipuri de căşti:
- Cască de protecţie din textolit tip A are o calotă de formă ovală, cu marginea
terminală printr-un mic bor. Coafura internă de fixare a căştii pe cap este fixată
de interiorul căştii prin butoni rapizi sau nituri.
- Cască de protecţie din textolit tip B are o calotă de care se prinde cu ajutorul
unei sârme de oţel (diametrul de 1 mm) o bandă de carton sau preşpan prevăzută
cu dispozitivul interior de amortizare. În interiorul căştii pe dispozitivul de
amortizare se poate fixa o pelerină pentru protecţia urechilor şi a cefei împotriva
curenţilor reci, a umezelii şi a prafului.
- Cască de protecţie din textolit tip C se prezintă sub formă de şapcă avînd un
dispozitiv interior de amortizare, reglabil (prezintă 7 bride radiale). Calota este
rigidizată prin patru nervuri.
- Cască de polietilenă de joasă presiune formată dintr-o calotă elipsoidală cu
suprafaţa netedă, rigidizată prin 6 nervuri conexe. Bridele dispozitivului de fixare â
căştii pe cap sunt reglabile. Brida de la spate a dispozitivului se aşează pe ceafă,
mult sub nivelul căştii permiţând fixarea căştii mai bine pe cap.
- Casca Champion KSU are o bună stabilitate pe cap şi un jgheab de apă
colector, coafura interioară reglabilă precis şi uşor pe laterale intercalată între
coafură şi calotă are o bandă antişoc. Este igiencă şi lavabilă, toate elementele sunt
demontabile, fără cusături, capse şi cordoane. Este climatizabilă. Greutatea totală
inclisiv coafura 270 gr. Este fabricată din materiale plastice injectabile, insensibile la
influenţe atmosferice. Asigură protecţie electrică până la 20.000 V.
- Casca K.S.K.P. luminescentă are caracteristici identice recomandabilă pentru
lucrări de întuneric. Prezintă luminozitate constantă care se încarcă la lumina
naturală şi artificială. Greutatea (fără coafură) 300 gr. Asigură o protecţie electrică
pâna la 20.000 kv.
- Căşti de protecţie din materiale termoplaste (firma Petitcollin – Franţa). Au
proprietate dielectrică foarte bună.
- Cască dielectrică pentru muncitorii care lucrează la tensiuni înalte, are calota
construită din bistan (policarbonat).
120
ale surselor de căldură (paravane de azbest, geamuri văruite). După depozitare
îndelungată, căştile trebuie recondiţionate înainte de folosire. Recondiţionarea constă
în menţinerea în atmosferă cu t = 18 - 20˚C, f = 60 – 80%) timp de 24 ore.
121
este condiţionată de necesitatea unei construcţii închise. Ochelarii închişi etanşi
crează în orice condiţii de purtare un microclimat neigienic în spaţiul de sub
ochelari, având diferenţe mari faţă de microclimatul înconjurător. Ochelarii cu
apărătoare laterală (semideschişi) asigură un microclimat apropiat de cel al mediului
exterior. Cu cât distanţa dintre faţă şi lentile este mai mare cu atât microclimatul din
spaţiul de sub ochelari este mai favorabil. Durata de apariţie a aburirii este invers
proporţională cu intensitatea efortului depus.
Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă cerinţe legate de caracteristicile noxei
oculare (arcul electric şi lovirii) caracteristicile locului de muncă (în încăperi închise
sau aer liber şi la înălţime) caracteristicile organismului uman, caracteristicile
constructive. Funcţie de aceste cerinţe pentru îmbunătăţirea microclimatului în
spaţiul de sub ochelari este necesar ca la ochelarii folosiţi de electricieni să fie mărită
distanţa dintre faţă şi lentile, iar pentru asigurarea unui câmp vizual corespunzător
este necesară adoptarea unui model de ochelari cu protecţie panoramică.
122
luciu sau alte semne distinctive speciale. Se păstrează în dulapuri sau lăzi închise. Se
recomandă să fie păstrate într-un loc răcoros şi întunecos.
IV 1. Terminologie
123
- Ic – curentul de contact dintre o persoană şi un obiect (A)
- J – densitatea de curent – curentul care traversează o unitate de suprafaţă,
perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor (A/m2).
- E – intensitatea câmpului electric (E) – forţa exercitată asupra unei particule
încărcate independent de deplasarea ei în spaţiu (V/m)
- H – intensitatea câmpului magnetic (H) – împreună cu inducţia magnetică
defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu (A/m)
- B – inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic (B) – forţa exercitată
asupra sarcinilor mobile (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate
atât inducţia magnetică cât şi intensitatea câmpului magnetic (1A/m = 4 x 10-7T)
- S – densitatea de putere – cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular
pe o suprafaţă împărţită la aria acelei suprafeţe (W/m2).
- SA – absorbţia specifică a energiei – energia absorbită pe unitate de masă de
ţesut biologic (J/Kg)
- SAR – rata de absorbţie specifică a energiei medii pe întregul corp sau pe o
anumită parte a corpului – debitul cu care este absorbită energia pe unitate de masă
de ţesut corporal (W/Kg).
SAR pe întregul corp este o mărime acceptată pentru a stabili raportul între
efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF).
SAR medie pe întregul corp şi SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi limita
depozitarea excesivă de energie pe părţile mici ale corpului în condiţii speciale de
expunere (expunerea unei persoane legate la pământ la frecvenţă radio inferioară din
domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei
antene .
Pot fi măsurate direct: inducţia magnetică (B), curentul de contact (Ic),
intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea
de putere (S).
În funcţie de domeniul de frecvenţă se prevăd valori limită de expunere pentru
densitatea de curent indus în cap şi trunchi, SAR medie, pentru întregul corp, SAR
localizata (cap şi trunchi), SAR localizate (membre), densitatea de putere.
Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze
împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la
nivelul capului şi al trunchiului. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman
trebuie calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară
pe direcţia curentului.
Pentru câmpuri electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau pentru expunerea
simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare,
de măsurare şi de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de
undă şi a naturii interacţiunilor biologice conform standardelor naţionale în domenii
armonizate cu standardele europene stabilite de CENELEC (Comitetul European
pentru Standardizare şi Electrotehnică)
Valorile de declanşare a acţiunii se obţin plecând de la valori limită de expunere
în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia
124
împotriva radiaţiilor neionizate prin limitarea expunerii la radiaţii neionizate
(ICNIRP 7/99).
125
Primul Ajutor În Caz De Electrocutare
126
Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului,considerate în
calcule pentru stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor
sunt stabilite funcţie de felul curentului, numărul sistemelor de eliminare a
defectului, timpul de întrerupere la protecţia de bază t stabilit conform
documentaţiilor specifice.
În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele
limite maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai
mare de 3 s:
- 30 mA -dacă se consideră R= 0
- 10mA-dacă se consideră R=3000
Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel:
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA pericolul de deces
este foarte redus.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de
200 mA- pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a
stopului respirator sau stopului cardiac.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate
ridicată de deces , agravată de efectele termice ale curentului electric.
Efectele cele mai probabile de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le
provoacă intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V).
Timpul de expunere(timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc)
este foarte important mai ales în raport cu intensitatea curentului .Cu cât
timpul este mai scurt, valoare curentului la care omul reuşeşte să se desprindă
este mai mare şi invers.
Din motive de protecţie limitele timpului de deconectare a instalaţiilor
electrice de joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la
250 V şi 0,1s pentru tensiuni pînă la 500 V.
Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se
foarte periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă-
marginea superioară a bazinului.
Tensiunile de lucru ale instalaţiilor şi echipamentelor sunt conform STAS-
930-75 cu excepţia echipamentelor electrice portabile, corpurilor de iluminat şi
utilajelor mobile de sudare.
Limita maximă admisă a tensiunii de lucru pentru echipamentele electrice
portabile folosite în medii periculoase este stabilită în funcţie de măsura de
protecţie aplicată împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă şi de tipul
reţelei în care se poate aplica măsura de protecţie respectivă (STAS 2612-87).
TENSIUNE DE
NR. MĂSURA DE PROTECŢIE TIPUL REŢELEI
LUCRU MAXIMĂ
CRT. APLICATĂ DE ALIMENTARE
ADMISĂ (V)
1. Separarea de protecţie Tsau I 400
2. Izolaţie suplimentară de Tsau I 400
127
protecţie(cu dublă izolare)
3. Egalizarea potenţialelor Tsau I 400
4. Izolaţie întărită şi tensiune Tsau I 50
redusă
5. Tensiune redusă + izolaţie de Tsau I 24
lucru
6. Legare la nul(TN) sau la T 400
pământ(TT)+ echipament
electroizolant
128
transportarea corectă a unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu
sau avarii.
Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie
artificială trebuie să ţină seama permanent de următoarele reguli:
- intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%.
- intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%.
- intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d.
Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic,
singurul care poate hotărâ asupra stării accidentatului.Pentru metodele de
respiraţie artificială menţionăm:
1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac
extern.
2. metoda Sylvester.
3. metoda Sehaefeer.
4. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecanice
Supravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie în
aşa fel, încât să se poată acţiona în caz de nevoie.
Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de
competenţa celor prezenţi în momentul accidentului .Se întîlnesc două situaţii:
-accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică.
-accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu
aceasta şi nici în imediata ei apropiere.
În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze
operativ şi rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se
suprapună riscului de accidentare
Scoaterea accidentatului de sub influienţa curentului electric impune o
serie de măsuri a căror succesiune trebuie respectată :
- întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare (în
lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea
din priză etc.). Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se
află la înălţime trebuie luate măsuri preventive de eliminare căderii(după
întreruperea tensiunii muşchii se relaxază).
- scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale
sau echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de
pericol.
În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat
poate prezenta pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor
efectua următoarele manevre:
- deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o
persoană care cunoaşte bine instalaţia ,iar scoaterea accidentatului din instalaţii
aflate sub tensiune este permisă numai după deconectare.
- scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă
numai in staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special
instruit în acest sens şi care utilizează mijloace de protecţie
129
electroizolante(cizme şi mănuşi de înaltă tensiune ştanga de manevră,
corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei).
În situaţia în care arcul electric ,(provocat de accidentat ca urmare a
atingerii instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni
pentru stingerea hainelor aprinse prin înăbuşire.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea
clinică a victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind
diferenţiate în funcţie de starea accidentatului:
- dacă accidentatul este conştient.
- dacă accidentatul este inconştient.
- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el
trebuie ţinut în repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus
unor cosultaţii medicale.
Dacă starea de rău se agravează :
- accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate.
- îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului şi
abdomenului.
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de
urgenţă.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală
deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.
130
23. PREZENTAREA METODEI
ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI
PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ
PREMISE TEORETICE
131
DESCRIEREA METODEI
SCOP ŞI FINALITATE
ETAPELE METODEI
132
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.
133
→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
→ acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de
muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi
(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.
APLICAREA METODEI
¾ PROCEDURA DE LUCRU
134
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în
sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale
date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului,
pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte
normative incidente.
→ informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme,
standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii
de la locul de muncă analizat.
135
→ cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină
apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o
ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea
stabilirii unei ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de
risc cu nivelul cel mai mare de risc;
→ nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie
ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru
ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca
element de ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc;
formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
∑ ri Ri
i=1
Nr = .....................
n
∑ ri
i=1
unde:
Nr = nivelul de risc global la locul de munca;
ri = rangul factorului de risc “ i ”;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i “;
n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca respectiv.
→ nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de
încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
→ atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa
locului de muncă (Anexa 6).
136
¾ Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care
conţine:
→ modul de desfăşurare a analizei;
→ persoanele implicate;
→ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de
risc;
→ interpretarea rezultatelor evaluării;
→ fişele de măsuri de prevenire.
137
ANEXA 1
A. EXECUTANT
1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executare defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
- reglaje
- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
- întârzieri
- devansări
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.)
- deplasări, staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere:
z de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare
- alunecare
- împiedicare
z de la înălţime: - prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
1.4. Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie
B. SARCINA DE MUNCĂ
138
ANEXA 1 - continuare
- efort dinamic
2.2. Solicitare psihică:
- ritm de muncă mare
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.
- monotonia muncii
C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
139
ANEXA 1 - continuare
D. MEDIU DE MUNCĂ
140
ANEXA 1 - continuare
1.11. Radiaţii
1.11.1. Electromagnetice:
- infraroşii
- ultraviolete
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
- laser
1.11.2. Ionizante:
- alfa
- beta
- gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,
surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14. Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1. Microorganisme în suspensie în aer:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
- subteran
- acvatic
- subacvatic
- mlăştinos
- aerian
- cosmic etc.
141
ANEXA 2
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE
ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)
142
ANEXA 2 - continuare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
beri organice şi substanţe
toxice iritante (emfizem
pulmonar, bronşită etc.)
15. Astm bronşic, rinită vaso- - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
motorie
16. Boli prin expunere la - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
tem-peraturi înalte sau
scăzute (şoc, colaps
caloric, dege-rături)
17. Hipoacuzie, surditate de - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
percepţie
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
profesional
20. Artroze cronice, periartri- - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
te, stiloidite, osteocondili-
te, bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
cântăreţilor
24. Astenopatie acomodativă, - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
agravarea miopiei
existen-te
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi keratocon- - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
junctivite
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
143
ANEXA 2 - continuare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
29. Îmbolnăviri datorate com- - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
presiunilor şi decompresi-
unilor
30. Boli infecţioase şi parazi- x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
tare
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
tulburări de termoreglare
(datorită undelor electro-
magnetice de înaltă frec-
venţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe
144
ANEXA 3
145
ANEXA 4
G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R
COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI
PROBABILITATEA PRODUCERII LOR
CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
EX- FOAR- RAR PUŢIN FREC- FOAR-
TREM TE FREC- VENT TE
DE RAR VENT FREC-
RAR VENT
CLASE DE P>10-1/an P > 10-1/an P > 5-1/an P > 2-1/ an P > 1-1/an P > 1-1/ lună
P < 5-1/an P < 2-1/ an P < 1-1/an P < 1-1/lună
GRAVITATE
CONSECINŢE
3 MEDII ITM 45 - 180 ZILE (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)
146
ANEXA 5
SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE
2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
147
ANEXA 6
148
ANEXA 7
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
149
ANEXA 8
ORDINEA IERARHICĂ
A MĂSURILOR DE PREVENIRE
150
MODEL PRACTIC
MATERIAL DIDACTIC
-ATENTIE!, NU S-AU IDENTIFICAT TOTI FACTORII DE RISC
151
1.1 PROCESUL DE MUNCĂ
Sunt x persoane care in plus fata de sarcinile postului respectiv mai conduc
ocazional.
Deci un total de x. persoane conducatori auto neprofesionisti, ocazionali.
MIJLOACELE DE PRODUCŢIE
- autoturisme DACIA, RENAULT CLIO si RENAULT MEGAN
- autoutilitare tip FIAT 3
- trusă de scule tip auto;
- carburanţi (benzină, motorină);
- lubrifianţi (ulei motor, ulei transmisie, ulei hidraulic, unsori);
- antigel (toxic);
- freon (în instalaţiile de climatizare);
- lichid de frână (toxic);
- electrolit baterii acumulator (soluţie de H2SO4);
- lichid pentru curăţare parbrize;
- dispozitive de suspendare: mecanice şi hidraulice;
- triunghiuri reflectorizante;
- manometre pentru verificarea presiunii în pneuri;
152
- stingătoare portabile cu praf şi CO2;
SARCINA DE MUNCĂ
- sosirea la serviciu;
- recepţionarea cheilor şi a documentaţiei de la revizor (foi de parcurs, certificat
înmatriculare auto, talon PSI, talon de verificare a stării tehnice, ordine de deplasare
etc.);
- verificarea stării tehnice a autoturismului;
- verifică nivelurile de carburanţi, lubrifianţi, lichid de răcire, lichid de frână şi
electrolit în bateriile de acumulator;
- verifică funcţionarea corectă a instalaţiei electrice, a motorului şi a sistemelor
de frânare şi direcţie;
- alimentează cu carburanţi dacă este cazul;
- completează nivelurile deficitare;
- se prezintă la punctul indicat în documentele primite;
- execută transport de persoane şi materiale pe drumurile publice sau în incinte de
unităţi;
- remediază în parcurs pene sau mici defecţiuni tehnice;
- la sfârşitul parcurgerii itinerarului ordonat se reîntoarce cu autoturismul la
locul de parcare;
- verifică din nou starea tehnică a autoturismului;
- predă actele şi cheile de contact şi acces revizorului de la punctul tehnic de
control;
- raportează toate neregulile întâmpinate pe parcurs sau referitoare la starea
tehnică a autoturismelor;
- execută lucrări de întreţinere specifice autoturismelor (spălare, curăţare etc.);
- participă la reparaţii şi revizii tehnice, executând lucrări de complexitate mică
şi medie; lucrările sunt atribuite de către şeful formaţiei de revizii şi reparaţii.
153
MEDIUL DE MUNCĂ
154
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia;
- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de
mentenanţă şi la reparaţii;
- Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea traseelor
pedestre ale şoferului de autoturism;
155
- la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire pro-vocat de
folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic;
- Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de copaci,
seisme;
- Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la
majoritatea autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care
intră în habitaclu;
156
- Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia neutru
(la coborâre);
- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la deplasarea
pedestră;
- Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de revizii
şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare);
• Omisiuni:
- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de
protecţie din dotare.
157
UNITATEA: 1.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE NUMĂR PERSOANE EXPUSE:
SECŢIA: MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
LOCUL DE MUNCĂ: FIŞA NR. 12 ECHIPA DE EVALUARE:
CONDUCATOR AUTO
CONSE- CLASA NIVEL
COMPONENT FACTORI DE CLASA
FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA DE PAR-
A RISC DE
FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ PROBA ŢIAL
SISTEMULUI IDENTIFICA GRAVI
(descriere, parametri) PREVI- BILITA DE
DE MUNCĂ ŢI TATE
ZIBILĂ TE RISC
0 1 2 3 4 5 6
FACTORI DE 1. Organe de maşini în mişcare: DECES 7 1 3
RISC - prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie
MECANIC (mâneci, cravate, fular etc.) de către transmisiile
prin curele ventilator/pompă de apă, curea
distribuţie
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau
bormaşină, în timpul reviziilor şi reparaţiilor
MIJLOACE 2. Lovire de către mijloacele de transport (auto DECES 7 1 3
DE şi/sau CF) în caz de incident rutier
3. Autoblocarea funcţionării mecanismului de DECES 7 1 3
PRODUCŢIE direcţie sau a sistemului de frânare în mers
4. Rostogoliri de piese, materiale de formă ITM 45-90 3 1 2
cilindrică sau a roţilor (provenite de la locurile de zile
muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi
reparaţiilor
5. Răsturnare piese, materiale, neasigurate DECES 7 1 3
împotriva deplasărilor necontrolate în cazul lucrului
în atelierul de revizii şi reparaţii
158
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
6. Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de DECES 7 1 3
acces sub autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism
ITM 3-45 2 1 1
7. Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism
zile
8. Proiectare de corpuri sau particule: INV gr. III 4 1 2
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric
manual
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia
9. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special ITM 3-45 2 1 1
la operaţii de mentenanţă şi la reparaţii zile
10. Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în DECES 7 1 3
vecinătatea traseelor pedestre ale şoferului de autoturism
FACTORI DE 11. Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la ITM 3-45 2 1 1
RISC TERMIC inspecţii şi reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor etc.) zile
12. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse la lucrul ITM 3-45 2 1 1
în aer liber în anotimpul rece (scule, dispozitive etc.) zile
FACTORI DE 13. Electrocutare prin atingere directă: DECES 7 1 3
RISC - deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la
ELECTRIC lucrul cu unelte cu acţionare electrică, portabile (la reparaţii)
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de
reparaţii
14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de DECES 7 1 3
pas la deteriorarea circuitelor de legare la instalaţia de
împământare
159
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
15. Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon,
FACTORI DE DECES 7 1 3
lichid de frână
RISC CHIMIC
16. Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul ITM 45-90 3 1 2
bateriilor de acumulatori – arsură chimică zile
17. Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, DECES 7 1 3
uleiuri, unsori etc.
FACTORI DE 18. Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în ITM 3-45 2 1 1
RISC FIZIC habitaclul autoturismelor care nu sunt dotate cu zile
instalaţie de condiţionare a aerului
19. Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la ITM 3-45 2 1 1
unele autoturisme zile
20. Nivel de iluminare: DECES 7 1 3
- la lucrul în atelier se foloseşte
preponderent iluminatul local cu lampă portabilă
MEDIUL - la deplasarea pe timp de noapte intervine
fenomenul de orbire provocat de folosirea incorectă
DE MUNCĂ a luminilor de către participanţii la trafic
21. Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, DECES 7 1 3
alunecări de teren, prăbuşiri de copaci, seisme
22. Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe ITM 3-45 2 1 1
unele drumuri rurale – la majoritatea zile
autoturismelor din dotare nu există sistem eficient
de filtrare a aerului care intră în habitaclu
FACTORI DE 23. Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la DECES 7 1 3
RISC CHIMIC funcţionarea motoarelor termice în incinta atelierelor
SARCINA SUPRASOLICI- 24. Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor ITM 3-45 2 1 1
TARE FIZICĂ lungi zile
DE MUNCĂ
160
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
SUPRASOLICI- 25. Solicitare permanentă a atenţiei în timpul ITM 45- 3 1 2
TARE PSIHICĂ deplasării, decizii dificile în timp scurt – intervenţii pe 90 zile
baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul
deplasării în condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie,
ninsoare)
ACŢIUNI 26. Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor DECES 7 1 3
GREŞITE medicamente sau într-un stadiu avansat de oboseală
27. Executarea de manevre nepermise de legislaţia care DECES 7 1 3
reglementează circulaţia pe drumurile publice
28. Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă DECES 7 1 3
29. Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, DECES 7 1 3
instalaţia electrică, instalaţia de frânare
30. Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la DECES 7 1 3
starea atmosferică
EXECUTANT 31. Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a DECES 7 1 3
sarcinii maxime admise sau angajarea de discuţii cu
pasagerii
32. Întreruperea motorului în rampă şi aducerea DECES 7 1 3
manetei de viteze în poziţia neutru (la coborâre)
33. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM 3- 2 1 1
dezechilibrare la deplasarea pedestră 45 zile
34. Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub DECES 7 1 3
autoturism din atelierul de revizii şi reparaţii) sau de la
joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare)
OMISIUNI 35. Neutilizarea echipamentului individual de DECES 7 1 3
otecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare
161
Nivelul de risc global al locului de muncă este:
35
∑ ri Ri
i=1 22(3x3) + 4(2x2) + 9(1x1) 223
Nrg 1. = -------------- = --------------------------------------------------- = --------- = 2,68
35 22x3 + 4x2 + 9x1 83
∑ ri
i=1
162
1.5. FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1
MĂSURI PROPUSE
Nr FACTOR DE RISC Nivel
Crt de risc Nominalizarea măsurii
0 1 2 3
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• respectarea normelor de circulaţie rutieră;
Lovire de către mijloacele de
• conducerea autoturismului numai atunci când şoferul prezintă aptitudini
1 transport (auto şi/sau CF) în caz 3
ihofiziologice şi o stare de sănătate corespunzătoare;
de incident rutier
• instruirea lucrătorilor privind necesitatea respectării acestor restricţii;
• verificarea severă a modului în care sunt ele respectate.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• verificarea periodică şi ori de câte ori este necesar a sistemelor şi
Autoblocarea funcţionării
ecanismelor autoturismelor;
2 mecanismului de direcţie sau a 3
• interzicerea deplasării pe drumurile publice şi în incinte a autoturismelor cu
sistemului de frânare în mers
fecţiuni la sistemul de frânare şi la mecanismul de direcţie;
• verificarea sistematică a modului în care se respectă această interdicţie.
MĂSURI TEHNICE:
• montarea de parbrize securizate pe maşini.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
Proiectare de corpuri sau
3 2 • utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător la lucrările de
particule
polizare şi la celelalte activităţi în care se folosesc corpuri abrazive în mişcare de
rotaţie;
• verificarea, înainte de începerea operaţiei, a stării fizice a corpului abraziv;
163
0 1 2 3
MĂSURI TEHNICE:
• Izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta
echipamentelor electrice de sudare
• Verificarea şi repararea conductorilor de alimentare
• Realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate
Electrocutare prin atingere în vigoare
4 3
directă • asigurarea prin încuiere a panourilor electrice din atelierul de reparaţii;
• marcarea conductoarelor dezafectate, aflate temporar sub tensiune.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• Instruirea lucrătorilor
• Verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de
securitate şi disciplina tehnologică
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• permiterea plecării pe traseu numai a conducătorilor auto care corespund din
punctul de vedere al aptitudinilor psihofiziologice şi al stării de sănătate;
Solicitare permanentă a atenţiei
• practicarea, de către şoferi, de pauze de odihnă, atunci când se parcurg trasee
în timpul deplasării, decizii
5 2 lungi, pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile;
dificile în timp scurt – intervenţii
• realizarea controlului medical periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei
pe baza reflexelor dobândite
în vigoare;
• insistarea, în cadrul instructajului de protecţie a muncii, asupra importanţei
respectării regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.
164
1.6. INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr.1
CONDUCATOR AUTO
165
Fig. 46. PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE
SISTEMULUI DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ Nr. : VIZITATOR
NIVELUL DE RISC GLOBAL: 2,48
FACTORI DE RISC
FACTORI DE RISC
PROPRII
PROPRII
M IJLOACELOR DE
EXECUTANTULUI
PRODUCŢIE
28,58%
48,57%
FACTORI DE RISC
PROPRII SARCINII DE
FACTORI DE RISC
M UNCĂ
PROPRII M EDIULUI DE
5,71%
M UNCĂ
17,14%
166
AVIZAT
CSSM
Conform studiului de evaluare nivel de risc la locurile de munca, inregistrat la SC XXX SRL
Actiuni
Persoana care
Loc de Masuri Masuri Masuri in Termen
Nr Riscuri Masuri raspunde de Resurse
munca/ post organiza igienico- de alta scopul de Obs
crt. evaluate tehnice realizarea RON
de lucru torice sanitare natura realizarii realizare
masurii
masurii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Conducator Conf. Conform Conform Sapun, Apa Conform Masurile Persoana 1000
auto fisei nr. fisei de fisei de prosop, minera fisei de organizat desemnata
1 de masuri masuri hartie la vara masuri orice : SSM si
evaluare propuse propuse igenica, si apa propuse perma director
a locului pentru pentru lavete calda pentru nent
de locul de locul de cu ceai locul de Masurile
munca munca munca iarna munca tehnice :
nr. 1 nr. 1 nr. 1 3 luni
ADMINISTRATOR INTOCMIT:
Data:
167
24. AGENTI CHIMICI, AGENTII PERICULOSI LA LOCUL DE MUNCA
Procesul muncii presupune realizarea anumitor activitati, in timp si spatiu, pentru care
lucratorii depun efort fizic si/sau intelectual, in cadrul unor anumite conditii date ale
mediului de munca in care pot exista unul sau mai multi factori de risc care pot afecta
securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.
Agentii periculosi la locul de munca ce vor fi tratati in cadrul acestui capitol sunt
agenti chimici, cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici.
Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi la
locul de munca trebuie sa fie o preocupare majora a angajatilor.
168
Agentii periculosi la locul de munca sunt…
… agentii mutageni, substante sau preparate care, prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanata, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa acestora, precum si
orice substanta care indeplineste conditiile de clasificare in categoria 1 sau 2 de agent
mutagen, definite in anexa VI la Directiva 67/548/CEE;
169
dupa expunere, in cadrul agentilor chimici periculosi se acorda o atentie deosebita
azbestului si agentilor cancerigeni mutageni.
Surse de informare
170
- Anexa nr.2 – Tabel cu bolile profesionale ci declarare obligatorie.
Dupa 1981, angajatorii Uniunii Europene au fost obligati, prin reglementari legislative
, sa faca notificarea substantelor noi introduse pe piata ceea ce a presupus si evaluarea
riscurilor pe care acestea le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, etichetarea
substantelor si intocmirea Fiselor Tehnice de Securitate,astfel incat fiecare utilizator,
manipulator sau transportator al respectivelor substante sa cunoasca pericolele si sa previna
riscurile la locurile de munca. Aceste substante noi, puse pe piata dupa 1981, sunt cuprinse
in Lista Europeana a Substantelor Chimice Noificate – ELINCS, preluata prin Ordinul nr.
608/2002 al ministrului industriilor si resurselor.
Unde se intalnesc?
171
de utilizat si inlobat in alte materiale) are multiple intrebuintari si poate fi intalnit in
numeroase locuri de munca.
172
Agentii chimici periculosi, substante organice sau anorganice, naturale sau sintetice,
pot afecta personalul, in mod accidental sau in mod current, in procesul direct de fabricatie
unde se intalnesc ca materii prime, produse intermediare, finite sau reziduuri, in activitatile
in care sunt uilizate ca materiale de vopsitorie (cei mai frecventi sunt solventii organici),
etansare (adezivi sau masticuri pe baza de poliuretan) etc., in timpul manipularii, al
transportului sau al depozitarii, precum si in activitatile auxiliare de reparatii ale cladirilor
(fumul de sudura, etc), de reparatii, intretinere sau curatare a utilajelor tehnologice, a
halelor de productie, a mijoacelor de transport etc.
Agentii biologici periculosi pot afecta lucratorii ori de cate ori vin in contact cu
materialele naturale sau organice, cum sunt solul, argila, materialele de origina vegetala
(fan, paie, bumbac, etc.), substante de origine animala (lana, par, etc), alimente, praf
organic (faina, praful de hartie, matreata animala), gunoi, dejectii animale, sange si alte
lichide biologice, etc.
Angajatii pot intra in contact cu agentii biologici in mod deliberat, cu buna stiinta,
spre exemplu in activitati de cultivare a microorganismelor intr-un laborator de
microbiologie sau atunci cand agentii biologici se utilizeaza in mod controlat pentru
productia alimentara sau in mod necontrolat, neintentionat si necunoscut ca o consecinta a
procesului de munca, asa cum se intampla in cazul activitatilor agricole sau al sortarii
deseurilor ori al activitatilor de restructurare a cladirilor deteriorate. Expunerea la agenti
biologici periculosi se mai poate produce in mod accidental, prin muscaturi de animale sau
manipularea deseurilor din spitale, scurgeri accidentale de sange sau intepaturi cu ace de
seringa contaminate.
Efectele expunerii
Bolile profesionale care pot aparea in urma expunerii la diversi agenti chimici pot fi
boli de sange, de tipul anemiilor, cauzate de expunerea la hydrogen arseniat, plumb etc,
boli ale sistemului nervos, cauzate de expunerea la magneziu, mercur, arsen si compusi de
arsen, sulfura de carbon, solventi organici, boli le ochilor si anexelor, de tipul catractei,
cauzatede expunerea la trinitrotoluene, naftalina, dinitrofenol, boli ale sistemului
173
respirator, cauzate, in principal, de pulberile de azbest, carbune, bioxid de siliciu,
aluminiu, pulberi de fier, metale grele, bumbac, in canepa, cereale, tutun etc., sau boli ale
pielii si tesuturilor subcutanate, de tipul dermatitelor sau urticariei.
Individul afectat va avea de suferit atat din punct de vedere fizic cat si psihic, prin
implicatiile materiale si sociale care intervin odata cu boala sau accidentul. Individul este
nevoit, uneori, sa-si schimbe locul de munca sau sa se retraga din activitate inainte de
termen, sa-si schimbe obiceiurile si sa-si paraseasca colegii. Familia acestuia va avea de
suferit alaturi de un membru al familiei afectat de boala sau de accident de munca, va
trebui sa-si reorganizeze cheltuielile materiale, care vor fi mai restranse.
…se poate face in functie de forma de prezentare sau de efectele pe care le au asupra
organismului uman.
174
Gazele se produc in general in procesele de topire, sudura, fermentatii, ca urmare a
diferitelor reactii chimice. Exemple: bioxid de carbon, monoxidul de carbon, bioxidul de
surf, azotul,etc.
Vaporii pot preveni de la substante lichide mai mult sau mai putin volatile sau de la
solide care sublimeaza la temperatura normala, cum este de exemplu mercurul. Cele mai
frecvente cazuri sunt vaporii organici care se genereaza din solventii folositi in vopsele,
rasini, cerneluri, etc. In general, se produc vapori in toate procesele de distilare, fie a
petrolului, gudronului, fie in cele de fabricare a polimerilor.
Aerosolii au mare importanta pentru mediul de munca si se pot prezenta sub forma
de:
• pulberi – sunt suspensii de particule solide in aer, rezultate din operatii mecanice,
precum macinarea, slefuirea, manipularea materialelor solide organice sau
anorganice, cum ar fi roci, lemn, carbon sau grane;
• fum – suspensie de particule solide in aer, pe baza de carbon, care rezulta in urma
unei combustii incomplete;
• fum metalic – fumuri provenite din procesul de topire a metalelor, din operatiile de
sudura sau, de exemplu, din combustia manganului;
• ceata, pacla, negura – dispersii de picaturi lichide in aer, rezultate fie prin
condensarea din stare gazoasa,fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare,
balbotare sau fierbere. Exemplu, ceata de ulei din operatiile de frezare si ascutire
sau ceata acida sau alcalina produsa in procesele electrochimice.
175
Dupa proprietatile lor fizico- chimice,agentii chimici pot fi…
¾ substante si preparate explosive
… substantele si preparatele solide, lichide, pastoase sau gelatinoase, care pot sa
reactioneze exoterm in absenta oxigenului din atmosfera, producand imediat emisii de
gaze, si care, in conditii de proba determinate, detoneaza, produc o deflagratie rapida sau ,
sub efectul caldurii, explodeaza cand sunt partial inchise;
176
substantelor toxice au, in acelasi timp, si o actiune generala si una locala asupra
organismului.
Actiunea toxica a substantelor din aceeasi clasa variaza functie de compozitia lor
chimica. De exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creste odata cu numarul de atomi de
carbon din molecula. Actiunea substantelor toxice asupra organismului variaza si in functie
de microclimat. Temperaturile inalte maresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorita
accelerarii circulatiei sangelui in organism, iar pe de alta parte, datorita accelerarii
circulatiei sangelui in organism si intensificarii patrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea
ridicata favorizeaza, de asemenea, producerea intoxicatiei.
Aceste substante pot produce inflamatii ale partilor anatomice cu care intra in
contact si, in special, mucoaselor si sistemului respirator. Caracterul iritant al agentilor
chimici se poate manifesta:
• La nivelul pielii, prin senzatii de intepatura, usturime sau arsuri;
• La nivelul ochilor, cu actiuni diferite in functie de produs (actiunea bazelor
este mai periculoasa decat cea a acizilor), conjuctivite, cheratite si chiar perturbari
ale vederii;
• La nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator insotit sau nu de
tuse si chiar afectiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc.
177
Sensibilizarea se poate produce ca urmare a inhalarii de substante nocive de tipul
izociantilor, sau altele asemanatoare, in acest caz astmul fiind considerat ca expresie de
hipersensibilitate.
¾ Substante cancerigene
…substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
determina aparitia afectiunilor cancerigene ori pot creste incidenta acestora;
¾ substante mutagene
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
cauza anomalii genetice ereditare sau pot creste frecventa acestora.
178
Categoria 2: Substante care trebuie sa fie asimilate ca substante mutagene pentru
om. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la
astfel de substante poate duce la defecte genetice ereditare.
Categoria 3: Substante care pot provoca motive de ingrijorare pentru oameni din
cauza posibilelor efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat
elemente, dar ele sunt insuficiente pentru clasificarea acestor substante in categoria 2.
179
… pot fi respiratorie, digestiva, sau cutanata.
Substante periculoase pot sa patrunda pe aceasta cale de intrare sub forma de gaz
(oxid de etilena, diazometan etc. ), de vapori (benzen, clorura de vinil etc.), pulberi (siliciu
cristalin, azbest etc). Multi agenti biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din
aerul expirat de bolnavi sau animale, toxinele din graul mucegait sau aerosolii infectiosi
care contin agenti biologici (recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii,
schimbarea asternuturilor bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.)
Cazurile de imbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentratia
unei substante in aerul de respirat depinde de propietatile acesteia, cum ar fii volatilitatea
sau tendinta de transformare in pulberi, precum si de alti factori, cum ar fii cantitatea
utilizata, temperatura etc. Daca produsul nu are miros, nu e vizibil si nu e iritant, inhalarea
este insidioasa. In functie de caracterul iritant sau coroziv, gazele vor ataca caile
respiratorii superioare si chiar palmanul (clorul – Cl2, bioxidul de sulf – SO2, fosgenul,
oxidul de carbon – CO). Oxidul de carbon (CO) intra in concurenta cu oxigenul (O 2) si
hemoglobina producand intoxicatii, dureri de cap si, in functie de doza si durata, poate
provoca moartea.
Vaporii de solventi sunt mai mult sau mai putin perceputi in functie de
caracteristicele solventului. Pot provoca iritatii ale cailor respiratorii superioare sau vor
cobori, fiind preluati de sange, cu efect asupra ficatului si sistemului nervos.
Inhalarea pulberilor care contin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica
riscul distrugerii treptate a plamanilir – silicoza. De regula, silicoza se instaleaza la 10 - 30
de ani din momentul in care incxepe expunerea la pulberi cu continut de cuart. Boala nu
este vindecabile, iar in stadiu avansat ea conduce la slabirea inimii si riscuri crescute de
imbolnavire de tuberculoza.
Inhalare fibrelor de azbest poate cauza modificari, in primul rand, la nivelul aparatului
respirator. Boala numita azbestoza presupune aparitia unor cicatrici la nivelui plamanilor si
reducerea functie acestora pana la invaliditate sau deces. Inhalarea fibrelor de azbest creste,
de asemenea, riscul aparitiei cancerului pulmonar, mai ales cazul fumatorilor.
180
¾ calea digestiva – ingestie (inghitire)
Contaminarea pe cale digestiva cu agenti chimici este mai rara la locul de munca si se
poate produce prin inghitirea accidentala a unor lichide sau solide, drumul intoxicatiei fiind
gura, esofagul, sistemul digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate sa
treaca prin ficat si sa intre in sistemul sanguin si de aici sa fie redistribuit catre ochi,
sistemul nervos etc. (de ex. Ingestia de saruri anorganice de mercur poate provoca otravire
cu mercur).
Aceste accidente se produc, in cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de
produse chimice pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de
igiena a mainilor si/sau prin fumatul, bautul si mancatul la locul de munca poluat.
Contaminarea cu agenti biologici pe cale digestiva se poate produce prin pipetarea cu
gura care trebuie interzisa total in laboratoare, fumatul in timpul activitatilor la patul
bolnavului sau laboratoarele de analize medicale, eroroile de manevrare sau prin mainile
murdare (enterocolite, dizenteria sau hepatita de tip A).
Calea transcutanata se refera la faptul ca agentul patrunde prin piele, prin difuziune,
fara sa existe o leziune a epidermei, iar calea percutanata face referire la notiuna de
patrundere a agentului prin piele, ca urmare a unei ruperi a tesutului epidermic.
Substantele chimice periculoase pot intra in contact cu stratul superficial al pielii sai
cu epiderma, in care caz se produce contactul cu vasele de sange, efectele fiind locale, sau
cu derma care este puternic vascularizata si, in acest caz, se poate produce trecerea in sange
si substanta toxica poate fi condusa la rinichi,ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul
trece rapid in derma in timp ce alte substante patrund incet si dificil , dar toate patrund in
derma cand contactul este prelungit.
181
Agentii biologici patrund frecvent in organism pe calea cutanata. Trecerea
microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi,
muscaturi), in timpul operatiilor de injectare, recapisonare a acelor de seringa,
tratamentelor stomatologice, transportul deseurilor in saci necorespunzatori. Muscaturile
accidentale ale animalelor de laborator sau ale celor domestice pot produce infectii ale
zonelor muscate sau ale intregului organism.
... Pericolul este “proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de
sanatate”.
Simbolul grafic de avertizare este compus din simbolul de pericol, constituit dintr-o
pictograma imprimata cu negru pe fond galben – orange, semnul grafic exprimat printr-o
litera sau doua (F, Xn, etc.) si indicatia de pericol care se exprima prin unul sau mai multe
cuvinte (foarte toxic, coroziv).
Frazele de risc de tip R exprima riscul care poate apare in urma expunerii.
182
1. Riscuri fizico-chimice
Aceste riscuri pot fi consecinte ale expunerii la substante care, prin proprietatile lor
fizico-chimice, prezinta pericol de incendiu-explozie si/sau de intoxicatii acute
profesionale.
Acest risc este luat in considerare de majoritatea angajatorilor datorita faptului ca este
cel mai cunoscut prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antreneaza intotdeauna un
numar mare de persoane direct sau indirect implicate la locul de munca, interventii ale unor
echipe specializate din afara unitatii (echipe de pompieri profesionisti, medici de urgenta
etc), este uneori amplu mediatizat de presa audio/scrisa si aduce atingere imaginii unitatii
respective. Consecintele asupra securitatii lucratorilor pot fi vatamari violente ale
organismului de tipul leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate si/sau intoxicatia
acuta profesionala.
2. Riscuri toxicologico-biologice
Consecintele asupra sanatatii lucratorilor expusi la acesti agenti chimici periculosi
sunt imbolnavirile cronice de tipul cancerelor, alergiilor.
3. Risc de sensibilizare
Substantele iritante (Xi) provoaca sensibilizare prin contact cutanat, efectul fiind in
acest caz dermatitele de contact alergice.
Substantele nocive (Xn) provoaca, in general, sensibilizare prin inhalare, efectul fiind
manifestari cu caracter clinic al unei reactii alergice, astm, rinita sau alveolita.
183
Agentii sensibilizanti cei mai intalniti la locul de munca nu sunt clasificati sau
etichetati ca atare. Multi sunt de origine naturala fiind, in principal, vorba de proteine si
agneti biologici.
Investigarea/identificarea pericolelor…
… datorate prezentei agentilor periculosi la locul de munca, presupune identificarea si
inventarierea agentilor chimici utilizati in activitatile curente din unitate sub forma
materiilor prime, a produselor intermediare sau finite, a agentilor generati din diferite
activitati, precum fumul de sudura, pulberile de lemn, pulberile de azbest, pulberile de
faina, vaporii de solventi, ceata de ulei, etc., a celor proveniti accidental din emisii, scapari,
scurgeri, precum si inventarierea agentilor biologici: bacterii, ciuperci, acarieni, virusi,
microorganisme, care pot apare in activitatile curente sau auxiliare.
184
De asemenea, vor fi identificate activitatile care implica agenti chimici periculosi,
adica orice proces de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor
chimici sau in care pot apare agenti biologici, inclusiv producerea, manipularea,
depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea reziduurilor, luand in considerare si
activitatile de intretinere, curatenie sau reparare a unei cladiri, a instalatiilor de canalizare
sau a utilajelor tehnologice sau a altor activitati specifice care implica expunerea la agenti
biologici la locul de munca…
Evaluarea riscurilor…
… pe care substantele periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, se va efectua luand in considerare proprietatile lor periculoase si informatiile
date de furnizor, producator sau alte surse, nivelul, tipul si durata expunerii, dar si
conditiile de lucru cu astfel de agenti, inclusiv informatii referitoare la cantitatile utilizate,
valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice si concluziile
referitoare la supravegherea starii de sanatate, atunci cand sunt disponibile, precum si
recomandarile emise de autoritatile competente privind protectia la expunerea la agenti
biologici, informatiile asupra bolilor ce pot fi contactate datorita activitatii profesionale.
185
Angajatorii pot afla informatii despre proprietatile periculoase ale agentilor periculosi,
despre pericolele asociate si unele masuri de prevenire consultand:
- eticheta produsului;
- fisa tehnica de securitate;
- medicul de medicina muncii;
- institutii si specialisti in domeniu.
IMPORTANT! Agentii chimici pot fi plasati pe piata si utilizati numai daca eticheta
ambalajelor include simbolurile de pericol ( Legea nr. 451/ 2001).
EXEMPLU de ETICHETA
186
Fisa tehnica de securitate este trimisa, la prima livrare a substantelor si preparatelor
periculoase sau chiar inainte de aceasta livrare, de catre producator, importator sau
distribuitor.
187
Pentru agentii chimici periculosi la locul de munca, valorile limita de expunere
profesionala reprezinta concentratia agentului respectiv in aerul respirat de lucratori in
mediul de munca, pe o perioada determinata, care nu altereaza starea de sanatate, chiar
daca uneori pot apare modificari fiziologice reversibile si tolerabile.
Pentru agentii biologici, pana in prezent, nu au fost stabilite valori limita de expunere
profesionala, desi unele state membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta
esentiala intre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a
reproduce. In conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil intr-o
perioada foarte scurta de timp.
Pentru toate locurile de munca la care angajatii sunt expusi la agenti chimici, la
pulberea generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, si/sau la agenti
cancerigeni si mutageni, angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii pana la cel mai
scazut nivel ce poate fi practic atins si, in orice caz, sub valoarea limita de expunere
profesionala impusa de reglementarile in vigoare.
In mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot
afecta expunerea angajatilor, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale
concentratiilor in atmosfera mediului de munca.
Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de
munca trebuie sa fie standardizate, iar prin masurarea continutului de azbest in aer la locul
de munca se va folosi orice metoda prin care se obtin rezultate echivalente.
188
In conditiile in care valoarea masurata a concentratiilor de agenti chimici depaseste
valoarea limita de expunere profesionala obligatorie impusa prin legislatie si noxa
profesionala determinata se regaseste ca efect asupra starii de sanatate a lucratorilor,
evidentiata prin indicatori de expunere si/sau de efect biologic, sau se regaseste in
morbiditatea exprimata prin boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15
ani, acel loc de munca poate fi incadrat ca loc de munca in conditii deosebite.
Riscurile generate de agentii chimici, azbest si/sau agentii cancerigeni sau mutageni
sunt determinate alaturi de caracteristicile agentilor periculosi si de gradul de expunere.
189
Evaluarea expunerii la substantele periculoase identificate se face luandu-se in
considerare natura si tipul expunerii ( expunere la agenti chimici, la azbest sau la agenti
cancerigeni si mutageni, prin inhalare, ingestie, absortie transcutanata si/sau percutanata
etc.), gradul de expunere si durata (ex: zilnic, saptamanal, lunar o data pe zi, mai multe ore
pe zi etc.), conditiile in care se produce expunerea lucratorilor (se vor examina spatiul si
modul de operare: manual, mecanizat, in vas inchis, la cald etc.), precum si efectele
combinate ale mai multor substante periculoase utilizate simultan si riscurile aferente.
Evaluarea riscurilor trebuie revizuita ori de cate ori se modifica tehnologiile de lucru,
se introduc agenti chimici noi sau se adapteaza un proces tehnologic, dupa un accident sau
incident periculos, daca valorile limita de expunere profesionala au fost depasite si s-au
luat masuri tehnice pentru reducerea lor, daca rezultatele supravegherii starii de sanatate a
lucratorilor au relevat alterari ale starii de sanatate si, oricum, periodic.
190
… sunt masurile pe care angajatorul are obligatia sa le aplice la locul de munca in
cazul in care evaluarea riscului a demonstrat existenta unui risc crescut pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor ca urmare a expunerii la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si
mutageni si agenti biologici la locul de munca.
Masurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expusi lucratorii la
locul de munca depind de pericolul chimic sau biologic specific; exista, insa, unele masuri
comune, aplicabile in toate cazurile de expunere la agenti periculosi, a caror ordine de
aplicare este necesar a fi respectata de toti angajatorii.
Cea mai eficienta masura specifica de protectie si primul pas in prevenirea sau
supravegherea riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi este eliminarea riscului,
prin inlocuirea agentului periculos (chimic, azbest, cancerigen, biologic) cu un agent
chimic sau biologic sau cu un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai putin
periculos pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.
In cazul in care angajatorul urmareste inlocuirea unui agent chimic periculos cu unul
mai putin periculos, analiza comparativa a alternativelor se poate referi, de exemplu, la
inlocuirea unui produs pulbere cu unul sub forma de granule, pasta sau solutie, sau a unui
produs volatil cu altul mai putin volatil etc.
Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase
aduce avantaje tuturor factorilor implicati in respectivul proces productiv si pot contribui la
imbunatatirea imediata sau pe termen lung a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la
reducerea costurilor prin reducerea absentelor motivate de boala etc.
191
Angajatorul va urmari, de asemenea, dotarea locurilor de munca cu materiale si
echipamente adecvate pentru lucrul cu agenti periculosi, care sa permita prevenirea sau
reducerea cat mai mult posibil a generarii de noxe si/sau emiterea de noxe chimice sau
biologice in atmosfera mediului de munca, in special, de noxe cancerigene si mutagene,
precum si degajarea pulberilor de azbest.
192
desemna personalul de specialitate, pe tipuri de operatii, specificat in permis si instruit
si/sau autorizat in acest scop. Prin masuri organizatorice, angajatorul va urmari si
reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere, precum si reducerea cantitatii
de agent chimic si biologic prezent la locul de munca.
Pentru toti lucratorii si, in special, pentru cei expusi la riscuri chimice si biologice,
angajatorul va asigura masuri corespunzatoare de igiena la locul de munca, mai ales in
cazul agentilor cancerigeni unde este obligatorie curatarea regulata a pardoselilor, peretilor
si altor suprafete, delimitarea zonelor de risc ai utilizarea unor indicatoare de securitate
adecvate, inclusiv indicatorul “fumatul interzis”, in zonele in care angajatii sunt expusi sau
exista probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni. La locurile de munca
se vor utiliza panouri de semnalizare si avertizare adecvate pentru riscurile chimice si
biologice, conform prescriptiilor de semnalizare.
Tot ca masuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea si
implementarea de proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport in
siguranta la locul de munca al agentilor chimici. Pentru azbestul folosit ca materie prima se
va prevedea stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator.
Se vor avea, de asemenea, in vedere si deseurile care contin agenti chimici, azbest si
agenti cancerigeni si mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor in vigoare
referitoare la deseuri toxice si periculoase. In cazul agentilor biologici periculosi, se vor
utiliza mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor, in deplina
securitate pentru angajati, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor
recipiente sigure, usor identificabile.
193
interzisa folosirea acestuia si de alte persoane. Imbracamintea de lucru si echipamentele de
protectie, care pot fi contaminate de agenti biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand
paraseste zona de lucru si trebuie sa pastreze separat de alta imbracaminte, sa fie
dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.
194
asigurarii protectiei lucratorilor impotriva riscului de incendiu – explozie datorat
pericolelor ce decurg din propietatiile fizico – chimice ale agentilor chimici.
Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decat daca cele 3 elemente ale triunghiului
de foc sunt reunite :
Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii
este o alta masura specifica de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate
realiza practic prin masuri de prevenire a formarii scanteilor de origine mecanica sau
electrostatica si prin interzicerea fumatului, a lucrului cu foc deschis sau a suprafetelor
inchise in halele si instalatiile unde se lucreaza cu substante inflamabile.
195
acestora sa primeasca o pregatire suficienta si adecvata riscurilor la care sunt expusi, in
special, sub forma de informatii si instructiuni.
196
trebuie sa cunoasca bine conditiile de expunere a fiecarui lucrator, in special, a celor
care sunt expusi la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si biologici , la locul de munca.
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, angajatorul va intocmi fisa
de expunere la riscuri profesionale, ce va fi inaintata medicului de medicina muncii
care, in functie de riscurile mentionate, de conditiile de lucru descrise si de agentii
periculosi specuficati, ca stabili tipul si periodicitatea controalelor medicale.
Angajatul are acces la toate informatiile privind starea lui de sanatate, poate
cunsulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie
conditiilor de munca si activitatii desfasurate.
197
Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai
ionici trebuie sa includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind
petrometria de absorbtie sau o metoda care sa dea rezultate echivalente. Supravegherea
medicala are loc atunci cand se produce expunerea la o concentratie de plumb in aer
mai mare de 0,075 mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o perioada de
peste 40 ore/saptamana, sau cand s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai
mare de 20 ug Pb/100 ml sange la angajati.
198
plumb sau a miniului de plumb si a tuturor produselor care contin acesti
pigmenti.
199
continut de azbest, la agenti cancerigeni si mutageni precum si la agenti biologici din
grupele 3 si/sau 4 ; angajatorul va infiinta si actualiza permanent registrele de
expunere.
200
• Directiva 90/394/CEE (amendata de D97/42/CEE si D99/38/CEE),
referitoare le protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti
cancerigeni la locurile de munca ;
• Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare ;
• Directica 83/477/CEE (amendata de D 91/382/CEE), privind protectia
impotriva riscurilor de imbolnavire si prevenirea acestor riscuri legate de expunerea la
azbest la locul de munca;
• Directiva 91/322/CEE, pentru stabilirae valorilor limita indicative in
scopul implementarii Directivei 80/1107/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva
riscurilor legate de expunerea la agenti chimici, fizici si biologici la locul de munca ;
• Directiva 2000/54/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
datorate expunerii la agenti biologici la locul de munca pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor ;
• Directica 92/85/CEE, privind aplicarea masurilor de promovare a
securitatii si sanatatii la locul de munca a lucratoarelor gravide, a celor care au nascut de
curand sau alapteaza ;
• Directiva 94/33/CEE, privind protectia tinerilor in munca ;
• Directiva 92/58/CEE, privind prescriptii minime de semnalizare de
securiate si/sau sanatate la locul de munca.
• Constitutia Romaniei;
• LEGEA nr.53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII;
• ORDIN – MMPS nr. 225/1995, privind aprobarea Normativului cadru
de acordare si utilizare a echpamentului individual de protectie ;
• LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explozive ;
• ORDIN nr.225/1996, pentru aprobarea Normelor tehnice privind
detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si
folosirea materilor explozive utilizate in activitatile detinatorilor si autorizarea artificierilor
pirotehnisti;
• NORME TEHNICE din 30 mai 2002, privind detinerea, prepararea,
experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor
explozive utilizate in alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si
autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 76/2001, privind simplificarea unor
formalizati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor –
Republicare modificata si completata de O.U.G. nr.35/2003;
• HOTARARE nr. 572/2002, pentru stabilirea modelului si continutului
cererii de inregistrare si ale certificatului de inregistrare a comerciantului ;
201
• HOTARARE nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare
a functionarii comerciantilor (PROCEDURA DE AUTORIZARE a functionarii
comerciantilor din punct de vedere al protectiei muncii);
• ORDIN nr. 657/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
autorizarea functionarii persoanelor fizice si juritice din punct de vedere al protectiei
muncii;
• HOTARARE nr. 261/2001, privind criteriile si metodologia de
incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, modificarile si completarile ulterioare;
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 200/2000, privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin
LEGEA nr. 451/2001;
• H.G. 490 pe 16 mai 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;
• H.G. nr. 92 pe 23 inuarie pe 2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicarea a Ordoanantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind
clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase;
• SR13253 – Etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase;
• H.G. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta perricole de
accidende majore in care sunt implicate substante periculoase;
• H.G. 124/2003 ( MAPM ), privind Prevenirea, reducerea si controlul
poluarii mediului cu azbest;
• H.G. 1300/2002 – Notificarea substantelor chimice;
• HOTARARE nr.347/2003, privind restrictionarea introducerii pe piata
si a utilizarii anumitor substante si preparate chimice periculoase;
• ORDINUL MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a
substantelor chimice notificate – ELINCS;
• OM – MIR 227/13 iunie 2002, privind Inventarul european al
subsantelor existente puse pe piata – IESCE;
• O.U.G. 78/16 iunie 2000 privind Regimul deseurilor aprobata prin
LEGEA nr. 426/2001;
• ORDIN MAPM 1215/2003, pentru aprobarea Normativului tehnic
privind incinerarea deseurilor;
• DECRET nr. 466/1979 privind regimul substantelor toxice;
• ORDONANTA nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si
utilizarea produselor de uz fitosanitar penru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor
in agricultura si silvicultura, aprobata prin LEGEA nr. 85/1095;
• H.G. nr. 172/5mai 1997, pentru infiintarea Registrului National al
Substantelor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si
functionare a acestuia ;
202
• H.G. 707/3 iulie 2002, preivind organizarea si functionarea a Agentiei
Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase ;
• ORDIN MAPM 1441/2003, privind infintarea Secretariatului de risc
penru controlul activitatilor care prezinta pericole de accidentare majora in care sunt
implicate substante periculoase ( unitati econamice de tip SEVESO II ) ;
• LEGEA 1022/2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
48/1999, privind transportul rutier al marfurilor periculoase ;
• ORDIN nr. 1147/10 dec 2002 pentru aprobarea Normativului tehnic
privind depozitarea deseurilor – costruirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea
depozitelor de deseuri ;
203
25. DOCUMENTE SI ACTIVITATI DESFASURATE LA EVENIMENTE
204
3 Comisia de cercetare Numeste comisia, Hg 1425 art.
prin decizie scrisa, 116
formata din cel putin (1 - 8)
3 persoane (una este
lucrător desemnat)
Observatii: Persoanele numite de
către angajator în comisia de
cercetare a evenimentului trebuie
să aibă pregătire tehnică
Hg 1425 art.
corespunzătoare şi să nu fie
116(4)
implicate în organizarea şi
conducerea locului de muncă
unde a avut loc evenimentul şi să
nu fi avut o responsabilitate în
producerea evenimentului
Cerceteaza:
- accidente de munca
mortale;
- disparuti, Hg 1425 art.
- accidente de munca cu 120
invaliditate; (2)
- accidente de munca
colective;
- incidente periculoase.
205
În cazul accidentului cu
incapacitate temporară de
muncă, în urma căruia a
intervenit invaliditate Hg 1425 art.
confirmată prin decizie sau 121
decesul victimei, ITM va (1)
completa dosarul de
cercetare, întocmit la data
producerii evenimentului, şi
va întocmi un nou proces-
verbal de cercetare bazat pe
dosarul astfel completat
206
5 Intocmirea dosarului de Se intocmeste de Hg 1425 art.
cercetare Termen: maxim 5 zile catre comisia de 122
de la finalizarea cercetarii. cercetare
Observatii:
Dosarul de cercetare se - dosarul se păstrează
intocmeste: în arhiva Hg 1425 art.
a) într-un exemplar, pentru angajatorului 124
evenimentele care au produs
incapacitate temporară de muncă;
- dosarul se păstrează la
b) într-un exemplar, pentru ITM care a efectuat Hg 1425 art.
incidentele periculoase; cercetarea; 124
- originalul se înaintează
c) în două exemplare, pentru organelor de urmărire
evenimentele care au produs penală şi un exemplar se
invaliditate confirmată prin păstrează la ITM care a Hg 1425 art.
decizie, deces, accidente colective; efectuat cercetarea; 124
- originalul se păstrează la
ITM care a efectuat
d) în două exemplare, pentru cercetarea şi un exemplar
evenimentele care au antrenat se transmite angajatorului
invaliditate evidentă; care înregistrează Hg 1425 art.
accidentul; 124
- originalul se înaintează
organelor de urmărire
penală, un exemplar se
e) în trei exemplare, pentru păstrează la Inspecţia
evenimentele cercetate de Muncii şi un exemplar la
Inspecţia Muncii; ITM ă pe raza căruia s-a
produs evenimentul;
Hg 1425 art.
124
207
f) în mai multe exemplare, pentru - originalul se
evenimentele care au produs păstrează în arhiva
incapacitate temporară de muncă angajatorului care
pentru victime cu angajatori înregistrează
diferiţi;. accidentul şi celelalte
exemplare se
păstrează de către
ceilalţi angajatori
Hg 1425 art.
- un dosar se 124
păstrează în arhiva
g) in cazul evenimentelor care au angajatorului care
generat accidente urmate de înregistrează
incapacitate temporară de muncă accidental,
sau a incidentelor periculoase în originalul fiind
care faptele comise pot fi înaintat organului de
considerate infracţiuni, potrivit urmărire penală
legii, dosarul de cercetare se Completarea dosarului şi
încheie în două exemplare, întocmirea noului proces-
verbal de cercetare a
evenimentului se face în cel
h) dosarul de cercetare al mult 5 zile lucrătoare de la Hg 1425 art.
accidentului de muncă cu primirea dosarului la ITM 124
invaliditate, înaintat organelor de
urmărire penală, se restituie la
ITM care a efectuat cercetarea,
pentru completare şi întocmirea
unui nou proces-verbal de
cercetare, în cazul în care se
produce decesul accidentatului ca
urmare a accidentului suferit, Hg 1425 art.
confirmat în baza unui act 124
medico-legal
Observatii
208
Dosarul de cercetare a
evenimentului trebuie să
îndeplinească următoarele
condiţii:
a) filele dosarului să fie
numerotate, semnate de
inspectorul care a efectuat
cercetarea sau de membrii
comisiei de cercetare numită de
angajator şi ştampilate, cu
ştampila inspectoratului sau Hg 1425 art.
angajatorului; 127
(1;2)
b) numărul total de file
conţinut de dosarul de cercetare,
şi numărul de file pentru fiecare
document anexat la dosar să fie
menţionat în opis;
c) fiecare document, cu
excepţia procesului-verbal de
cercetare, să fie identificat, în Hg 1425 art.
dosarul de cercetare, ca anexă; 123
209
să fie conform modelului anexa 123
nr. 14.
h) declaraţiile aflate la dosar să Hg 1425 art.
fie tehnoredactate, pentru a se 123
6. evita eventualele confuzii datorate ITM care a avizat dosarul
scrisului ilizibil, certificate ca
fiind conforme cu originalul şi
semnate de către inspectorul care
a efectuat cercetarea sau de către ITM care a avizat dosarul
unul dintre membrii comisiei de angajatorul care
cercetare. înregistrează asigurător;
accidentul Hg 1425 art.
Procesul-verbal de cercetare a 123
evenimentelor ITM care a efectuat
fiecare angajator, cercetarea, Inspecţia Muncii
Procesul-verbal de cercetare a şi asigurător;
unui eveniment se întocmeşte în:
210
accidentului de muncă mortal sau
al celui colectiv, precum şi în
cazul accidentului mortal în afara
muncii, pentru, organul de
urmărire penală Hg 1425 art.
132
e)cinci exemplare, în cazul
incidentului periculos, pentru
organele de urmărire penală,
Procesul-verbal de cercetare poate
fi întocmit într-un număr mai Hg 1425 art.
mare de exemplare, după caz. 132
211
„accident de muncă”, angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de
prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie va
solicita acesteia o declaraţie scrisă
privind modul şi împrejurările în Hg 1425 art.
care s-a produs evenimentul 134
Hg 1425 art.
131
212
8 Inaintarea dosarului pentru Dosarul se Hg 1425 art.
avizare intocmeste de P.F / ITM 125
Termen: 5 zile lucrătoare de la P.J. si se inainteaza (1)
finalizarea cercetării la:
9 Restituirea dosarului de catre P.F / P.J. primeste ITM avizeaza si inapoiaza Hg 1425 art.
ITM dosarul dosarul 125
Termen: cel mult 7 zile lucrătoare (2)
de la data primirii.
10 Înregistrarea accidentelor de Hg 1425 art.
muncă şi a incidentelor 134
periculoase se face în baza
procesului-verbal de cercetare
Accidentul de muncă produs în
timpul prestării unor servicii pe
bază de contract, comandă sau Hg 1425 art.
alte forme legale încheiate în 136
întreprinderea şi/sau unitatea unui (1)
angajator, alta decât cea la care
este încadrată victima, se
înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens, în
documentele încheiate.
213
Accidentul de muncă produs în 136
timpul prestării unor servicii, pe (3)
bază de comandă, la domiciliul
clientului, se înregistrează de către Hg 1425 art.
angajatorul la care este/a fost 136
angajată victima. (4)
Accidentul de muncă suferit de
o persoană, aflată în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în
întreprinderea şi/sau unitatea altui
angajator, se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului.
214
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi
omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi
iminent ce ameninţă avutul public
sau privat din întreprinderea şi/sau
unitatea unui angajator, se
înregistrează de către angajatorul Hg 1425 art.
la care s-a produs accidentul. 136
(8)
În cazul accidentului produs ca
urmare a unei acţiuni întreprinse
de o persoană, din proprie
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi
omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi
iminent ce ameninţă avutul public
sau privat, produs în afara
întreprinderii şi/sau unităţii unui
angajator şi care nu are nici o
legătură cu acesta, înregistrarea se Hg 1425 art.
face conform legii. 136
(9)
Accidentul de muncă de traseu
se înregistrează de către
angajatorul la care este angajată
victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare Hg 1425 art.
producerea accidentului, conform 136
concluziilor cercetării. (10)
Accidentul de muncă de
circulaţie se înregistrează de către
angajatorul la care este angajată
victima sau, după caz, de
215
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea Hg 1425 art.
activităţii care a avut ca urmare 136
producerea accidentului, conform (11)
concluziilor cercetării.
216
stabili modul de înregistrare a termen de 3 zile lucrătoare
accidentului în cauză de la primirea avizului
În baza procesului-verbal de
cercetare întocmit de persoanele
împuternicite prin lege, Hg 1425 art.
angajatorul la care se înregistrează 140(3)
accidentul va completa FIAM.
Hg 1425 art.
141
217
într-o grupă de invaliditate, se va
completa un exemplar FIAM care
se va anexa la dosarul de
pensionare ce va fi înaintat
unităţii de expertiză medicală şi
recuperare a capacităţii de muncă.
218
Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a. opisul actelor aflate în dosar;
b. procesul-verbal de cercetare;
c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de
muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii,
conform competenţelor sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a
căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va
cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea
echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de
instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d. schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de
invaliditate;
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale
ale producerii evenimentului;
g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale
evenimentului;
h. copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
i.copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine, întocmite conform legii;
a) copii ale contractelor individuale de muncă al victimelor;
b) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de
deces se va anexa în original;
c) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
d) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
e) copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
f) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
g) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora când
accidentatul s- a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
h) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul
accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina
caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii
evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu Error! Reference source not
found.alin.(2) şi (4);
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte
diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la 0;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.
219
PROCESUL-VERBAL DE CERCETARE A EVENIMENTELOR TREBUIE SA
CONTINA URMATOARELE CAPITOLE:
În capitolul prevăzut la lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora
persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi al persoanelor care
au participat din partea organelor competente la primele cercetări.
În capitolul prevăzut la lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat
prelungirea termenului de cercetare.
În capitolul prevăzut la lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a
produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
În capitolul prevăzut la lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la
care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul documentului
prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
adresa punctului de lucru.
În capitolul prevăzut la lit.h) se vor indica, de asemenea următoarele: numele, prenumele,
cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat,
profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la
locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru
220
persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se
va face referire şi la aceasta.
Capitolul prevăzut la lit.i) va conţine următoarele subcapitole:
a.descrierea detaliată a locul producerii evenimentului;
b.descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c.descrierea detaliată a împrejurărilor;
d.descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
În capitolele prevăzute la lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate,
cu redarea integrală a textului acestora.
Denumirea capitolul prevăzut la lit.o) se va schimba cu „Propuneri pentru sancţiuni administrative
şi disciplinare”, în cazul b.accidentelor cercetate de către comisia numită de către angajator.
Capitolele prevăzute la lit.w)-x) se vor regăsi în procesul verbal de cercetare numai pentru
evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor.
În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la
lit.w) care va fi numit „Viza angajatorului”.
În situaţiile în care, din cercetare, rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat
ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la
lit.r) şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri
asemănătoare.
PRECIZARI FIAM
FIAM Nr. – Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V. de
cercetare
A1 – Nr. Accident la angajator [_a_/_b_/_c_]
–Semnificaţie: a – nr. accident la angajator,
b – nr. persoane accidentate în accident (câmp a),
c – nr. accidentat în cadrul accidentului (câmp a)
B4 – Se codifică codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXĂ
CLASIFICĂRI (Ex. BACĂU = 104 – 1 = cod regiune nord est; 04 = cod judeţ Bacău)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupă respectiv Clasă,
conform câmpurilor solicitate prin FIAM
D1 – Activitatea economică principală – este definită ca cel mai important tip de activitate, în termeni de
cel mai mare număr de angajaţi.
D3 – Activit.ec. în care este implicat accidentatul – vizează activitatea economică a unităţii locale în care
îşi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală – este considerat amplasamentul geografic în care este
desfăşurată în principal activitatea sau se spune că este baza operaţională a activităţii. Dacă o persoană are mai
multe locuri în care lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează
la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de unde este organizată
activitatea.
D5 – Se bifează căsuţa corespunzătoare dimensiunii intreprinderii
F3 – În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7 poziţii ale
câmpului, cunoscut fiind faptul că acestea reprezintă: SAALLZZ (S = sexul, AA = anul naşterii, LL = luna
naşterii, ZZ = ziua naşterii). Completarea câmprilor va fi făcută conform acestei structuri şi în cazul persoanelor
din afara ţării care nu au cod numeric personal pe aceeasi structură, sau în cazul persoanelor la care nu se poate
obţine CNP.
K18; K20; K22 – se completează pe baza Anexei CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 2 (Agentul material)
221
AGENTUL MATERIAL – Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere – care au forma: 0A, 0B,
0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizată pentru a face diferenţierea între agenţii materiali. Această poziţie constă
în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau clasificarea 0Y – care prezintă tipul
pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X şi Y este redefinită, pentru fiecare agent material, conf.
Tabelului de mai jos.
VALORILE CODURILOR
NATURA MATERIALULUI
0X SAU 0Y
0A Piatră, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente
222
26. SANCTIUNI LEGEA 319/2006
ART Valoare
CERINTA LEGISLATIVA
LEGE
ART.39(2) Neintocmirea de catre angajator a unui plan de Art.13(b) 5.000-
prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, 10.000
organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe
care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice
unitatii
Neobtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al Art.13(c) 5.000-
securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei 10.000
activitati, conform prevederilor legale
Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui Art.13(p) 5.000-
accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care 10.000
mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita
viata accidentatilor si a altor persoane.
Neasigurarea de echipamente individuale de protectie Art.13(r) 5.000-
10.000
ART.39(3) Neasigurarea realizarii masurilor dispuse de Art.13(n) 3.000-
inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al 10.000
cercetarii evenimentelor.
ART.39(4) Nerealizarea si neposedarea unei evaluari a Art.12(1) 4.000-
riscurilor pt.securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pt.acele lit.a 8.000
grupuri sensibile la riscuri specifice.
Neluarea deciziilor asupra masurilor de protectie cate Art.12(1) 4.000-
trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie lit.b 8.000
care trebuie utilizat.
Neadoptarea, din faza de cercetare, proiectare si executie a Art.13(a) 4.000-
constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de 8.000
elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme
prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea
in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate
riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a
lucratorilor.
Nestabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor Art.13(d) 4.000-
si raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii 8.000
in munca, corespunzator functiilor exercitate
Neelaborarea instructiunilor proprii, in spiritul prezentei Art.13(e) 4.000-
legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de 8.000
securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile
activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea
lor.
223
Neasigurarea si necontrolarea cunoasterii si aplicarii de catre Art.13(f) 4.000-
toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si 8.000
de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii
desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe.
Neasigurarea informarii fiecarei persoane, anterior angajarii Art.13(h) 4.000-
in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul 8.000
de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de
protectie necesare
Neluarea masurilor pentru autorizarea exercitarii meseriilor Art.13(i) 4.000-
si a profesiilor prevazute de legislatia specifica 8.000
Nerespectarea prevederilor privind angajarea numai a Art.13(j) 4.000-
persoanelor care, in urma examenului medical si, dupa caz, a 8.000
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca
pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical
periodic si, dupa caz, controlul psihologic, ulterior angajarii
Nu se tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute Art.13(k) 4.000-
la art.7 alin.4 lit.e 8.000
Nu se asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor Art.13(l) 4.000-
si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, 8.000
precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a
substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor
tehnologice
Nu prezinta documentele si relatiile solicitate de inspectorii
de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii Art.13(m) 4.000-
evenimentelor 8.000
Nu desemneaza, la solicitarea inspectorului de munca, Art.13(o) 4.000-
lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la 8.000
cercetarea evenimentelor
Nu asigura conditii pt.ca fiecare lucrator sa primeasca o Art.20 4.000-
instruire in dom.SSM, in special sub forma de informatii si 8.000
instructiuni de lucru, specifice locului de munca/postului sau.
Nu efectueaza cercetarea evenimentelor care au produs Art.29(1) 4.000-
incapacitate temporara de munca lit.a 8.000
Nu inregistreaza si nu raporteaza accidentul de munca la Art.32(2) 4.000-
inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator 8.000
Art.39(5) Nerespectarea obligatiilor ref.la evaluarea riscurilor, Art.7(4) 3.500-
imbunatatirea nivelului securitatii si protectiei sanatatii 7.000
lucratorilor, consultarea lucratorilor si permiterea accesului in
zonele cu risc ridicat numai a lucratorilor instruiti corespunzator
Nerespectarea obligatiilor ref.la utilizarea in comun, de catre Art.7(5) 3.500-
angajati ai unor societati distincte, a acelorasi locuri de munca 7.000
224
Implicarea financiara a lucratorilor in masurile privind Art.7(6) 3.500-
securitatea, sanatatea si igiena in munca 7.000
Nerespectarea prevederilor ref.la lucratorii desemnati Art.8 3.500-
7.000
Neinformarea lucratorilor ce pot fi expusi unui pericol grav si Art.11(1) 3.500-
iminent despre riscurile si masurile aferente acestui pericol 7.000
Neasigurarea pregatirii acelor lucratori ce pot fi expusi unui Art.11(3) 3.500-
pericol grav si iminent pt.a fi pregatiti in situatia cand seful 7.000
ierarhic superior nu poate fi contactat
Neasigurarea de echipamente de munca fara pericol Art.13(q) 3.500-
pt.securitatea si sanatatea lucratorilor 7.000
Neacordarea echipamentului individual de protectie nou in Art.13(s) 3.500-
cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie 7.000
Necomunicarea evenimentelor (definite cf.art.5lit.f) catre ITM Art.27(1) 3.500-
lit.a 7.000
Necomunicarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara Art.27(1) 3.500-
de munca, invaliditate sau deces asiguratorului lit.b 7.000
cf.Legii346/2002
Art.39(6)lit.a Neluarea tuturor masurilor necesare organizarii Art.9(1) 3.000-
activitatilor de prevenire si de protectie (in functie de marimea 6.000
intrepr., riscuri, dispersia teritoriala, competente etc.)
Nerespectarea obligatiilor ref.la acordarea primului ajutor, Art.10 3.000-
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, desemnarea 6.000
lucratorilor care aplica masurile stabilite, a legaturilor cu
serviciile specializate etc.
Nerespectarea prevederilor ref. la informarea lucratorilor Art.16 3.000-
privind riscurile pt.securitate si sanatate in munca, precum si 6.000
masurile si activitatile de prevenire si protectie generale si
specifice fiecarui post de lucru
Art.39(6)lit.b Neacordarea alimentatiei de protectie cf. Art.14 3.000-
contractului colectiv de munca (contr.individual de munca) 6.000
Neacordarea materialelor igienico-sanitare cf. contractului Art.15 3.000-
colectiv de munca ( contr.individual de munca) 6.000
Nedeclararea bolilor profesionale medicilor competenti Art.34(1) 3.000-
6.000
Art.39(7) Prejudicierea lucratorilor care, in caz de pericol grav Art.11(2) 2.500-
si iminent parasesc locul de munca/zona periculoasa 5.000
Sanctionarea lucratorilor care actioneaza imprudent sau dau Art.11(4) 2.500-
dovada de neglijenta grava 5.000
225
orice informatii, evidente si rapoarte in domeniul SSM
Neorganizarea si nefunctionarea Comitetelor de securitate si Art.19 2.500-
sanatate in munca 5.000
Nerespectarea prevederilor ref.la cheltuielile cu instruirea Art.21 2.500-
lucratorilor, efectuarea instruirii in timpul programului de lucru 5.000
Art. 39(8) Lipsa evidentei accidentelor de munca ce au ca Art.12(c) 2.000-
urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a 4.000
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum şi a accidentelor de munca
Neelaborarea pentru autorităţile competente şi în conformitate Art.12(d) 2.000-
cu reglementările legale a rapoartelor privind accidentele de 4.000
munca suferite de lucrătorii proprii
Neluarea măsurilor pentru asigurarea de materiale necesare Art.13(g) 2.000-
informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme 4.000
şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca
Prejudicierea reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi Art.18(5) 2.000-
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii in munca din cauza 4.000
consultarii, informarii si participarii la problemele de ssm
Neacordarea timpului adecvat reprezentanţilor lucrătorilor cu Art.18(6) 2.000-
raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii 4.000
lucrătorilor, fără diminuarea drepturilor salariale şi nefurnizarea
mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi
atribuţiile specifice ssm
Neamenajarea locurile de munca ţinând seama de prezenta Art.36 2.000-
grupurilor sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, 4.000
lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi
persoanele cu dizabilitati
ART. 37(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca
de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un
pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amenda
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite
226
cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol
grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau
biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor
tehnologice;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;
227
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi
produselor;
228
27. DOCUMENTE CE TREBUIE ELABORATE DE SERVICIUL DE
PREVENIRE SI PROTECTIE
229
28. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR DE MUNCA
In cazul producerii unui accident de munca, esential este sa ne pastram calmul. Trebuie sa
actionam organizat, energic, eficace si rapid, aplicand masurile de prim ajutor ce se impun, pana
la sosirea ambulantei
230
• Asigurati hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
• Pensati nasul cu policele si indexul mainii de pe fruntea victimei;
• Deschideti putin gura victimei, mentinand ridicarea mandibulei; inspirati profund
apoi puneti buzele deasupra gurii victimei, asigurand astfel o etansare perfecta;
• Insuflati continuu, fara intrerupere, in gura pacientului 1,5- 2 secunde urmarind
expansiunea toracelui la fel ca la un adult sanatos (400- 600 ml aer);
• Mentinand hiperextensia capului si mandibula ridicata, indepartati-va de gura
victimei si urmariti coborarea toracelui ca urmare a expirului pasiv a victimei;
• Inspirati profund si repetati secventa descrisa.
- Daca aveti dificultati in a realiza o respiratie eficienta:
• Reevaluati gura victimei si indepartati orice posibila obstructie;
• Reevaluati hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
• Faceti maxim 5 incercari pentru a obtine 2 respiratii eficiente.
Chiar daca nu aveti succes, treceti la evaluarea circulatiei.
6. Evaluati semnele prezentei circulatiei spontane.
- Urmariti orice miscare, incluzand deglutitia sau respiratia. Cautati prezenta pulsului
carotidian. Aceasta operatie nu trebuie sa dureze mai mult decat 10 secunde.
7. A. Daca sunteti sigur ca ati detectat prezenta ciculatiei spontane in 10 sec.:
- Continuati resuscitarea respiratorie, daca este necesara, pana cand victima isi reia respiratia
spontana.
- La fiecare 10 respiratii (aprox.la fiecare minut) evaluati prezenta pulsului carotidian.
- Daca victima incepe sa respire singura, dar ramane inconstienta, puneti-o in pozitie de
siguranta.
- Evaluati victima in continuare si fiti pregatit sa-l intoarceti inapoi pe spate si sa reincepeti
resuscitarea respiratorie daca este cazul.
7. B. Daca nu sunt semne de circulatie spontana sau nu sunteti sigur, incepeti masajul
cardiac extern:
- Localizati punctul de presiune ( in jumatatea inferioara a sternului).
- Utilizand indexul si mediusul identificati marginea coastelor.Tinand cele doua degete alaturi
alunecati pe rebordul costal pana la stern.
- Alunecati podul celeilalte palme pe stern pana atinge mijlocul jumatatii inferioare a sternului.
- Puneti podul unei palme in acest punct si palma cealalta peste prima.
- Intercalati degetele celor doua maini pentru a fi siguri ca presiunea nu se aplica pe coaste ci
doar la nivelul sternului; nu aplicati presiunea la nivelul abdomenului.
- Pozitionati-va vertical deasupra victimei, cu bratele intinse, apasati sternul si deprimati-l cu
4-5 cm.
- Eliberati apoi presiunea fara a ridica palmele de pe sternul victimei si repetati manevra cu o
frecventa de aprox.100/minut (ceva mai putin de 2 compresii/secunda).
Compresia si ridicarea trebuie sa fie egale in timp.
Combinati resuscitarea respiratorie cu masajul cardiac extern. Dupa 15 compresii, faceti
hiperextensia capului, ridicati mandibula si faceti 2 respiratii eficiente, apoi reluati compresia
cardiaca. Atunci cand resuscitarea este efectuata de doua persoane, atunci unul efectueaza
respiratia artificiala, iar celalalt masajul cardiac extern. Salvatorul care efectueaza masajul
cardiac oboseste mai repede; el va fi cel care anunta schimbarea pozitiilor; dupa anuntarea
schimbarii, la sfarsitul celor 15 compresii el va trece la capul victimei si va realiza cele 2
respiratii artificiale. In timpul acestei manevre, celalalt resuscitator se va pozitiona astfel incat sa
inceapa compresiile imediat dupa incetarea ventilatiilor.
8.Continuati resuscitarea pana cand:
- soseste ajutorul calificat (ambulanta)
231
- victima isi recapata functiile vitale (respiratie spontana, puls)
- sunteti extenuat.
Pozitia de siguranta:
- Dati la o parte ochelarii victimei.
- Ingenunchiati langa pacient si asigurati-va ca ambele picioare sunt intinse.
- Eliberati caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei.
- Puneti bratul victimei apropiat dumneavoastra in unghi drept fata de trunchi, cotul indoit si
palma in sus.
- Bratul indepartat se pune deasupra pieptului si tineti dosul mainii lipit de obrazul victimei.
- Cu cealalta mana prindeti piciorul indepartat chiar deasupra genunchiului si ridicati-l
mentinand talpa pe sol.
- Tinandu-i mana lipita de obraz, trageti de genunchiul ridicat spre dumneavoastra, rotind
victima pe o parte, spre dumneavoastra.
- Ajustati piciorul de deasupra astfel incat soldul si genunchiul sa fie indoite in unghi drept.
- Dati capul victimei pe spate astfel incat sa va asigurati de libertatea cailor aeriene.
- Aranjati mana sub obraz astfel incat capul sa ramana in hiperextensie.
- Evaluati respiratia cu regularitate.
Aspiratia de corp strain
In timpul aspiratiei unui corp strain victima isi duce mana la gat.
• Daca obstructia este partiala, victima este foarte agitata, incearca sa tuseasca; poate prezenta
stridor (respiratie suieratoare). Daca victima respira, ea trebuie incurajata sa tuseasca si atat.
• Daca obstructia este completa, victima va fi incapabila sa vorbeasca, sa respire sau sa
tuseasca si in scurt timp isi va pierde cunostinta.
Masuri de prim ajutor:
- Evaluati respiratia; indepartati orice corp strain vizibil sau proteze mobile din gura.
- 5 lovituri pe spate, puternice, cu victima usor aplecata in fata.
- 5 compresii abdominale; asezat in spatele victimei, cu victima usor aplecata in fata, se pun
ambele brate in jurul abdomenului superior si se aplica o presiune brusca.
- Daca victima devine inconstienta se deruleaza pasii anteriori:
*deschiderea cailor aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
*evaluarea respiratiei: „priveste, asculta, simte”
*indepartarea corpilor straini din cavitatea bucala
*5 respiratii artificiale
*5 lovituri in spate, apoi 5 compresiuni abdominale
232
¾ Simptomatologie: durere intensa locala
¾ Obiectiv: deformarea regiunii anatomice, miscare anormala a segmentului anatomic,
pierderea functionalitatii segmentului anatomic, aparitia unui hematom(vanataie).
Masuri de prim ajutor:
1. imobilizarea segmentului anatomic prin aplicarea unei atele improvizate sau existente in trusa
de prim ajutor. Atela poate fi confectionata artizanal dintr-o scandura de lemn. Atela se va
monta astfel incat sa cuprinda si sa blocheze ambele componente ale osului afectat.
2. administrarea de calmante ale durerii:algocalmin.
3. evaluarea victimei si asigurarea ca nu exista si alte leziuni traumatice.
4. transportul victimei catre unitatea medicala cea mai apropiata.
Traumatismele tesuturilor moi: muschi, articulatii, ligamente.
¾ Reprezinta efectul unui traumatism prin care este afectata una sau mai multe grupe
musculare (contuzie/ strivire sau chiar ruptura musculara), o articulatie (intindere a
ligamentelor, entorsa sau luxatie a articulatiei).
¾ Simptomatologie: durere locala intensa.
¾ Obiectiv: umflarea articulatiei sau a zonei musculare traumatizate, pierderea functionalitatii
zonei afectate, aparitia unui hematom (vanataie).
Masuri de prim ajutor:
1. traumatismul va fi tratat ca o fractura: aplicarea unei atele improvizate sau existente in trusa
de prim ajutor. Atela poate fi confectionata artizanal dintr-o scandura de lemn. Atela se va
monta astfel incat sa cuprinda si sa blocheze ambele componente ale osului afectat.
2. administrarea de calmante ale durerii: algocalmin.
3. evaluarea victimei si asigurarea ca nu exista si alte leziuni traumatice.
4. transportul victimei catre unitatea medicala cea mai apropiata.
Plagile:
¾ Reprezinta intreruperea continuitatii pielii sau a mucoaselor urmare unui traumatism. Poate fi
insotita de hemoragie, prin ruptura unui vas de sange mai mare.
¾ Subiectiv: durere intensa locala.
¾ Obiectiv: intreruperea integritatii pielii, sangerare locala, contaminare cu diverse produse
utilizate in procesul de productie/ microbi din mediul inconjurator/ praf, pamant etc.
Masuri de prim ajutor:
1. evaluarea plagii; oprirea eventualei hemoragii.
Hemoragia produsa prin ruperea unui vas de sange mediu se opreste prin aplicarea unui
pansament compresiv (pansament/ compresa de tifon steril – existent in trusa de prim ajutor, ce
se aplica la locul sangerarii si se mentine sub o presiune constanta si ferma timp de cateva
minute.
Hemoragiile importante, produse prin ruptura unui vas de sange mare, au potential risc vital (
pot genera pierderi mportante de sange in timp scurt si determina decesul victimei prin
exsanguinare). Oprirea hemoragiei se realizeaza prin aplicarea unui garou. Garoul exista in trusa
de prim ajutor sau poate fi reprezentat de orice cordon, bucata de tifon etc. El se aplica in amonte
de hemoragie;se va nota pe un biletel data (ora/minutul) la care a fost aplicat garoul.
2. prevenirea infectiei si curatarea plagii.
Se curata plaga de impuritatile mari, de la interior catre marginea plagii utilizand o compresa
sterila. Se spala pielea din jurul plagii cu apa si sapun. Se curata plaga turnand din abundenta apa
oxigenata cu rolul de a indeparta corpii straini, impuritati, dezinfectie. Apoi se toarna solutie de
cloramina sau riavanol cu rol dezinfectant. Se aplica o compresa sterila si se panseaza plaga.
3. calmarea durerii: administrare de algocalmin.
233
Arsurile
¾ Reprezinta leziuni ale pielii si/sau mucoaselor produse de agenti chimici (arsura chimica prin
expunere la substante caustice) sau de agenti fizici (termici- foc, electrici, radiatii solare).
¾ Subiectiv: durere locala, usturime, soc (determinat de arsuri intinse). Obiectiv: inrosirea pielii
afectate, aparitia unui transudat, posibilitatea de instalare a socului/ colapsului in functie de
intinderea leziunilor.
Masuri de prim ajutor:
1. Securizarea victimei: indepartarea acesteia de sursa de combustie. In cazul incendiilor in
spatii inchise scoaterea victimei din mediu, verificarea functiilor vitale (respiratie, prezenta
pulsului).
2. Indepartarea hainelor de pe suprafata arsa.
3. Aplicarea de comprese sterile. Solicitarea ajutorului specializat in functie de gravitatea si
intinderea arsurii. In arsuri ce intereseaza o suprafata mare a corpului ( peste 15%) victima se
inveleste intr-un cearsaf curat de bumbac, i se administreaza un calmant si lichide de
hidratare (ceai, apa minerala) si se solicita serviciul de ambulanta.
Accidente provocate de curentul electric: electrocutarea
¾ Reprezinta efectele ce apar ca urmare a expunerii la curent electric. Gravitatea leziunilor este
in functie de intensitatea curentului electric, durata de expunere si de traseul curentului
electric prin organism.
Masuri de prim ajutor:
1. Intreruperea expunerii la curent electric. Se realizeaza prin decuplarea sursei de curent
electric si nicidecum prin actiunea directa asupra victimei!!!
2. Evaluarea victimei. Se desfac hainele la gat, piept si zona abdominala. Se verifica functiile
vitale (respiratie spontana, puls carotidian)
3. Solicitarea ajutorului specializat (ambulanta)
234
29. NOTIUNI GENERALE DE MEDICINA MUNCII
235
10. Legea 202/ 2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati, cu
modificarile si completarile ulterioare.
11. OUG 96/ 2003, Legea 25/ 2004, HG 537/ 2004 privind protectia maternitatii la locul de
munca.
Sanatatea in munca – sisteme ce functioneaza in paralel:
• Sistemul public de asigurari de sanatate
• Sistemul public de asigurari sociale
• Sistemul public de asig.pentru accidente de munca si boli profesionale
• Sistemul de asigurari private de sanatate
• Sistemul privat de servicii de medicina muncii
Securitatea si sanatatea in munca: serviciu multidisciplinar
Sistem cuprinzator de prevenire la locul de munca, de promovare a sanatatii lucratorilor, avand
drept obiectiv final functionarea cu succes a intreprinderii sau a organizatiei.
¾ Echipe operationale de specialisti in sanatate ocupationala (medicul de medicina muncii,
toxicologi, psihologi specializati in psihologia muncii, asistenti medicali), specialisti in
securitate ocupationala, ergonomi, personal din managementul resurselor umane.
¾ Abordare integrata problemelor de securitate si sanatate la locul de munca.
¾ Membrii echipei multidisciplinare lucreaza impreuna pe baza aceleiasi abordari
metodologice, in timp real. De exemplu, ei viziteaza impreuna locurile de munca, deleaga
sarcini specifice acelor membri care au abilitatile si competenta de a le rezolva, dar
integreaza rezultatele intr-o abordare comuna.
Abordare preponderent preventiva:
- identificarea pericolelor
- masurarea riscurilor
- controlul riscurilor
- monitorizarea controlului riscurilor
Promovarea sanatatii la locul de munca.
Comunicarea- functiile comunicarii:
- de informare- a da si a primi informatii
- sociala- pentru formarea si mentinerea relatiilor
- persuasiva- a convinge oamenii sa actioneze intr-un anumit fel
- instrumentala- a realiza un anume obiectiv
- de indeplinire a rolului- a actiona intr-un mod predictibil
- de a reduce anxietatea- a rezolva probleme si a reduce ingrijorarea
- functia emotionala- a fi prietenos.
Serviciul de medicina muncii – atributii:
1. Identificarea riscului profesional.
2. Participarea la evaluarea riscului de accidentare si imbolnavire profesionala.
3. Supravegherea starii de sanatate a lucratorilor.
4. Managementul medicinei de urgenta.
5. Managementul imbolnavirilor profesionale.
6. Evaluarea impactului factorilor de risc de la locul de munca asupra sanatatii lucratorilor.
7. Managementul inregistrarii si raportarii imbolnavirilor profesionale si a patologiei asociate.
8. Interfata dintre sanatatea publica si promovarea sanatatii la locul de munca.
Sanatate ?! definitii:
o Bunastare fizica, psihica si sociala
o Fizica: puternic, in forma, energic
o Psihica: fericit, multumit, capabil sa faca fata solicitarilor, se simte util
o Social: integrat, sprijinit, activ
236
o Absenta bolii.
Declaratia de la Luxemburg:
„Promovarea sanatatii la locul de munca reprezinta eforturile comune ale angajatorilor, ale
angajatilor si ale societatii de a imbunatati sanatatea si bunastarea in munca a oamenilor.”
Actiuni: - imbunatatirea organizarii muncii si a mediului de lucru
- promovarea participarii active
- incurajarea dezvoltarii personale
Nevoia de sanatate la locul de munca
¾ Perspective multiple
Angajator / Lucrator / Serviciul de SSM
¾ Necesitati multiple
o Sanatate ocupationala
o Securitatea muncii
o Sanatate generala
o Reintegrarea in munca
¾ Necesitatile traditionale ale SSM:
o Riscuri legate de sanatatea ocupationala
o Riscuri legate de accidente de munca
o Boli profesionale
o Accidente de munca
¾ Noi necesitati privind sanatatea:
o Bolile legate de profesie
o Conditiile generale de sanatate care nu sunt legate de locul de munca
o Absenteismul de la locul de munca din motive de sanatate
o Modalitatile de reintegrare in munca pentru lucratorii care s-au imbolnavit sau care
au fost accidentati.
Managementul securitatii si sanatatii in munca – 5 elemente ale sarcinilor manageriale:
1. previziune si planificare
2. organizare
3. comanda
4. coordonare
5. control
237
30. LEGISLATIA ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA
1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul.
2006
2. Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30
oct. 2006
1. Hotarârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si
sanatate în munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de
prezenta agentilor chimici
2. H.G nr.1146/30 august 2006 - M. Of. nr. 815 - 03.X.2006 privind cerintele minime de
securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă
3. Hotarârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
4. Hotarârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca la bordul navelor de pescuit
5. Hotarârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerintelor minime de
securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca
6. Hotarârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în munca
7. Hotarârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru locul de munca
8. Hotarârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential
risc datorat atmosferelor explozive
9. Hotarârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, în
special de afectiuni dorsolombare.
10. Hotarârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj
11. Hotarârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau
subteran
12. Hotarârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la
locul de munca
238
13. Hotarârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
14. Hotarârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
15. Hotarârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea
de securitate si/sau de sanatate la locul de munca
16. Hotarâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot
17. Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru santierele temporare sau mobile
18. Hotarare de Guvern nr. 1876/22.12.2005 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii (MO nr.
81/30.01.2006)
19. Hotarare de Guvern nr. 1875/22.12.2005 privind protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest (MO nr. 64/24.01.2006)
20. Hotarâre de Guvern nr. 752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în
atmosfere potential explozive
21. Ordin nr. 753 din 16/10/2006 privind protectia tinerilor in munca ( Monitorul Oficial,
Partea I nr. 925 din 15/11/2006)
22. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a
serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter
tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca(MO nr. 887
din 31 octombrie 2006
23. Ordin nr. 706 din 26-09-2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice
artificiale(MO nr. 915 partea I din 10-11-2006)
24. HOTĂRÂRE nr. 246 din 7 martie 2007privind metodologia de reinnoire a avizelor de
încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite(MO nr. 169 din 9 martie 2007)
25. Hotarare nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007
26. Hotarare nr. 557/2007 din 06/06/2007 privind completarea masurilor destinate sa
promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca pentru salariatii
incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru
salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara(MO nr. 407 din 18/06/2007)
27. Ordonanta de urgenta nr. 99 din 29 iunie 2000 privind masurile ce pot fi aplicate în
perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în munca(MO
nr. 304 din 4 iulie 2000)
28. Ordin nr. 3 din 03/01/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă FIAM MO nr. 70 din 30/01/2007Intrare in vigoare: 30/01/2007.
239
31. BIBLIOGRAFIE
- Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul.
2006
- "Medicina Muncii", Prof. Dr. Toma Niculescu, Conf. dr. Ion Toma, Dr. Duca Pavel,
ed. MEDMUN, 1999
- "Evaluarea riscurilor în sistemul om-masina", dr. ing. Pece Stefan, ed. Atlas Press,
2003
- "Costul accidentelor de munca", dr. ing. Aurelia Dascalescu, ed. Atlas Press, 2003
240