Sunteți pe pagina 1din 240

SUPORT DE CURS PENTRU PROGRAMUL

DE PERFECTIONARE IN DOMENIUL
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1
CUPRINS

Introducere in legislatia Europeana


1. Notiuni generale
2. Securitatea si sanatatea în munca
3. Activitatea de prevenire si protectie
4. Organizarea activitatii de prevenire si protectie
5. Serviciul intern de prevenire si protectie
6. Serviciul extern de prevenire si protectie
7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă
8. Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
9. Lucratorii desemnati
10. Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitateşi sănătate în muncă
11. Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca
12. Obligatii generale ale angajatorilor
13. Alte obligatii ale angajatorilor
14. Sarcinile si obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea în munca
15. Sarcinile si obligatiile conducatorului locului de munca
16. Primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor,
17. Echipamentul individual de protectie (EIP)
18. Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
19. Evenimente, accidente, boli profesionale
20. Comunicarea şi cercetarea accidentelor de muncă
21. Raportarea, cercetarea si declararea bolilor profesionale
22. Electrosecuritatea
23. Metoda I.N.C.D.P.M. de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnavire
profesionala la locul de munca
24. Agenti chimici periculosi la locul de munca
25. Ghid cercetare evenimente
26. Sanctiuni Legea 319/2006
27. Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie
28. Masuri de prim ajutor in cazul accidentelor de munca
29. Notiuni generale de medicina muncii
30. Legislatie in domeniul ssm
31. Bibliografie

2
1. NOTIUNI GENERALE

Eliminarea tuturor accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale cu ajutorul


prevenirii reprezintă obiectivul general al securităţii şi sănătăţii în muncă. Acest
obiectiv cuprinde, de asemenea, reducerea consecinţelor în cazul producerii
accidentelor şi/sau îmbolnăvirilor profesionale. Prevenirea trebuie să cuprindă toate
situaţiile care afectează sau pot afecta integritatea sistemului de muncă şi continuitatea
proceselor de muncă.

Aspecte privind stadiul actual al securităţii şi sănătăţii în muncă

Activitatea de protecţie a muncii în România are o istorie de peste 100 de ani şi a


evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea industrială care, încă de la sfârşitul secolului
al XIX-lea, a atras după sine primele manifestări ale acestei activităţi.

Anul 1874 consemnează apariţia şi intrarea în vigoare a unei legi ce


reglementează aspecte de sănătate în muncă, “Legea sanitară”, iar în 1894 intră în
vigoare “Regulamentul pentru industriile insalubre” care poate fi considerat primul act
normativ în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă deoarece cuprindea dispoziţii
obligatorii privind munca femeilor şi tinerilor, prevenirea accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale.

O activitate susţinută de aplicare a măsurilor de prevenire a accidentelor de


muncă şi a bolilor profesionale s-a desfăşurat între anii 1920 şi 1940 de către
“Serviciul de Igienă Industrială”, organism care a funcţionat în cadrul Casei Centrale a
Asigurărilor Sociale.

După cel de al doilea război mondial s-a înfiinţat un sistem guvernamental de


instituţii cu atribuţii exprese în domeniu: în 1949 s-a înfiinţat Consiliul pentru
Protecţia Muncii, din subordinea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale,
organism care cuprindea reprezentanţi ai Confederaţiei Generale a Muncii, ai
Consiliului de Stat al Planificării, ai Ministerului Invăţământului şi responsabili cu
protecţia muncii.

Un moment remarcabil îl constituie adoptarea în 1965 a “Legii nr. 5/1965 cu


privire la protecţia muncii” care a reuşit, într-o anumită măsură ca, prin efectele ei, să
se apropie în etapa respectivă de standardele europene în materie, să contureze cadrul
organizatoric şi legislativ necesar derulării activităţii de producţie în condiţii de
securitate şi sănătate în muncă.

Ulterior, în 1966, a luat fiinţă un organism independent al statului, Comitetul de


Stat pentru Protecţia Muncii, cu o structură organizatorică pe două niveluri: central şi

3
teritorial, care a manifestat preocupări deosebite pentru pregătirea specialiştilor în
acest domeniu.

După decembrie 1989, transformările intervenite în viaţa economică şi socială a


României şi tranziţia spre o economie de piaţă au determinat apariţia unor probleme
noi, ca de exemplu: creşterea rapidă a numărului de agenţi economici, apariţia
sectorului privat, creşterea şomajului, intensificarea fenomenului de eludare a legilor,
creşterea rolului partenerilor sociali (patronate, sindicate) ce au impus modificarea
structurii şi conţinutului legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Astfel, încă din anul 1990 s-au întreprins măsuri pentru revizuirea
reglementărilor din domeniul protecţiei muncii pentru a crea un nou sistem legislativ
al cărui principiu fundamental să fie armonizarea cu prevederile directivelor Uniunii
Europene, cu cele ale convenţiilor si recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a
Muncii. Tot în anul 1990 a fost reproiectată structura organizatorică şi funcţională a
instituţiei protecţiei muncii, aceasta fiind integrată în cadrul Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale.

Ca urmare a ratificării, la 5.04.1993, a Acordului European, care instituia o


asociere între România şi U.E. în vederea acceptării ulterioare a ţării noastre ca
membru cu drepturi depline , s-a început un proces lung de armonizare a legislaţiei
naţionale cu cea comunitară.

Reglementări legale

La nivel european, preocupările privind asigurarea unui mediu de muncă sigur şi


sănătos s-au concretizat în cuprinderea în acquis-ul comunitar a unui mare număr de
directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. O mare parte dintre
acestea au fost transpuse recent în legislaţia română, determinând modificări
importante ale modului de abordare a problematicii prevenirii la nivel de
întreprindere.

Astfel, angajatorii vor trebui să respecte noi cerinţe de securitate şi sănătate ale
lucrătorilor, armonizate cu cele de la nivel european, care au ca obiectiv principal
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă.

Legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă este o componentă a


sistemului naţional de reglementări, care stabileşte responsabilităţile instituţiilor
implicate, cadrul de înfiinţare şi organizare a activităţii în domeniu şi asigură
respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
Caracteristica ei fundamentală este aceea că se află într-un proces de armonizare cu
prevederile directivelor europene în domeniu.

4
Constituţia României, afirmând dreptul la protecţie socială, face referire şi la
măsurile de securitate şi igienă a muncii, iar Codul Muncii cuprinde prevederi care se
referă la protecţia vieţii şi a sănătăţii lucrătorilor.
Acţiunea preventivă cuprinde ansamblul de mijloace umane, tehnice, economice
şi organizatorice cu efect pozitiv în rezultatul următoarei ecuaţii:

Pericol/Risc + Imprejurări favorizante


=Accident/Incident

Aplicând acestei ecuaţii principiile generale de prevenire ale Directivei Cadru, se


pot determina următoarele obiective de urmărit:

- eliminarea pericolelor/ riscurilor sau reducerea consecinţelor potenţiale la


sursă,

- eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea scăderii


probabilităţii de producere,

- prevederea de măsuri şi mijloace adecvate pentru a face faţă situaţiilor de


urgenţă.

Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea nr.90/1996 a


Protecţiei Muncii, republicată, şi în Normele Generale de Protecţie a Muncii au fost
preluate principiile prevenirii, precum şi o serie de măsuri care vizau îmbunătăţirea
securităţii şi sănătăţii în muncă. Legea 90/1996 şi normele metodologice de aplicare a
acesteia, au reglementat, pe o perioadă de 10 ani, cadrul organizatoric al protecţiei
muncii şi atribuţiile organismelor statului privind coordonarea şi controlul acestei
activităţi.

Sistemul piramidal de reglementări, format din Legea nr.90/1996, Normele


metodologice de aplicare ale acestei legi, Normele Generale de Protecţie a Muncii şi
normele specifice de securitate a muncii, a fost integral abrogat prin adoptarea Legii
nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, ale cărei prevederi au intrat în vigoare
la 01 octombrie 2006.
Noul sistem de reglementări transpune integral prevederile directivelor europene
din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, după cum este evidenţiat în tabelul de
mai jos:

5
LISTA TRANSPUNERII DIRECTIVELOR EUROPENE IN LEGISLATIA ROMANA

NR
DIRECTIVE CONTINUT LEGISLATIA NATIONALA
CRT

1. 83/477/CEE Privind protectia impotriva Hotarare de Guvern nr. 1875 din 22


riscurilor de imbolnăvire si decembrie 2005 privind protectia sanatatii si
prevenirea acestor riscuri securitatii lucratorilor fata de riscurile
provocate de expunerea la datorate expunerii la azbest
azbest la locul de muncă
2. 86/188/CEE privind protecţia lucrătorilor Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind
împotriva riscurilor determinate cerintele minime de securitate si sanatate
de expunerea la zgomot în referitoare la expunerea lucratorilor la
timpul lucrului riscurile generate de zgomot
3. 89/654/CEE privind cerintele minime de Hotarârea nr. 1091 din 16/08/2006 privind
securitate si sanatate pentru cerinţele minime de securitate şi sănătate
locul de munca pentru locul de muncă
4. 89/656/CEE referitoare la prescriptii minime Hotarârea nr. 1048 din 09/08/2006 privind
de securitate si sanatate pentru cerinţele minime de securitate şi sănătate
utilizarea echipamentului pentru utilizarea de către lucrători a EIP la
individual de protectie de catre locul de muncă
muncitori la lucru
5. 90/269/CEE privind prescripţiile minime de Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006
sănătate şi securitate pentru privind cerinţele minime de securitate şi
manipularea manuală a sănătate pentru manipularea manuală a
maselor implicând pentru maselor care prezintă riscuri pentru lucrători,
lucrători riscuri în special de în special de afecţiuni dorsolombare
afecţiuni ale spatelui
6. 90/270/CEE privind prescripţiile minime de Hotarârea nr. 1028 din 09/08/2006 privind
securitate si sănătate referitoare cerinţele minime de securitate şi sănătate în
la activitatea desfaşurată prin muncă referitoare la utilizarea
intermediul unor echipamente echipamentelor cu ecran de vizualizare
cu ecrane de vizualizare
7. 90/394/CEE Hotarârea nr. 1093 din 16/08/2006 privind
referitoare la protecţia
stabilirea cerinţelor minime de securitate şi
lucrătorilor împotriva riscurilor
sănătate pentru protecţia lucrătorilor
legate de expunerea la agenti
împotriva riscurilor legate de expunerea la
cancerigeni la locul de muncă
agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de
muncă
8. 91/322/CEE privind stabilirea valorilor HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006
limită de expunere privind stabilirea cerintelor minime de
profesionala cu caracter securitate si sanatate in munca pentru
orientativ in aplicarea Directivei asigurarea protectiei lucratorilor impotriva
Consiliului 80/1107/CEE riscurilor legate de prezenta agentilor chimici
privind protecţia lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi chimici,
fizici şi biologici în timpul
lucrului

6
9. 92/29/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1007 din 02/08/2006 privind
minime de securitate şi sănătate cerintele minime de securitate si sanatate
pentru îmbunătăţirea asistenţei referitoare la asistenta medicala la bordul
medicale la bordul navelor navelor
10. 92/57/CEE privind cerinţele minime de Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006
securitate şi sănătate care se privind cerintele minime de securitate si
aplică pe şantierele temporare sanatate pentru santierele temporare sau
sau mobile mobile
11. 92/58/CEE cu privire la prescriptiile Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006
minime de semnalizare de privind cerinţele minime pentru semnalizarea
securitate si/sau sanatate la de securitate şi/sau de sănătate la locul de
locul de munca muncă
12. 92/91/CEE cu privire la prescriptiile Hotarârea nr. 1050 din 09/08/2006 privind
minime vizand ameliorarea cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
securitatii si sanatatii şi sănătăţii lucrătorilor din industria
lucratorilor din industriile extractivă de foraj
extractive prin foraj
13. 92/104/CEE privind prescriptiile minime Hotarârea nr. 1049 din 09/08/2006 privind
pentru imbunatatirea conditiilor cerinţele minime pentru asigurarea securităţii
de munca ale lucratorilor din şi sănătăţii lucrătorilor din industria
industriile extractive de extractivă de suprafaţă sau subteran
suprafata sau subteran (minerit)
14. 93/103/CE privind prescripţiile minime de Hotarârea nr. 1135 din 30/08/2006 privind
securitate şi sănătate în muncă la cerinţele minime de securitate şi sănătate în
bordul navelor de pescuit muncă la bordul navelor de pescuit

15. 98/24/CE cu privire la securitatea şi HOTARARE nr. 1218 din 6 septembrie 2006
protecţia sănătăţii lucrătorilor privind stabilirea cerintelor minime de
împotriva riscurilor legate de securitate si sanatate in munca pentru
agenţii chimici la locul de asigurarea protectiei lucratorilor impotriva
muncă riscurilor legate de prezenta agentilor chimici

16. 1999/92/CE privind prescripţiile minime Hotarârea nr. 1058 din 09/08/2006 privind
pentru ameliorarea protecţiei cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
securităţii şi sănătăţii securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor
muncitorilor susceptibili a fi care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat
expuşi riscului datorat atmosferelor explozive
atmosferelor potential
explozive
17. 2000/54/CE Hotarârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind
privind protecţia lucrătorilor
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
contra riscurilor legate de
legate de expunerea la agenţi biologici în
expunerea la agenţi biologici în
muncă
muncă
18. 2002/44/CE privind prescripţiile minime de Hotarare de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie
securitate si sanatate in munca 2005 privind cerintele minime de securitate si
legate de expunerea lucratorilor sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de vibratii
fizici (vibratii)

7
19. 2003/10/CE privind prescripţiile minime de Hotarâre nr. 493 din 12.04.2006 privind
securitate si sanatate in munca cerintele minime de securitate si sanatate
legate de expunerea lucratorilor referitoare la expunerea lucratorilor la
la riscurile datorate agentilor riscurile generate de zgomot
fizici (zgomot)
20. 2004/40 referitor la cerintele minime de Hotarârea nr. 1136 din 30/08/2006 privind
securitate si sanatate privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
expunerea lucratorilor la referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri
riscurile datorate agentilor fizici generate de câmpuri electromagnetice
(câmpuri electromagnetice)

I. Sistemul Legislativ Al Uniunii Europene


Referitor La Securitate Si Sănătate În Muncă

1. INSTITUŢII EUROPENE
1.1 Uniunea Europeană şi instituţiile sale

Uniunea Europeanã constituie rezultatul unui proces de cooperare şi


integrare care a început în 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania,
Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda).Uniunea Europeanã numãrã astãzi 27 de
state membre (inclusiv ROMANIA si BULGARIA din 2007).

Consiliul European
Consiliul Uniunii Europene- format din miniştrii celor 27 state europene,fiecare
ţarã din Uniune deţine preşedinţia pe o perioadã de 6 luni.
Parlamentul European
Comisia Europeană
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

Consiliul Europei şi instituţiile sale


Consiliul Europei este o organizaţie politică creată în 1949 de zece ţări
europene in scopul promovării unei mai strânse unităţi între membrii săi. În prezent
Consiliul Europei reuneşte 45 de state şi are sediul la Strasbourg. România este stat
membru al Consiliului Europei din 7 octombrie 1993.
Adunarea Parlamentară
Curtea Europeană a Drepturilor Omului

2 PRINCIPALELE ETAPE ALE CONSTRUCŢIEI UNIUNII EUROPENE

Principalele etape instituţionale ale acestei construcţii au fost:


TRATATUL DE LA PARIS, din 1951, de constituire a Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului( CECA);

8
TRATATUL DE LA ROMA, din 1957, de constituire a Comunităţii Economice
Europene (CEE). Art.100 şi art.118 conţin unele prevederi referitoare la
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Tot în 1957 s-a constituit Comunitatea Europeanã de energie


atomicã(EUROATOM).
Aceste Tratate fundamentale au fost modificate prin urmãtoarele tratate ulterioare :
• în 1987 prin ACTUL UNIC EUROPEAN, Statele membre fixând data de 01
ianuarie 1993 pentru realizarea Pieţei unice. S-au adus unele amendamente Tratatului
de la Roma, foarte importante pentru domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
respectiv prin introducerea art.100A şi art.118A;

• în 1992 prin TRATATUL DE LA MAASTRICHT, Statele membre decizând


crearea Uniunii Europene pe baza unui sistem de cooperare
interguvernamentală. Comunitatea Economică Europeană(CEE) este
redenumită Comunitatea Europeană(CE) ;

• în 1999 prin TRATATUL DE LA AMSTERDAM, s-au consolidat cei 3


piloni ai Uniunii creaţi prin Tratatul de la Maastricht: Comunităţile Europene (primul
pilon), securitatea comună (al doilea pilon), cooperarea în domeniul justiţiei şi
afacerilor interne (al treilea pilon);

• în 2001 prin TRATATUL DE LA NISA, prin care s-a prevăzut reformarea


instituţiilor Uniunii Europene în vederea viitoarelor extinderi.

3 SISTEMUL LEGISLATIV AL UNIUNII EUROPENE

Sistemul legislativ al UE este constituit din cinci surse de drept:


- Tratatele europene expuse anterior şi Principiile generale ale Dreptului, care
sunt
reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie primară;
- Acordurile internaţionale ale UE;
- Reglementările, Directivele, Recomandările şi Deciziile generale/individuale,
care sunt reglementări cunoscute sub denumirea de legislaţie secundară ;
- Principiile generale de drept administrativ;
- Convenţiile încheiate între Statele Membre.

Legislaţia primară, Acordurile internaţionale ale UE, Principiile generale de drept


administrativ, Reglementările , Directivele şi Deciziile sunt documente obligatorii a fi
respectate de toate Statele membre ale UE.
Recomandările nu constituie documente obligatorii.

9
4. REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE REFERITOARE LA SECURITATE
ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

4.1 Evoluţia reglementărilor legislative referitoare la securitate şi sănătate


în muncă

În Tratatul de la Roma din 1957, de constituire a Comunităţii Economice


Europene, erau incluse două articole – art.100 şi art.118 – care se refereau la
promovarea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor şi la
protecţia împotriva accidentelor, în special prin colaborări între Statele membre, ca
urmare a diferenţelor existente între măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii ale
fiecărui Stat membru. Ele s-au concretizat în final cu diverse avize, studii sau
consultaţii.

În 1974 a fost creat Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia


sănătăţii care a avut un rol major în elaborarea primului program de acţiune al
Comisiei europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă care s-a desfăşurat în
perioada 1978 -1982.

Al doilea program coordonat de acţiune al Comisiei în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă s-a desfăşurat între anii 1983-1987 .

În anul 1986 s-a adoptat Rezoluţia Consiliului din 07.05.1986 referitoare la o nouă
abordare în materie de armonizare tehnică şi standardizare .Conform acestui
document:
- armonizarea tehnică este limitată la adoptarea cerinţelor esenţiale pe care
trebuie să le respecte produsele dacă ele vor să beneficieze de circulaţie liberă pe piaţa
comunitară;
- cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se stabilesc prin
Directive;
cerinţele esenţiale pe care trebuie să le respecte produsele se detaliază prin
specificaţii tehnice în standarde armonizate;
produsele realizate conform standardelor armonizate beneficiază de prezumţia de
conformitate cu cerinţele esenţiale;
standardele armonizate nu sunt obligatorii a fi respectate de produs, producătorul
poate aplica alte specificaţii tehnice pentru ca produsul să respecte cerinţele esenţiale;
producătorul poate alege între diverse proceduri de evaluare a conformităţii
prevăzute în Directiva aplicabilă.

În anul 1987 Tratatul de la Roma a fost revizuit prin intrarea in vigoare a Actului
Unic European. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă s-au introdus două
noi articole – art.100A şi art.118A – prin care, pentru prima oară, securitatea şi
sănătatea în muncă a fost menţionată ca o clauză directă:

10
Prin art.100 A nou introdus s-a stipulat că:
- produsele care circulă fără bariere comerciale intr-o piaţă unică a
Comunităţii trebuie să prezinte un nivel de protecţie ridicat;
- Comisia va adopta măsurile necesare de armonizare a legislaţiilor naţionale
pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei unice (prin Directive).

Prin art.118 A nou introdus s-a stipulat că:


Statele membre se vor angaja să promoveze, în special, îmbunătăţirea mediului
de muncă, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor având ca obiectiv
armonizarea progresivă a condiţiilor existente;

Realizarea obiectivului de la alineatul precedent se va concretiza prin introducerea


de cerinţe minime în Directive, aplicabile progresiv.

Al treilea program de acţiune (1988 -1992) adoptat de Comisie a fost puternic


focusat pe legislaţie şi a avut în vedere respectarea a trei cerinţe: necesitatea de a se
promova în toate domeniile îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
obligaţia de a asigura că lucrătorii dispun de protecţie adecvată faţă de riscurile de
accidentare şi îmbolnăvire profesională şi necesitatea de a asigura că presiunile
generate de concurenţa existentă în piaţa unică nu vor afecta securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.

Programul de acţiune s-a concretizat prin elaborarea de numeroase Directive - pe


baza conceptului Noii Abordări şi al aplicării prevederilor art.100A şi art.118A al
Tratatului de la Roma – dintre care trebuie menţionată principala Directivă derivată
din art.118A, Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de
măsuri pentru încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă ( 89 / 391 / CEE)

Anul 1992 a fost declarat de Comisie ca - An european pentru securitate, igienă


şi sănătate la locul de muncă.

Tot în 1992 se semnează Tratatul de la Maastricht de înfiinţare a Uniunii


Europene. Printre punctele importante cuprinse în acest document este şi cel
referitor la extinderea Europei sociale prin punerea în aplicare a prevederilor
Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată
deja în 1989. Această cartă conţine un capitol referitor la realizarea securităţii
şi sănătăţii la locul de muncă.

În 1993 Consiliul a dispus infiinţarea Agenţiei europene pentru securitate şi


sănătate în muncă având drept sarcină inventarierea şi diseminarea enormei cantităţi
de cunoştinţe şi informaţii regionale în materie de securitate şi sănătate în muncă, în
special în ceea ce priveşte măsurile de prevenire, contribuind astfel la ameliorarea
securităţii şi sănătăţii în muncă.

11
Programul Comunităţii stabilit pentru perioada 1996-2000 a constat, în:
- elaborarea unor standarde de securitate şi sănătate mai eficiente care vor conduce
la creşterea competivităţii;
- supravegherea transpunerii corecte şi la timp a Directivelor de către Statele
membre;
- evidenţierea noilor riscuri asociate noii dezvoltări economice şi elaborarea de noi
reglementări legislative;
- promovarea în continuare a dialogului social pentru asigurarea reuşitei acţiunilor
de securitate şi sănătate în muncă.

În această perioadă a fost elaborată o cantitate considerabilă de standarde de


securitate şi sănătate armonizate pentru produse, standarde realizate pentru detalierea
cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate enunţate în Directive.

În martie 2002 a fost stabilită strategia Comisiei în domeniul securităţii şi


sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006, strategie care s-a axat pe cinci direcţii
importante:

1. Îmbunătăţirea continuă a stării de confort în muncă, atât cea fizică, cât şi


cea morală şi socială ;
2.Consolidarea culturii de prevenire a riscurilor;
3.Conjugarea tuturor mijloacelor de imbunătăţire a securităţii şi sănătăţii în
muncă şi realizarea de parteneriate;
4.Pregătirea extinderii;
5.Dezvoltarea cooperării internaţionale.

4.2 Directive referitoare la securitate şi sănătate în muncă


Directivele sunt reglementări obligatorii pentru Statele membre.
Directivele referitoare la securitate şi sănătate în muncă sunt elaborate, fie în baza
art.100A al Tratatului de la Roma, fie în baza art.118A a aceluiaşi Tratat.

Prin Tratatul de la Amsterdam (1999)aceste articole s-au renumerotat,


art.100A devenind art.95 iar art.118A devenind art.138.

În TABELUL NR. 1, expus în continuare se prezintă exemple de Directive


elaborate în baza art.95 al Tratatului de la Amsterdam.
Directivele elaborate pe baza art.95 au ca obiectiv conceperea (proiectarea) şi
realizarea de produse care sã prezinte un nivel ridicat de securitate la utilizare şi sunt
cunoscute sub denumirea de Directive de securitate a produselor.

12
TABELUL NR.1
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞL SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
ELABORATE ÎN BAZA ART.95 AL TRATATULUI DE LA AMSTERDAM(EXEMPLE)

CATEGORIA AN APARIŢIE
DOMENIU DE APLICARE
DE PRODUSE /NR.DIRECTIVĂ
Produse Produse de consum noi, folosite sau recondiţionate (cu excepţia
(în general) 92/59/CEE antichităţilor) pentru care nu există reglementări comunitare
Produse pentru introducerea permanentă pe şantierele industriale sau
Produse pentru de construcţii civile cu caracteristici care influenţează rezistenţa
construcţii 89/106/CEE mecanică şi stabilitatea de siguranţă şi în caz de incendiu, m e d i u
93/68/CEE a m b i a n t s a u i z o l a r e a termică/acustică a construcţiei

84/529/CEE Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix în


Ascensoare 86/312/CEE imobile permanente şi componentele de securitate ale acestora
90/486/CEE
68 directive Vehicule cu motor şi remorcile acestora precum şi componentele şi
Vehicule cu motor cu amenda- dispozitivele care condiţionează securitatea acestora. Se exclud
mente tractoarele din agricultură şi silvicultură

26 directive Tractoare din agricultură şi silvicultură, caracteristici generale şi


Tractoare cu amenda- principalele lor dispozitive de protecţie
mente
Maşini în general, cu excepţia celor acţionate de forţa umană, a
Maşini 98/37/CE celor concepute pentru uz nuclear, medical sau militar şi a celor le care
98/79/CE fac obiectul directivelor specifice

Utilaje de şantier 79/113/CEE


- compresoare 85/405/ CEE
- macarale turn 84/533/CEE
-grupuri 85/406/ CEE
electrogene 84/534/CEE Se stabilesc limitele de emisiune sonoră (exprimate ca puteri
de sudură 87/405/ CEE acustice sau ca nivele de zgomot, la locul operatorului
- ciocane de spart 84/533/CEE
beton şi 85/407/ CEE
pickhamere 84/537/CEE
- maşini de tuns 85/409/ CEE
iarba 88/180/CEE
88/181 /CEE
Recipiente simple 87/404/CEE Recipiente sudate pentru a conţine aer sau azot la presiune de peste 50
sub presiune 90/488/CEE bar
93/68/CEE
Aparate pentru coacere, încălzire şi producerea apei calde şi
Aparate cu gaz 90/396/CEE dispozitivele şi componentele acestora care se comercializează
separat

13
Echipament 73/23/CEE Echipament electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominală
electric pentru 93/68/CEE cuprinsă între 50 V şi1000 Vca. şi între 75 V şi 1500 Vcc.
joasă tensiune
Echipament 76/117CEE Echipament electric conceput a fi utilizat în atmosferă
electric utilizabil 79/196/CEE explozivă şi prevăzut cu anumite sisteme de protecţie, cu excepţia
în 84/47/CEE celui conceput pentru utilizare în mine cu pericol de grizu
atmosferă 88/571/CEE
explozivă 88/665/C EE
90/487/CEE
Echipament
electric utilizabil 82/130/CEE Echipament electric conceput a fi utilizat la lucrări subterane sau la
în atmosferă 88/35/CEE instalaţii de suprafaţă unde grizu poate ajunge prin ventilaţie
explozivă cu 91/169/CEE subterană
pericol de grizu
Echipament
electric pentru Aparate şi sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate în
utilizare în 94/9/CE atmosferă explozivă.
atmosferă
explozivă
Compatibilitate 89/336/CEE
electromag- 92/31/CEE Cerinţe de protecţie a echipamentelor tehnice faţă de perturbaţiile
netică 93/68/CEE electromagnetice
Substanţe 67/548/CEE 7
periculoase: modificări şi 20 Comunicarea substanţelor, evaluarea periculozităţii acestora,
îmbuteliere şi de adaptări îmbuteliere, marcare
marcare
Preparate 88/379/CEE Preparate care conţin cel puţin o substanţă periculoasă şi care să fie
periculoase. 89/178/CEE considerate periculoase conform definiţiilor din directivă
Clasificare, 90/492/CEE
îmbuteliere şi 93/18/CEE
marcare
Substanţe şi Fişe cu date de securitate care trebuie aduse la cunoştinţa utilizatorului
preparate 91/155/CEE (de specialitate) odată cu fiecare substanţă sau preparat
periculoase, fişe 93/112/CEE
de securitate
Antidăunători 78/63/CEE Preparate destinate să protejeze, să favorizeze sau să conserve plantele
(insectofungici) 81/187/CEE sau produsele vegetale, să distrugă sau să evite creşterea plantelor
84/291/CEE nedorite
Explozivi utilizaţi Controlul, comercializarea şi recunoaşterea reciprocă a omologărilor
în scop civil 93/15/CEE de exploziv utilizaţi în scop civil

Echipamente 89/686/CEE Echipamente individuale de protecţie în general, cu excepţia celor


individuale de 93/68/CEE destinate forţelor armate sau de ordine publică, de autoapărare
protecţie 93/95/CEE
96/58/CE

14
Directivele elaborate pe baza art.138 al Tratatului de la Amsterdam au drept
obiectiv ameliorarea progresivă a securităţii şi sănătăţii în muncă prin armonizarea
legislaţiilor Statelor membre.

În TABELUL NR. 2, expus în continuare se prezintă o situaţie la zi a


Directivelor derivate din art.138 al Tratatului de la Amsterdam, Directive care poartă
şi denumirea de Directive sociale .

TABELUL NR. 2
DIRECTIVE REFERITOARE LA SECURITATE ŞL SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
ELABORATE ÎN BAZA ART.138 AL TRATATULUI DE LA AMSTERDAM

AN APARIŢIE/ DENUMIRE
NR.DIRECTIVĂ
Directiva-cadru a Consiliului din 12.06.89 privind introducerea de măsuri pentru
89/391/CEE încurajarea îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
89/654/CEE pentru locurile de muncă (1-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei
89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind utilizarea echipamentelor tehnice de lucrători în muncă (a 2-a directivă specifică în
89/655/CEE sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 30.11.89 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind utilizarea echipamentelor individuale de protecţie de lucrători în muncă (a 3-
89/656/CEE a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.90 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru manipularea manuală a maselor implicând pentru lucrători riscuri în special de
90/269/CEE afecţiuni ale spatelui (a 4-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.90 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
privind activitatea desfăşurată prin intermediul unor echipamente cu ecrane de vizualizare
90/270/CEE (VDT) (a 5-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 28.06.90 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
90/394/CEE asociate expunerii la agenţi cancerigeni în muncă (a 6-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 26.11.90 referitoare la protecţia lucrătorilor contra riscurilor
2000/54/CE asociate expunerii la agenţi biologici în muncă (a 7- a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
(a 7-a directivă specială în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la implementarea cerinţelor minime de
92/57/CEE securitate şi sănătate în şantierele temporare sau mobile (a 8-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 24.06.92 referitoare la cerinţele minime pentru semnalizarea de
92/58/CEE securitate şi/sau sãnãtate în muncã(a 9-a Directivã specificã în sensul art.16(1) al
Directivei 89/391/CEE)

15
Directiva Consiliului din 19.10.92 referitoare la aplicarea măsurilor care să promoveze
92/85/CEE îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă pentru lucrătoarele gravide şi a lucrătoarele
care au născut de curând sau care alăptează (a 10-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 3.11.92 referitoare Ia cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/91/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive prin foraj (a 11-a directivă
specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 3.12.92 referitoare la cerinţele minime pentru îmbunătăţirea
92/104/CEE condiţiilor de muncă ale lucrătorilor din industriile extractive de suprafaţă sau subteran
(a 12-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare Ia cerinţele minime de securitate şi sănătate în
93/103/CEE muncă la bordul navelor de pescuit (a 13-a directivă specifică în sensul art.16(1) al
directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 7.04.98 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
98/24/CE asociate expunerii la agenţi chimici în muncă (a 14-a directivă specifică în sensul
art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 16.12.99 referitoare la cerinţele minime
1999/92/CE pentru îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor potenţial expuşi riscului atmosferelor
explozive (a 15-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Parlamentului european şi a Consiliului din 6.02.2003 referitoare la cerinţele minime
2003/10/CE de securitate şi sănătate privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici
(zgomot) (a 17-a directivă specifică în sensul art.16(1) al directivei 89/391/CEE)
Directiva Consiliului din 27.11.80 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
80/1107/CEE asociate expunerii la agenţi chimici, fizici şi biologici în muncă
Directiva Consiliului din 28.07.82 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
82/605/CEE asociate expunerii la plumb metalic şi compuşii săi ionici în muncă (1-a directivă specifică
în sensul art.8 al directivei 80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 19.09.83 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
83/477/CEE asociate expunerii la azbest în muncă(a 2-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 12.05.86 referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor
86/188/CEE asociate expunerii la zgomot în muncă(a 3-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 27.05.88 referitoare la protecţia lucrătorilor prin interzicerea
88/364/CEE anumitor agenţi specifici şi/sau a anumitor activităţi (a 4-a directivă specifică în sensul art.8
al directivei 80/1107/CEE)
Directiva Consiliului din 29.05.91 referitoare la stabilirea valorilor limită orientative pentru
91/322/CEE implementarea Directivei 80/1107/CEE (a 5-a directivă specifică în sensul art.8 al directivei
80/1107/CEE)
Directiva Consiliului referitoare la armonizarea dispoziţiilor legislative, reglementative şi
78/610/CEE administrative ale Statelor membre privind protecţia sănătăţii lucrătorilor expuşi la
monomerul clorurii de vinil
91/383/CEE Directiva Consiliului din 25.06.91 referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru
lucrători cu contract de muncă pe perioadă determinată sau interimari

16
92/29/CEE Directiva Consiliului din 31.05.92 referitoare la cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru promovarea unei mai bune asistenţe medicale la bordul navelor
93/104/CEE Directiva Consiliului din 23.11.93 referitoare la anumite aspecte privind organizarea
timpului de lucru
94/33/CEE Directiva Consiliului din 22.06.94 referitoare la protecţia tinerilor în muncă

Conditiile în care se desfasoara procesele de munca, complexitatea


echipamentelor de munca, intensitatea efortului mental, volumul din ce în ce mai mare
si complexitatea informatiilor necesare de receptionat si prelucrat necesita
organizarea si desfasurarea muncii si a activitatilor social-administrative pe baza
noilor principii de cunoastere, întelegere si aplicare a standardelor si normelor de
securitate si sanatate a muncii.

Conceptul de securitate si sanatate constituie un ansamblu de activitati


institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii în desfasurarea
procesului de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii lucratorilor si a
altor persoane participante la procesul de munca.

Normele si standardele de securitate a muncii reprezinta un sistem unitar de


masuri si reguli de prevenire si protectie aplicabile tuturor participantilor la procesul
de munca.

Activitatea de prevenire si protectie are ca scop asigurarea celor mai bune


conditii de munca, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul
lucratorilor si adaptarea la progresul stiintei si tehnicii.

In conformitate cu aceste reglementari, obligatia de a asigura securitatea si


sanatatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducatorului unitatii iar
obligatiile lucratorilor nu afecteaza principiul responsabilitatii angajatorului.

Legea de baza in domeniul securitatii si sanatatii in munca, este Legea nr.319


denumita Legea securitatii si sanatatii in munca

Legea securitatii si sanatatii in munca a fost adoptata in data de 14 iulie 2006,


publicata in Monitorul Oficial nr.646 din 26 iulie 2006 si a intrat în vigoare incepand
cu data de 01.10.2006.

Legea securitatii si sanatatii in munca, nr.319/2006, transpune Directiva


Consiliului nr.89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea
imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

17
Legea securitatii si sanatatii in munca are ca scop instituirea de măsuri privind
promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

Legea securitatii si sanatatii in munca stabileşte principii generale referitoare la


prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor,
eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea
echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi
direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice


române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe
teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Legea securitatii si sanatatii in munca se aplică în toate sectoarele de activitate,


atât publice, cât şi private.

Prevederile legii securitatii si sanatatii in munca se aplică angajatorilor,


lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

Fac excepţie de la prevederile legii securitatii si sanatatii in munca cazurile în


care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice,
cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi
pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu legea securitatii
si sanatatii in munca.

2. SECURITATEA SI SANATATEA ÎN MUNCA

Obiectivele securitatii si sanatatii

- armonizarea legislatiei nationale cu cea a Uniunii Europene pe probleme


privind calitatea vietii, protectia mediului înconjurator, asigurarea vietii, securitatii si
sanatatii angajatilor;

- constientizarea lucratorilor în cunoasterea si respectarea normelor si


standardelor de securitate si sanatate a muncii în amenajarea, dotarea locurilor de
munca, exploatarea în conditii de siguranta a echipamentelor de munca în scopul
evitarii producerii accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale;

- eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau îmbolnavire


profesionala existenti în sistemul de munca (executant - sarcina de munca - mijloace
de productie - mediul de munca), informarea, consultarea si participarea lucratorilor si
a reprezentantilor acestora;

18
- aplicarea cu prioritate a masurilor de protectie colectiva si de prevenire a
accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale fata de masurile de protectie
individuala.

3. ACTIVITATEA DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în


toate aspectele legate de munca.

La nivelul angajatorului activitatea de prevenire si protectie se organizeaza


având la baza principiile:

- obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, în toate aspectele


referitoare la munca, revine angajatorului;

- obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu vor


afecta principiul responsabilitatii angajatorului;

- evitarea riscurilor;

- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

- combaterea riscurilor la sursa;

- asigurarea aceluiasi nivel de protectie a muncii pentru toti angajatii, indiferent


de natura sau durata contractului de munca etc.

Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre


angajator, în urmatoarele moduri:

a) prin asumarea de catre angajator, în conditiile art. 9 alin. (4) din Legea
319/2006, a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de lege:

b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de


activitatile de prevenire si protectie;

c) prin înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;

d) prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

19
Activitatile de prevenire si protectie desfasurate prin modalitatile prevazute
mai sus în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii sunt urmatoarele:

1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a


sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de
munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de
lucru;

2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;

3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea


reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile
activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor
de lucru;

4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în


munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se
consemneaza în fisa postului, cu aprobarea angajatorului;

5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute


în planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le
revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite prin fisa postului;

6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si


instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii


adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor
în domeniul securitatii si sanatatii în munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de
catre lucratori a informatiilor primite;

8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau


unitatii;

9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent,


conform prevederilor art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si asigurarea ca toti
lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;

20
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006;

11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca,


stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor
Hotarârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de
securitate si/sau sanatate la locul de munca;

12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru


care este necesara autorizarea exercitarii lor;

13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;

14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina


muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;

15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a


aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor
instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca;

16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare,


semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;

17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul


controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si
protectie;

18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului


emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 319/2006, inclusiv cele
referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;

19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si,


daca este cazul, încercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate
de persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr.
1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în
munca de catre lucratori a echipamentelor de munca;

20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru


posturile de lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor
cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotarârii Guvernului
nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de
catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;

21
21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor
individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte
situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006;

22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la


art. 108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006;

23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din


Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006;

24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din


întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din
Legea nr. 319/2006;

25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu


prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;

26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe


de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii
masurilor de prevenire si protectie;

27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale


altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în
acelasi loc de munca;

28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si


prevenire si a planului de evacuare;

29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii


atributiilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;

30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea


contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu
angajatori straini;

31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor


activitati.

22
4. ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVENIRE SI PROTECTIE

I. În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori inclusiv angajatorul poate


efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc
cumulativ urmatoarele conditii:

a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în


anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006:

b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu


regularitate în întreprindere si/sau unitate;

c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii


si sanatatii în munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform
prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul


trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22
din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie,
conform prevederilor art. 23-27, din aceeasi norma , si/sau sa apeleze la servicii
externe.

În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de mai sus, dar angajatorul nu


realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care
nu le realizeaza angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

II. În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori inclusiv,


angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca,
daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevazute în


anexa nr. 5 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006;

b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu


consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;

c) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu


regularitate în întreprindere si/sau unitate;

23
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii
si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform
prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, angajatorul


trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor art. 20-22,
sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor
art. 23-27, din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006 si/sau sa apeleze la servicii externe.

În situatia în care sunt îndeplinite conditiile prevazute mai sus, dar angajatorul,
lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

III. În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 149 de lucratori,


angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori sau sa organizeze
serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire
si protectie din cadrul întreprinderii.

În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute mai sus, care desfasoara


activitati dintre cele prevazute în anexa nr. 5, din Normele metodologice de aplicare
a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, angajatorul trebuie
sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.

În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu


au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii
externe.

În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori,


angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.

În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si


aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie,
angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

24
5. SERVICIUL INTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, si, dupa caz, alti lucratori
care pot desfasura activitati auxiliare.

Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca


cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca
corespunzatoare nivelului superior.

Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a


angajatorului ca o structura distincta.

Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa


desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati
complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.

Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de


organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea
cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.

Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele


materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie
desfăşurate în întreprindere.

Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire şi protecţie în


funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi
lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciul intern de


prevenire şi protecţie să poată desfăşura activităţile specifice.
Când angajatorul îşi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul
de prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod
corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.

În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai


multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficienţei
activităţii.

25
Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea
medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace
materiale adecvate.

6. SERVICIUL EXTERN DE PREVENIRE SI PROTECTIE

Serviciul extern de prevenire si protectie este o prestare de servicii care asigura,


pe baza de contract, activitatile de prevenire si protectie în domeniu.

Angajatorul apeleaza la serviciile externe, cu respectarea prevederilor art. 18


alin. (3) lit. d) din Legea 319/2006

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele


cerinte:

a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele


materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;

b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si


protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire
în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care
îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor art.
47-51 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si
sanatatii în munca nr. 319/2006, si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura
activitati auxiliare.

Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa


îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în
munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006.

În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o


singura persoana, aceasta trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în
domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior,
conform prevederilor art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

26
7. AUTORIZAREA A FUNCŢIONĂRII DIN PUNCT DE VEDERE AL
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru


prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să obţină
autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
înainte de începerea oricărei activităţi.

Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice,


persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea
funcţionării, inclusiv din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se
efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la
înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi
persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea
funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare.

Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării


activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru
activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afara
acestora.

În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,


angajatorul are obligaţia să depună la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia
îşi desfăşoară activitatea o cerere, completată în două exemplare semnate în original
de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.la Normele
Metodologice.

Cererea va fi însoţită de următoarele acte:


a)copii de pe actele de înfiinţare;
b)declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr.
2, din care rezultă că pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de
funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.

În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,


inspectoratele teritoriale de muncă procedează după cum urmează:
a)înregistrează cererile de autorizare a funcţionării din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă;
b)verifică actele depuse în susţinerea acestora, precum şi declaraţia pe
propria răspundere;
c)completează şi emit certificatul constatator, conform modelului prezentat
în anexa nr. 3 la Normele Metodologice.;

27
d)asigură evidenţa certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului
prezentat în anexa nr. 4 la Normele Metodologice.;
e)asigură arhivarea documentaţiei în baza căreia s-au emis certificatele
constatatoare.

Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucrătoare,


calculat de la data înregistrării cererii.

Certificatul constatator, emis în baza declaraţiei pe propria răspundere, dă


dreptul angajatorilor să desfăşoare activităţile pentru care au obţinut certificatul.

IMPORTANT:

(1)În cazul în care în cadrul controalelor se constată abateri de la


respectarea prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
inspectorul de muncă sistează activitatea şi propune inspectoratului teritorial
de muncă înscrierea menţiunii în certificatul constatator.

(2)Inspectoratul teritorial de muncă menţionează sistarea activităţii


prevăzute la alin. (1) în certificatul constatator.

(3)În situaţia prevăzută mai sus, angajatorul poate relua activitatea numai
după ce demonstrează că a remediat deficienţele care au condus la sistarea
activităţii şi a obţinut autorizarea conform Normelor Metodologice.

(4)În situaţia prevăzută la alin. (3), cererea va fi însoţită de certificatul


constatator eliberat iniţial, în original.

(5)Inspectoratul teritorial de muncă va menţiona în certificatul constatator


data reluării activităţii.

8. CERINTELE MINIME DE PREGATIRE ÎN DOMENIUL


SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA

Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, necesare


pentru dobândirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii
activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:

a) nivel de baza;

b) nivel mediu;

28
c) nivel superior.

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca


corespunzatoare nivelului de baza sunt:

a) studii în învatamântul liceal filiera teoretica în profil real sau filiera


tehnologica în profil tehnic;

b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 40


de ore.

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca


corespunzatoare nivelului mediu sunt:

a) studii în învatamântul postliceal în profil tehnic;

b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 80


de ore.

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca


corespunzatoare nivelului superior sunt:

a) studii superioare tehnice;

b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu o durata de cel putin 80


de ore;

c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 de


ore.

Cursurile în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prevazute mai sus se


efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati conform prevederilor
art. 18-27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a
adultilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 375/2002, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare.

9. LUCRATORII DESEMNATI

Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de


activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului.

29
Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul
desemnat trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul
securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu.

Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea


întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi
de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu


au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii
externe.

10. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA COMITETULUI DE


SECURITATEŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Organizarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un


număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară
activităţi pe teritoriul României.

Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate şi


sănătate în muncă în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de
natura activităţii şi de riscurile identificate.

În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot


înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă; numărul acestora se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori
regulamentul de organizare şi funcţionare.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie şi în cazul activităţilor


care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.

În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de


securitate şi sănătate în muncă revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor

30
Componenta comitetului de securitate si sanatate in munca

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din reprezentanţii


lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe
de o parte, şi angajator sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr
egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de altă
parte.

Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de


securitate şi sănătate în muncă.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie


este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi


desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice
în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:

a)de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;


b)de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c)de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d)de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e)de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f)de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g)peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în muncă vor fi


aleşi pe o perioadă de 2 ani.

Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de


securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă,
regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

Membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă se nominalizează prin


decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenţa comitetului va fi adusă la
cunoştinţă tuturor lucrătorilor.

La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă vor fi convocaţi să


participe lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi
protecţie şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii
externe de prevenire şi protecţie, reprezentanţii acestora: pot fi invitaţi să participe si
inspectori de muncă.

31
IMPORTANT:

(1)Angajatorul are obligaţia să acorde fiecărui reprezentant al


lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă timpul necesar
exercitării atribuţiilor specifice.

(2)Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de muncă şi va fi


de cel puţin:
a) 2 ore pe lună în unităţile având un efectiv de până la 99 de lucrători;
b) 5 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de
lucrători;
c) 10 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de
lucrători;
d) 15 ore pe lună în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de
lucrători;
e) 20 de ore pe lună în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi
peste.
(3)Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de
securitate şi sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de
lucru şi pe cheltuiala unităţii.

Funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează în baza regulamentului


de funcţionare propriu.

Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea comitetului de securitate şi


sănătate în muncă cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.

Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu


consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă şi, dacă este
cazul, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei
stabilite pentru întrunirea comitetului.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris


membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data
şi ora stabilite.

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă


încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.

32
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi
cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două


treimi din numărul membrilor prezenţi.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil


copii ale procesului-verbal încheiat.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite inspectoratului


teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-
verbal încheiat.

Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate


cu art. 16, 17 şi 18 din lege, comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin
următoarele atribuţii:

a)analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în


muncă şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau
regulamentului de organizare şi funcţionare;

b)urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea


mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de
vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

c)analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în


considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face
propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe;

d)analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de


muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

e)analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de


prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea
acestuia;

f)propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de


prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice;

33
g)analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi
modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul
extern;

h)urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale


privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de
muncă şi inspectorii sanitari;

i)analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă


şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

j)analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor


profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în
completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;
k)efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a
celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;

l)dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în


muncă de către conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia
securităţii şi sănătăţii în muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa
acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi
protecţie ce se va realiza în anul următor.

Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în


muncă

a. Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în


muncă toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poată da
avizul în cunoştinţă de cauză.

b. Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, comitetului de


securitate şi sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii
şi sănătăţii în muncă, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul
încheiat, precum şi pr opunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor
realiza în anul următor.

c. Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de


membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile,
inspectoratului teritorial de muncă.

d. Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în


muncă documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale

34
echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării
echipamentelor optime.

e. Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate şi sănătate în muncă


cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de
prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi
tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a
incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

f. Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul


său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului
intern sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind
condiţiile de muncă şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi
protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile.

11. INSTRUIREA LUCRATORILOR ÎN DOMENIUL SECURITATII SI


SANATATII ÎN MUNCA

Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea


cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca.

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul


întreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru si este
considerata timp de munca.

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca cuprinde 3


faze:

a) instruirea introductiv-generala;

b) instruirea la locul de munca;

c) instruirea periodica.

La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi


folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de
calculator.

Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei


instruiri adecvate.

35
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii
sau activităţi.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se


consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului
prezentat în anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei
instruirii.

Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou,


imediat după verificarea instruirii.

După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către


lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă


şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de
medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea


angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul
de organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în
întreprindere şi/sau unitate.

Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi pe bază de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea
unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea
lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective,
riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general si se va în
fişa de instruire colectivă, conform modelului prezentat în anexa nr. 12la Normele
Metodologice.

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar


se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi
protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul
lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării


legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un
reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj.

36
INSTRUIREA INTRODUCTIV-GENERALA

Instruirea introductiv-generala se face:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din Legea 319/2006;

b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.

Instruirea introductiv-generala se face de catre:

a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în


munca; sau

b) lucratorul desemnat; sau

c) un lucrator al serviciului intern de prevenire si protectie; sau

d) serviciul extern de prevenire si protectie.

Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv-


generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.

Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de


persoane.

Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de


riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.

Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu


tematica aprobată de către angajator.

Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor


pe bază de teste.

Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.

37
Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în
instruirea introductiv-generală.

În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, urmatoarele


probleme:

a) legislatia de securitate si sanatate în munca;

b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de


securitate si sanatate în munca:

- Nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in munca se poate datora


necunoasterii acestei legislatii sau nerespectarii cu buna stiinta.

- Atat persoana juridica cat si lucratorii pot fi sanctionati contraventional sau


penal in cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca.

- Amenzile contraventionale sau penale se pot aplica de catre inspectorii de


munca sau de catre organele procuraturii in conformitate cu Legea
nr.319/2006 cap.VIII-Infractiuni si cap.IX-Contraventii.

- In cadrul societatii la propunerea persoanei desemnate cu raspunderi


specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca sau a sefului ierarhic
superior in cazul nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate in munca
se pot aplica sanctiuni stabilite de societate prin Regulament Intern.

- Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in


munca poate avea cea mai grava consecinta, aceea de producere a unui
accident ,soldat cu pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca sau
deces.

- Necunoasterea si nerespectarea legislatiei de securitate si sanatate in


munca poate avea consecinte imprevizibile atat pentru angajator cat si
pentru angajat, dupa cum urmeaza:

Pentru angajator:

- Inchisoare sau amenzi contraventionale in functie de gravitatea


faptelor savarsite, astfel:

- inchisoare intre 3 luni si 3 ani;

- amenzi contraventionale intre 5.000– 10.000 lei.

38
Pentru angajat:

- amenzi contraventionale in functie de gravitatea faptei;

- suferinta de pe urma unui potential accident ce poate avea urmari


grave (deces, invaliditate) atat pentru accidentat cat si pentru
familie;

- pierderea unor sume importante din salariul cuvenit pe perioada de


intrerupere a perioadei de munca.

Pentru ambele parti:

- judecarea in instanta a unor potentiale procese cauzate de


nerespectarea legislatiei cu urmarile cuvenite conform codului penal
civil.

c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii:

In activitatea societatii factorii de risc cei mai frecventi sunt :

Factori de risc care depind de executant prin:

a) actiuni gresite;

b) omisiuni in efectuarea sarcinii de munca.

a) Actiuni gresite pot fi:

- executarea defectuoasa de operatii: comenzi, manevre gresite,


utilizarea gresita a mijloacelor de protectie desi executantul a fost
instruit;

- intarzieri sau devansari in efectuarea unor operatii de munca;

- efectuarea de operatii care nu sunt prevazute de sarcina de munca:

- stationarea in zone periculoase ;

- alimentarea sau oprirea de curent electric

39
- cadere la acelasi nivel sau de la inaltime.

b) Omisiuni pot fi:

- omiterea unor operatii din tehnologia de lucru impusa

- neutilizarea mijloacelor de protectie din dotare

Factori de risc care depind de sarcina de munca impusa lucratorului :

- efortul prea mare al personalului

- operatii de lucru gresite

- operatii de lucru fortate

- ritm mare de lucru

- solicitarea lucratorului peste posibilitatile acestuia

Factori de risc care depind de mijloacele de productie :

a) Factori de risc mecanic

- organe de masini in miscare neprotejate

- suprafete periculoase (intepatoare, taioase)

b) Factori de risc electric:

- atingerea directa sau indirecta a instalatiilor si echipamentelor


tehnice aflate in functiune si neprotejate.

c) Factori de risc termic:

- atingerea directa a obiectelor sau suprafetelor cu temperatura


ridicata.

Factori de risc care depind de mediul de munca :

- temperatura ridicata a aerului

- umiditatea ridicata a aerului

40
Pentru diminuarea acestor riscuri in cadrul societatii se iau urmatoarele masuri:

- cunoasterea si respectarea cu strictete a prevederilor legale in domeniul


securitatii si sanatatii in munca de catre lucratorii societatii (conducatori
si
executanti)

- instruirea lucratorilor si verificarea insusirii cunostintelor de catre acestia

- dotarea corespunzatoare cu mijloace de protectie a echipamentelor de


munca si
verificarea periodica a acestora din punct de vedere ethnic

- dotarea cu echipament de protectie a lucratorilor

- realizarea unei semnalizari de securitate la locurile de munca

- verificarea medicala a lucratorilor in vederea asigurarii starii de sanatate


corespunzatoare sarcinii de munca

- organizarea primului ajutor.

d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului


ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor:

• Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de


angajati,sunt obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente
postului.

• Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in


permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.

• Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu


materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.

• Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare


de securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare.

• Lucratorii sunt obligati :


-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari
care pot provoca incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor
eventuale surse de incendiu ;

41
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a
incendiilor si sa nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul
afectat ;

-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de


necesitate ;

-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o


considera un potential pericol de incendiu .

• Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de


incendiu in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a
urmatoarelor proceduri :

- alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;

- anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in stingerea


incendiilor(pompierii);

- anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie


electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in
instalatii sau utilaje;

- asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;

- actionarea imediata asupra focarului cu mijloace tehnice de stingere a


incendiilor din dotare (stingatoare portabile, carosabile, hidranti etc.)
prin manevrare manuala ;

- evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea


echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;

- protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative


provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;

- verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza


sau apare focare de incendiu.

INSTRUIREA LA LOCUL DE MUNCA

Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv-generala si are


ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si

42
masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post
de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.

Instruirea la locul de munca se face:

a) la angajarea lucratorilor definiti conform art. 5 lit. a) din LegeA 319/2006;

b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;

d) lucratorului pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar, inclusiv


la schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau al unitatii.

Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de


munca, în grupe de maximum 20 de persoane.

Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.

Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi


sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la
nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte


prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună
cu:

a)angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă; sau

b)lucrătorul desemnat; sau

c)un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau

d)serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către


angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern
de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.

Instruirea la locul de muncă va cuprinde:

43
a. informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională
specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru:

- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala pot fi cauzate de una


sau mai multe din componentele sistemului de munca si anume :

- executant,

- sarcina de munca,

- mijloacele de productie

- mediul de munca.

- Riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice profilului


activitatii societatii noastre sunt urmatoarele :

A. Executant :

a) executarea defectuoasa de operatii (comenzi, manevre, pozitionari,


fixari, reglaje)

b) efectuarea de operatii neprevazute prin sarcina de munca :

- pornirea echipamentelor de munca ;

- alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent electric) ;

- deplasari cu pericol de cadere de la acelasi nivel prin alunecare,


impiedicare sau dezechilibrare ;

c) omisiuni :

- neutilizarea mijloacelor de protectie(aparatorile si dispozitivele


de protectie ale echipamentelor de munca)

B. Sarcina de munca :

a) continutul necorespunzator al sarcinii de munca :

- operatii care depasesc capacitatea de pregatire a lucratorului ;

44
- procedee gresite in solutionarea unei operatii ;

- succesiunea gresita a unor operatii

b) solicitare fizica

- pozitii de lucru vicioase datorate particularitatii procesului de


munca si anume pozitia ortostatica

c) solicitare psihica :

- lucrul cu banii

C. Mijloace de productie :

Factori de risc mecanic :

- suprafete sau contururi periculoase (intepatoare si taioase ale


cuterelor,accesoriilor din sticla-abajururi- manipulate in procesul
de munca,etc.)

Factori de risc electric :

- curentul electric prin :atingere directa si atingere indirecta

Factori de risc termic :

- temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor

b. prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau


postul de lucru;

c. măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind


acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;

Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs
accidentul ,de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta(salvator).

Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi


salvatori ,deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de
interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca,a celor din jur.

45
In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a
preveni agravarea starii victimei ,deoarece acordarea unor ingrijiri
necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de
specialitate ale medicului.

Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit ,deoarece :

-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ;

-el este colegul de munca al victimei.

In cazul producerii unui accident ,interventia imediata a salvatorului are in


vedere:

-analizarea situatiei;

-protejarea victimei;

-examinarea victimei;

-anuntarea accidentului;

-acordarea primului ajutor;

-supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.

Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de


accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea .

Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie:

-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;

-sa-si pastreze calmul ;

-sa actioneze energic,eficace si rapid in luarea unor masuri.


In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a
efectua interventia adecvata de prim ajutor,pentru a putea actiona corect si a obtine
rezultatul asteptat.

In cazul in care victima prezinta mai multe semne ,el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.

46
In cazul existentei mai multor victime ,salvatorul va efectua triajul acestora ,pe
baza unei examinari rapide.Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece ,sa
analizeze fiecare caz in parte ,avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu
pot solicita ajutor,pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer,ei insisi,ajutor si
evacuarea din zona producerii accidentului.

Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.

Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :

-unde este locul accidentului ;

-ce s-a intamplat ;

-cate victime sunt ;

-ce tipuri de leziuni s-au produs ;

-cine face apelul.

Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul :

-va urmari semnele vitale ale victimei ;prezenta respiratiei, a pulsului, starea
de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:

- restabilirea respiratiei si circulatiei,

- oprirea hemoragiilor,

- starea pansamentelor,

- imobilizarea fracturilor,

- pozitia de siguranta etc.

-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.

PLAGILE

Ce se urmareste prin acordarea primului ajutor :

-oprirea hemoragiei ;

47
-prevenirea infectiei ;

-calmarea durerii ;

-prevenirea socului.

Interventie la locul accidentului :

-curatirea zonei cu o compresa sterila ,de la margine spre pielea sanatoasa ;

-spalarea pielii din jur cu apa si sapun ;

-turnarea de apa oxigenata pentru dezinfectie si pentru antrenarea corpilor


straini ;

-dezinfectarea ranii cu cloramina,rivanol ;

-acoperirea plagii cu compresa sterila si bandajarea ei.

FRACTURILE

Interventie la locul accidentului :

-asezarea victimei la loc sigur ;

-oprirea hemoragiei si pansarea ranii ;

-imobilizarea focarului fracturii in atele improvizate sau speciale ;

-administrarea unui calmant pentru diminuarea durerii;

-anuntarea echipei medicale de interventie.

ELECTROCUTAREA

Interventie la locul accidentului :

-scoaterea accidentatului de sub influenta curentului electric ;

-desfacerea hainelor la gat,piept si zona abdominala ;

-verificarea respiratiei si a pulsului ;

-transportarea de urgenta la spital.

48
ARSURILE

Interventia la locul accidentului trebuie sa asigure :

-stingerea focului ;

-indepartarea hainelor de pe suprafata arsa ;

-aplicarea unor comprese sterile ;

-infasurarea accidentatului in cearsafuri curate ,cand arsura este extinsa;

-administrarea de medicamente antialgice(algocalmin,antinevralgic);

-administrarea de apa minerala sau ceai;

-transportarea de urgenta la spital.

LESINUL

Interventia de prim ajutor :

-se verifica daca victima respira ;

-se slabeste stransoarea hainelor la gat,piept si talie ;

-se aseaza victima in pozitia culcat,pe spate,cu capul mai jos,membrele


inferioare
ridicate cu 15-30 cm ;

-se asigura aerisirea incaperii (se deschid geamurile si ferestrele).

d. prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind


activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru:

-H.G. nr.1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate


pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca
-H.G.nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie
la locul de munca
-H.G.nr 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru locul de munca- Anexa 2

49
-H.G.nr.1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori
,in special de afectiuni dorsolombare
-H.G. nr.1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in
munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
-H.G.nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
legate de expunerea la agenti biologici in munca
-H.G. nr.300/2006 privind cerintele minime de securitatea si sanatate
pentru santierele temporare sau mobile

e. instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii


practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii
practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de
alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se


face numai după verificarea cunoştinţelor de cate şeful ierarhic superior celui care a
făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

INSTRUIREA PERIODICA

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea


şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.

Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii,


în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai
mare de 6 luni.

Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice


va fi de cel mult 12 luni.

Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care


efectuează instruirea şi prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor
semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că instruirea a fost făcută
corespunzător.Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu
demonstraţii practice.

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către


angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul

50
extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:


a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;

b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă


privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale
instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri
în unitate;

c) la reluarea activităţii după accident de muncă;

d) la executarea unor lucrări speciale;

e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale


echipamentului existent;

f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;

g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata instruirii periodice in cazurile a)-g) de la paragraful anterior nu va fi mai


mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de
muncă respectiv, împreună cu:

a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă; sau

b) lucrătorul desemnat; sau

c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau

d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către


angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern
de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.

51
12. OBLIGATII GENERALE ALE ANGAJATORILOR

Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor în


toate aspectele legate de munca.

In cazul în care un angajator apeleaza la servicii externe, acesta nu este exonerat


de responsabilitatile sale în acest domeniu.

În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile


necesare pentru:

a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea si instruirea lucratorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si


sanatatii în munca.

Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile de prevenire si protectie pe


baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursa;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste proiectarea posturilor


de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie,
în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a
diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce


este mai putin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile,


organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din
mediul de munca;

52
h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de
masurile de protectie individuala;

i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând seama de natura
activitatilor din întreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia: 3 500-7 000

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la


alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate
si la amenajarea locurilor de munca;

b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de


prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa
asigure îmbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa
fie integrate în ansamblul activitatilor întreprinderii si/sau unitatii respective si la
toate nivelurile ierarhice;

c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea ce priveste securitatea si


sanatatea în munca, atunci când îi încredinteaza sarcini;

d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul


consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora în ceea ce priveste
consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;

e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat si specific,


accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au însusit instructiunile
adecvate.

Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelasi
loc de munca îsi desfasoara activitatea lucratori din mai multe întreprinderi si/sau
unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii: 3 500-7 000

a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea,


sanatatea si igiena în munca, luând în considerare natura activitatilor;

b) sa îsi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor si prevenirii


riscurilor profesionale, luând în considerare natura activitatilor;c) sa se informeze
reciproc despre riscurile profesionale;

d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile


profesionale.

53
Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca nu trebuie sa
comporte, în nici o situatie, obligatii financiare pentru lucratori. 3 500-7 000

Angajatorul desemneaza unul sau mai multi lucratori, pentru a se ocupa de


activitatile de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere si/sau unitate, denumiti în continuare lucratori desemnati.

Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de


protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale. 3 500-7 000

Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru a-si putea


îndeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.

Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza activitatile de prevenire


si cele de protectie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurga
la servicii externe.

În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile externe, acestea trebuie sa fie


informate de catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt
susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor si trebuie sa
aiba acces la informatiile specifice.

Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii privind securitatea si


sanatatea în munca si, cel mult, atributii complementare.

În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor de prevenire si a


celor de protectie, tinând seama de marimea întreprinderii si/sau unitatii si/sau de
riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul
întreprinderii si/sau unitatii se impune ca: 3 000-6 000

a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna de mijloacele


adecvate;

b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna de mijloace


personale si profesionale adecvate;

c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar suficient.

Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea lucratorilor,


trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori, de un serviciu sau de servicii
distincte, din interiorul sau din exteriorul întreprinderii si/sau unitatii.

54
In cazul micro-întreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara
activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma atributiile din domeniul
securitatii si sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de prezenta
lege, daca are capacitatea necesara în domeniu.

13. ALTE OBLIGATII ALE ANGAJATORILOR

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si


sanatatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; 4 000-
8 000

b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si, dupa caz, asupra
echipamentului de protectie care trebuie utilizat; 4 000-8 000

c) sa tina evidenta accidentelor de munca, ce au ca urmare o incapacitate de


munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor profesionale, a
incidentelor periculoase, precum si a accidentelor de munca; 2 000-4 000

d) sa elaboreze, pentru autoritatile competente si în conformitate cu


reglementarile legale, rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucratorii
sai. 2 000-4 000

În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate în munca si


pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii
au urmatoarele obligatii:

a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a


echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor de fabricatie,
solutii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea si sanatatea în
munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si
de îmbolnavire profesionala a lucratorilor; 4 000-8 000

b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice,


sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl
aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii; 5 000-10 000

55
c) sa obtina autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si
sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei activitati, conform prevederilor
legale; 5 000-10 000

d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile si raspunderile ce


le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzator functiilor
exercitate; 4 000-8 000

e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea


si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de
particularitatile activitatilor si ale locurilor de munca aflate în esponsabilitatea lor;
4 000-8 000

f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea, de catre toti lucratorii, a


masurilor prevazute în planul de prevenire si de protectie stabilit, precum si a
prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii
desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe; 4 000-8 000

g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si instruirii


lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme cu privire la securitatea si
sanatatea în munca; 2 000-4 000

h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în munca, asupra


riscurilor la care aceasta este expusa la locul de . munca, precum si asupra masurilor
de prevenire si de protectie necesare; 4 000-8 000

i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute


de legislatia specifica; 4 000-8 000

j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical si, dupa caz, a
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o
execute si sa asigure controlul medical periodic si, dupa caz, control-psihologic
periodic, ulterior angajarii; 4 000-8 000

k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 7 alin. (4)
lit. e); 4 000-8 000

l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor


de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si-a instalatiilor de captare,
retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate în desfasurarea proceselor
tehnologice; 4 000 - 8 000

56
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca
în timpul controlului sau al efectuarii cercetarii evenimentelor; 4 000-8 000

n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu


prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor; 3000-10 000

o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa


participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; 4 000-8 000

p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal


sau colectiv, în afara de cazurile în care mentinerea acestei stari ar genera alte
accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane; 5 000-10 000

q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea


lucratorilor; 3500-7 000

r) sa asigure echipamente individuale de protectie; 5 000-10 000

s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în cazul


degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie. 3500-7 000

Alimentatia de protectie se acorda obligatoriu si gratuit de catre angajatori,


persoanelor care lucreaza în conditii de munca ce impun acest lucru, si se stabileste
prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca. 3 000-6 000

Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre


angajatori. 3 000-6 000

Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce


impun acordarea acestora, se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau
contractul individual de munca. 3 000-6 000.

14 SARCINILE SI OBLIGATIILE LUCRATORILOR PRIVIND


SECURITATEA , SANATATEA ÎN MUNCA SI P.S.I.

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea


şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel
încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile
sale în timpul procesului de muncă.

57
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute mai sus, lucrătorii au
următoarele obligaţii:
a. să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii
şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora

b. să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,


echipamentele de transport şi alte mijloace tehnice;

c. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după


utilizare, să îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare;

d. să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau


înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale
maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze
corect aceste dispozitive;

e. să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie


de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie;

f. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului


accidentele suferite de propria persoană;

g. să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este


necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse
de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii
şi securităţii lucrătorilor;

h. să coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii


desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în
domeniul sau de activitate;

i. să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă, dacă aceasta ar pune în


pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana sa, sau a
celorlalţi participanţi la procesul de muncă ;

j. în caz de pericol iminent , în lipsa şefului ierarhic , angajatul este obligat să ia


măsurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajaţi
k. sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui
accident si sa informeze de indata conducatorul locului de munca;

58
l. sa dea relatii din proprie initiativa sau la solicitarea organelor de control si
cercetare in domeniul securitatii si sanatatii muncii;

m. in situatia ca lucratorul este conducator de loc de munca (director directie,


director divizie, sef compartiment, sef santier, sef lucrare, responsabil lucrare,
coordonator proiect etc.) are obligatia de a face instruirea la locul de munca si
cea periodica, asistat si ajutat de lucratorul desemnat cu atributii privind
securitatea si sanatatea in munca;

n. in situatie ca lucratorul este sofer profesionist sau conduce ocazional masina


proprietatea firmei, are obligatia de a respecta instructiunile proprii de
securitatea muncii pentru soferi;

o. in situatia ca lucratorul este personal de executie (muncitor, technician,


inginer etc.) si lucreaza la inaltime sau sub joasa tensiune, trebuie sa fie
autorizat conform normelor specifice pe aceasta linie, sa aiba dovada medicala
ca poate lucra la inaltime si/sau tensiune si sa foloseasca obligatoriu
echipamentul de individual de protectia conform legii;

p. in situatia ca lucratorul utilizeaza tehnica de calcul are obligatia de a respecta


normele specifice pe aceasta linie;

q. să cunoască şi să aplice normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor


şi cele specifice la locurile de muncă ;

r. să participe la instructajele de prevenire, la exerciţiile de stingere a incendiilor


şi cele specifice şi locului de muncă ;

s. să respecte regulile instituite pe teritoriul societatii privind fumatul, precum şi


cele referitoare la executarea lucrărilor cu pericol de incendiu (sudură,
folosirea aparatelor electrice de încălzire) ;

t. să controleze la începerea şi încheierea programului, locurile de muncă, în


vederea depistării şi înlăturării cauzelor de incendiu ;

u. să cunoască funcţionarea şi să întreţină în bună stare de utilizare mijloacele de


protecţie împotriva incendiilor din dotare ;

v. să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi mijloacele


de stingere a incendiilor din dotare ;
x. să participe la stingerea incendiilor, evacuarea oamenilor şi a bunurilor
materiale, înlăturarea efectelor incendiilor sau ale calamităţilor naturale şi
catastrofelor cu mijloace aflate la dispoziţie.

59
y. nici un angajat nu isi poate desfasura activitatea daca nu are dovada ca este
apt medical pentru locul de munca la care este angajat, daca nu are efectuate
instruirile in domeniul securitatii si sanatatii in munca (instruirea introductiv
generala, instruirea la locul de munca si instruirea periodica) si daca nu este
admis la lucru de catre angajator. adica sa aiba intocmita si semnata fisa de
instruire individuala privind securitatea si sanatatea in munca;

z. toti lucratorii au obligatia si responsabilitatea de a respecta si aplica


instructiunile, normativele sau normele interne de securitate si sanatatea in
munca

15. SARCINILE SI OBLIGATIILE CONDUCATORULUI LOCULUI DE


MUNCA

Conducatorul locului de munca raspunde de respectarea si aplicarea legislatiei


si a normelor de securitate a muncii având urmatoarele sarcini si obligatii:

- în toate locurile de munca sa afiseze, în dreptul fiecarei echipament de munca,


instructiuni de folosire a acestuia si de securitate a muncii;

- sa întocmeasca instructiuni proprii de securitate a muncii specifice locurilor


de munca, în functie de caracteristicile echipamentelor existente, precum si de
conditiile concrete în care se desfasoara activitatea respectiva; pentru echipamentele
de munca noi, se vor elabora instructiuni proprii, iar la locurile de munca se vor afisa
tablite avertizoare si afise sugestive;

- sa efectueze instruirea la locul de munca si pe cea periodica potrivit


normelor si masurilor de protectie specifice locurilor de munca respective;

- sa asigure însusirea de catre angajati a cunostintelor si formarea deprinderilor


practice profesionale, sa nu admita la lucru nici o persoana care nu a fost instruita
sau care nu si-a însusit cunostintele necesare de securitate a muncii;

- sa asigure o buna functionare a dispozitivelor de protectie, a echipamentului


individual de protectie, raspunzând de aplicarea tuturor masurilor de protectie
individuala la locurile de munca;

- sa interzica angajatilor parasirea sau schimbarea locului de munca fara


aprobarea sa; în timpul pauzelor regulamentare se vor respecta prevederile
regulamentului de ordine interioara, privitor la circulatia si stationarea persoanelor în
cadrul unitatii;

60
- sa anunte conducerea unitatii în legatura cu orice accident de munca.

Conducatorii locurilor de munca asigura si raspund de luarea tuturor masurilor


pentru ca echipamentele tehnice din dotare sa fie exploatate in conditii de deplina
siguranta, in care scop:

a) organizeaza procesul de productie si repartizeaza sarcinile de munca pe


intreg personalul din subordine;

b) iau masuri pentru asigurarea fiecarui loc de munca cu instructiuni tehnice


specifice privind exploatarea in conditii normale a echipamentelor tehnice ;

c) stabilesc masurile ce trebuie luate in caz de dereglari, intreruperi sau avarii;

d) asigura stabilirea si aducerea la cunostinta fiecarei persoane a atributiilor si


raspunderilor ce-i revin la locul de munca, verifica modul cum acestea au fost
insusite si se indeplinesc de intregul personal;

e) elaboreaza programe de fabricatie care sa asigure functionarea instalatiilor la


parametrii normali si in deplina securitate;
f) controleaza si raspund ca la locurile de munca cu pericol de explozie si
incendii, personalul angajat sa utilizeze echipamentul de protectie specific acestor
locuri, de la inceperea pana la terminarea programului de lucru;

g) controleaza zilnic starea echipamentelor tehnice, respectarea normelor de


exploatare a acestora si a regimului de lucru;

h) asigura executarea reviziilor tehnice obligatorii si reparatiilor planificate ale


echipamentelor tehnice, potrivit prevederilor documentatiilor tehnice, raspunde de
pregatirea instalatiei in vederea executarii reparatiilor si controleaza asigurarea
tuturor masurilor de securitate a acesteia;

i) organizeaza instruirea personalului salariat cu privire la functionarea,


exploatarea si intretinerea echipamentelor tehnice in conditii de siguranta,
cunoasterea si aplicarea normelor de securitate si sanatate in munca, de prevenire si
stingere a incendiilor si a normelor de interventie pentru prevenirea dereglarilor,
avariilor, a accidentelor tehnice si uzurii premature;

j) organizeaza un numar eficient de posturi de prim ajutor si dotarea


corespunzatoare a acestora cu materiale conform necesarului prescris de organele
sanitare;

61
k) asigura conditiile de munca (iluminat, microclimat, temperatura, aerisire,
umiditate) si materiale igienico-sanitare corespunzatoare, precum si intretinerea
grupurilor sociale si a instalatiilor sanitare;

In caz de avarii sau alte accidente tehnice, sefii de sectii sau compartimente
sunt obligati sa participe nemijlocit la lichidarea urmarilor acestora, la cercetarea
cauzelor si stabilirea masurilor pentru repunerea in functiune a instalatiilor si la
conducerea operatiilor pentru intrarea in regim normal de functionare.

Conducatorii locurilor de munca, raspund pentru organizarea si desfasurarea


activitatii de productie in deplina securitate si pentru realizarea integrala a masurilor
privind buna functionare, exploatare si intretinere a instalatiilor, utilajelor si
masinilor incredintate.

In acest scop sunt obligati sa ia masuri pentru:

a) respectarea riguroasa a tehnologiilor de fabricatie si a instructiunilor privind


intretinerea echipamentelor tehnice ;

b) functionarea echipamentelor tehnice in conditii de deplina siguranta;


prevenirea si eliminarea intreruperilor sau deficientelor in functionarea acestora;
c) organizarea fiecarui loc de munca , repartizarea lucrarilor/serviciilor pe
fiecare echipa, si pe salariatii formatiei de lucru conform calificarii acestora,
supravegherea si indrumarea fiecarui angajat in vederea insusirii cunostintelor si
deprinderilor necesare executarii in bune conditii a sarcinilor de serviciu,
supravegherea executarii operatiilor pe intreg timpul desfasurarii lucrarilor;

d) insusirea de catre membrii formatiei de lucru a reglemetarilor privind


ordinea si disciplina tehnologica si de munca, a prescriptiilor de exploatare si
intretinere a echipamentelor tehnice, precum si a regulilor de manipulare, transport
si depozitare a materiilor prime si produselor;

e) instruirea salariatilor din subordine si supravegherea aplicarii stricte a


prescriptiilor privind securitate si sanatate in munca, a regulilor de igiena a muncii si
de prevenire si de stingere a incendiilor, respectarea periodica a instruirilor si
verificarea insusirii acestora de catre toti lucratorii;

f) asigurarea functionarii permanente si corecte a sistemelor si dispozitivelor


de securitate a muncii si a utilizarii echipamentelor de protectie si de lucru prevazute
de normele specifice fiecarui loc de munca, urmarirea realizarii lucrarilor de
securitate si sanatate in munca si de prevenire a incendiilor, dotarea locurilor de
munca cu prescriptiile tehnice de exploatare necesare;

62
g) efectuarea la timp a operatiilor de intretinere, participarea la reviziile tehnice
si reparatiile planificate;

h) interzicerea participarii la lucru a celor care nu sunt apti sa indeplineasca


sarcinile de serviciu, sesizarea sefului ierahic pentru inlocuirea celor care lipsesc,
urmarirea efectuarii controlului medical stabilit personalului din subordine;

i) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal


sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte
accidente ori ar periclita viata sau accidentarea si altor persoane participante la
procesul de munca.

16. PRIMUL-AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR, EVACUAREA


LUCRATORILOR

Primul ajutor in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta
(salvator).

Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasca pentru a fi


salvatori, deoarece poate fi victima unui accident si viata sa poate depinde de
interventia prompta si competenta a colegilor sai de munca, a celor din jur.

In toate cazurile ,obligatia suprema care revine salvatorului este aceea de a


preveni agravarea starii victimei, deoarece acordarea unor ingrijiri
necorespunzatoare poate complica sau chiar compromite interventiile ulterioare de
specialitate ale medicului.

Salvatorul de la locul de munca este important si de neinlocuit, deoarece :

-el se gaseste la locul si in momentul producerii accidentului ;

-el este colegul de munca al victimei.

In cazul producerii unui accident, interventia imediata a salvatorului are in


vedere:

-analizarea situatiei;

-protejarea victimei;

-examinarea victimei;

63
-anuntarea accidentului;

-acordarea primului ajutor;

-supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipei de specialitate.

Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de


accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea .

Avand grija sa nu-si pericliteze propria sanatate ,salvatorul trebuie:

-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor ;

-sa-si pastreze calmul ;

-sa actioneze energic, eficace si rapid in luarea unor masuri.

In orice situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima inainte de a


efectua interventia adecvata de prim ajutor, pentru a putea actiona corect si a obtine
rezultatul asteptat.

In cazul in care victima prezinta mai multe semne, el isi defineste ordinea de
prioritate a interventiilor si a rezultatelor pe care asteapta sa le obtina.

In cazul existentei mai multor victime, salvatorul va efectua triajul acestora, pe


baza unei examinari rapide. Salvatorul trebuie sa actioneze cu sange rece, sa
analizeze fiecare caz in parte, avand in minte si faptul ca victimele in stare grava nu
pot solicita ajutor, pe cand accidentatii cu leziuni mai usoare cer, ei insisi, ajutor si
evacuarea din zona producerii accidentului.

Salvatorul va anunta accidentul personal sau prin alta persoana ,in functie de
organizarea primului ajutor in unitatea respectiva si de locul accidentului.

Apelul de prim ajutor trebuie sa contina urmatoarele informatii :

-unde este locul accidentului ;

-ce s-a intamplat ;

-cate victime sunt ;

-ce tipuri de leziuni s-au produs ;

64
-cine face apelul.

Pana la sosirea echipei de specialitate,salvatorul :

-va urmari semnele vitale ale victimei; prezenta respiratiei, a pulsului, starea
de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:

- restabilirea respiratiei si circulatiei,

- oprirea hemoragiilor,

- starea pansamentelor,

- imobilizarea fracturilor,

- pozitia de siguranta etc.

-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă,


are ca scop asigurarea condiţiilor care să permită salariaţilor/persoanelor fizice ca, pe
baza instruirii şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie, să acţioneze
eficient pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor
construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor
distructive provocate în caz de incendii, explozii sau accidente tehnice.

Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:

a) stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a


personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru
situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului/patronului/
administratorului, precum şi a specialiştilor şi a altor forţe stabilite să participe la
stingerea incendiilor;
b) stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării
şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a
mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de
mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;
c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi
evacuarea persoanelor/bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de
limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la
instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.

65
Intervenţia la locul de muncă presupune:
a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor
prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit;
b) salvarea rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;
c) întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a
consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către
persoanele anume desemnate;
d) acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare
împotriva incendiilor din dotare şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a
sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;
e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care
pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;
f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale
incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;
g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde
pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

Observatie: Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute mai sus, nominalizarea se


face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în
zilele de repaus şi sărbători legale.

Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente


diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor
care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:
a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;
b) pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;
c) pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.
Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile
vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi,
pe partea interioară a uşilor.
Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe
care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case
de scări sau scări exterioare.
Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare
împotriva incendiilor: stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de
alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase,
precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform


legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea
materiale.

66
La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se
ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de
reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.
Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc
pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale
periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile
de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de
evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.
Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi
bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.
Planurile de depozitare se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai
puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la
dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile
forţelor de intervenţie.

Măsuri generale de prevenire a incendiilor la exploatarea căilor de evacuare

Pentru asigurarea condiţiilor de evacuare şi salvare a utilizatorilor în siguranţă în


caz de incendiu se adoptă următoarele măsuri:
a) întreţinerea în bună stare de funcţionare a sistemelor de decomprimare sau
de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării
focului ori de izolare termică din compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;
b) păstrarea căilor de evacuare libere şi în stare de utilizare la parametrii la care
au fost proiectate şi realizate;
c) funcţionarea iluminatului de siguranţă şi a celei de-a doua surse de energie
electrică, conform reglementărilor tehnice;
d) funcţionarea sistemelor de alarmare şi semnalizare a incendiilor la
parametrii de performanţă pentru care au fost proiectate;
e) organizarea şi desfăşurarea, periodic, de exerciţii şi aplicaţii cu salariaţii, în
condiţiile legii.

Căile de evacuare, inclusiv cele care duc pe terase, în refugii sau în alte locuri
special amenajate pentru evacuare, se marchează cu indicatoare standardizate,
conform reglementărilor tehnice specifice, astfel încât traseele acestora să fie
recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în
caz de incendiu.
Se montează indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol
sau subsol ori la uşile de acces către alte spaţii şi încăperi din care evacuarea nu
poate fi continuată.
Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor
de protecţie a golurilor, cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care
menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon se menţin în permanenţă în stare
de funcţionare.

67
Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor caselor scărilor, a celor de pe
coridoare, a celor cu dispozitive de închidere automată sau a altor uşi care, în caz de
incendiu, au rolul de a opri pătrunderea fumului, gazelor fierbinţi şi propagarea
incendiilor pe verticală sau orizontală.
Dispozitivele care asigură închiderea automată a uşilor, se verifică periodic şi se
menţin în stare de funcţionare.
Sistemul de închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită
deschiderea uşoară a acestora în caz de incendiu.

Este interzisă blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale


care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol
de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea, prin care
se înrăutăţeşte situaţia iniţială.
În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor se
interzic amenajarea de boxe ori locuri de lucru, depozitarea de materiale, mobilier
sau obiecte, amplasarea de maşini de fotocopiat, dozatoare pentru sucuri/cafea etc.,
care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi bunurilor, precum şi accesul
personalului de intervenţie.

Accesul mijloacelor şi personalului pentru intervenţiile operative în caz de


incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol,
stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în
permanenţă la toate:
a) construcţiile şi încăperile acestora;
b) instalaţiile tehnologice şi anexe;
c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate, produse finite
şi auxiliare;
d) mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de
comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor,
staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu,
bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de
incendiu: cortine de siguranţă, sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi,
clapete de pe tubulatura de ventilare şi altele asemenea;
f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele generale ale instalaţiilor electrice
de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă
care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
g) vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare care trebuie manevrate în caz
de incendiu şi punctele de comandă ale acestora: gaze şi lichide combustibile, benzi
transportoare şi altele asemenea;
h) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu: vehicule pentru
tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă şi altele asemenea.
Persoanele fizice sau juridice care deţin sau administrează construcţiile,
instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective sunt obligate să

68
marcheze prin indicatoare, potrivit reglementărilor tehnice specifice, prezenţa
mijloacelor de mai sus şi să afişeze regulile specifice care trebuie respectate.

Intrările în incintele unităţilor şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin


care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, cum
sunt reţele, bazine, râuri, lacuri, traversările de cale ferată şi altele asemenea, se
menţin, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole, cum ar
fi: materiale, utilaje, ambalaje, zăpadă şi altele asemenea, care ar putea împiedica
intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, se asigură şi se marchează, potrivit
reglementărilor tehnice specifice, căi de acces şi circulaţii ocolitoare.

Căile de acces şi de evacuare din clădiri, limitele zonelor periculoase de incendiu,


explozie, electrocutare, radiaţii, locurile în care sunt amplasate utilajele şi instalaţiile
pentru stingerea incendiilor şi orice alte instalaţii care, în caz de incendiu, presupun
manevre obligatorii se marchează vizibil, potrivit reglementărilor tehnice specifice.

Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de


la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, se marchează
corespunzător şi se menţin libere.

Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în bună stare de funcţionare,


pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate, şi se marchează
corespunzător.

Concluzii:
• Activitatile de prevenire si stingere a incendiilor desfasurate de angajati,sunt
obligatorii si fac parte din sarcinile de serviciu aferente postului.

• Caile de acces,de evacuare si de interventie trebuie sa fie mentinute in


permanenta ,in orice anotimp ,libere ,practicabile si curate.

• Este interzisa blocarea cailor de acces ,de evacuare si de interventie cu


materiale care reduc latimea sau inaltimea libera de circulatie.

• Caile de acces ,de evacuare si de interventie se marcheaza cu indicatoare de


securitate vizibile,conform reglementarilor in vigoare.

• Lucratorii sunt obligati :


-sa respecte regulile stabilite privind fumatul sau executarea de lucrari care
pot provoca incendii ;
-sa verifice ,la inceperea si terminarea programului ,existenta unor eventuale
surse de incendiu ;

69
-sa nu utilizeze in alte scopuri mijloacele tehnice de stingere a incendiilor si sa
nu schimbe locul de amplasare al acestora in spatiul afectat ;
-sa cunoasca procedura de manevrare a stingatoarelor in caz de necesitate ;
-sa anunte imediat seful ierarhic despre orice situatie pe care o considera un
potential pericol de incendiu .

• Organizarea si interventia efectiva in cazul izbucnirii unui inceput de


incendiu in spatiile obiectivului, are in vedere realizarea imediata a
urmatoarelor proceduri :

1. alarmarea imediata a salariatilor prin mijloace specifice existente;

2. anuntarea incendiului la fortele de interventie specializate in


stingerea incendiilor(pompierii);

3. anuntarea persoanelor cu acces la intreruperea alimentarii cu energie


electrica ,gaze naturale sau alte fluide combustibile existente in
instalatii sau utilaje;

4. asigurarea si urmarirea salvarii rapide si in siguranta a salariatilor ;


actionarea imediata asupra focarului utilizandu-se dupa caz apa, pulberi
stingatoare, nisip, in functie de natura materialului si substantelor
incendiate;

5. evacuarea bunurilor materiale periclitate de incendiu si protejarea


echipamentelor care pot fi deteriorate in timpul interventiei ;

6. protectia personalului de interventie impotriva efectelor negative


provocate de incendiu(arsuri,asfixieri cu fum,gaze toxice,etc.) ;

7. protectia impotriva temperaturii, a bunurilor din cladire care nu se


pot evacua precum si elementele portante ale cladirii.

8. verificarea altor locuri de munca sau spatii in care se poate prognoza


sau apare focare de incendiu.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului-ajutor, stingerea


incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor si marimii
întreprinderii si/sau unitatii, tinând seama de alte persoane prezente; 3 000-6 000

70
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea
ce priveste primul-ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare si pompieri. 3 000-6
000

c) sa informeze, cât mai curând posibil, toti lucratorii care sunt sau pot fi expusi
unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate de acest pericol, precum si
despre masurile luate sau care trebuie sa fie luate pentru protectia lor; 3 500-7 000

17. ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE PROTECTIE (EIP)

Echipamentul individual de protectie reprezinta orice echipament destinat sa fie


purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri
care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum
si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop

Echipamentul individual de protectie trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi


evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin
masurile ,metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Orice echipament individual de protectie trebuie sa indeplineasca urmatoarele


conditii :
a) sa fie corespunzator pentru riscurile implicate , fara sa conduca el insusi la un
risc
marit ;

b) sa corespunda conditiilor existente la locul de munca ;

c) sa ia in consideratie cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului ;

d) sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta,dupa toate ajustarile


necesare ;

In cazul in care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai
multor echipamente individuale de protectie , aceste echipamente trebuie sa fie
compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.

Conditiile de utilizare a echipamentului individual de protectie , in special durata


purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc,

71
caracteristicile postului de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului
individual de protectie.

Echipamentul individual de protectie este,in principiu,destinat purtarii de catre o


singura persoana.

Daca imprejurarile impun purtarea echipamentului individual de protectie de catre


mai multe persoane , se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta
utilizare nu creeaza diferitilor utilizatori nicio problema de sanatate sau de igiena.

Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de catre angajator ,care


asigura buna sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul
intretinerii , repararii si inlocuirilor necesare.

Echipamentul individual de protectie poate fi utilizat numai in scopurile


specificate si in conformitate cu fisa de instructiuni.

18. PERICOL GRAV ŞI IMINENT ŞI ZONE CU RISC RIDICAT ŞI


SPECIFIC

Definitii:

1. loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile


întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii
la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii

2. pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală


căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice
moment

3. zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale
cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate

4. loc de munca cu pericol deosebit = locul de munca cu nivel ridicat de


accidentare sau imbolnavire profesionala care poate genera accidente cu consecinte
grave, ireversibile(deces sau invaliditate)

5. fenomenul periculos = o sursă potenţială de producere a unor daune. În


domeniul riscurilor industriale de origine accidentală, acest termen face cel mai

72
frecvent raportare la fenomene fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei
gazelor toxice etc.

6. accidentul major = ,,orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe


periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în
cursul exploatării oricărui obiectiv care conduce la apariţia imediată sau întârziată a
unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, sau în
interiorul sau în exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe
substanţe periculoase″.

Pericol grav si iminent de accidentare

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, aşa cum este el definit la art.5
lit.l) din lege, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau
unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea
şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.

La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua


imediat următoarele măsuri de securitate:

-oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii;

-evacuarea personalului din zona periculoasă;

-anunţarea serviciilor specializate;

-anunţarea conducătorilor ierarhici;

- eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi


iminent.

În vederea realizării măsurilor, în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii


care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.

În vederea realizării măsurilor precizate mai sus referitoare la evacuarea


lucratorilor, în prealabil angajatorul trebuie să:

- întocmească planul de evacuare a lucrătorilor;

- afişeze planul de evacuare la loc vizibil;

- instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi să


verifice modul în care şi-au însuşit cunoştinţele.

73
În vederea realizării măsurilor privind anuntarea serviciilor specializate, în
prealabil angajatorul trebuie să:

- desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi


să-i instruiască în acest sens;

- asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor


specializate.

În vederea realizării măsurilor privind anuntarea conducatorilor ierarhici, în


prealabil angajatorul trebuie să stabilească modul operativ de anunţare la nivel
ierarhic superior.

În vederea realizării măsurilor privind eliminare cauzelor care au condus la


apariţia stării de pericol grav şi iminent , în prealabil angajatorul trebuie:

- să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de


pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice
necesare intervenţiei;

-să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate prevăzute la 0 ţinând


seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii
şi prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

Zone cu risc ridicat şi specific

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzută la art. 13 lit.k) din lege,
trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii
şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.

Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţă conducătorilor locurilor de muncă şi


lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile
stabilite în urma evaluării riscurilor.

Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru


zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi
prevenire.

74
Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent, parasesc locul de munca
si/sau o zona periculoasa, nu trebuie sa fie prejudiciati si trebuie sa fie protejati
împotriva oricaror consecinte negative si nejustificate pentru acestia .

Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav si iminent


pentru propria securitate sau a altor persoane atunci când seful ierarhic
imediat superior nu poate fi contactat, toti lucratorii sunt apti sa aplice
masurile corespunzatoare, în conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele
tehnice de care dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.

Sesizare si identificare

Sesizarea locurilor de munca cu pericol deosebit si/sau cu pericol iminent se


poate face de catre orice salariat care are acces la echipamentele de munca sau in alte
locuri de munca apartinand societatii.

Persoana care a sesizat un astfel de loc este obligate sa aduca la cunostinta acest
fapt conducatorului locului de munca, cel care are in exploatare si/sau gestiune
echipamentele sau zona respective

Locul de munca cu pericol deosebit validat de catre comisia de specialisti care


analizeaza si stabilesc daca sesizarile conducatorilor de munca intrunesc conditiile
prevazute de legislatia in vigoare, se inregistreaza ca atare

Prin loc de munca cu pericol deosebit se intelege locul de munca cu un nivel


ridicat de risc de accidentare sau de imbolnavire profesionala care poate genera
accidente cu consecinte grave, ireversibile (deces sau invaliditate).

Persoanele juridice si fizice sunt obligate sa identifice si sa evidentieze locurile


de munca cu pericol deosebit din activitatea proprie.

Conducerea persoanelor juridice si persoanele fizice au obligatia de a intocmi,


pentru fiecare loc de munca cu pericol deosebit, o fisa care va cuprinde date
concrete privind criteriile care stau la baza stabilirii locurilor de munca cu pericol
deosebit.

Lista locurilor de munca identificate si fisele acestora vor fi tinute in evidenta si


vor fi reactualizate ori de cate ori intervin modificari ale proceselor si parametrilor
care caracterizeaza locul de munca respectiv.

Fisele se intocmesc in 2 exemplare, dintre care un exemplar la conducerea


unitatii si un exemplar, la conducatorul locului de munca respectiv.

75
La stabilirea locurilor de munca cu pericol deosebit se vor avea in vedere
urmatoarele criterii:

a) identificarea factorilor de risc de accidentare si de imbolnavire profesionala,


precum si consecintele actiunii acestora asupra organismului uman (deces sau
invaliditate);

b) nivelul cantitativ al factorilor de risc in cazul imbolnavirilor profesionale;

c) durata de expunere la actiunea factorilor de risc;

d) nivelul morbiditatii prin accidente si boli profesionale.

Locurile de munca cu pericol deosebit se caracterizeaza prin existenta unuia sau


a mai multor factori de risc prezentati in continuare:
a) factori de risc care pot genera explozii:
b) factori de risc care genereaza incendii:
c) factori de risc mecanic si termic:
d) factori de risc chimic:
e) factori de risc fizic:
f) factori de risc biologic:
g) factori de risc datorati caracterului special al mediului:
h) factori naturali de risc:
i) factori de risc psihic:

Identificarea locurilor de munca cu pericol deosebit se face la nivelul unitatii de


catre o comisie mixta formata din specialisti desemnati de conducatorul unitatii,
reprezentanti ai sindicatelor sau/si reprezentanti ai salariatilor ; unitatile pot
solicita, dupa caz, asistenta tehnica de la institutele de specialitate sau experti
abilitati in acest sens.

La locurile de munca cu pericol deosebit se iau una sau mai multe dintre
urmatoarele masuri de ssm, organizatorice sau tehnice:
a) adoptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;

b) dotarea cu aparatura de control, semnalizare si avertizare a depasirii


parametrilor de securitate;

c) selectia personalului de decizie si operativ pe baza verificarii pregatirii


profesionale si a examinarii medicale si psihologice;

d) elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fiselor tehnologice si a


instructiunilor de lucru;

76
e) instruirea si testarea personalului cu privire la cunostintele de protectie a
muncii specifice locurilor de munca;

f) repartizarea sarcinilor si supravegherea indeplinirii acestora conform


instructiunilor tehnologice;

g) verificarea dotarii si folosirii echipamentului individual de protectie;

h) dotarea cu sisteme de protectie colectiva (de exemplu: ventilatie, captare


noxe etc.);

i) organizarea sistemului informational si luarea deciziei de prevenire;

j) alte masuri.

Masurile de prevenire care se stabilesc vor fi adaptate specificului locului de


munca si vor fi aprobate si avizate o data cu lista locurilor de munca cu pericol
deosebit.

Situatia locurilor de munca cu pericol deosebit de accidentare si imbolnavire


profesionala si masurile de prevenire aferente constituie prioritate pentru
controalele preventive.

Evidenta locurilor de munca cu pericol deosebit constituie obligatia persoanelor


juridice si a persoanelor fizice.

Angajatorul are urmatoarele obligatii:

a) sa ia masuri si sa furnizeze instructiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea sa


opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul de munca si sa se îndrepte spre o
zona sigura, în caz de pericol grav si iminent; 2 500-5 000

b) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în care înca exista un


pericol grav si iminent, în afara cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.3
500 -7 000

19. EVENIMENTE, ACCIDENTE, BOLI PROFESIONALE

Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,


produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în

77
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi
cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia


acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel
puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;

Boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei


meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici
caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, în procesul de muncă

Orice eveniment, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul


locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea
acestuia.

Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum


urmează:

- inspectoratelor teritoriale de munca;

- asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru


accidente de munca şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la
confirmarea acestora;

- organelor de urmărire penală, după caz.

Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie


contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu
suspiciunea de boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu prilejul
prestaţiilor medicale.

Semnalarea prevăzută anterior se efectuează către autoritatea de sănătate publica


teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre


victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de
poliţie rutiera competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice,
prevăzute anterior la comunicarea evenimentelor, în termen de 5 zile de la data
solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:

78
- de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de munca;

- de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au


produs invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente
periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca
lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date
dispărute;

- de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele


evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

- de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului


Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boala profesională şi a bolilor legate de
profesiune.

Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia


medico-legală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de
munca, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare
medico-legală.

Accidente de munca

In afara de accidentele suferite de lucratori in timpul desfasurarii procesului de


munca sau in indeplinirea indatoriilor de service, sunt de asemenea considerate
accidente de munca urmatoarele situatii:

- accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu


permisiunea angajatorului;

- accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes


public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară
graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

- accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul


şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din


proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;

79
- accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul
public şi privat;

- accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se


produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de
munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
- accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de
la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;

- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la


adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de munca;

- accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la


adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca
organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea
sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare;

- accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau
dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

- accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în


locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la
aceste locuri;

- accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice


romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii,
pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

- accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe


teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din
cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

- accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau


perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practica;

80
- accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna,
viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

- disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări


care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
- accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.

În situaţiile precizate cu deplasarea lucratorilor, acestea trebuie sa se facă fără


abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de
circulaţie în vigoare.

Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul


persoanelor accidentate, în:

- accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile


calendaristice;

- accidente care produc invaliditate;

- accidente mortale;

- accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi
din aceeaşi cauza.

Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de


cercetare.

Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la


inspectoratul teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.

20.COMUNICAREA ŞI CERCETAREA EVENIMENTELOR,


ÎNREGISTRAREA ŞI EVIDENŢA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI A
INCIDENTELOR PERICULOASE,

Comunicarea evenimentelor

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii:


• denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este
cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;

81
• sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului;

• locul unde s-a produs evenimentul;

• data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat


accidentatul;

• numele şi prenumele victimei;

• datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte
persoane în întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;

• împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive;

• consecinţele accidentului;

• numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul;

• data comunicării;

• unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu


decesul victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor
îndatoriri de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la
inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt


rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea
organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei
stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar
pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.

În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din


producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale
locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau
poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează
cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea evenimentului.

Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului,


angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna, pe propria răspundere, într-un
proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.

82
La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea
sanitară care acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa, în scris, cu privire
la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea
solicitării.

Unitatea sanitară , va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de


laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor
ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora,
precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial
de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice, în termen de 5
zile lucrătoare de la obţinerea acestora.

Cercetarea evenimentelor

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care


au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor
şi a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri
similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Cercetarea se face imediat după comunicare, în conformitate cu prevederile art.


29 alin. (1) din lege.

Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se


efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul.

Angajatorul are obligaţia să numească de îndată, prin decizie scrisă, comisia de


cercetare a evenimentului.

Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane; una


dintre acestea trebuie să fie lucrător desemnat, reprezentant al serviciului intern sau
reprezentant al serviciului extern, cu pregătire de nivel superior.

Persoanele numite de către angajator în comisia de cercetare a evenimentului


trebuie să aibă pregătire tehnică corespunzătoare şi să nu fie implicate în organizarea
şi conducerea locului de muncă unde a avut loc evenimentul şi să nu fi avut o
responsabilitate în producerea evenimentului.

Angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz
urmând să apeleze la servicii externe.

83
Dacă în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiţi, în comisia de
cercetare numită de angajatorul la care s-a produs evenimentul vor fi nominalizate şi
persoane numite prin decizie scrisă de către ceilalţi angajatori.

Angajatorul care a organizat transportul răspunde pentru cercetarea accidentului


de circulaţie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporară de
muncă, cu respectarea, atunci când este cazul.
Cercetarea evenimentului ,dacă acesta a avut loc în afara întreprinderii şi/sau
unităţii angajatorului şi nu a avut nicio legătură cu aceasta, se efectuează în
condiţiile legii.

Angajatorul care nu dispune de personal competent sau nu are personal suficient


trebuie să asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire şi protecţie.
Persoanele împuternicite, potrivit legii, să efectueze cercetarea evenimentelor au
dreptul să ia declaraţii scrise, să preleveze sau să solicite prelevarea de probe
necesare cercetării, să solicite sau să consulte orice acte ori documente ale
angajatorului, iar acesta este obligat să le pună la dispoziţie în condiţiile legii.

Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti cum ar fi


cei din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit legii să efectueze
expertize tehnice, iar aceştia trebuie să răspundă solicitării.

Specialiştii şi experţii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integrantă
din dosarul de cercetare a evenimentului.

Cheltuielile aferente efectuării expertizelor se suportă de către angajatorul la care


a avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma
căreia s-a produs evenimentul.

Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va


încheia în cel mult 5 zile lucrătoare de la data producerii.

Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care


este necesară prelevarea de probe ori efectuarea de expertize, pentru care se poate
solicita în scris, argumentat şi în termen, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.

Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidentă, accident


colectiv sau situaţie de persoană dată dispărută, precum şi cercetarea incidentelor
periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucrătoare de la data producerii
acestora.

84
Fac excepţie de la prevederile paragrafului anterior situaţii cum ar fi cele în care
este necesară eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe sau
efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează
evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii,
prelungirea termenului de cercetare.

În cazul accidentului cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a


intervenit invaliditate confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul
teritorial de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii
evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul astfel
completat.

Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la


paragraful anterior se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii de către
inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate
sau a certificatului de constatare medico-legal.

În cazul evenimentului a cărui consecinţă este invaliditate evidentă, evenimentul


va fi cercetat de inspectoratul teritorial de muncă ca eveniment care a produs
incapacitate temporară de muncă

Dosarul de cercetare va cuprinde:

a. opisul actelor aflate în dosar;

b. procesul-verbal de cercetare;

c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea


evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se
cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform
competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie,
în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi
semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum
ar fi poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de
protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de
protecţie, închiderea fişei individuale de instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea
de documente sau prelevarea de probe;

d. schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;

e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate


temporară de muncă sau de invaliditate;

85
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea
împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a


cauzelor reale ale evenimentului;

h. copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora
angajatorul îşi desfăşoară activitatea;

i. copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine,


întocmite conform legii;

j. copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;

k. copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în


muncă ale victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original;

l. concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;

m. copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul


persoanelor date dispărute;

n. copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de


incapacitate temporară de muncă;

o. copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului


urmat de invaliditate;

p. actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din
care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi
diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;

q. copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile


poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.

Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru
a determina caracterul accidentului, cum ar fi:

1. copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care


necesita autorizare;

2. copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;

86
3. acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;

4. acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili


locul, data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa
victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;

5. documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de


serviciu;

6. corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;

7. adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 120


alin. (2) şi (4);

8. actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de


urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;

9. procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile


prevăzute la art. 111;
10. formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în
continuare FIAM, aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii
sociale şi familiei.

IMPORTANT:

Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele


condiţii:

a. filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat


cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, şi
ştampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului;

b. numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file


pentru fiecare document anexat la dosar să fie menţionate în opis;

c. fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, să fie


identificat în dosarul de cercetare ca anexă;

d. paginile şi spaţiile albe să fie barate;

e. schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de


explicaţii;

87
f. fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii;

g. formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa ;

h. declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita


eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu
originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către
unul dintre membrii comisiei de cercetare.

Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:

a. într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară


de muncă; dosarul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul;

b. într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se păstrează la


inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;

c. în două exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmată


prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de
urmărire penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care
a efectuat cercetarea;

d. în două exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidentă;


originalul se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea
şi un exemplar se transmite angajatorului care înregistrează accidentul;
e. în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii;
originalul se înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la
Inspecţia Muncii şi un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-
a produs evenimentul;

f. în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitatea


temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în
arhiva angajatorului care înregistrează accidentul şi celelalte exemplare se păstrează
de către ceilalţi angajatori.

IMPORTANT:

În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate


temporară de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot
fi considerate infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două
exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.

88
Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numită de către angajator, se
înaintează pentru verificare şi avizare la inspectoratul teritorial de muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea
cercetării.

Inspectoratul teritorial de muncă va analiza dosarul, va aviza şi va restitui


dosarul în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii.

Dosarul va fi însoţit de avizul inspectoratului teritorial de muncă.

În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost


efectuată corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi/sau refacerea
procesului-verbal de cercetare, după caz.

Comisia de cercetare va completa dosarul şi va întocmi procesul-verbal de


cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.

Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă va fi înaintat în


vederea avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea
cercetării.

IMPORTANT:

Dosarul de cercetare pentru cazul dispariţiei de persoane, ca urmare a unui


eveniment şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acestora,
va fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea,
până la emiterea hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul
persoanelor dispărute, conform prevederilor legale în vigoare; după
completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia
Muncii.

Inspecţia Muncii avizează şi restituie dosarele în cel mult 10 zile lucrătoare de la


data primirii.

În cazul în care Inspecţia Muncii constată că cercetarea nu a fost efectuată


corespunzător, poate dispune completarea dosarului şi întocmirea unui nou proces-
verbal de cercetare.

Inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul şi va întocmi noul proces-


verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.

89
Inspectoratul teritorial de muncă transmite dosarele de cercetare organelor de
urmărire penală,dupa caz, numai după ce au fost avizate de către Inspecţia Muncii.

Dosarul de cercetare al accidentului de muncă cu invaliditate, înaintat organelor


de urmărire penală, se restituie la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat
cercetarea, pentru completare şi întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare, în
cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit,
confirmat în baza unui act medico-legal.

Dosarul mentionat la paragraful anterior se restituie la inspectoratul teritorial de


muncă în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării acestuia.

Completarea dosarului mentionat la paragraful anterior şi întocmirea noului


proces-verbal de cercetare a evenimentului se fac în cel mult 5 zile lucrătoare de la
primirea dosarului la inspectoratul teritorial de muncă.

Dosarul completat şi noul proces-verbal de cercetare vor fi înaintate în vederea


avizării la Inspecţia Muncii, care le va restitui inspectoratului teritorial de muncă în
termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii.

După avizarea de către Inspecţia Muncii, dosarul va fi înaintat organelor de


urmărire penală de către inspectoratul teritorial de muncă.

Procesul-verbal de cercetare a evenimentului trebuie să conţină următoarele


capitole:

a. data încheierii procesului-verbal;

b. numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;

- se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora persoanele sunt


îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi ale
persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele
cercetări.

c. perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;

- se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea


termenului de cercetare.

d. obiectul cercetării;

e. data şi ora producerii evenimentului;

90
- se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un
eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest
eveniment.

f. locul producerii evenimentului;

g. datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele


reprezentantului său legal;

- se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care


sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai
angajatorilor, numărul documentului prin care s-a certificat autorizarea de
funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, adresa
punctului de lucru.

h. datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;

- se vor indica, de asemenea, următoarele: numele, prenumele, cetăţenia,


vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la
care este încadrat, profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării,
vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la locul de muncă, data
efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
iar pentru persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate
pentru care este necesară autorizare, se va face referire şi la aceasta.

i. descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi


modului în care s-a produs evenimentul;

- va conţine următoarele subcapitole:


a)descrierea detaliată a locului producerii evenimentului;
b)descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c)descrierea detaliată a împrejurărilor;
d)descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.

j. urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;

k. cauza producerii evenimentului;

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea


integrală a textului acestora

l. alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;

91
- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea
integrală a textului acestora

m. alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;

- se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate, cu redarea


integrală a textului acestora

n. persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele


de la lit. k), I) şi m);

o. sancţiunile contravenţionale aplicate;

se va schimba în "Propuneri pentru sancţiuni administrative şi


disciplinare", în cazul accidentelor cercetate de către comisia numită de angajator.

p. propuneri pentru cercetare penală;

q. caracterul accidentului;

r. angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculos;

s. măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele


responsabile pentru realizarea acestora;

t. termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea


măsurilor prevăzute la lit. s);

u. numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi


repartizarea acestora;

v. numele şi semnătura persoanei/persoanelor care a/au efectuat cercetarea;

w. avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;

- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele


cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor

- in cazul accidentelor cu ITM, procesul-verbal de cercetare se va încheia


cu capitolul "Viza angajatorului"

92
x. viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.

- se va regăsi în procesul-verbal de cercetare numai pentru evenimentele


cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor

IMPORTANT:

1. În situaţiile în care din cercetare rezultă că accidentul nu întruneşte


condiţiile pentru a fi încadrat ca accident de muncă, se va face această
menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la lit. q) şi r) şi
se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator pentru prevenirea unor
cazuri asemănătoare.

2. Comisia de cercetare a unui eveniment numită de angajator poate face


propuneri de sancţiuni disciplinare şi/sau administrative, pe care le va
menţiona în procesul-verbal de cercetare.

Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în:

a, 3 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară


de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de
muncă care a avizat dosarul şi asigurător;

b. mai multe exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate


temporară de muncă pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator,
inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul şi asigurător;

c. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru


angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul
teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător;

d. 5 exemplare, în cazul accidentului de muncă mortal sau al celui colectiv,


precum şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care
înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de
muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător;

e. 5 exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care


înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de
muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător.

IMPORTANT:

93
1. În cazul în care accidentul de muncă s-a produs la un angajator, altul
decât cel care îl înregistrează, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va
fi trimis şi acestuia.

2. În cazul în care angajatorul la care se înregistrează accidentul de muncă


îşi are sediul, domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul altui judeţ decât cel pe raza
căruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de
cercetare inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia are sediul,
domiciliul sau reşedinţa angajatorul.

3. În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate şi cercetate, dar


persoana vătămată prezintă un certificat medical cu cod "accident de muncă",
angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie va solicita acesteia o declaraţie scrisă privind
modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul.

Înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase

a) Inregistrarea

Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în baza


procesului-verbal de cercetare.

Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de contract,


comandă sau alte forme legale încheiate în întreprinderea şi/sau unitatea unui
angajator, alta decât cea la care este încadrată victima, se înregistrează potrivit
clauzelor prevăzute în acest sens în documentele încheiate.

În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele


nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare
prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează
de către angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care
a avut ca urmare producerea accidentului.

Accidentul de muncă produs în timpul prestării unor servicii pe bază de comandă,


la domiciliul clientului, se înregistrează de către angajatorul la care este/a fost
angajată victima.

Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de


serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de organizarea activităţii care a avut ca
urmare producerea accidentului.

94
Accidentele suferite în timpul stagiului de practică profesională de către elevi,
studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de
către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.

Accidentul de muncă suferit de o persoană în cadrul activităţilor cultural-


sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi, se înregistrează de către
instituţia sau angajatorul care a organizat acţiunea respectivă.

Accidentul de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană,


din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat din
întreprinderea şi/sau unitatea unui angajator, se înregistrează de către angajatorul la
care s-a produs accidentul.

În cazul accidentului produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană,


din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat, produs
în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nicio legătură cu
acesta, înregistrarea se face conform legii.

Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este


angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau de
organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform
concluziilor cercetării.

Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care


este angajată victima sau, după caz, de angajatorul răspunzător de conducerea şi/sau
de organizarea activităţii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform
concluziilor cercetării.

Accidentul produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii, ca urmare a neluării unor


măsuri de securitate de către un alt angajator, se înregistrează de către angajatorul
din vina căruia s-a produs accidentul.

Accidentul de muncă suferit de însoţitorii de încărcături, personalul de poştă de la


vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligaţi să
delege însoţitori pentru astfel de încărcături, pe mijloace de transport ce nu le
aparţin, se va înregistra de către angajatorul răspunzător de organizarea activităţii
care a avut ca urmare producerea accidentului sau, după caz, în condiţiile clauzelor
prevăzute în documentele încheiate.

95
IMPORTANT:

1. Pentru unele situaţii neprevăzute în prezentele reglementări, cu privire la


înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau
Inspecţia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză.

2. Dispariţia unei persoane în condiţiile unui accident de muncă şi în


împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează
ca accident mortal, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.

3. Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin.


precedent, este data înscrisă în hotărârea judecătorească ca fiind data
decesului.

4. Angajatorul la care a fost angajată persoana dispărută va comunica,


imediat, numărul şi data hotărârii judecătoreşti la inspectoratul teritorial de
muncă.

5. Accidentul de muncă cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-


verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de muncă.
În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin
lege, angajatorul la care se înregistrează accidentul va completa FIAM.

FIAM se completează pentru fiecare persoană accidentată în câte 4 exemplare


care se înaintează spre avizare după cum urmează:

a)inspectoratului teritorial de muncă care a avizat dosarul de cercetare întocmit


de comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea avizului;

b)inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, în termen de 3


zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal de cercetare.

Verificarea şi avizarea FIAM de către inspectoratul teritorial de muncă se fac în


termen de 5 zile lucrătoare de la primirea formularului.

Angajatorul la care se înregistrează accidentul anexează FIAM la dosarul sau la


procesul-verbal de cercetare şi distribuie celelalte exemplare la persoana accidentată,
inspectoratul teritorial de muncă şi asigurătorul pe raza căruia îşi are sediul social,
domiciliul sau reşedinţa.

96
În cazul în care victima unui accident de muncă a fost propusă pentru pensionare
odată cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupă de invaliditate, se va completa
un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unităţii
de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.

b)Evidenta

Angajatorul va ţine evidenţa evenimentelor în:

a. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă, conform modelului


prevăzut în anexa nr. 15 la Normele Metodologice;

b. Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase, conform modelului


prevăzut în anexa nr. 16 la Normele Metodologice;

c. Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare, conform modelului


prevăzut în anexa nr. 17 la Normele Metodologice;
d. Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului
prevăzut în anexa nr. 18 la Normele Metodologice.

În registrul prevăzut la lit. d) se va ţine evidenţa accidentaţilor în muncă pentru


care perioada de incapacitate temporară de muncă este de minimum 4 zile de lucru,
fără a lua în calcul ziua producerii accidentului.

Registrele de evidenţă trebuie să fie actualizate.

În baza FIAM şi a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase,


inspectoratul teritorial de muncă va ţine evidenţa tuturor accidentelor de muncă şi a
incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul, domiciliul sau
reşedinţa pe teritoriul judeţului respectiv.

IMPORTANT :

1. În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activităţi şi


servicii vor fi prevăzute clauze privind răspunderile referitoare la comunicarea,
cercetarea şi înregistrarea unor eventuale accidente de muncă.

2. Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate


temporară de muncă, invaliditate sau deces au dreptul să sesizeze sau să se
informeze la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc
accidentul.

97
3. Dacă în urma investigaţiilor rezultă că sunt întrunite condiţiile unui
accident de muncă, inspectoratul teritorial de muncă va lua măsuri pentru
efectuarea cercetării în conformitate cu prevederile prezentelor norme
metodologice.

4. În situaţiile prevăzute la alin.(1), inspectoratul teritorial de muncă va


răspunde sesizărilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o
copie a procesului verbal de cercetare a evenimentului.

5. În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile


acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare
a evenimentului, se pot adresa inspectoratului teritorial de muncă sau, după
caz, la Inspecţiei Muncii, în termen de 30 zile calendaristice de la data primirii
acestuia.

21. RAPORTAREA, CERCETAREA SI DECLARAREA BOLILOR


PROFESIONALE

Bolile profesionale, cât şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala


obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de
specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene
medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.

Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare


BP1, prevăzută în anexa, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de
medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina
muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală
profesională.

Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte


diagnosticul de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o
trimite oficial la Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului
Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de
profesionalitate.

După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din
cadrul Autorităţii de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti,
cercetează, în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele
îmbolnăvirii profesionale.

98
Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia sau,
după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale ,conform art. 34
alin. (2) din lege.

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al


îmbolnăvirii respective, şi se finalizează cu redactarea şi semnarea Procesului verbal
de cercetare, prevăzut în anexa.

Procesul verbal de cercetare este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare,
conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii,
responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru
prevenirea unor boli profesionale similare.

În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, după caz,


persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de muncă sau
lucrătorul sau asigurătorul, nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-
verbal de cercetare sau cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot
adresa, în scris, în termen de 30 zile de la data primirii procesului-verbal de
cercetare, la Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii Publice.

Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al


ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.

Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în


termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.

Procesul verbal de cercetare se înmânează angajatorului, medicului care a


semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a
urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din
autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti.

Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina


muncii care a efectuat cercetarea, declară cazul de îmbolnăvire profesională,
completând fişa de declarare BP2 , prevăzută în anexa

Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la


autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde
următoarele documente:

- opisul documentelor din dosar;

99
- istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta
profesionala şi anume copie după carnetul de muncă) şi după caz, nivelul măsurat al
noxelor sau noxa identificată;

- copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical


de medicina muncii;

- istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul


de medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă);

- document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul


de ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor, sau
adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat
diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi
copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de
profesionalitate;

- procesul verbal de cercetare a cazului de boală profesională;

- copie după fişa de semnalare BP1.

Declararea bolilor profesionale se face de către Autoritatea de sănătate publică


judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicină a
muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor precizate la 0 prin Fişa de
declarare BP2 care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-
declarate.

În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată, sau nu
mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul
respectiv se poate declara prin Fişa de declarare BP2 pe baza documentelor
prevăzute la 0, cu excepţia procesului verbal de cercetare a cazului.

Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se


înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de
risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la
autoritatea de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către
autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau
din municipiul Bucureşti în care se află agentul economic respectiv.

Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti este


răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.

100
Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza
diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor
de boli profesionale.

Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs


îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană respectiv a
muncipiului Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la
Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi
Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilite conform legii.

O copie a fişei BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.

La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind


bolile profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor
profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele BP2.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile


profesionale reprezintã forul metodologic care asigurã asistenţã şi îndrumare tehnicã
profesionalã în domeniul bolilor profesionale.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile


profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională
Autorităţii de sănătate publică din Ministerul Sănătăţii Publice.

Centrul naţional de coordonare metodologicã şi informare privind bolile


profesionale transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale
tuturor instituţiilor implicate în activitãţi cu impact asupra sãnãtãţii lucrătorilor.

Lista bolilor profesionale a cãror declarare, cercetare şi evidenţã sunt obligatorii


este prevăzută în anexa.

Structurile de medicina muncii din autorităţile de sănătate publică judeţene vor


raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi
informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli
profesionale pentru cazurile noi declarate în anul respectiv.

Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca


boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

Bolile legate de profesie

Lista bolilor legate de profesie este prezentată în anexa.

101
Bolile legate de profesie nu se declară, acestea se dispensarizează medical şi se
comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind
sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico – organizatorice de
normalizare a condiţiilor de muncă.

22. ELECTROSECURITATEA

Legislatie – Terminolgie

I.1. Directive europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Dreptul comunitar reprezintă ansamblul de norme juridice care impun


statelor membre reguli de urmat în vederea realizării obiectivelor pe care
Comunităţile europene le au de îndeplinit. Aceste norme sunt cuprinse în tratate
sau sunt emise de instituţiile comunitare, obiectul lor fiind Comunităţile şi
exercitarea competenţelor lor. Dreptul comunitar este un drept supranaţional care
în toate situaţiile are întâietate faţă de dreptul naţional al fiecărei ţări membre.
Directivele europene „leagă orice stat membru destinatar cu privire la
rezultatul ce trebuie atins lăsând instanţelor naţionale competenţa referitoare la
formă şi mijloace”.
Directiva este o formă a legislaţiei comunitare derivate, cu două trepte de
aplicare, atât la nivel comunitar cât şi naţional, unde apare ca instrument de
colaborare între acestea.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au fost elaborate o serie de
directive parte dintre ele vizând electrosecuritatea sau domenii adiacente.
Aceste directive au fost transpuse în România prin adoptarea Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, iar pentru fiecare domeniu au fost
adoptate Hotărâri de Guvern.
Lista directivelor europene în domeniul electrosecurităţii şi domenii
adiacente cât şi lista Hotărârilor de Guvern adoptate este prezentată în Anexa 1.

I.2. Noţiuni generale – terminologie

Electrosecuritatea include totalitatea metodelor şi mijloacelor de protecţie


împotriva electrocutării.
Electrocutarea este efectul fiziologic determinat de trecerea unui curent electric
prin corpul omenesc.
Pentru aprofundarea prevederilor normelor generale de protecţie a muncii cât şi a
normelor specifice de securitate a muncii pentru transportul, distribuţia şi
utilizarea energiei electrice e necesară definirea termenilor de specialitate

102
conform standardelor europene şi româneşti în vigoare. Astfel se definesc
următorii termeni:
Măsură de protecţie – metodă tehnică şi/sau organizatorică de prevenire a
electrocutării.
Mijloc de protecţie – produs destinat protecţiei împotriva electrocutării.
Zonă de manipulare (volum de accesibilitate) – spaţiul în care staţionează
sau circulă oameni şi care este limitat de către suprafaţa pe care omul nu o poate
atinge fără mijlocirea unui obiect.
Încăpere (spaţiu) de producţie electrică – încăpere (spaţiu), utilizată
exclusiv, pentru procese tehnologice electrice, în care au acces numai persoanele
autorizate pentru exploatarea instalaţiilor electrice respective şi care au
responsabilităţi în acest sens, în conformitate cu documentaţia tehnică specifică în
vigoare.
Sistem de protecţie – ansamblu de două sau mai multe mijloace şi/sau
măsuri de protecţie.
Persoane calificate – persoane având cunoştinţe tehnice sau o experienţă
suficientă ca să permită evitarea pericolelor ce le poate prezenta un echipament
electric aflat sub tensiune.
Persoane avertizate – persoane informate şi/sau supravegheate de persoane
calificate în scopul evitării pericolelor ce le poate prezenta un echipament electric
aflat sub tensiune (personal de întreţinere, execuţie sau exploatare).
Parte sub tensiune (parte activă) – conducător sau element conducător care
în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Atingere directă – atingere de către un om nemijlocită sau prin intermediul
unui element conductor a părţilor active ale unei instalaţii electrice.
Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental
sub tensiune datorită unui defect electric.
Clasă de protecţie – simbol numeric convenţional care arată modul de
realizare a protecţiei împotriva electrocutării.
Parte conductoare naturală – element conductor care nu aparţine instalaţiei
electrice, dar care poate transmite un potenţial electric (structuri metalice, conducte
de apă, gaze sau alte fluide).
Parte accesibilă - parte a echipamentului (utilajului) electric care poate fi
atinsă de om, direct sau cu degetul de control.
Masă – parte conductoare a unui echipament (utilaj) accesibilă, care poate
fi atinsă direct de om şi care poate fi pusă sub tensiune accidental sau voit în cazuri
speciale.
Contact de protecţie – element care serveşte la realizarea continuităţii
electrice între masă şi instalaţia de protecţie.
Echipament electric – ansamblu de elemente destinat producerii ,
transportului, distribuţiei, acumulării, măsurării, transformării sau utilizării energiei
electrice.
Utilaj electric – ansamblu de echipamente electrice şi de accesorii ale
acestora destinat unui proces de lucru.

103
Punct neutru (neutru) – punct comun al părţilor active ale sursei de
tensiune ale cărui diferenţe de potenţial, în valori absolute, faţă de fiecare conductor
activ (fază) sunt egale în funcţionare normală.
Punct de nul (nul) – neutru legat la o priză de pământ printr-o rezistenţă
electrică neglijabilă.
Schemă de protecţie – schemă în care se reprezintă situaţia punctului
neutru al sursei de tensiune şi a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice, în
raport cu pământul (masa).
Izolaţie electrică (izolaţie) – material sau ansamblu de materiale
electroizolante destinate izolării părţilor active.
Izolaţie principală (izolaţie de bază) – izolaţie destinată asigurării protecţiei
împotriva atingerilor directe.
Izolaţie de lucru (izolaţie funcţională) – izolaţie dimensionată care asigură
funcţionarea normală a echipamentului.
Izolaţie suplimentară – izolaţie destinată asigurării protecţiei împotriva
atingerilor indirecte periculoase în cazul deteriorării izolaţiei principale.
Izolaţie dublă – izolaţie constituită dintr-o izolaţie principală şi o izolaţie
suplimentară.
Izolaţie întărită – izolaţie principală îmbunătăţită, care are proprietăţi
mecanice şi electrice echivalente cu cele ale izolaţiei duble.
Defect de izolaţie – scădere sub limita prescrisă a rezistenţei de izolaţie
dintre un conductor activ şi pământ (masă) sau dintre conductoare active.
Bornă de protecţie – bornă prevăzută pentru legarea unui conductor de
protecţie.
Zonă cu circulaţie frecventă – zonă neîngrădită care se află la o distanţă
mai mică sau egală cu 15 m, de drumuri, şosele, îngrădirile locuinţelor, unităţilor
industriale sau agricole, accesibilă şi altor persoane decât cele care fac parte din
personalul de exploatare.
Zonă cu circulaţie redusă – zonă îngrădită în care are acces numai personal
special instruit, precum şi zona aflată la distanţă mai mare de 15 m, de drumuri,
şosele, locuinţe sau îngrădirile acestora.
Distanţa de protecţie – distanţa dintre părţi active şi carcase de protecţie,
îngrădiri, balustrade, bare de protecţie sau zona de manipulare.
Punere la pământ – atingere accidentală între o parte activă şi pământ sau o
parte conductoare în contact cu pământul.
Punere la masă – atingere accidentală între o masă activă şi masă.
Timp de deconectare – durata între producerea defectului şi deconectarea
circuitului defect de la sursa de alimentare cu energie electrică.
Conductor activ – conductor destinat transportului sau distribuţiei energiei
electrice, care în regim normal de lucru se află sub tensiune.
Conductor de protecţie – conductor utilizat pentru realizarea protecţiei
împotriva electrocutării ţi care leagă masele cu:
• alte mase;

104
• o priză de pământ;
• un conductor de nul sau cu un alt conductor legat la pământ (masă);
• părţi legate la pământ (masă);
• o parte conductoare străină;
• dispozitive de protecţie.
Conductor de legare la priza de pământ – conductor prin care se stabileşte
legătura dintre priza de pământ şi conductorul principal de legare la pământ sau
reţeaua conductoarelor principale de legare la pământ.
Conductor de nul – conductor care se leagă la nul.
Conductor de nul de protecţie – conductor de protecţie prin care se leagă masele
la punctul de nul.
Conductor de nul de lucru – conductor legat la punctul de nul destinat a
transporta energie electrică.
Tensiune de atingere – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la
care este supus omul aflat la o distanţă de 0,8 m faţă de masa pe care o atinge.
Tensiune de pas – parte din tensiunea unei instalaţii de legare la pământ la care
este supus omul când atinge simultan două puncte de pe sol, pe direcţia gradientului
de potenţial, aflate la o distanţă de 0,8 m între ele.
Tensiune de lucru – valoare efectivă a tensiunii electrice a unui echipament
(instalaţie) electric în condiţii normale de lucru.
Tensiune redusă – tensiune de lucru a echipamentelor electrice care nu depăşeşte
50 V în curent alternativ şi 120 V în curent continuu şi care se foloseşte ca măsură
de protecţie împotriva electrocutării.
Priza de pământ – element conductor sau ansamblu de elemente conductoare
(electrozi) în contact cu pământul pentru trecerea curentului în sol.
Priza de pământ artificială – priza de pământ construită special pentru conducerea
curentului în sol.
Priza de pământ naturală – element conductor sau ansamblu de elemente
conductoare al unei construcţii sau instalaţii, care îndeplineşte şi condiţiile unei prize
de pământ.
Instalaţie de legare la pământ – ansamblu format din conductoare de legare la
pământ şi priza de pământ prin care se realizează legarea la pământ.
Instalaţie de legare la pământ de protecţie – instalaţie cu ajutorul căreia se
realizează protecţia prin legare la pământ.
Rezistenţa de dispersie a unei instalaţii de legare la pământ
1. Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizelor de pământ şi conductoarelor de
legătură dintre acestea ce constituie instalaţia;
2. Raport dintre tensiunea instalaţiei de legare la pământ şi curentul de trecere la
pământ prin priză.
Loc de muncă puţin periculos – spaţiu care în condiţii normale este caracterizat
simultan prin :
-umiditatea relativă a aerului, max 75% la temperatura aerului cuprinsă între 15-
30ºC.

105
-pardoseală (amplasament) izolantă.
Loc de muncă periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel puţin una
din următoarele condiţii :
-umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului
peste 30º dar cel mult 35ºC.
-pardoseala cu proprietăţi conductoare (beton, pământ).
-parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din
zona de manipulare.
-prezenţă de pulberi conductoare (pilitură de metal, grafit)
-prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman.

Loc de muncă foarte periculos (mediu periculos) – spaţiu caracterizat prin cel
puţin una din următoarele condiţii:
-umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35º.
-părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă mai mult de 60%
din zona de manipulare.
-prezenţă de agenţi corozivi.

Manevre În Instalaţii Electrice

II.1. Noţiuni generale – Terminologie


Pentru aprofundarea prevederilor Normelor Generale de Protecţia Muncii cât si a
Regulamentului General de Manevre în Instalaţiile Electrice e necesară definirea
termenilor de specialitate conform standardelor europene şi româneşti în vigoare:
Gestiunea - Instalaţiile, echipamentele, etc, încredinţate prin inventar în
exploatarea şi întreţinerea unei unităţi sunt în gestiunea unităţii şi în gestiunea
nemijlocită a subunităţilor de bază ale acesteia. Se consideră în gestiunea unei unităţi
şi instalaţiile, echipamentele care nu sunt în inventarul unităţii dar sunt exploatate de
aceasta, în baza unei convenţii de exploatare.
Personalul de deservire operativă este personalul de exploatare care execută în
timpul serviciului conform atribuţiilor care-i revin, manevre, supraveghere, control
şi/sau lucrări în instalaţii electrice în baza AS,DV, ITI-PM, Foi manevra,
consemnând activitatea depusă într-un registru operativ.
Prin manevră se înţelege ansamblul unor operaţii, operaţii distincte, grupe
distincte de operaţii prin care se schimbă starea operativă a echipamentelor,
elementelor sau schema de conexiuni în care funcţionează acestea, însă la care
personalul nu are voie să atingă direct părţile conductoare aflate sau destinate a se
afla sub tensiune.
Prin manevre curente se înteleg manevrele care au ca scop modificarea regimului
de funcţionare a sistemului energetic al reţelei sau a unei instalaţii sau sunt
determinate de schimbarea regimului de funcţionare a sistemului energetic.
Prin manevra programată se înteleg manevrele care au drept scop modificarea

106
configuraţiei sistemului instalaţiei, reţelei fără ca acestea să aibă un caracter frecvent
sau periodic, precum şi cele care au drept scop retragerea din exploatare a
echipamentelor, elementelor, celulelor, pentru lucrări sau probe.
Prin manevre de lichidare a incidentelor şi avariilor se înţeleg manevrele care se
execută cu ocazia apariţiei unui incident (avarii) pentru izolarea defectului şi
restabilirea alimentaţiei consumatorilor.
Prin manevre cauzate de accident se înţeleg acelea ce se execută pentru scoaterea
victimei de sub acţiunea curentului electric.
Prin manevre de execuţie se înţeleg acele manevre ale căror operaţii se desfăşoară
în cadrul unei instalaţii zona de reţea şi sunt îndeplinite în totalitate nemijlocit de
acelaşi personal de servire operative aflat în instalaţia respectivă.
Prin manevre de coordonare se înţeleg acele manevre ale căror grupe distincte de
operaţii sau operaţii distincte afectează un ansamblu de instalaţii, fiind executate în
două sau mai multe instalaţii sau zone de reţea, de către două sau mai multe formaţii
de servire operative.
Prin operaţie se înţelege acţionarea detaliată de către personalul de servire
operative a elementelor de comutaţie primară şi reglaj ale unui echipament, celulă,
element, a elementelor de comutaţie secundară, precum şi executarea unor măsuri
speciale sau formalităţi ce derivă din aceste acţionări.
Prin grupa distinctă de operaţii se înţelege ansamblul acelor operaţii din cuprinsul
unei manevre ce se execută la un echipament, ce îndeplinesc simultan următoarele
condiţii:
au o succesiune bine determinată în cadrul grupei respective
operaţiile din grupa respectivă se execută în totalitate de aceeaşi formaţie de
servire operativă ;
succesiunea operaţiilor din grupă nu se afectează reciproc cu succesiunea
operaţiilor dintr-o altă grupă identică, ce se efectuează în acelaşi timp de o altă
formaţie de servire operativă în cadrul manevrei de coordonare respective ;
operaţiile din grupă nu necesită coordonarea în timp cu alte formaţii de servire
operative.
Prin operaţie distinctă se înţelege operaţia din cadrul unei menevre de execuţie
care necesită coordonarea în timp cu grupe distincte de operaţii sau operaţii
distincte, care au loc în cadrul aceleiaşi manevre de coordonare.
Prin concepţia manevrelor se înţelege aranjarea succesiunii grupelor destinate de
operaţii, operaţiilor distincte şi operaţiilor din cadrul manevrei în aşa fel, încât să se
asigure desfăşurarea normală a acestora.

II. 2. Reguli tehnice privind concepţia manevrelor

Manevrele efectuate în cadrul instalaţiilor electrice urmăresc asigurarea


funcţionării continue a instalaţiilor electrice, la parametrii nominali, în depline
condiţii de securitate a muncii.
Pentru intervenţii în instalaţiile electrice, pentru efectuarea manevrelor în deplină
securitate a muncii în concepţia manevrelor trebuie respectate reguli tehnice

107
generale pe care le prezentăm succint în continuare:
Pentru acţionarea normală a separatoarelor (debroşarea normală a
întrerupătoarelor debroşabile) la întreruperea unui circuit ordinea operaţiilor va fi
deconectarea întrerupătoarelor şi apoi deschiderea separatoarelor respective
(debroşarea întrerupătoarelor respective) iar la stabilirea continuităţilor unui circuit,
ordinea operaţiilor va fi închiderea separatoarelor (broşarea întrerupătoarelor) şi apoi
conectarea întrerupătoarelor respective.
Ca ordine de acţionare a separatoarelor, la deschiderea acestora întâi se
deschid separatoarele de linie, transformator sau borne, şi apoi cele de bare iar la
închiderea acestora întâi se închid separatoarele de bare şi apoi cele de linie,
transformator sau borne.
Pentru a preveni ca în momentul acţionării unui separator să se producă
conectarea accidentală a întrerupătorului din circuitul respectiv, toate automatizările
care pot provoca anclaşarea acestuia vor fi anulate.
Pentru preîntâmpinarea producerii unor avarii în timpul efectuării manevrelor
după acţionarea fiecărui aparat de comutaţie se va verifica vizual poziţia acestora (cu
ajutorul aparatelor de măsură şi a semnalizărilor de poziţie a acestora). În instalaţiile
telecomandate, unde manevrele se execută numai cu întrerupătoare, poziţiile
acestora se vor verifica din indicaţiile şi condiţiile prevăzute în acest scop de
aparatura de telecomandă.
În cazul circuitelor fără întrerupător Regulamentul general de manevră
stabileşte operaţiile admise a se efectua cu ajutorul separatoarelor normale.
Este interzisă deschiderea sau închiderea unui separator prin care s-ar putea
întrerupe sau stabili curenţi capacitivi, în cazul în care există o punere la pământ a
unei faze în reţeaua respectivă.
Punerea sub tensiune în gol a unei bare se face prin conectarea
întrerupătorului unui echipament legat la bare.
Liniile, transformatoarele, pentru care nu există certitudinea că sunt în bună
stare, nu se vor pune sub tensiune cu ajutorul unui separator.
La conectarea unui întrerupător cu tensiune din ambele părţi este obligatoriu
controlul sincronismului.
La redarea în exploatare a unor linii sau echipamente după lucrări în cursul
cărora ar fi putut apărea o modificare a legării fazelor, trebuie verificată succesiunea
şi concordanţa acestora prin verificarea vizuală şi prin măsurători.
Fiecare unitate va stabili prin instrucţiuni tehnice interne modalitatea de
execuţie a manevrelor de trecere a echipamentelor, elementelor de pe o bară pe alta,
cât şi măsurile de prevenire a apariţiei supratensiunilor de comutaţie periculoase sau
pentru prevenirea funcţionării intempestive a unor automatizări sau protecţii ,etc.
Este interzisă trecerea la executarea verificării lipsei de tensiune şi executarea
legăturilor la pământ la un capăt al unui echipament fără ca în prealabil să se fi
executat toate separările vizibile la toate celelalte capete ale echipamentului
respectiv de unde s-ar putea primi tensiune.
La executarea legăturilor la pământ la un echipament care are mai multe
capete de unde se poate primi tensiunea, ordinea de referinţă a execuţiei va fi:

108
- pentru legările la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin
închiderea cuţitelor de legare la pământ şi după aceea cele care se fac prin montarea
scurtcircuitoarelor mobile.
- pentru dezlegarea de la pământ, întâi se vor executa cele care se fac prin
demontarea scurtcircuitoarelor mobile şi după aceea cele care se fac prin deschiderea
cuţitelor de legare la pământ.
Prin instrucţiuni tehnice interne se vor face precizări în amănunt privind
concepţia manevrelor specifice fiecărui echipament sau element.
La conceperea tuturor manevrelor se va ţine seama în mod obligatoriu şi de
prevederile NPM în vigoare.

II. 3. Reguli privind foile de manevră

Prin foaie de manevră se înţelege un document scris, care stabileşte următoarele:


- tema manevrei (starea operativă finală a instalaţiei, echipamentului, etc)
- scopul manevrei
- starea operativă iniţială a instalaţiei, echipamentului, etc
- succesiunea operaţiilor sau a grupelor distincte de operaţii şi operaţii distincte
ce urmează a fi efectuate
- concepţia manevrei
- notaţiile în legătură cu dispunerea şi îndeplinirea operaţiilor
- persoanele care au legătură cu manevra şi resposabilitatea acestora.
După personalul care o foloseşte şi felul manevrei conţinute, foaia de manevră
poate fi:
- foaie de manevră de execuţie – folosită de personalul de servire operative,
pentru executarea de manevre într-o instalaţie sau zone de reţea, aflată în exploatarea
sa; cuprinde înscrierea detaliată a înserierii tuturor operaţiunilor ce se execută şi se
întocmeşte de regulă, pentru un singur echipament.
- foaie de manevră de coordonare – folosită de personalul de comandă operative
al unei trepte de conducere operative, după care acesta coordonează executarea în
timp a grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte, ce se execută în cadrul
manevrei de coordonare. Foaia de manevră de coordonare cuprinde înscrierea
grupelor distincte de operaţii şi a operaţiilor distincte ce urmează a se coordona.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine foi de manevră permanente pentru
manevrele legate de lucrările care se execută în baza acestor instrucţiuni.
Instrucţiunile tehnice interne pot conţine şi ghiduri de manevră pentru orientarea
personalului de servire operative sau de comandă operative, la executarea şi
coordonarea manevrelor care se pot face fără foi de manevră (conform PE 118-92)
sau la întocmirea foilor de manevră programate normal sau accidental.
Foile de manevră implică responsabilităţi ale persoanelor care întocmesc,
verifică, aprobă şi controlează foile de manevră. Aceste persoane trebuie să dea
dovadă de o pregătire tehnică de excepţie, care să implice o cunoaştere temeinică a
instalaţiilor şi a regulamentului general de manevră.
Persoana care întocmeşte foaia de manevră răspunde de corectitudinea concepţiei

109
acestora, de succesiunea corectă a manevrelor, de respectarea prevederilor normelor
de protecţia muncii, a regulamentului general de manevră, a tuturor actelor
normative tehnice în vigoare, convergente în exploatarea normală a instalaţiilor.
Pesoana care verifică şi aprobă foaia de manevră are răspunderea şi obligaţia de a
corecta eventualele greşeli, de a verifica şi aproba în timp a acestora. Prin aprobarea
foii de manevră se certifică corectitudinea şi posibilitatea de folosire a acestora în
condiţiile pentru care a fost concepută.
Persoana care controlează foaia de manevră de execuţie răspunde de
corespondenţa concepţiei acesteia cu concepţia foii de manevră de coordonare, de
corectitudinea grupelor distincte de operaţii şi operaţiilor distincte înscrise şi
succesiunea lor corectă, de respectarea prevederilor normelor de protecţia muncii şi
a altor normative tehnice în vigoare.
Persoana care verifică şi acceptă foaia de manevră (responsabilul manevrei), fiind
ultima persoană care citeşte foaia de manevră, răspunde de verificarea conţinutului
foii de manevră în raport cu situaţia existentă în momentul începerii manevrei şi de
posibilitatea desfăşurării normale a manevrei.

II. 4. Utilizarea simulatorului de manevre – metoda teoretico-practică de formare


şi pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice

În etapa actuală – de modernizare a instalaţiilor electrice, de dotare cu instalaţii


complexe, o serie întreagă de probleme sunt generate de intervenţia factorului uman.
În acest context este foarte importantă găsirea unei modalităti de pregătire
profesională interactivă care să permită o apropiere a relaţiei om-instalaţie în
condiţiile deplinei securităţi în muncă.
Utilizarea simulatorului de manevre este o metodă teoretico-practică de formare
şi pregătire a personalului cu atribuţii de exploatare şi control în instalaţii electrice,
urmând a fi extinsă pe o scară largă în procesul de instruire pe teme de protecţia
muncii, prezentând o serie întreagă de avantaje:
- prezintă modul corect de aplicare a regulamentului general de manevră şi a
instrucţiunilor tehnice interne de executare a manevrelor;
- exemplifică practice, pe foi de manevră, succesiunea corectă a operaţiilor ;
- evidentiază greşelile efectuate pe parcursul manevrelor;
- permite aprecierea modului de intervenţie individuală (al fiecărui cursant) în
lichidarea avariilor apărute în sistemul energetic;
- cuantifică prin sistemele de programare modul de pregătire şi intervenţie a
fiecărui cursant (personal operativ) şi selecţionarea personalului operativ prin testare
periodică;
- admite posibilitatea exerciţiului continuu până la însuşirea corectă a modului de
efectuare a manevrelor, în depline condiţii de securitate a muncii ;
Simultan – prin analiza unei scheme reale a unei instalaţii electrice, simulatorul
de manevră asigură:
- prezentarea schemelor monofilare ale instalaţiilor;
- prezentarea panourilor de comandă (schema sinoptică, cheile de acţionare ale

110
întrerupătoarelor şi separatoarelor, indicatoare de poziţie, aparate de măsură şi
semnalizări optice);
- prezentarea panourilor de protecţie;
- executarea de acţionări şi manevre asupra aparatelor de comutaţie pe schemele
monofilare ;
- simularea proceselor tehnologice în caz de avarii, manevre, accidente şi alte
perturbaţii ale sistemului energetic ;
- evaluarea obiectivă a gradului de pregătire a personalului testat şi elaborarea
raportului de evaluare a cursantului.
Simulatorul pe un singur calculator este destinat antrenamentului personalului de
servire operativă pentru deprinderea principiilor pe care se bazează efectuarea
manevrelor într-o staţie electrică, şi pentru testarea profesională.
Staţia A simulată conţine patru linii electrice de 110 kV, dintre care două sunt
linii aeriene, considerate sursele staţiei, iar două sunt linii subterane radiale, şi două
transformatoare de putere de 110/20 kV.
Barele colectoare de 110 kV sunt de tipul cu două sisteme secţionate şi cu bară de
transfer (ocolire). Sectionarea sistemului I de bare este realizată cu o cuplă de
separatoare, iar secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor.
Pentru legătura între sistemele de bare colectoare de 110 kV staţia este echipată cu o
cuplă combinată, care poate avea rol de transfer (ocolire) sau de cuplă transversală,
şi o cuplă transversală.
Neutrele înfăşurărilor de 110 kV ale transformatoarelor de putere sunt legate la
pământ.
Pe partea de 20 kV barele colectoare sunt de tipul cu două sisteme secţionate.
Secţionarea sistemului II – cu o cuplă longitudinală cu întreruptor. Legătura între
sistemele de bare colectoare se face prin două cuple transversale.
Neutrul de 20 kV este tratat prin rezistenţă. Echipamentul de tratare a neutrului
este conectat în derivaţie la bornele de 20 kV ale transformatoarelor de putere.
În staţia de 20 kV sunt simulate cinci linii subterane şi două transformatoare de
servicii interne.
Dispozitivele de acţionare al întreruptoarelor de 110 kV sunt de tipul
oleopneumatic, iar ale întreruptoarelor de 20 kV sunt cu resort.
Dispozitivele de acţionare ale separatoarelor sunt electrice, cu excepţia
separatoarelor de legare la pământ şi a separatoarelor de bare ale descărcătoarelor cu
rezistenţă variabilă.
Comenzile date aparatelor de comunicaţie pe schema monofilară a staţiei sunt
considerate comenzi mecanice.
Pentru comanda electrică a întreruptoarelor se foloseşte tensiunea continuă
operativă de comandă ± BC, iar pentru comanda electrică a separatoarelor se
utilizează tensiunea continuă ± BS.
Sunt simulate funcţiile de comandă (comenzi mecanice de la faţa locului şi
comenzi electrice de la distanţă), măsură, semnalizare, protecţii şi automatizări,
blocaje.
Operaţiile şi manevrele executate sunt înregistrate. Lista operaţiilor poate fi

111
salvată şi utilizată pentru a crea foi de manevră standard, utilizate ca etalon, sau
pentru evaluarea prin notă a foilor de manevre.
Se pot simula scurtcircuite în diferite puncte ale reţelei, precum şi defectări
mecanice ale întreruptoarelor.
Staţiile simulate sunt echipate cu transformatoare de forţă, bobine pentru crearea
nulului artificial, rezistenţe de tratare, transformatori de servicii interni,
transformatoare de măsură.
Sunt simulate manevre logice de tip închis/deschis, operaţii specifice
echipamentelor de comutaţie, operaţii generale din foaia de manevră şi existenţa sau
absenţa unor parametri analogici.
Formarea şi perfecţionarea personalului operativ pe simulatorul de manevră,
permite dobândirea de aptitudini şi deprinderi în luarea unor decizii optime şi rapide
pentru înlăturarea cauzelor defectelor apărute în funcţionarea instalaţiilor
tehnologice.
Se crează posibilitatea antrenării cursanţilor prin executarea de manevre,
îmbunătăţirea continuă a relaţiei om-calculator, fiecare cursant având posibilitatea şi
capacitatea de a se evalua.
Evaluarea cât mai exactă are în vedere patru criterii:
1. corectitudinea efectuării manevrelor cu succesiunea impusă (criteriu
tehnologic)
2. respectarea succesiunii foii de manevră (criteriul de disciplină)
3. realizarea stării operative finale
4. încadrarea în timpul alocat
Evaluarea se finalizează printr-un raport de evaluare listat de imprimantă.

Măsuri De Protecţia Muncii La Intervenţia In Instalaţii Electrice Aflate Sub


Tensiune

III.1. Executarea lucrărilor sub tensiune

Lucrarea fără scoatere de sub tensiune este lucrarea care se execută în una
din următoarelor situaţii (conform G.T. anexa 1, poz. 29):
a) la distanţă faţă de părţile aflate sub tensiune la care personalul executant nu
depăşeşte îngrădirile fixe de protecţie şi nu se urcă pe construcţiile de susţinere ale
instalaţiilor electrice aflate sub tensiune;
b) la distanţă mai mică decât distanţa de vecinătate la care personalul executant
este împiedicat să se apropie de părţile aflate sub tensiune, prin îngrădiri provizorii
mobile, prin carcasarea echipamentelor sau, în mod cu totul excepţional, prin
indicatoare de securitate;
c) în instalaţii la care s-a întrerupt tensiunea şi s-au realizat separările electrice,
dar care nu sunt legate la pământ şi în scurt circuit;
d) direct asupra părţilor aflate sub tensiune (lucrul sub tensiune) utilizând una din
următoarele metode de lucru:
- în contact, care se aplică la executarea de lucrări în instalaţii electrice la care

112
personalul executant utilizează mijloace de protecţie electroizolante sau
electroizolate;
- la potenţial, care se aplică la executarea de lucrări la liniile electrice aeriene de
110-750 KV şi la care personalul executant utilizează mijloace de protecţie
electroizolante şi unelte electroizolate.
Lucrările care se execută direct asupra părţilor aflate sub tensiune ale
instalaţiilor electrice prin una din metodele „în contact” sau „la potenţial” trebuie să
aibă la bază ca formă organizatorică Instrucţiuni tehnice interne de protecţia muncii
(ITI-PM) sau Atribuţii de serviciu (AS).
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în contact trebuie să se realizeze o serie
de măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
- delimitarea materială a zonei de lucru şi montarea indicatoarelor de securitate;
- luarea măsurilor pentru evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- asigurarea de către şeful de lucrare şi de către fiecare membru al formaţiei de
lucru că în spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune,
neîngrădite sau neprotejate, astfel încât să existe suficient spaţiu, care să permită
efectuarea mişcărilor necesare la lucrare, în condiţii de securitate.
Pentru executarea lucrărilor asupra instalaţiilor aflate sub tensiune la
potenţial trebuie să se realizeze următoarele măsuri tehnice:
- identificarea instalaţiilor în care urmează a se lucra;
- luarea măsurilor pentru a evitarea accidentelor de natură neelectrică;
- utilizarea dispozitivelor şi uneltelor electroizolante speciale.
În cazul în care se lucrează sub tensiune pe o linie electrică aeriană de
înaltă tensiune, trebuie să se scoată din funcţiune instalaţiile de reanclaşare
automată, pe toată durata lucrărilor.
Linia electrică aeriană de înaltă tensiune la care se lucrează şi care a
declanşat prin protecţie, nu se va reconecta decît după ce s-au clarificat motivele
declanşării.

Terminologie

Noţiunile folosite în instrucţiunile tehnologice de lucru sub tensiune în


instalaţiile electrice de înaltă tensiune au următoarele semnificaţii:
a) Instalaţii electrice în exploatare – instalaţii aflate efectiv sub tensiune sau care
pot fi puse sub tensiune prin manevrarea aparatajului de comutare precum şi a
instalatiilor care au mai fost puse sub tensiune şi sunt temporar separate vizibil prin
dezlegări de cordoane sau prin demontarea unor porţiuni de bare.
b) Unitatea de exploatare – unitate cu personalitate juridică, având în gestiune
instalaţii electrice aflate în exploatare şi întreţinere.
c) Personal de exploatare – personal care are ca sarcină deservirea operativă a
instalaţiilor electrice şi/sau de întreţinere curentă.
d) Personal de întreţinere – personalul care execută lucrări de revizii şi reparaţii,
lucrări de remediere a deranjamentelor sau de prevenire a acestora în scopul

113
menţinerii instalaţiilor electrice în stare tehnică corespunzătoare.
e) Personal delegat – personal care nu aparţine unităţii de exploatare dar
desfăşoară, cu aprobarea acesteia, o activitate temporară în instalaţii electrice aflate
în gestiunea unităţii respective.
f) Instalaţii electrice de joasă tensiune – instalaţiile legate galvanic la reţelele cu
neutrul legat la pământ, la care tensiunea de lucru între fiecare fază şi pământ în
regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 250 V şi instalaţiile legate galvanic la
reţelele cu neutrul izolat faţă de pământ la care tensiunea de lucru între faze, în
regim normal de funcţionare, nu depăşeşte 1000 V (exclusiv).
Cunoaşterea şi respectarea instrucţiunilor tehnice de protecţie a muncii este
obligatorie pentru tot personalul angrenat în executarea lucrărilor sub tensiune.
Responsabilitatea aplicării instrucţiunilor revine fiecărui lucrător, potrivit funcţiei ce
o deţine. Personalul cu funcţii de conducere răspunde de asigurării dotării,
controlului şi instruirii personalului. Personalul este obligat să folosească la lucrări
echipamentul de lucru şi protecţie adecvat fiind obligat de a preveni sau opri orice
acţiune care ar putea conduce la o accidentare proprie sau a altei persoane.

Condiţii ce trebuie să le îndeplinească personalul pentru executarea lucrărilor sub


tensiune
Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune
personalul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie sănătos din punct de vedere fizic şi psihic;
- să fie calificat profesional pentru lucrările ce i se încredinţează;
- să fie instruit şi verificat din punct de vedere al protecţiei muncii;
- să cunoască procedeele de scoatere de sub tensiune a persoanelor electrocutate
şi de acordare a măsurilor de prim ajutor;
- să fie autorizat pentru executarea lucrărilor sub tensiune.
Executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune, se
permite numai personalului ce face parte din unităţile de exploatare. Nu se admite
executarea acestor lucrări de către personalul delegat.

III. 2. Măsuri organizatorice de protecţie a muncii pentru executarea de lucrări


sub tensiune

Pentru executarea lucrărilor sub tensiune în instalaţiile electrice de joasă tensiune


sunt necesare următoarele măsuri organizatorice:
a) Îndeplinirea formelor de admitere la lucru sau dispunerea de lucrări
consemnându-se într-un registru special:
- instalaţiile în care urmează a se lucra;
- numărul Instrucţiunii tehnice interne de protecţie a muncii în baza căreia
urmează a se executa lucrarea;
- numele şefului de lucrare şi numărul membrilor formaţiei de lucru;
- data executării lucrărilor;
- semnăturile persoanei care dispune executarea lucrărilor şi a şefului de

114
lucrare.
b) Admiterea la lucru;
c) Controlul activităţii formaţiei de lucru şi supravegherea în timpul lucrului.
Răspunderea directă a pregătirii şi executării lucrărilor sub tensiune revine
următoarelor persoane:
- persoana care dispune executarea lucrării;
- persoana care admite la lucru (admitentul);
- şeful de lucrare;
- executanţii formaţiei de lucru.
Persoanele care fac parte din efectivul formaţiei de lucru (executanţii)
trebuie să aibă grupele de autorizare prevăzute în instrucţiunile tehnice interne
(ITI-P) specifice fiecărei categorii de lucrare şi să facă parte din unitatea de
exploatare. Executanţii de lucrări răspund de cunoaşterea şi aplicarea întocmai a
normelor de protecţia muncii specifice şi de respectarea cu stricteţe a delimitărilor
materiale ale zonei de lucru, desfăşurându-şi activitatea în limitele acestei zone.
Începerea lucrărilor sub tensiune se va face numai după delimitarea materială a
zonei de lucru şi luarea măsurilor tehnice de asigurare împotriva accidentelor de
natură neelectrică.
Pe toată durata desfăşurării lucrărilor, membrii formaţiei de lucru se
subordonează şefului de lucrare.
Întreruperile ca urmare a imposibilităţii de continuare a lucrărilor se fac prin
grija şi pe răspunderea şefului de lucrare la iniţiativa sa, sau la iniţiativa unui
membru a formaţiei de lucru însuşite de şeful de lucrare, la apariţia oricărui fenomen
sau situaţie ce poate conduce la accidentarea personalului şi anume:

- apariţia furtunilor;
- apariţia descărcărilor atmosferice în zonă;
- constatarea unei situaţii în instalaţie neprevăzută în I.T.I.;
- apariţia unei situaţii tehnologice ce prezintă potenţial de accidentare;
- nerespectarea disciplinei sau a normelor de protecţie a muncii de către membrii
formaţiei de lucru.
La executarea lucrărilor sub tensiune se vor folosi numai mijloace de protecţie
electroizolante care corespund standardelor sau normelor tehnice în vigoare.
Mijloacele de protecţie electroizolante utilizate sunt:
- mănuşi electroizolante de joasă tensiune (asociate cu mănuşi din tercot, de
bumbac sau lână);
- mănuşi electroizolante de înaltă tensiune;
- cizme electrizolante;
- covoare electrizolante mobile;
- platforme electroizolante;
- indicatoare de tensiune de joasă tensiune.
Înainte de fiecare folosire a unui mijloc de protecţie personalul executant este
obligat să facă o verificare a acestuia privind:
- starea tehnică generală (lipsa defectelor exterioare, starea de curăţenie, lipsa de

115
umiditate, etc.);
- respectarea termenilor încercărilor periodice.
Ca mijloc de protecţie împotriva acţiunii arcului electric şi a
traumatismelor se folosesc:
- ochelarii de protecţie;
- casca de protecţie;
- centura de siguranţă.

Condiţii generale pentru executarea lucrărilor sub tensiune


În instalaţiile electrice de joasă tensiune, lucrările sub tensiune se execută
folosind metoda de lucru în contact. Lucrările se execută în baza Instrucţiunilor
tehnice interne (conform 3.I.R.E-I42-82).
La executarea lucrărilor sub tensiune se va ţine seama de următoarele condiţii
meteorologice:
- în caz de precipitaţii atmosferice slabe lucrările pot fi începute şi continuate;
- în caz de precipitaţii atmosferice intense ceaţa densă, descărcări atmosferice sau
vânt puternic, lucrările nu pot fi începute şi nici continuate.
Urcarea pe stâlpii liniilor electrice aeriene cu dispozitive portative de urcat pe
stâlpi (cârlige cu gheare sau cu tampoane de cauciuc) se va face numai după
verificarea prealabilă a acestora la baza şi apoi pe parcursul urcării.
Executarea de lucrări sub tensiune la coronamentele liniilor electrice aeriene prin
urcare directă pe stâlpi este interzisă în cazul stâlpilor metalici de beton sau de lemn
asimilate acestora. În asemenea situaţii lucrările de coronamente se vor executa din
autotelescop, autoscară sau de pe alt utilaj de urcat electroizolant, precum şi de pe
scara de lemn (în formaţie de două persoane).
În anexă sunt prezentate două modele de I.T.I.P întocmite pentru:
- Înlocuirea unui izolator de susţinere;
- Racordarea unui branşament.

Echipament De Lucru Si Protecţie Pentru Electricieni

Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat să


fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor
riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă,
precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot
fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin
măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
Echipamentul individual de protecţie trebuie să respecte cerinţelor esenţiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru
introducerea lor pe piaţă.
Orice echipament individual de protecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:

116
- să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un
risc mărit;
- să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
- să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;
- să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările
necesare.
În cazul în care prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai
multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie
compatibile şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile
respectiv/respective.
Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc,
caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător şi de performanţa
echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să informeze lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
Angajatorul trebuie să asigure instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul,
organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de
protecţie.
Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile
specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor
specifice şi excepţionale.
Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie să
evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să îl
folosească îndeplineşte cerinţele esenţiale de securitate ale echipamentelor
individuale de protecţie.
Această evaluare cuprinde:
a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în
considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil
cu caracteristicile prevăzute la lit. b).

Ne propunem o prezentare generală a echipamentului de lucru şi protecţie folosit


de electricieni, cuprinzând şi unele observaţii şi propuneri făcute în scopul
îmbunătăţirii echipamentului de lucru şi protecţie.
Sunt tratate următoarele capitole:
A – Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie
B – Protecţia ochilor cu ochelari de protecţie
C – Protecţia mâinilor şi a braţelor
D – Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie
E – Îmbrăcămintea de lucru şi protecţie.

117
A. Protecţia capului cu ajutorul căştilor de protecţie.
Casca de protecţie protejează simultan, direct şi indirect. Acţiunea de protecţie
directă constă în excluderea posibilităţii unui contact nemijlocit între agentul
mecanic şi craniu, subansamblul activ fiind calota. Acţiunea de protecţie indirectă
constă în amortizarea complexă prin care parametrii mecanici sunt diminuaţi şi
redistribuiţi.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească casca de protecţie sunt:
- să realizeze protecţia capului împotriva şocului produs de agenţii mecanici;
- să fie fiziologice;
- să fie igienice.
Criteriile limitative pe care trebuie să le satisfacă căştile de protecţie sunt:
- protecţia faţă de agenţii mecanici
- criteriu ergonomic.
Caracteristicile fiecărui tip de cască de protecţie sunt dictate de condiţiile
specifice fiecărui loc de muncă nefiind posibilă realizarea unui tip universal de
cască de protecţie.
a. Elementele constructive ale căştilor de protecţie sunt:
- calota
- echipamentul interior constituit din sistemul de fixare şi reglare pe cap.
- anexele căştii.
1. Calota.
- Vârful calotei acoperă creştetul capului şi poate fi dintr-un material deosebit de
restul calotei, cu rezistenţă superioară la impact.
- Nervurile rigidizează şi măreşte rezistenţa calotei la impactul întâmplător.
Sistemul de nervuri este amplasat de obicei după raţiunile de optimizare a
tehnologiei injecţiei (la materiale sintetice) sau după criterii estetice de simetrie. Nu
se respectă însă gradul de expunere al regiunii lor craniene şi nici topografia
contraforturilor craniene.
- Marginea calotei este o îngroşare continuă a peretelui calotei la nivelul
perimetrului acestuia contribuind la protecţia feţei şi â urechilor de căderile
întâmplătoare a diverselor corpuri de la înălţime.
- Cozorocul este destinat protejării ochilor şi a nasului. Lungimea cozorocului se
recomandă să fie limitată la 50-55 mm. Dezavantajul cozoroacelor mai lungi:
mărirea greutăţii căştii dezechilibrând-o, crearea unei apăsări pe frunte, obiectele
căzute pe cozoroc dau o valoare mai mare momentului învârtitor, casca fiind scoasă
de pe cap. Cozoroacele prea scurte devin ineficiente. Înclinarea cozorocului se
recomandă să fie sub 30˚, înclinarea mai mare a cozorocului limitând câmpul vizual
în sus. Nu se admit proeminenţe pe faţa interioară a cozorocului (nervuri, profile)
sau exfolieri.
- Borul este evazarea plană directă a peretelui calotei, sau a marginei calotei,
înconjurând tot perimetrul, protejând fruntea, urechile, ceafa şi umerii obrajilor,
împotriva agenţilor mecanici şi a picăturilor de ploaie. Borul apără şi de insolaţie.
Lăţimea borului mai mare de 30 mm sunt jenante, periculoase şi inadmisibile.
- Jgeabul colector de apă obţinut prin rularea marginii perimetrului calotei în

118
formă de jgheab.
- Sistemul de ventilare este format din orificii plasate pe suprafeţele calotei cu
reglarea obturării totale sau parţiale a acestor orificii şi de spaţiul format din bride
de dimensionare â circumferinţei capului şi de peretele interior al căştilor .
Căştile care au numai unul din aceste două elemente ale sistemului de ventilaţie
rezolvă parţial problema microclimatului.
Calota căştii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure menţinerea unui spaţiu liber între peretele interior al calotei şi banda
de contur de cel puţin 5 mm, iar în mod normal să nu depăşească 20 mm pentru a nu
influenţa defavorabil stabilitatea căştii pe cap. În zona vârfului calotei, spaţiul liber
ajunge la cel puţin 30 mm.
- grosimea pereţilor calotei şi traseul nervurilor trebuie corelate cu topografia
grosimii pereţilor calotei craniene.
- suprafaţa exterioară a calotei trebuie să fie alunecoasă, colorată uniform în
culori deschise şi fără defecte.
- nici un element al calotei să nu prezinte muchii ascuţite îndreptate spre
interiorul calotei.
- să aibă rezistenţă la acţiunea directă â flăcării şi neinflamabilitate, precum şi
capacitate de electroizolaţie.
2. Echipamentul interior al căştii.

- Sistemul de fixare este partea din ansamblul interior al căştii – coafura –


constituit bride, inele, butoni, şireturi etc.
Butoanele, capsele, niturile de fixare pentru casca pentru electricieni trebuie să
fie din materiale sintetice izolante.
- Sistemul de amortizare este format din elementele echipamentului interior care
vin în contact cu capul purtătorului: banda de contur (lăţime 28-35 mm) bride radiale
( se recomandă 6 bride a 25 mm, dispuse simetric) brida centrală (nereglabilă),
tampoanele din material plastic.
Echipamentul interior trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- să asigure o bună stabilitate pe cap
- să respecte înălţimile minime de purtare, respectând în mod obligatoriu spaţiul
liber de 30 mm.
- să fie uşor reglabil şi asigurat împotriva autodereglării.
- suprafaţa de contact cu craniul să nu depăşească 10-25 mmp.
- să fie uşor demontabil.

3. Anexele căştii de protecţie


Sunt elementele, piesele şi subansamblurile suplimentare necesare pentru a
îmbunătăţi condiţiile de portabilitate: apărătoarea de la ceafă şi urechi, cureaua de
bărbie, capişonul.

b. Materiale folosite pentru casca de protecţie:


- Textolitul prezintă cea mai slabă rezistenţă la şoc, are cea mai mare greutate

119
specifică, cea mai mică duritate Brinell, alungire şi rezistenţă la sfâşiere
insuficiente în comparaţie cu celelalte materiale; referitor la construcţia căştilor de
textolit se constată că au calotele prea puţin adânci existând tendinţa ca purtătorul să
desfacă şireturile. Astfel spaţiul de amortizare subcalotor este practic desfiinţat,
casca purtându-se inutil, capacitatea de preluare a energiilor nefiind asigurată.
- Materialele plastice prezintă o serie de avantaje: greutate specifică mică,
calităţi electroizolante bune, proprietăţi fizico-chimice bune, se prelucreză uşor.
- Polietilena prin caracteristicile sale superioare este cel mai indicat material
pentru înlocuirea textolitului.
c. Tipuri de căşti:
- Cască de protecţie din textolit tip A are o calotă de formă ovală, cu marginea
terminală printr-un mic bor. Coafura internă de fixare a căştii pe cap este fixată
de interiorul căştii prin butoni rapizi sau nituri.
- Cască de protecţie din textolit tip B are o calotă de care se prinde cu ajutorul
unei sârme de oţel (diametrul de 1 mm) o bandă de carton sau preşpan prevăzută
cu dispozitivul interior de amortizare. În interiorul căştii pe dispozitivul de
amortizare se poate fixa o pelerină pentru protecţia urechilor şi a cefei împotriva
curenţilor reci, a umezelii şi a prafului.
- Cască de protecţie din textolit tip C se prezintă sub formă de şapcă avînd un
dispozitiv interior de amortizare, reglabil (prezintă 7 bride radiale). Calota este
rigidizată prin patru nervuri.
- Cască de polietilenă de joasă presiune formată dintr-o calotă elipsoidală cu
suprafaţa netedă, rigidizată prin 6 nervuri conexe. Bridele dispozitivului de fixare â
căştii pe cap sunt reglabile. Brida de la spate a dispozitivului se aşează pe ceafă,
mult sub nivelul căştii permiţând fixarea căştii mai bine pe cap.
- Casca Champion KSU are o bună stabilitate pe cap şi un jgheab de apă
colector, coafura interioară reglabilă precis şi uşor pe laterale intercalată între
coafură şi calotă are o bandă antişoc. Este igiencă şi lavabilă, toate elementele sunt
demontabile, fără cusături, capse şi cordoane. Este climatizabilă. Greutatea totală
inclisiv coafura 270 gr. Este fabricată din materiale plastice injectabile, insensibile la
influenţe atmosferice. Asigură protecţie electrică până la 20.000 V.
- Casca K.S.K.P. luminescentă are caracteristici identice recomandabilă pentru
lucrări de întuneric. Prezintă luminozitate constantă care se încarcă la lumina
naturală şi artificială. Greutatea (fără coafură) 300 gr. Asigură o protecţie electrică
pâna la 20.000 kv.
- Căşti de protecţie din materiale termoplaste (firma Petitcollin – Franţa). Au
proprietate dielectrică foarte bună.
- Cască dielectrică pentru muncitorii care lucrează la tensiuni înalte, are calota
construită din bistan (policarbonat).

Păstrarea şi întreţinerea căştilor de protecţie

Căştile se păstrează aşezate în rafturi în încăperi cu temperatură şi umiditate


normală a atmosferei de încăpere (t = 20˚C, f = 50%). Se vor feri de radiaţiile directe

120
ale surselor de căldură (paravane de azbest, geamuri văruite). După depozitare
îndelungată, căştile trebuie recondiţionate înainte de folosire. Recondiţionarea constă
în menţinerea în atmosferă cu t = 18 - 20˚C, f = 60 – 80%) timp de 24 ore.

Căştile de protecţie se întreţin prin:


- spălare cu apă şi săpun;
- dezinfectare;
- reimpregnare sau retratare cu diverse straturi de protecţie.

B. Protecţia ochilor şi a feţei cu ochelari de protecţie

Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă următoarele calităţi:


- lentilele să fie nedeformabile, să fie optic neutre;
- lentilele să aibă o luminozitate suficientă şi un câmp vizual cât mai intens
posibil, mai ales în sens orizontal;
- lentilele nu trebuie să formeze cioburi tăioase sub efectul unui şoc,
interzicându-se folosirea sticlei obişnuite;
- ochelarii trebuie să se adapteze la formatul feţei;
- lentilele şi ramele să fie neinflamabile;
- aerarea trebuie să fie satisfăcătoare pentru â evita aburirea părţii optice.
a). Materialele folosite:
- sticlă minerală securizată, sticlă tip triplex, sticlă specială;
- materiale plastice.
b). Caracteristicele fiziologice ale ochelarilor de protecţie.
1.Acuitatea vizuală – joacă un rol în viteza perceperii vizuale, având importanţă
în asigurarea vederii în profunzime, în perceperea formelor obiectelor şi în alte
funcţii vizuale. Acuitatea vizuală trebuie urmărită în raport cu următoarele situaţii: în
timpul purtării unor ochelari cu vizor dintr-un material transparent fără defecţiuni, în
timpul aburirii vizoarelor, după purtarea ochelarilor un timp îndelungat.
2. Câmpul vizual.
Este necesar un câmp vizual suficient pentru a se da posibilitatea observării
mişcării persoanelor din jur, în scopul coordonării muncii proprii cu â celorlalţi
pentru o mai bună desfăşurare a activităţii.
3. Poziţia corectă â ochelarilor pe figură.
Pentru asigurarea câmpului vizual, e necesar ca ochelarii să se adapteze cât mai
bine pe figura purtătorului, vizoarele să corespundă deschiderii orbitelor iar centrul
lor să coincidă pe cât se poate cu orificiul pupilelor.Este necesară confecţionarea
ochelarilor pe mai multe mărimi.
Existenţa unui microclimat favorabil în spaţiul de sub ochelari este condiţionată
de posibilitatea schimbului de aer dintre aceste spaţii şi mediul înconjurător. Astfel
evacuarea transpiraţiei se poate face în întregime fără să se producă o suprasaturare a
aerului de sub ochelari cu vapori de apă iar diferenţa de temperatură între această
regiune şi exterior să fie mică, împiedicând aburirea vizoarelor. Practic această
situaţie nu se poate realiza, deoarece protecţia ochilor prin intermediul ochelarilor

121
este condiţionată de necesitatea unei construcţii închise. Ochelarii închişi etanşi
crează în orice condiţii de purtare un microclimat neigienic în spaţiul de sub
ochelari, având diferenţe mari faţă de microclimatul înconjurător. Ochelarii cu
apărătoare laterală (semideschişi) asigură un microclimat apropiat de cel al mediului
exterior. Cu cât distanţa dintre faţă şi lentile este mai mare cu atât microclimatul din
spaţiul de sub ochelari este mai favorabil. Durata de apariţie a aburirii este invers
proporţională cu intensitatea efortului depus.
Ochelarii de protecţie trebuie să satisfacă cerinţe legate de caracteristicile noxei
oculare (arcul electric şi lovirii) caracteristicile locului de muncă (în încăperi închise
sau aer liber şi la înălţime) caracteristicile organismului uman, caracteristicile
constructive. Funcţie de aceste cerinţe pentru îmbunătăţirea microclimatului în
spaţiul de sub ochelari este necesar ca la ochelarii folosiţi de electricieni să fie mărită
distanţa dintre faţă şi lentile, iar pentru asigurarea unui câmp vizual corespunzător
este necesară adoptarea unui model de ochelari cu protecţie panoramică.

C.Protecţia mâinilor şi a braţelor

Protecţia mâinilor se realizează folosind mănuşile de cauciuc lungi cu cinci


degete, dielectrice. Pentru â fi folosite este necesar ca mănuşile să fie verificate şi în
perfectă stare. Neajunsul principal este transpiraţia mâinii sub mănuşi. Mănuşile
trebuie să fie păstrate la temperatura de 20 - 25˚C.
Când mănuşile se poartă o perioadă mai îndelungată, ele se pot îmbrăca deasupra
unor mănuşi de bumbac uşoare, talcarea lor uşurează îmbrăcarea mâinilor. Este
indicat ca mănuşile să fie spălate, atât pe partea interioară cât şi pe partea exterioară
cu săpun. După fiecare întrebuinţare mănuşile trebuie curăţate.
Pe lângă mănuşi, protecţia mâinilor se realizează şi cu palmare şi degetare.

D.Protecţia picioarelor cu ajutorul mijloacelor de protecţie

Două probleme de bază se pun în legătură cu asigurarea confortului în timpul


purtării încălţămintei: problema microclimatului din interiorul încălţămintei şi
problema formatului. Microclimatul neigienic în spaţiul dintre cizmă şi picior se
caracterizează prin temperatură şi umiditate ridicată, care determină creşterea
temperaturii pielii şi senzaţia de încălzire. Umiditatea ridicată este determinată de
acumularea şi suprasaturarea cu vapori de apă proveniţi din transpiraţie, â spaţiului
respectiv şi prin imposibilitatea eliminării vaporilor din exterior (din cauza
impermeabilităţii cauciucului şi a formatului cizmei care nu permit aerisirea
piciorului în timpul mersului). Neevaporarea transpiraţiei duce la scăderea
rezistenţei electrice interioare a cizme. Ţesăturile cele mai bune sunt tricotajele din
bumbac, gros care se pot utiliza sub forma de căptuşeală pentru cizme, sau ciorapi .
Cizmele, şoşonii şi galoşii electroizolanţi trebuie să difere de cizmele, şoşonii şi
galoşii destinaţi altor scopuri prin aspectul lor exterior, prin culoare, prin lipsa lor de

122
luciu sau alte semne distinctive speciale. Se păstrează în dulapuri sau lăzi închise. Se
recomandă să fie păstrate într-un loc răcoros şi întunecos.

E. Îmbrăcămintea de protecţie şi de lucru.

Îmbrăcămintea trebuie să păstreze corpul omului de diferite acţiuni mecanice,


arsuri, murdărie şi umiditate. Trebuie să realizeze starea termică a organismului
prevenind supraîncălzirea şi subrăcirea lui, că contribuie la prevenirea îmbolnăvirilor
de răceală (să fie permeabilă pentru aer şi vapori). Ţesăturile destinate
îmbrăcămintei de protecţie trebuie să satisfacă următoarele condiţii de bază:
- să posede parametri superiori în ceea ce priveşte rezistenţa la sfâşiere, agăţare,
împungere, crestare, uzură prin frecare.
- să fie uşoare şi flexibile, satisfăcând condiţiile de igienă şi confort.
Din punct de vedere al specificului activităţii electricienilor cele mai bune
rezultate le oferă docul.
Actualmente echipamentul de lucru pentru electricieni este format din salopete cu
cele două părţi componente pantalonul şi bluza de salopetă, care nu satisfac
întrutotul cerinţele impuse specificul activităţii electricienilor prezentând unele
lipsuri (ex: pentru electricienii de exploatare):
- nu sunt prevăzute cu detalii auxiliare corespunzătoare (buzunare, butoniere)
pentru păstrarea sculelor.
- nu asigură protecţia integrală a corpului în cazul manevrelor la înălţime, bluza
iese din pantalon, incomodând pe cel care lucrează; nu este rezolvată problema
fixării pantalonilor de salopetă pe corp (la brâu şi la gleznă).
Consider că rezultatele satisfăcătoare în activitatea electricienilor de exploatare ar
avea adoptarea unei îmbrăcăminte de lucru tip combinezon

Influenţa Cîmpurilor Electromagnetice

IV 1. Terminologie

- Câmpuri electromagnetice – câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice,


magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe până la 300 GHz
- Valori limită de expunere – limite de expunere la câmpuri electromagnetice a
căror respectare asigură protecţia lucrătorilor la câmpuri electromagnetice împotriva
efectelor nocive cunoscute împotriva sănătăţii
- Valori de declanşare a acţiunii – nivelul parametrilor direct masurabili
(E,H,B,S) de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri de protecţie;
respectarea valorilor de declanşare asigură respectarea valorilor limită de expunere

Parametri direct masurabili ce caracterizează expunerea la câmpuri


electromagnetice

123
- Ic – curentul de contact dintre o persoană şi un obiect (A)
- J – densitatea de curent – curentul care traversează o unitate de suprafaţă,
perpendiculară pe fluxul de curent, într-un volum conductor (A/m2).
- E – intensitatea câmpului electric (E) – forţa exercitată asupra unei particule
încărcate independent de deplasarea ei în spaţiu (V/m)
- H – intensitatea câmpului magnetic (H) – împreună cu inducţia magnetică
defineşte un câmp magnetic în orice punct din spaţiu (A/m)
- B – inducţia magnetică sau densitatea de flux magnetic (B) – forţa exercitată
asupra sarcinilor mobile (T). În spaţiul liber şi în materiile biologice pot fi utilizate
atât inducţia magnetică cât şi intensitatea câmpului magnetic (1A/m = 4 x 10-7T)
- S – densitatea de putere – cantitatea de putere radiantă, incidentă perpendicular
pe o suprafaţă împărţită la aria acelei suprafeţe (W/m2).
- SA – absorbţia specifică a energiei – energia absorbită pe unitate de masă de
ţesut biologic (J/Kg)
- SAR – rata de absorbţie specifică a energiei medii pe întregul corp sau pe o
anumită parte a corpului – debitul cu care este absorbită energia pe unitate de masă
de ţesut corporal (W/Kg).
SAR pe întregul corp este o mărime acceptată pentru a stabili raportul între
efectele termice nocive şi expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă (RF).
SAR medie pe întregul corp şi SAR locală sunt necesare pentru a evalua şi limita
depozitarea excesivă de energie pe părţile mici ale corpului în condiţii speciale de
expunere (expunerea unei persoane legate la pământ la frecvenţă radio inferioară din
domeniul de frecvenţe în MHz sau expunerea unei persoane în câmpul apropiat unei
antene .
Pot fi măsurate direct: inducţia magnetică (B), curentul de contact (Ic),
intensitatea câmpului electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H) şi densitatea
de putere (S).
În funcţie de domeniul de frecvenţă se prevăd valori limită de expunere pentru
densitatea de curent indus în cap şi trunchi, SAR medie, pentru întregul corp, SAR
localizata (cap şi trunchi), SAR localizate (membre), densitatea de putere.
Valorile limită de expunere pentru densitatea de curent trebuie să protejeze
împotriva efectelor acute ale expunerii asupra ţesuturilor sistemului nervos central la
nivelul capului şi al trunchiului. Datorită eterogenităţii electrice a corpului uman
trebuie calculată media densităţilor de curent pe o secţiune de 1 cm2, perpendiculară
pe direcţia curentului.
Pentru câmpuri electromagnetice în impulsuri ori tranzitorii sau pentru expunerea
simultană la câmpuri de frecvenţe multiple, trebuie să se aplice metode de evaluare,
de măsurare şi de calcul adecvate, care permit analizarea caracteristicilor formei de
undă şi a naturii interacţiunilor biologice conform standardelor naţionale în domenii
armonizate cu standardele europene stabilite de CENELEC (Comitetul European
pentru Standardizare şi Electrotehnică)
Valorile de declanşare a acţiunii se obţin plecând de la valori limită de expunere
în conformitate cu principiile stabilite de Comisia internaţională pentru protecţia

124
împotriva radiaţiilor neionizate prin limitarea expunerii la radiaţii neionizate
(ICNIRP 7/99).

IV. 2. Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor

În îndeplinirea obligaţiilor prevazute în Legea 319/2006 angajatorul trebuie să


evalueze şi dacă este necesar, să masoare şi/sau să calculeze nivelurile câmpurilor
electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii acordând atenţie deosebită:
- nivelului, spectrului de frecvenţă, duratei şi timpului expunerii
- valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
- efectele asupra stării de sănătate şi securităţii lucrătorilor care aparţin unor
grupuri sensibile la riscuri specifice
- efectelor indirecte: interferenţele cu echipamente şi dispozitive medicale
electronice, inclusiv stimulatoare cardiace şi alte dispozitive implantate, riscul de
proiectare a obiectelor feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie
magnetică mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive
detonatoare, incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor
inflamabile datorită scânteielor provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau
descărcări de scântei.
- existenţa unor echipamente de muncă proiectate pentru a reduce nivelurile de
expunere la câmpuri electromagnetice
- informaţiile adecvate obţinute în urma supravagherii stării de sănătate, inclusiv
informaţiile publicate
- sursele de expunere multiple
- expuneri simultane la câmpuri de frecvenţă multiple
Angajatorul trebuie să deţină o evaluare a riscurilor în conformitate cu art. 12
alin. (1) lit. a din Legea nr. 319/2006 şi trebuie să stabilească măsurile pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în conformitate cu art. 14-20. În cazul
depăşirii valorilor de declanşare a acţiunii angajatorul trebuie să pună în aplicare un
program de măsuri tehnice şi organizatorice pentru încadrarea în valori normale
prin:
- adoptarea unor metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la
câmpuri electromagnetice
- alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice
- reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, recurgerea la mecanisme de
blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a stării de sănătate
- programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de muncă, a locului de
muncă şi a posturilor de lucru
- proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru
- limitarea duratei şi a intensităţii expunerii
- asigurarea cu echipament adecvat de protecţie individuală
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice are la
bază principiile generale de prevenire prevăzute de Legea 319/2006.

125
Primul Ajutor În Caz De Electrocutare

Prin electrocutare se înţelege totalitatea tulburărilor provocate de trecerea


curentului electric prin corp, urmare a contactului direct sau indirect cu un
conductor electric.
Se foloseşte termenul de electrocuţie în cazul leziunilor mortale şi de
electrocutare pentru leziunile compatibile cu viaţa.
Accidentul prin electrocutare apare atunci cînd corpul omului se
intercalează accidental între două puncte cu potenţiale electrice diferite- situaţii
în care prin el circulă un curent capabil ,să afecteză funcţiile vitale ale
corpului (respiraţia, circulaţia sîngelui şi activitatea nervoasă)
Accidentele se pot produce fie prin atingere directă de tip bifazic(bipolar)
corpul devenind altfel un şunt, fie de tip monofazic (unipolar) cînd corpul se
interpune între două conductoare electrice sau între un conductor electric şi
pământ.
Accidentele se pot produce şi prin atingere indirectă ca în cazul inducţiei
cind un conductor electric din apropierea unui curent electric cu potenţial
ridicat prezintă un curent de autoinducţie(periculos cu accidentatul atingerea
apei în care au căzut fire electrice etc.) . Primul caz de electrocutare
accidentală a fost semnalat în 1897.
Toate sistemele de protecţie împotriva electrocutărilor iau în calcul limitele
admise pentru curent prin corpul uman, tensiunile de lucru , tensiunile de
atingere şi de pas, tensiunile prin cuplaj inductiv în vederea realizării
protecţiei împotriva electrocutărilor în instalaţii electrice de curent continuu şi
de curent alternativ de frecvenţă industrială.
Pentru proiectarea şi stabilirea unor sisteme de protecţie împotriva
electrocutărilor limita maximă admisă a impedanţei totale a corpului uman,
Z(se considera egală cu rezistenţa ohmică a corpului, R) este:
Zh=R=1000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere
directă.
Zh=R=3000Ω - în cazul protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere
indirectă.
În funcţie de intensitatea curentului care străbate corpul omenesc se produc
următoarele efecte:
- 0,5 – 2mA- prag de senzaţie.
- 2 – 3 mA-senzaţie tremur, înţepături.
- 3 – 10 mA-convulsii, şoc electric.
- 10 – 18 mA –contracţii musculare dureroase.
- 18 - 25 mA-respiraţie grea.
- 25 - 75 mA-şoc electric sever.
- 75 - 200 mA-fibrilaţie ventriculară
- 200--1000mA-arsuri la punctele de intrare şi ieşire din organism
- 1000-4000 mA-arsuri grave

126
Limitele maxime admise ale curenţilor prin corpul omului,considerate în
calcule pentru stabilirea unor sisteme de protecţie împotiva electrocutărilor
sunt stabilite funcţie de felul curentului, numărul sistemelor de eliminare a
defectului, timpul de întrerupere la protecţia de bază t stabilit conform
documentaţiilor specifice.
În cazul protecţiei împotiva curenţilor capacitivi se consideră următoarele
limite maxime admise ale curenţilor prin corpul omului, pentru un timp mai
mare de 3 s:
- 30 mA -dacă se consideră R= 0
- 10mA-dacă se consideră R=3000
Valorile curenţilor şi efectele lor au fost grupate în zone de pericol astfel:
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA pericolul de deces
este foarte redus.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de
200 mA- pericol de paralizare a funcţiilor sistemului nervos , de apariţie a
stopului respirator sau stopului cardiac.
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA probabilitate
ridicată de deces , agravată de efectele termice ale curentului electric.
Efectele cele mai probabile de paralizare a funcţiilor sistemului nervos le
provoacă intensităţile curenţilor de tip industrial(380/220 V).
Timpul de expunere(timpul de trecere a curentului prin corpul omenesc)
este foarte important mai ales în raport cu intensitatea curentului .Cu cât
timpul este mai scurt, valoare curentului la care omul reuşeşte să se desprindă
este mai mare şi invers.
Din motive de protecţie limitele timpului de deconectare a instalaţiilor
electrice de joasă tensiune trebuie să fie de 0,2 sec. pentru tensiuni pînă la
250 V şi 0,1s pentru tensiuni pînă la 500 V.
Traseul străbătut de curent prin corp este uneori decisiv considerându-se
foarte periculoase : mâna stîngă-piciorul drept (axa inimii) şi mâna dreaptă-
marginea superioară a bazinului.
Tensiunile de lucru ale instalaţiilor şi echipamentelor sunt conform STAS-
930-75 cu excepţia echipamentelor electrice portabile, corpurilor de iluminat şi
utilajelor mobile de sudare.
Limita maximă admisă a tensiunii de lucru pentru echipamentele electrice
portabile folosite în medii periculoase este stabilită în funcţie de măsura de
protecţie aplicată împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă şi de tipul
reţelei în care se poate aplica măsura de protecţie respectivă (STAS 2612-87).

TENSIUNE DE
NR. MĂSURA DE PROTECŢIE TIPUL REŢELEI
LUCRU MAXIMĂ
CRT. APLICATĂ DE ALIMENTARE
ADMISĂ (V)
1. Separarea de protecţie Tsau I 400
2. Izolaţie suplimentară de Tsau I 400

127
protecţie(cu dublă izolare)
3. Egalizarea potenţialelor Tsau I 400
4. Izolaţie întărită şi tensiune Tsau I 50
redusă
5. Tensiune redusă + izolaţie de Tsau I 24
lucru
6. Legare la nul(TN) sau la T 400
pământ(TT)+ echipament
electroizolant

Pentru lucrul în mediul minier(la suprafaţă sau subteran ) sunt prevederi


specifice.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru
instalaţiile şi echipamentele de joasă tensiune sunt stabilite în funcţie de
categoria reţelei de alimentare, de zona de amplasare a echipamentului
(instalaţiilor) şi de timpul de întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite
ţinînd seama că în toate situaţiile se prevede un sistem de eliminare a
defectului cu respectarea prevederilor din STAS 6119-79 şi STAS 6616-83
privind condiţiile de întrerupere în caz de defecte şi de dimensionarea a
instalaţiilor de protecţie.
Limita maximă admisă a tensiunilor de atingere şi de pas pentru
echipamentele (instalaţiile) de înaltă tensiune este stabilită în funcţie de tipul
echipamentului(instalaţiei electrice), de zona de amplasare, de tipul reţelei şi de
timpul de întrerupere în caz de defect. Limitele sunt stabilite ţinînd seama că
în toate situaţiile se prevede cel puţin un sistem de eliminare a defectului cu
respectarea prevederilor STAS 7334-83 privind condiţiile de întrerupere în caz
de defect şi de dimensionarea instalaţiilor de protecţie.
În instalaţiile electrice există un pericol de electrocutare dacă se execută
lucrări în aceste instalaţii sau în vecinătatea lor fără respectarea normelor de
protecţie a muncii. Efectele curentului electric asupra funcţiilor vitale pot avea
urmări imediate sau întrziate
Urmările imediate au ca efect paralizarea funcţiilor respiratorii şi/sau
circulatorie, respectiv apariţia stopului respirator şi/sau a stopului cardiac ori
deces instantaneu prin fibrilaţie ventriculară.
Urmări întîrziate constau într-o slăbire a forţei musculare, amorţeli, tulburări
care influenţeză centrul generator de excitaţii al inimii.
Intervenţia imediată şi competenţa în cazul unui accident salvează
accidentatul mai ales în cazul unei electrocutări.
Personalul încadrat în muncă indiferent de funcţie este obligat să cunoască
cel puţin următoarele măsuri imediate necesare a fi luate pentru readucerea la
viaţă a unuei persoane care a fost electrocutate sau axfixiate, primul ajutor în
caz de stop cardiorespirator, oprirea unei hemoragii care insoţeşte o fractură,

128
transportarea corectă a unui rănit, luarea primelor măsuri în caz de incendiu
sau avarii.
Rapiditatea cu care se intervine în operaţia de salvare prin respiraţie
artificială trebuie să ţină seama permanent de următoarele reguli:
- intervenţie după un minut crează şanse de salvare 95%.
- intervenţie după două minute crează şanse de salvare 90%.
- intervenţie după patru minute crează şanse de salvare 50% ş.a.m.d.
Operaţia de respiraţie artificială nu poate fi întreruptă decît de medic,
singurul care poate hotărâ asupra stării accidentatului.Pentru metodele de
respiraţie artificială menţionăm:
1. reanimarea cardiorespirtorie, respiraţie gură la gură şi masajul cardiac
extern.
2. metoda Sylvester.
3. metoda Sehaefeer.
4. respiraţia artificială prin insuflarea cu aparate mecanice
Supravegerea după readucerea la viaţă a accidentatului este obligatorie în
aşa fel, încât să se poată acţiona în caz de nevoie.
Primul ajutor acordat în cazul accidentatului prin electrocutare depinde de
competenţa celor prezenţi în momentul accidentului .Se întîlnesc două situaţii:
-accidentatul nu se poate desprinde de instalaţia electrică.
-accidentatul s-a desprins de instalaţia electrică nemaifiind în contact cu
aceasta şi nici în imediata ei apropiere.
În ambele situaţii persoana care acordă primul ajutor trebuie să evalueze
operativ şi rapid situaţia accidentatului şi să intervină astfel încât să nu se
suprapună riscului de accidentare
Scoaterea accidentatului de sub influienţa curentului electric impune o
serie de măsuri a căror succesiune trebuie respectată :
- întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de alimentare (în
lipsa acestuia prin deschiderea separatorului, scoaterea siguranţelor, scoaterea
din priză etc.). Dacă accidentatul este în contact cu instalaţia electrică şi se
află la înălţime trebuie luate măsuri preventive de eliminare căderii(după
întreruperea tensiunii muşchii se relaxază).
- scoaterea accidentatului de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale
sau echipamente electroizolante şi îndepărtarea accidentatului de zona de
pericol.
În cazul instalaţiilor cu tensiuni peste 1000V apropierea de accidentat
poate prezenta pericol pentru salvator din cauza tensiunii de pas. Se vor
efectua următoarele manevre:
- deconectarea instalaţiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o
persoană care cunoaşte bine instalaţia ,iar scoaterea accidentatului din instalaţii
aflate sub tensiune este permisă numai după deconectare.
- scoaterea accidentatului din instalaţie aflată sub tensiune este permisă
numai in staţiile electrice, unde operaţia se execută de personalul special
instruit în acest sens şi care utilizează mijloace de protecţie

129
electroizolante(cizme şi mănuşi de înaltă tensiune ştanga de manevră,
corespunzătoare tensiunii normale a instalaţiei).
În situaţia în care arcul electric ,(provocat de accidentat ca urmare a
atingerii instalaţiei electrice ) provoacă aprinderea hainelor se va interveni
pentru stingerea hainelor aprinse prin înăbuşire.
După scoaterea accidentatului de sub tensiune se va determina starea
clinică a victimei printr-o examinare rapidă, acţiunile de prim ajutor fiind
diferenţiate în funcţie de starea accidentatului:
- dacă accidentatul este conştient.
- dacă accidentatul este inconştient.
- dacă accidentatul prezintă vătămări sau răniri.
Chiar dacă în urma electrocutării accidentatul nu acuză stări de rău, el
trebuie ţinut în repaus timp de aproximativ 1 oră după care trebuie supus
unor cosultaţii medicale.
Dacă starea de rău se agravează :
- accidentatul va fi aşezat în poziţia culcat cu picioarele ridicate.
- îmbrăcămintea trebuie descheiată şi slăbită în zona gîtului, pieptului şi
abdomenului.
- se va asigura transportul calificat (prin salvare) la un serviciu medical de
urgenţă.
Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală
deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.

130
23. PREZENTAREA METODEI
ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI
PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE
ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ
PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

131
DESCRIEREA METODEI

SCOP ŞI FINALITATE

• determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă,


sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională;
• aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE
EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe
loc de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a
accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă,
sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.
PRINCIPIUL METODEI

• identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe


baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza
combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile;
• nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu
nivelul de risc.
UTILIZATORI POTENŢIALI

Metoda poate fi utilizată:


1. în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru integrarea
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea
sistemelor de muncă;
2. în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la
compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor
atribuţii:
• analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare
loc de muncă;
• fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
Aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate
atât în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi);

ETAPELE METODEI

1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);


2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;

132
4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;
5. propunerea măsurilor de prevenire.

INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

• Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)

→ este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată,


principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă
(executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).

• Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra


organismului uman (Anexa 2)

→ este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii


consecinţelor;
→ cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii
organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura
anatomo-funcţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a
consecinţei.

• Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii


factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3)

→ este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de


probabilitate a producerii lor;
→ gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de M.S. şi M.M.S.S.F.;
→ clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E.

• Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4)

→ cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în


sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie.

• Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)

→ construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat


în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

• Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)

133
→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a
riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;
→ acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de
muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi
(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.

• Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)

→ este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de


aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă.

APLICAREA METODEI

¾ PROCEDURA DE LUCRU

• Constituirea echipei de analiză şi evaluare

→ echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul securităţii


muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;
→ înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu
metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;
→ este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi
proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;
→ după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea
metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

• Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)

→ în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă,


urmărind:
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de
funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de
muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte
etc.;

134
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în
sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale
date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului,
pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte
normative incidente.
→ informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele
întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului
pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme,
standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii
de la locul de muncă analizat.

• Identificarea factorilor de risc din sistem

→ în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului de


muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce
disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;
→ identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării
sistemului şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză
verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin
simularea pe un model experimental sau prin procesare pe computer;
→ factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă
(Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de
manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază
respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi
dimensiuni, curba Cz etc.).

• Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională

→ pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se


utilizează lista din Anexa 2;
→ gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa 3;
informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se
obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de
muncă respectiv sau la locuri de muncă similare;
→ pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din
Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază
statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic,
săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în
frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;
→ rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de
evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6).

135
→ cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină
apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o
ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea
stabilirii unei ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de
risc cu nivelul cel mai mare de risc;
→ nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie
ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru
ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca
element de ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc;
formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
∑ ri Ri
i=1
Nr = .....................
n
∑ ri
i=1
unde:
Nr = nivelul de risc global la locul de munca;
ri = rangul factorului de risc “ i ”;
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i “;
n = numarul factorilor de risc identificati la locul de munca respectiv.
→ nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de
încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);
→ atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa
locului de muncă (Anexa 6).

• Stabilirea măsurilor de prevenire

→ pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a


sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor
evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii
(Anexa 5), în ordinea:
- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
- 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
→ se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:
- măsuri de prevenire intrinsecă;
- măsuri de protecţie colectivă;
- măsuri de protecţie individuală.
→ măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa
7).

136
¾ Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care
conţine:
→ modul de desfăşurare a analizei;
→ persoanele implicate;
→ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de
risc;
→ interpretarea rezultatelor evaluării;
→ fişele de măsuri de prevenire.

137
ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT

1. ACŢIUNI GREŞITE
1.1. Executare defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
- reglaje
- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.
1.2. Nesincronizări de operaţii
- întârzieri
- devansări
1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide
energetice etc.)
- deplasări, staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere:
z de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare
- alunecare
- împiedicare
z de la înălţime: - prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
1.4. Comunicări accidentogene
2. OMISIUNI
2.1. Omiterea unor operaţii
2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie

B. SARCINA DE MUNCĂ

1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT


CU CERINŢELE DE SECURITATE
1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite
1.2. Absenţa unor operaţii
1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)
2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA
EXECUTANTULUI
2.1. Solicitare fizică:
- efort static
- poziţii de lucru forţate sau vicioase

138
ANEXA 1 - continuare

- efort dinamic
2.2. Solicitare psihică:
- ritm de muncă mare
- decizii dificile în timp scurt
- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.
- monotonia muncii

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE

1. FACTORI DE RISC MECANIC


1.1. Mişcări periculoase
1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
- organe de maşini în mişcare
- curgeri de fluide
- deplasări ale mijloacelor de transport etc.
1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor
funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor
1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:
- alunecare
- rostogolire
- rulare pe roţi
- răsturnare
- cădere liberă
- scurgere liberă
- deversare
- surpare, prăbuşire
- scufundare
1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:
- proiectare de corpuri sau particule
- deviere de la traiectoria normală
- balans
- recul
- şocuri excesive
- jet, erupţie
1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:
- înţepătoare
- tăioase
- alunecoase
- abrazive
- adezive
1.3. Recipiente sub presiune
1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice
2. FACTORI DE RISC TERMIC
2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor
2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor
2.3. Flăcări, flame

139
ANEXA 1 - continuare

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC


3.1. Curentul electric:
- atingere directă
- atingere indirectă
- tensiune de pas
4. FACTORI DE RISC CHIMIC
4.1. Substanţe toxice
4.2. Substanţe caustice
4.3. Substanţe inflamabile
4.4. Substanţe explozive
4.5. Substanţe cancerigene
5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare
5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)
5.3. Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCĂ

1. FACTORI DE RISC FIZIC


1.1. Temperatura aerului:
- ridicată
- scăzută
1.2. Umiditatea aerului:
- ridicată
- scăzută
1.3. Curenţi de aer
1.4. Presiunea aerului:
- ridicată
- scăzută
1.5. Aeroionizarea aerului
1.6. Suprapresiune în adâncimea apelor
1.7. Zgomot
1.8. Ultrasunete
1.9. Vibraţii
1.10 Iluminat:
- nivel de iluminare scăzut
- strălucire
- pâlpâire

140
ANEXA 1 - continuare

1.11. Radiaţii
1.11.1. Electromagnetice:
- infraroşii
- ultraviolete
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
- laser
1.11.2. Ionizante:
- alfa
- beta
- gamma
1.12. Potenţial electrostatic
1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,
surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)
1.14. Pulberi pneumoconiogene
2. FACTORI DE RISC CHIMIC
2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC
3.1. Microorganisme în suspensie în aer:
- bacterii
- virusuri
- richeţi
- spirochete
- ciuperci
- protozoare etc.
4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI
- subteran
- acvatic
- subacvatic
- mlăştinos
- aerian
- cosmic etc.

141
ANEXA 2
LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE
ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)

Nr. CONSECINŢE LOCALIZAREA CONSECINŢELOR


crt. POSIBILE Cu- Cu- Ab- Te- Apa- Apa- Apa- Apa- Sistem osteoarticular Sis- Organe de simţ Sis- Multi-
tie tie do- gu- rat rat rat rat Co- Membru superior Membru tem Ochi Nas Ureche tem plă
inferior
cra- tora- men ment respi- car- di- re- loana mus- ner-
nia- cică rator dio- ges- na verte- Braţ Palmă Coap- Pi- cular In- Ex- vos
brală Antebraţ Degete să cior
nă vas tiv l Gam-
ter- ter-
-cu- bă nă nă
lar D S D S
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
1. Plagă - tăietură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- înţepătură x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -
4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x
6. Arsură - termică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
- chimică x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x
8. Leziuni ale organelor in- - - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x
terne
9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
11. Intoxicaţie - acută - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
- cronică - - - x x x x x - - - - - - - - - - - - x x
12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
14. Îmbolnăviri respiratorii - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
cronice provocate de pul-

142
ANEXA 2 - continuare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
beri organice şi substanţe
toxice iritante (emfizem
pulmonar, bronşită etc.)
15. Astm bronşic, rinită vaso- - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -
motorie
16. Boli prin expunere la - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x
tem-peraturi înalte sau
scăzute (şoc, colaps
caloric, dege-rături)
17. Hipoacuzie, surditate de - - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -
percepţie
18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
19. Tumori maligne, cancer x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
profesional
20. Artroze cronice, periartri- - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x
te, stiloidite, osteocondili-
te, bursite, epicondilite,
discopatii
21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -
22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x
23. Laringite cronice, nodulii - - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -
cântăreţilor
24. Astenopatie acomodativă, - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
agravarea miopiei
existen-te
25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
26. Conjuctivite şi keratocon- - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
junctivite
27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -
28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

143
ANEXA 2 - continuare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
29. Îmbolnăviri datorate com- - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -
presiunilor şi decompresi-
unilor
30. Boli infecţioase şi parazi- x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
tare
31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
32. Sindrom cerebroastenic şi - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
tulburări de termoreglare
(datorită undelor electro-
magnetice de înaltă frec-
venţă)
33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -
34. Alte consecinţe

Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale

144
ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII


CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC
ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
GRAVITATE
CLASE DE

CONSECINŢE GRAVITATEA CONSECINŢELOR

− consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă


1 NEGLIJABILE previzibilă până la 3 zile calendaristice
(vindecare fără tratament)
− consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
2 MICI
previzibilă de 3 - 45 zile, care necesită tratament medical
− consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă
3 MEDII previzibilă între 45 - 180 zile care necesită tratament
medical şi prin spitalizare
− consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de
4 MARI
muncă de maxim 50 % (invaliditate de gradul III)
− consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a
5 GRAVE capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire
(invaliditate de gradul II)
− consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de
FOARTE
6 muncă şi a capacităţii de autoservire
GRAVE
(invaliditate de gradul I)
7 MAXIME − deces
FRECVENŢĂ
CLASE DE

EVENIMENTE FRECVENŢA CONSECINŢELOR

Frecvenţă de producere a consecinţelor extrem de mică


1 EXTREM DE RARE 1 eveniment la mai mult de 10 ani
Frecvenţă de producere a consecinţelor foarte mică
2 FOARTE RARE 1 eveniment între 10 şi 5 ani
Frecvenţă de producere a consecinţelor mică
3 RARE 1 eveniment între 5 şi 2 ani
PUŢIN Frecvenţă de producere a consecinţelor medie
4 1 eveniment între 2 ani şi 1 an
FRECVENTE
Frecvenţă de producere a consecinţelor mare
5 FRECVENTE 1 eveniment între 1 an şi 1 lună
FOARTE Frecvenţă de producere a consecinţelor foarte mare
6 mai mult de 1 eveniment pe lună
FRECVENTE
Sursa pentru partea a 2-a scalei(clasele de probabilitate): adaptare după CEI-812/1985

145
ANEXA 4
G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R
COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI
PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

CLASE DE PROBABILITATE
1 2 3 4 5 6
EX- FOAR- RAR PUŢIN FREC- FOAR-
TREM TE FREC- VENT TE
DE RAR VENT FREC-
RAR VENT
CLASE DE P>10-1/an P > 10-1/an P > 5-1/an P > 2-1/ an P > 1-1/an P > 1-1/ lună
P < 5-1/an P < 2-1/ an P < 1-1/an P < 1-1/lună
GRAVITATE
CONSECINŢE

7 MAXIME DECES (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE INVALIDI- (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)


GRAVE TATE GR. I

5 GRAVE INVALIDI- (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)


TATE GR. II

4 MARI INVALIDI- (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)


TATE GR. III

3 MEDII ITM 45 - 180 ZILE (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

2 MICI ITM 3 - 45 ZILE (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

(1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)


1 NEGLIJABILE

146
ANEXA 5
SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

147
ANEXA 6

UNITATEA: ____________________ NUMĂR PERSOANE EXPUSE: ______________


FIŞA DE EVALUARE A
SECŢIA: _______________________ LOCULUI DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: _____________________

LOCUL DE MUNCĂ: ____________ ECHIPA DE EVALUARE __________________


________________________________ _________________________________________

COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE CONSECIN- CLASA CLASA NIVEL


SISTEMULUI RISC A FACTORILOR DE RISC ŢA DE GRA- DE DE
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) MAXIMĂ VITATE PROBAB- RISC
PREVIZIBI- ILITATE

0 1 2 3 4 5 6

148
ANEXA 7
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

Nr. LOC DE MUNCĂ/ NIVEL MĂSURA PROPUSĂ


crt. FACTOR DE RISC DE
RISC
Nominalizarea măsurii Competenţe/răspunderi Termene

149
ANEXA 8

ORDINEA IERARHICĂ
A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)


ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT ASUPRA
SURSEI DE FACTORI DE RISC (PREVENIRE
INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)


IZOLAREA RISCURILOR
RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE
PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)


EVITAREA RISCURILOR
RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE
EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)


IZOLAREA OMULUI
RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE
PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

150
MODEL PRACTIC

DEFINIREA SISTEMULUI ANALIZAT


PROCESUL DE MUNCĂ

LOCUL DE MUNCĂ NR. 1


CONDUCATOR AUTO NEPROFESIONIST, OCAZIONAL

MATERIAL DIDACTIC
-ATENTIE!, NU S-AU IDENTIFICAT TOTI FACTORII DE RISC

151
1.1 PROCESUL DE MUNCĂ

Procesul de muncă în cazul conducatorului auto are drept scop


transportul persoanelor şi al unor cantităţi mici de materiale, între diferitele puncte de
lucru, cu ajutorul autoturismelor.
Dupa analiza tabelului cu functiunile personalului, a fiselor de post, a consultarii
cu persoana desemnata cu atributii in domeniul s.s.m. din firma si impreuna cu
medicul de medicina muncii, s-au identificat locuri de munca cu caracter general –
deci care cuprind activitati comune, conditii de mediu comune, cerinte de securitate
comune, riscuri comune si sarcini de munca comune - si care sunt descrise mai jos.

Sunt x persoane care in plus fata de sarcinile postului respectiv mai conduc
ocazional.
Deci un total de x. persoane conducatori auto neprofesionisti, ocazionali.

1.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ


EVALUAT

MIJLOACELE DE PRODUCŢIE
- autoturisme DACIA, RENAULT CLIO si RENAULT MEGAN
- autoutilitare tip FIAT 3
- trusă de scule tip auto;
- carburanţi (benzină, motorină);
- lubrifianţi (ulei motor, ulei transmisie, ulei hidraulic, unsori);
- antigel (toxic);
- freon (în instalaţiile de climatizare);
- lichid de frână (toxic);
- electrolit baterii acumulator (soluţie de H2SO4);
- lichid pentru curăţare parbrize;
- dispozitive de suspendare: mecanice şi hidraulice;
- triunghiuri reflectorizante;
- manometre pentru verificarea presiunii în pneuri;

152
- stingătoare portabile cu praf şi CO2;

SARCINA DE MUNCĂ

- sosirea la serviciu;
- recepţionarea cheilor şi a documentaţiei de la revizor (foi de parcurs, certificat
înmatriculare auto, talon PSI, talon de verificare a stării tehnice, ordine de deplasare
etc.);
- verificarea stării tehnice a autoturismului;
- verifică nivelurile de carburanţi, lubrifianţi, lichid de răcire, lichid de frână şi
electrolit în bateriile de acumulator;
- verifică funcţionarea corectă a instalaţiei electrice, a motorului şi a sistemelor
de frânare şi direcţie;
- alimentează cu carburanţi dacă este cazul;
- completează nivelurile deficitare;
- se prezintă la punctul indicat în documentele primite;
- execută transport de persoane şi materiale pe drumurile publice sau în incinte de
unităţi;
- remediază în parcurs pene sau mici defecţiuni tehnice;
- la sfârşitul parcurgerii itinerarului ordonat se reîntoarce cu autoturismul la
locul de parcare;
- verifică din nou starea tehnică a autoturismului;
- predă actele şi cheile de contact şi acces revizorului de la punctul tehnic de
control;
- raportează toate neregulile întâmpinate pe parcurs sau referitoare la starea
tehnică a autoturismelor;
- execută lucrări de întreţinere specifice autoturismelor (spălare, curăţare etc.);
- participă la reparaţii şi revizii tehnice, executând lucrări de complexitate mică
şi medie; lucrările sunt atribuite de către şeful formaţiei de revizii şi reparaţii.

153
MEDIUL DE MUNCĂ

Conducatorul auto îşi desfăşoară activitatea în habitaclul autoturismelor.


Unele autoturisme sunt prevăzute cu sisteme de climatizare.
Apar curenţi de aer din cauza neetanşeităţilor.
Nivelul de zgomot se plasează sub limita de 80 dB(A).
La deplasarea pe unele drumuri rurale sau neamenajate apar pulberi pneumoco-
niogene (praf) ce nu sunt înlăturate de autoturismele care nu au prevăzute filtre la
instalaţia de climatizare.

1.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie


• Factori de risc mecanic:
- Organe de maşini în mişcare:
- prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie (mâneci, cravate, fular etc.) de
către transmisiile prin curele ventilator/pompă de apă, curea distribuţie;
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau bormaşină, în timpul
reviziilor şi al reparaţiilor;
- Lovire de către mijloacele de transport (auto şi/sau CF) în caz de incident
rutier;
- Autoblocarea funcţionării mecanismului de direcţie sau a sistemului de frânare
în mers;
- Rostogoliri de piese, materiale de formă cilindrică sau a roţilor (provenite de la
locurile de muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi al reparaţiilor;
- Răsturnare piese, materiale neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate în cazul
lucrului în atelierul de revizii şi reparaţii;
- Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de acces sub
autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism;
- Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism;
- Proiectare de corpuri sau particule:
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric manual;

154
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia;
- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special la operaţii de
mentenanţă şi la reparaţii;
- Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în vecinătatea traseelor
pedestre ale şoferului de autoturism;

• Factori de risc termic:


- Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la inspecţii şi reparaţii
(galerii sistem evacuare, bloc motor etc.);
• Factori de risc electric:
- Electrocutare prin atingere directă:
- deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la lucrul cu unelte cu
acţionare electrică, portabile (la reparaţii);
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de reparaţii;
- Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas la deteriorarea
circuitelor de legare la instalaţia de împământare;
• Factori de risc chimic:
- Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon, lichid de frână;
- Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul bateriilor de acumulatori – arsură
chimică;
- Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, uleiuri, unsori etc.

B. Factori de risc proprii mediului de muncă


• Factori de risc fizic:
- Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în habitaclul autoturismelor care nu
sunt dotate cu instalaţie de condiţionare a aerului;
- Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la unele autoturisme;
- Nivel de iluminare:
- la lucrul în atelier se foloseşte preponderent iluminatul local cu lampă
portabilă;

155
- la deplasarea pe timp de noapte intervine fenomenul de orbire pro-vocat de
folosirea incorectă a luminilor de către participanţii la trafic;
- Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, alunecări de teren, prăbuşiri de copaci,
seisme;
- Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe unele drumuri rurale – la
majoritatea autoturismelor din dotare nu există sistem eficient de filtrare a aerului care
intră în habitaclu;

• Factori de risc chimic:


- Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la funcţionarea motoarelor termice în
incinta atelierelor.

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă


• Suprasolicitare fizică:
- Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor lungi;
• Suprasolicitare psihică:
- Solicitare permanentă a atenţiei în timpul deplasării, decizii dificile în timp
scurt – intervenţii pe baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul deplasării în
condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie, ninsoare).

D. Factori de risc proprii executantului


• Acţiuni greşite:
- Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor medicamente sau într-un
stadiu avansat de oboseală;
- Executarea de manevre nepermise de legislaţia care reglementează circulaţia pe
drumurile publice;
- Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă;
- Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, instalaţia electrică, instalaţia
de frânare;
- Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la starea atmosferică;
- Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a sarcinii maxime admise sau
angajarea de discuţii cu pasagerii;

156
- Întreruperea motorului în rampă şi aducerea manetei de viteze în poziţia neutru
(la coborâre);
- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare la deplasarea
pedestră;
- Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub autoturism din atelierul de revizii
şi reparaţii) sau de la joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare);
• Omisiuni:
- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de
protecţie din dotare.

157
UNITATEA: 1.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE NUMĂR PERSOANE EXPUSE:
SECŢIA: MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
LOCUL DE MUNCĂ: FIŞA NR. 12 ECHIPA DE EVALUARE:

CONDUCATOR AUTO
CONSE- CLASA NIVEL
COMPONENT FACTORI DE CLASA
FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CINŢA DE PAR-
A RISC DE
FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ PROBA ŢIAL
SISTEMULUI IDENTIFICA GRAVI
(descriere, parametri) PREVI- BILITA DE
DE MUNCĂ ŢI TATE
ZIBILĂ TE RISC
0 1 2 3 4 5 6
FACTORI DE 1. Organe de maşini în mişcare: DECES 7 1 3
RISC - prindere, antrenare mână sau articole vestimentaţie
MECANIC (mâneci, cravate, fular etc.) de către transmisiile
prin curele ventilator/pompă de apă, curea
distribuţie
- prindere, antrenare de către polizorul electric sau
bormaşină, în timpul reviziilor şi reparaţiilor
MIJLOACE 2. Lovire de către mijloacele de transport (auto DECES 7 1 3
DE şi/sau CF) în caz de incident rutier
3. Autoblocarea funcţionării mecanismului de DECES 7 1 3
PRODUCŢIE direcţie sau a sistemului de frânare în mers
4. Rostogoliri de piese, materiale de formă ITM 45-90 3 1 2
cilindrică sau a roţilor (provenite de la locurile de zile
muncă învecinate) în atelier în timpul reviziilor şi
reparaţiilor
5. Răsturnare piese, materiale, neasigurate DECES 7 1 3
împotriva deplasărilor necontrolate în cazul lucrului
în atelierul de revizii şi reparaţii

158
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
6. Cădere liberă de scule, piese, materiale la lucrul în canalul de DECES 7 1 3
acces sub autoturism sau la lucrul pe platformă, sub autoturism
ITM 3-45 2 1 1
7. Scurgere liberă de uleiuri, carburanţi, la lucrul sub autoturism
zile
8. Proiectare de corpuri sau particule: INV gr. III 4 1 2
- la lucrul la polizorul electric, bormaşină, polizor electric
manual
- particule de parbriz rezultate ca urmare a spargerii acestuia
9. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe periculoase, în special ITM 3-45 2 1 1
la operaţii de mentenanţă şi la reparaţii zile
10. Recipiente sub presiune – buteliile de oxigen plasate în DECES 7 1 3
vecinătatea traseelor pedestre ale şoferului de autoturism
FACTORI DE 11. Temperatură ridicată a unor suprafeţe, atinse accidental la ITM 3-45 2 1 1
RISC TERMIC inspecţii şi reparaţii (galerii sistem evacuare, bloc motor etc.) zile
12. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse la lucrul ITM 3-45 2 1 1
în aer liber în anotimpul rece (scule, dispozitive etc.) zile
FACTORI DE 13. Electrocutare prin atingere directă: DECES 7 1 3
RISC - deteriorarea accidentală a izolaţiilor unor căi de curent, la
ELECTRIC lucrul cu unelte cu acţionare electrică, portabile (la reparaţii)
- panouri electrice neasigurate prin încuiere în atelierul de
reparaţii
14. Electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de DECES 7 1 3
pas la deteriorarea circuitelor de legare la instalaţia de
împământare

159
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
15. Lucrul cu substanţe toxice – antigel, freon,
FACTORI DE DECES 7 1 3
lichid de frână
RISC CHIMIC
16. Lucrul cu substanţe caustice – electrolitul ITM 45-90 3 1 2
bateriilor de acumulatori – arsură chimică zile
17. Lucrul cu substanţe inflamabile – combustibili, DECES 7 1 3
uleiuri, unsori etc.
FACTORI DE 18. Temperatură coborâtă iarna şi ridicată vara în ITM 3-45 2 1 1
RISC FIZIC habitaclul autoturismelor care nu sunt dotate cu zile
instalaţie de condiţionare a aerului
19. Curenţi de aer – neetanşeităţi ale habitaclului la ITM 3-45 2 1 1
unele autoturisme zile
20. Nivel de iluminare: DECES 7 1 3
- la lucrul în atelier se foloseşte
preponderent iluminatul local cu lampă portabilă
MEDIUL - la deplasarea pe timp de noapte intervine
fenomenul de orbire provocat de folosirea incorectă
DE MUNCĂ a luminilor de către participanţii la trafic
21. Calamităţi naturale – trăsnet, inundaţie, DECES 7 1 3
alunecări de teren, prăbuşiri de copaci, seisme
22. Pulberi pneumoconiogene la deplasarea pe ITM 3-45 2 1 1
unele drumuri rurale – la majoritatea zile
autoturismelor din dotare nu există sistem eficient
de filtrare a aerului care intră în habitaclu
FACTORI DE 23. Gaze, vapori, aerosoli toxici provenite de la DECES 7 1 3
RISC CHIMIC funcţionarea motoarelor termice în incinta atelierelor
SARCINA SUPRASOLICI- 24. Efort static, poziţie fixă la parcurgerea traseelor ITM 3-45 2 1 1
TARE FIZICĂ lungi zile
DE MUNCĂ

160
Fişa nr. 1. (continuare)
0 1 2 3 4 5 6
SUPRASOLICI- 25. Solicitare permanentă a atenţiei în timpul ITM 45- 3 1 2
TARE PSIHICĂ deplasării, decizii dificile în timp scurt – intervenţii pe 90 zile
baza reflexelor dobândite (efort mai accentuat în cazul
deplasării în condiţii atmosferice grele – ceaţă, ploaie,
ninsoare)
ACŢIUNI 26. Circulaţia sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor DECES 7 1 3
GREŞITE medicamente sau într-un stadiu avansat de oboseală
27. Executarea de manevre nepermise de legislaţia care DECES 7 1 3
reglementează circulaţia pe drumurile publice
28. Circulaţia fără închiderea centurii de siguranţă DECES 7 1 3
29. Circulaţia cu defecţiuni la mecanismul de direcţie, DECES 7 1 3
instalaţia electrică, instalaţia de frânare
30. Neadaptarea vitezei la condiţiile de trafic şi la DECES 7 1 3
starea atmosferică
EXECUTANT 31. Depăşirea numărului maxim de persoane admis, a DECES 7 1 3
sarcinii maxime admise sau angajarea de discuţii cu
pasagerii
32. Întreruperea motorului în rampă şi aducerea DECES 7 1 3
manetei de viteze în poziţia neutru (la coborâre)
33. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM 3- 2 1 1
dezechilibrare la deplasarea pedestră 45 zile
34. Cădere de la înălţime (în canalele de acces sub DECES 7 1 3
autoturism din atelierul de revizii şi reparaţii) sau de la
joasă înălţime (la accesul pe rampa de spălare)
OMISIUNI 35. Neutilizarea echipamentului individual de DECES 7 1 3
otecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

161
Nivelul de risc global al locului de muncă este:

35
∑ ri Ri
i=1 22(3x3) + 4(2x2) + 9(1x1) 223
Nrg 1. = -------------- = --------------------------------------------------- = --------- = 2,68
35 22x3 + 4x2 + 9x1 83
∑ ri
i=1

162
1.5. FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

MĂSURI PROPUSE
Nr FACTOR DE RISC Nivel
Crt de risc Nominalizarea măsurii

0 1 2 3
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• respectarea normelor de circulaţie rutieră;
Lovire de către mijloacele de
• conducerea autoturismului numai atunci când şoferul prezintă aptitudini
1 transport (auto şi/sau CF) în caz 3
ihofiziologice şi o stare de sănătate corespunzătoare;
de incident rutier
• instruirea lucrătorilor privind necesitatea respectării acestor restricţii;
• verificarea severă a modului în care sunt ele respectate.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• verificarea periodică şi ori de câte ori este necesar a sistemelor şi
Autoblocarea funcţionării
ecanismelor autoturismelor;
2 mecanismului de direcţie sau a 3
• interzicerea deplasării pe drumurile publice şi în incinte a autoturismelor cu
sistemului de frânare în mers
fecţiuni la sistemul de frânare şi la mecanismul de direcţie;
• verificarea sistematică a modului în care se respectă această interdicţie.
MĂSURI TEHNICE:
• montarea de parbrize securizate pe maşini.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
Proiectare de corpuri sau
3 2 • utilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător la lucrările de
particule
polizare şi la celelalte activităţi în care se folosesc corpuri abrazive în mişcare de
rotaţie;
• verificarea, înainte de începerea operaţiei, a stării fizice a corpului abraziv;

163
0 1 2 3
MĂSURI TEHNICE:
• Izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta
echipamentelor electrice de sudare
• Verificarea şi repararea conductorilor de alimentare
• Realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate
Electrocutare prin atingere în vigoare
4 3
directă • asigurarea prin încuiere a panourilor electrice din atelierul de reparaţii;
• marcarea conductoarelor dezafectate, aflate temporar sub tensiune.
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• Instruirea lucrătorilor
• Verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de
securitate şi disciplina tehnologică
MĂSURI ORGANIZATORICE:
• permiterea plecării pe traseu numai a conducătorilor auto care corespund din
punctul de vedere al aptitudinilor psihofiziologice şi al stării de sănătate;
Solicitare permanentă a atenţiei
• practicarea, de către şoferi, de pauze de odihnă, atunci când se parcurg trasee
în timpul deplasării, decizii
5 2 lungi, pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile;
dificile în timp scurt – intervenţii
• realizarea controlului medical periodic în conformitate cu prevederile legislaţiei
pe baza reflexelor dobândite
în vigoare;
• insistarea, în cadrul instructajului de protecţie a muncii, asupra importanţei
respectării regulamentului de circulaţie pe drumurile publice.

164
1.6. INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr.1
CONDUCATOR AUTO

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă “Conducator


auto” este egal cu 2,68 valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă
cu nivel de risc mic spre mediu.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare nr. 1”, din care se observă că
din totalul de 35 factori de risc identificaţi, 22 se încadreaza în categoria factorilor
de risc mic, 4 se încadreaza în categoria factorilor de risc foarte mic, iar ceilalţi 9 se
încadreaza în categoria factorilor de risc minim.
Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor care se situează în domeniul cel mai
inalt sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru
locul de munca “Conducator auto”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare,
situaţia se prezintă după cum urmează :
• 48,57 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
• 17,14 %, factori proprii mediului de muncă;
• 5,71 %, factori proprii sarcinii de muncă;
• 28,58 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 65,71% dintre factorii de risc
identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau
INVALIDITATE) ceea ce indică existenţa elementelor cu pericol deosebit de
accidentare şi îmbolnăvire profesională.

165
Fig. 46. PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE
SISTEMULUI DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ Nr. : VIZITATOR
NIVELUL DE RISC GLOBAL: 2,48

FACTORI DE RISC
FACTORI DE RISC
PROPRII
PROPRII
M IJLOACELOR DE
EXECUTANTULUI
PRODUCŢIE
28,58%
48,57%

FACTORI DE RISC
PROPRII SARCINII DE
FACTORI DE RISC
M UNCĂ
PROPRII M EDIULUI DE
5,71%
M UNCĂ
17,14%

166
AVIZAT
CSSM

Planul de prevenire si protectie pe anul .........

Conform studiului de evaluare nivel de risc la locurile de munca, inregistrat la SC XXX SRL

Actiuni
Persoana care
Loc de Masuri Masuri Masuri in Termen
Nr Riscuri Masuri raspunde de Resurse
munca/ post organiza igienico- de alta scopul de Obs
crt. evaluate tehnice realizarea RON
de lucru torice sanitare natura realizarii realizare
masurii
masurii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 Conducator Conf. Conform Conform Sapun, Apa Conform Masurile Persoana 1000
auto fisei nr. fisei de fisei de prosop, minera fisei de organizat desemnata
1 de masuri masuri hartie la vara masuri orice : SSM si
evaluare propuse propuse igenica, si apa propuse perma director
a locului pentru pentru lavete calda pentru nent
de locul de locul de cu ceai locul de Masurile
munca munca munca iarna munca tehnice :
nr. 1 nr. 1 nr. 1 3 luni

ADMINISTRATOR INTOCMIT:

Data:

167
24. AGENTI CHIMICI, AGENTII PERICULOSI LA LOCUL DE MUNCA

Procesul muncii presupune realizarea anumitor activitati, in timp si spatiu, pentru care
lucratorii depun efort fizic si/sau intelectual, in cadrul unor anumite conditii date ale
mediului de munca in care pot exista unul sau mai multi factori de risc care pot afecta
securitatea si sanatatea in munca a lucratorilor.

Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea in munca drept acea stare de


bunastare fizica, mentala si sociala completa si nu numai datorata lipsei bolilor
profesionale sau accidentelor de munca. In acest context, se poate aprecia ca mediul de
munca si sanatatea in munca sunt puternic relationate si ca numai un mediu de munca sigur
si sanatos poate asigura acea stare de bine fizica, mentala si sociala.

Factorii de risc ai mediului de munca, ce pot influenta in mod negativ sanatatea in


munca prin ruperea echilibrului fizic, mental si/sau social al lucratorilor, care pot produce
imbolnaviri profesionale sau care pot genera accidente de munca, pot fi factori de natura
chimica, biologica, fizic si/sau sociala.

In conformitate cu prevederile Normeler Generale de Protectie a Muncii, factorii


chimici, fizici sau biologici, prezenti in mediul de munca si care pot constitui un pericol
pentru sanatatea angajatilor, sunt definiti ca agenti periculosi, noxe sau agenti nocivi.

Agentii periculosi la locul de munca ce vor fi tratati in cadrul acestui capitol sunt
agenti chimici, cancerigeni si mutageni, azbestul si agentii biologici.
Reducerea continua si eficienta a riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi la
locul de munca trebuie sa fie o preocupare majora a angajatilor.

Agentii periculosi sunt numerosi si variati si sunt raspanditi in majoritatea locurilor de


munca. Ei prezinta pericole pentru seuritatea si sanatatea lucratorilor si riscuri ca urmare a
expunerii de scurta sau lunga durata sau prin acumularea lor pe termen lung in orgnism.
Efectele asupra sanatatii lucratorilor expusi pot fi reversibile sau ireversibile, mi putin
grave sau foarte grave, de tipul cancerelor, disfunctiilor in reproducere sau anomaliilor
congenitale, care pot manifesta asupra organismului imediat sau dupa o perioada de latenta
ce poate fi uneori mai mare de 10-15 ani.

Pentru a putea asigura protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta


agentilor periculosi si la locul de munca, angajatorii trebuie sa cunoasca ce sunt agentii
periculosi, cum se clasifica, modul de patrundere in orgnism, pericolele si riscurile
associate, care sunt si ce prevad rglementarile legele in vigoare pentru asigurarea cerintelor
minime de securitate si sanatate in munca impuse de directivele europene.

168
Agentii periculosi la locul de munca sunt…

… substante sau preparate care, datorita propietatiilor fizico-chimice, chimice sau


toxicologice, datorita modului de folosire sau datorita prezentei la locul de munca, prezinta
un risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, deoarece pot cauza imbolnaviri
profesionale sau accidente de munca;

… substante si preparate care, indeplinesc criteriile de clasificare a substantelor


periculoase in concordanta cu criteriiledin actele normative in vigoare, respective OUG
200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice
periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2000;

… pulberile de azbest si/sau materiale cu continut azbest, silicati fibrosi , inregistrati la


Chemical Abstract service sub diferite forme, cele mai cunoscute fiind azbestul ab
(crisotil), azbestul albastru (crocidolit), azbestul brun (amozit);

… agentii cancerigeni, substante, preparate sau procedee, inclusiv substante sau


preparate degajate in urma unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanata, pot produc aparitia cancerului ori pot creste frecventa acestuia. Tot ca agenti
cancerigeni sunt considerate si substantele sau preparatele mentionate in Lista substantelor
periculoase din anexa 2 a H.G. 490/16 mai 2002, precum (anexa 1 la Directiva
67/548/CEE), precum si orice substanta care intruneste criteriile de clasificare ca agent
cancrigen de categoria 1 sau 2, stabilite in anexa 1 a H.G. 490/16 mai 2002 (anexa 6 la
Directiva 67/548/CEE);

… agentii mutageni, substante sau preparate care, prin inhalare, ingestie sau penetrare
cutanata, pot cauza anomalii genetice ereditare ori pot creste frecventa acestora, precum si
orice substanta care indeplineste conditiile de clasificare in categoria 1 sau 2 de agent
mutagen, definite in anexa VI la Directiva 67/548/CEE;

… agenti biologici contaminanti, micoorganisme, culturi celulare si endoparaziti


umani, care sunt susceptibili sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie. De asemenea,
sunt considerati agenti biologici bacteriile, virusurile, ciupercile (drojdii si mucegaiuri) si
parazitii prezenti la locul de munca si care actioneaza asupra angajatilor ca urmare a
manipularii unor produse patologice sau a unor materiale contaminate, precum si hormonii
sau toxinele.

Datorita implicatiilor majore pe care le au asupra sanatatii lucratorilor expusi,


implicatii ce se pot manifesta dupa o perioada de latenta de 10,15 sau chiar peste 20 de ani

169
dupa expunere, in cadrul agentilor chimici periculosi se acorda o atentie deosebita
azbestului si agentilor cancerigeni mutageni.

Surse de informare

Pentru a afla informatii legate de proprietatile periculoase ale agentilor periculosi si


despre implicatiile asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi, angajatorii pot
consulta:
• Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata – IESCE,
aprobat prin Ordinul nr. 227/13 iunie/2002 al ministrului industriilor si resurselor.
• Anexa 2, Lista substantelor periculoase – Normele metodologice de aplicare a
O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si
preparatelor chimice periculoase, aprobata prin H.G. 490/16 mai 2002;
• Lista Europeana a Substantelor Chimice Notificate – ELINCS, aprobata prin Ordinul
nr. 608/2002 al ministrului industriilor si resurselor;
• Normele Generale de Protectie a Muncii, aprobate prin Ordinul nr. 508/933 al
Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si Ministerul Sanatatii si Familiei;
- ANEXA nr. 31 – Valori limita de expunere profesionala pentru agentii
chimici;
- ANEXA nr. 32 – Valori limita admisibile pentru pulberi;
- ANEXA nr. 33 – Limite biologice tolerabile (LBT);
- ANEXA nr. 34 – Interdictii;
- ANEXA nr. 35 – Metoda de referinta pentru masurarea concentratiilor de
azbest in atmosfera locului de munca;
- ANEXA nr. 36 – Recomandari practice pentru supravegherea clinica a
angajatilor expusi la azbest;
- ANEXA nr. 37 – Lista indicativa a tipurilor de activitati profesionale;
- ANEXA nr. 38 – Clasificrea agentilor biologici;
- ANEXA nr. 39 – Recomadari practice pentru supravgherea medicala a
angajatilor expusi la agenti biologici;
- ANEXA nr. 40 – Indicatii privind masurile pe niveluri de izolare (agenti
biologici);
- ANEXA nr.41 – Izolare pentru procese industriale (agenti biologici);
- ANEXA nr. 42 – Cod de conduita recomandat pentru vaccinare (agenti
biologici)’
- Tabelul 3 – Lista agentilor, procedeelor si conditiilor de munca, susceptibile
sa prezinte risc pentru femeile gravide, lauze si care alapteaza;
- Tabelul 4 – Lista agentilor si conditiilor de munca interzise femeilor gravide si
celor care alapteaza;
- Tabelul 5 – Lista de agenti, procedee si activitati susceptibile sa antreneze
riscuri specifice pentru tineri;

170
- Anexa nr.2 – Tabel cu bolile profesionale ci declarare obligatorie.

Inventarul European al Substantelor Chimice Existente puse pe piata, preluat prin


Ordinul nr. 227/13 iunie 2002 ai ministrului industriilor si resurselor, contine lista
definitiva cuprinzand toate substantele chimice considerate ca se aflau pe piata comunitara
la data de 18 septembrie 1981, si atribuie numarul Comunitatii Economice Europene unui
numar de peste 100.000 de substante chimice.

Din statisticile comunitatii europene, publicate in anul 2002 , de Agentia Europeana


pentru Sanatate si Securitate in Munca , din cele 100.000 de substante inregistrate, circa
10.000 sunt vandute in cantitati mai mari de 10 tone, 30.000 sunt utilizate in mod obisnuit
la locul de munca, dar 20.000 din acestea nu au facut obiectul unor testari toxicologice
complete si sistematice, 350 sunt cunoscute ca substante cancerigene , iar 3000 ca factori
alergeni. Uniunea Europeana eleboreaza actualmente o strategie pentru evaluarea
sistematica a substantelor chimice deja “existente” si 200 din acestea au fost incluse pe o
lista de prioritati pentru care se va efectua evaluarea riscului si se vor pune la dispozitia
consumatorilor datele de identificare.

Dupa 1981, angajatorii Uniunii Europene au fost obligati, prin reglementari legislative
, sa faca notificarea substantelor noi introduse pe piata ceea ce a presupus si evaluarea
riscurilor pe care acestea le prezinta pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, etichetarea
substantelor si intocmirea Fiselor Tehnice de Securitate,astfel incat fiecare utilizator,
manipulator sau transportator al respectivelor substante sa cunoasca pericolele si sa previna
riscurile la locurile de munca. Aceste substante noi, puse pe piata dupa 1981, sunt cuprinse
in Lista Europeana a Substantelor Chimice Noificate – ELINCS, preluata prin Ordinul nr.
608/2002 al ministrului industriilor si resurselor.

Unde se intalnesc?

Agentii periculosi se intalnesc…

… in majoritatea locurilor de munca din intreprinderile mici, mijlocii si mari, din


sectoare de activitate foarte variate. Ei pot fi intalniti in birouri, in saloanele de coafura, in
laboratoarele dentare, veterinare sau de analize medicale, in ateliere de reparatii auto, in
curatatoriile chimice, dar si in santiere de constructii, industria poligrafica, agricultura,
vopsitorii, ateliere de acoperiri metalice, turnatorii, in marile uzine din industria chimica
sau in fermele agricole si zootehnice, bucatarii, brutarii, sectiile de boli infectioase, dializa
sau sterilizare, spalatorii etc.

Azbestul, datorita proprietatilor lui fizico-chimice (rezistenta mecanica la uzura,


isolator termic, electric si fonic, rezistenta la agresiuni de tip acid sau bazic, ignifug si usor

171
de utilizat si inlobat in alte materiale) are multiple intrebuintari si poate fi intalnit in
numeroase locuri de munca.

Acesta poate fi eliberat sub forma pulbere in timpul lucrarilor de manipulare a


azbestului tesut sau impletit (interventii asupra panglicilor, snururilor, cordoanelor,
manipularea covoarelor din azbest tesut destinate protectiei impotriva caldurii), in timpul
lucrarilor asupra elementelor din azbociment (decuparea, gaurirea sau polarizarea
elementelor de constructii din azbociment, gaurirea sau debitarea tevilor si instalatiilor din
azbociment), in lucrarile de depozitare, transport si manipulare a materialelor care contin
azbest, in lucrari de desprafuire, curatare sau demolare a cladirilor, in curatarea hainelor
sau a echipamentelor d lucru poluate cu azbest, transportul, depozitarea sau eliminarea
deseurilor de azbest.

Agentii cancerigeni si mutageni se intalnesc in lucrarile de pulverizare a


insecticidelor (compusi cu arsen), lucrari de extractie a carbunelui, in saloanele de coafura
(saruri de nichel din coloranti), distilarea petrolului (benzen), operatiile de cromare si
pasivare a metalelor (crom hexavalent), fabricarea parfumurilor , fabricarea sticlei, a
ceramicii sau prelucrarea cauciucului, constructii si reparatii (smoala, pulberi de lemn,
silice cristaline) etc.

In Normele Generale de Protectie a Muncii, in tabelul nr. 8, sunt prezentate


substantele, preparatele si procedeele cancerigene: fabricarea auraminei, lucrari care
implica expunerea la hidrocarburi aromatice policiclice prezente in negrul de fum, in
gudronul de carbune sau in smoala de carbune; lucrari care implica expunerea la pulberi,
fumuri si aerosoli produse in timpul prajirii si rafinarii electrolitice a minereului Cu-Ni,
procedeu cu acid concentrat la fabricarea alcoolului izopropilic; lucrari care implica
expunerea la pulberi de lemn de esenta tare.

Agentii biologici se intalnesc in locurile de munca din serviciile de sanatate de toate


tipurile, inclusive in unitatile de izolare si examinare post-mortem, din activitati
profesionale in care exista contact cu animalele si/sau produse de origine animala
(proteine, epitelii animale si urina, bacterii, ciuperci, acarieni si virusi ce se transmit prin
intermediul animalelor, paraziti si capusi), precum agricultura, silvicultura, horticultura,
productia de hrana pentru animale si furaje, cresterea vitelor, cabinetele veterinare, din
activitatile in instalatii de productie alimentara, abatoare, brutarii, activitati in instalatiile de
transport si de epurare a apelor uzate, de eliminare a deseurilor, in lucrari de canalizare, de
colectare, sortare si eliminare finala a deseurilor, zone de lucru cu sisteme de aer
conditionat si umiditate ridicata (mucegaiuri, drojdii), arhive, muzee, librarii (mucegaiuri si
bacterii) etc.

172
Agentii chimici periculosi, substante organice sau anorganice, naturale sau sintetice,
pot afecta personalul, in mod accidental sau in mod current, in procesul direct de fabricatie
unde se intalnesc ca materii prime, produse intermediare, finite sau reziduuri, in activitatile
in care sunt uilizate ca materiale de vopsitorie (cei mai frecventi sunt solventii organici),
etansare (adezivi sau masticuri pe baza de poliuretan) etc., in timpul manipularii, al
transportului sau al depozitarii, precum si in activitatile auxiliare de reparatii ale cladirilor
(fumul de sudura, etc), de reparatii, intretinere sau curatare a utilajelor tehnologice, a
halelor de productie, a mijoacelor de transport etc.

Agentii biologici periculosi pot afecta lucratorii ori de cate ori vin in contact cu
materialele naturale sau organice, cum sunt solul, argila, materialele de origina vegetala
(fan, paie, bumbac, etc.), substante de origine animala (lana, par, etc), alimente, praf
organic (faina, praful de hartie, matreata animala), gunoi, dejectii animale, sange si alte
lichide biologice, etc.

Angajatii pot intra in contact cu agentii biologici in mod deliberat, cu buna stiinta,
spre exemplu in activitati de cultivare a microorganismelor intr-un laborator de
microbiologie sau atunci cand agentii biologici se utilizeaza in mod controlat pentru
productia alimentara sau in mod necontrolat, neintentionat si necunoscut ca o consecinta a
procesului de munca, asa cum se intampla in cazul activitatilor agricole sau al sortarii
deseurilor ori al activitatilor de restructurare a cladirilor deteriorate. Expunerea la agenti
biologici periculosi se mai poate produce in mod accidental, prin muscaturi de animale sau
manipularea deseurilor din spitale, scurgeri accidentale de sange sau intepaturi cu ace de
seringa contaminate.

Efectele expunerii

Efectele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor expusi la agenti periculosi pot


fi…
… alterarea starii de sanatate pe perioade de scurta durata, care pot dispare cand
expunerea a incetat, de exemplu durerile de cap, ametelile, greturile sau varsaturile, boli
profesionale diverse si foarte grave , boli legate de profesie, intoxicatii acute profesionale
sau vatamari violente ale organismului urmate de incapacitate temporara de munca de cel
putin trei zile sau invaliditate, ca urmare a unor accidente de munca.

Bolile profesionale care pot aparea in urma expunerii la diversi agenti chimici pot fi
boli de sange, de tipul anemiilor, cauzate de expunerea la hydrogen arseniat, plumb etc,
boli ale sistemului nervos, cauzate de expunerea la magneziu, mercur, arsen si compusi de
arsen, sulfura de carbon, solventi organici, boli le ochilor si anexelor, de tipul catractei,
cauzatede expunerea la trinitrotoluene, naftalina, dinitrofenol, boli ale sistemului

173
respirator, cauzate, in principal, de pulberile de azbest, carbune, bioxid de siliciu,
aluminiu, pulberi de fier, metale grele, bumbac, in canepa, cereale, tutun etc., sau boli ale
pielii si tesuturilor subcutanate, de tipul dermatitelor sau urticariei.

Bolile legate de profesie, cauzate de expunerea la agenti chimici la locul de munca,


pot fi si afectiuni digestive, respiratorii cornice sau nevroze.

Agentii biologici pot provoca imbolnaviri de tipul infectiilor, cauzate de paraziti,


virusi au bacterii, alergii, provocate de expunerea la mucegaiuri, praf de natura organica –
cum ai fi praful de faina si matreata animala, enzime si acarieni sau, mai grav, pot provoca
otravire, intoxocatii ori pot prezenta pericol potential de cancer sau de afectare e fetusului.
Microorganismele pot produce infectii ale cailor respiratorii superioare sau ale sistemului
digestive. Cele mai cunoscute boli provocate de agentii biologici sunt tubrculoza, turbarea,
legionla, hepatitele virale, HIV, salmonela etc.

Consecintele expunerii la agentii periculosi la locul de munca…

… se rasfrang asupra individului afectat si a familiei lui, a angajatorului, dar si a


societatii.

Individul afectat va avea de suferit atat din punct de vedere fizic cat si psihic, prin
implicatiile materiale si sociale care intervin odata cu boala sau accidentul. Individul este
nevoit, uneori, sa-si schimbe locul de munca sau sa se retraga din activitate inainte de
termen, sa-si schimbe obiceiurile si sa-si paraseasca colegii. Familia acestuia va avea de
suferit alaturi de un membru al familiei afectat de boala sau de accident de munca, va
trebui sa-si reorganizeze cheltuielile materiale, care vor fi mai restranse.

Pe de alta parte, angajatorul va suferi pierderi materiale generate de plata concediilor


medicale sau a eventualelor spitalizari, va inregistra o scadere a poductivitatii in munca,
urmare a absentismului individului afectat sau a fluctuatiei fortei de munca, iar societatea
poate inregistra, uneori, un lucrator mai putin in campul muncii datorita pensionarii
anticipate, invaliditatii sau chiar decesului.

Clasificarea agentilor chimici periculosi…

…se poate face in functie de forma de prezentare sau de efectele pe care le au asupra
organismului uman.

Dupa forma de prezentare agentii chimici pot fi:


• Agenti chimici in stare gazoasa, sub forma de gaze sau vapori.

174
Gazele se produc in general in procesele de topire, sudura, fermentatii, ca urmare a
diferitelor reactii chimice. Exemple: bioxid de carbon, monoxidul de carbon, bioxidul de
surf, azotul,etc.

Vaporii pot preveni de la substante lichide mai mult sau mai putin volatile sau de la
solide care sublimeaza la temperatura normala, cum este de exemplu mercurul. Cele mai
frecvente cazuri sunt vaporii organici care se genereaza din solventii folositi in vopsele,
rasini, cerneluri, etc. In general, se produc vapori in toate procesele de distilare, fie a
petrolului, gudronului, fie in cele de fabricare a polimerilor.

• Agenti chimici in stare de materie in suspensie-aerosoli


Prin materii in suspensie se inteleg toate tipurile de particule, solide si/sau lichide
care se regasesc suspendate in aer si se pot inhala. Marimea lor poate oscila de la
dimensiuni moleculare pana la 100 microni in diametru. Acestea pot fi de origine naturala
sau pot fi provocate de om si generarea lor poate fi data de foc, eroziune, sublimare,
condensare, frictiune intre materiale la manipulare sau transport etc.

Aerosolii au mare importanta pentru mediul de munca si se pot prezenta sub forma
de:
• pulberi – sunt suspensii de particule solide in aer, rezultate din operatii mecanice,
precum macinarea, slefuirea, manipularea materialelor solide organice sau
anorganice, cum ar fi roci, lemn, carbon sau grane;
• fum – suspensie de particule solide in aer, pe baza de carbon, care rezulta in urma
unei combustii incomplete;
• fum metalic – fumuri provenite din procesul de topire a metalelor, din operatiile de
sudura sau, de exemplu, din combustia manganului;
• ceata, pacla, negura – dispersii de picaturi lichide in aer, rezultate fie prin
condensarea din stare gazoasa,fie prin dispersia unui lichid prin pulverizare,
balbotare sau fierbere. Exemplu, ceata de ulei din operatiile de frezare si ascutire
sau ceata acida sau alcalina produsa in procesele electrochimice.

Agenti in stare lichida: acizi, baze, solventi;

Agenti in stare solida: saruri, hidroxid de calciu, bioxid de siliciu, etc

In conformitate cu O.U.G. nr. 200/2000, privind clasificarea, etichetarea si ambalarea


substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin Legea nr. 451/2001, si cu
Anexa 1 a H.G. nr. 490/ 2000, normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 200/2000,
clasificarea agentilor chimici periculosi se face in functie de proprietatile lor si de efectele
asupra sanatatii umane si mediului.

175
Dupa proprietatile lor fizico- chimice,agentii chimici pot fi…
¾ substante si preparate explosive
… substantele si preparatele solide, lichide, pastoase sau gelatinoase, care pot sa
reactioneze exoterm in absenta oxigenului din atmosfera, producand imediat emisii de
gaze, si care, in conditii de proba determinate, detoneaza, produc o deflagratie rapida sau ,
sub efectul caldurii, explodeaza cand sunt partial inchise;

¾ substante si preparate oxidante


… substantele si preparatele care in contact cu alte substante, in special cu cele
inflamabile, prezinta o reactie puternic exoterma;

¾ substante si preparate extrem de inflamabile


… substantele si preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scazut si
cu un punct de fierbere scazut, precum si substantele si preparatele gazoase care sunt
inflamabile in contact cu aerul la temperatura si la presiunea mediului ambient;

¾ substante si preparate foarte inflamabile


- substantele si preparatele care pot sa se incalzeasca si apoi sa se aprinda
in contact cu aerul la temperatura ambianta, fara aport de energie;
- substantele si preparatele solide care se pot aprinde cu usurinta dupa un scurt
contact cu o sursa de aprindere si care continua sa arda sau sa se consume si dupa
indepartarea sursei;
- substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scazut;
- substantele si preparatele care in contact cu apa sau cu aerul umed emana gaze
foarte inflamabile in cantitati periculoase;

¾ substante si preparate inflamabile


…substantele si preparatele lichide cu un punct de aprindere scazut.

Dupa proprietatile toxicologice, agentii chimici pot fi…

¾ substante si preparate toxice si foarte toxice


… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata in
cantitati foarte mici sau reduse pot cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale
sanatatii.

Actiunea toxicelor asupra organismului poate fi locala, numai asupra anumitor


organe (de ex. benzenul actioneaza asupra sistemului nervos central) sau generala, cand
afecteaza toate tesuturile si organele (de ex. acidul cianhidric sau oxigenul sulfurat). Nu se
poate face, insa, o delimitare precisa dupa criteriul tipului de actiune, deoarece majoritatea

176
substantelor toxice au, in acelasi timp, si o actiune generala si una locala asupra
organismului.

Actiunea toxica a substantelor din aceeasi clasa variaza functie de compozitia lor
chimica. De exemplu, la hidrocarburi toxicitatea creste odata cu numarul de atomi de
carbon din molecula. Actiunea substantelor toxice asupra organismului variaza si in functie
de microclimat. Temperaturile inalte maresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, datorita
accelerarii circulatiei sangelui in organism, iar pe de alta parte, datorita accelerarii
circulatiei sangelui in organism si intensificarii patrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea
ridicata favorizeaza, de asemenea, producerea intoxicatiei.

¾ substante si preparate nocive


… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
cauza moartea sau afectiuni cronice ori acute ale sanatatii;

¾ substante si preparate corozive


… substante si preparate care in contact cu tesuturile vii exercita o actiune
distructiva asupra acestora din urma;

¾ substante si preparate iritante


… substante si preparate necorosive care prin contact imediat, prelungit sau
repetatcu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reactie inflamatorie.

Aceste substante pot produce inflamatii ale partilor anatomice cu care intra in
contact si, in special, mucoaselor si sistemului respirator. Caracterul iritant al agentilor
chimici se poate manifesta:
• La nivelul pielii, prin senzatii de intepatura, usturime sau arsuri;
• La nivelul ochilor, cu actiuni diferite in functie de produs (actiunea bazelor
este mai periculoasa decat cea a acizilor), conjuctivite, cheratite si chiar perturbari
ale vederii;
• La nivelul bronhiilor, unde pot produce disconfort respirator insotit sau nu de
tuse si chiar afectiuni mai grave cum ar fi edemul pulmonar etc.

¾ substante si preparate sensibilizante


… substante si preparate, care prin inhalare sau penetrare cutanata pot da nastere
unei reactii de hipersensibilizare, iar in cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste
caracteristice:

177
Sensibilizarea se poate produce ca urmare a inhalarii de substante nocive de tipul
izociantilor, sau altele asemanatoare, in acest caz astmul fiind considerat ca expresie de
hipersensibilitate.

De asemenea, trebuie luate in considerare si alte reactii de hipersensibilitate,


precum rinita si alveolita.

Sesibilizarea se poate produce si ca urmare a contactului cu pielea ai substantelor


iritante, in acest caz, aparitia dermatitelor de contact alergice fiind considerata expresia
hipersensibilizarii. Aceste substante afecteaza in general mainile si antebratele, parti care
sunt cele mai expuse contactului cutanat, dar se pot extinde si la alte parti ale
corpului.Simptomele include uscaciunea pielii, roseata, sau senzatia de mancarime sau mai
grav tumefierea, craparea, ingrosarea pielii, putand aparea uneori si pustule.

Dupa efectele pe care le au asupra sanatatii umane, agentii periculosi pot fi …

¾ Substante cancerigene
…substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
determina aparitia afectiunilor cancerigene ori pot creste incidenta acestora;

Agentii cancerigeni se clasifica pe trei categorii, si anume:


Categoria 1: substante cunoscute drept cancerigene pentru om, pentru care exista
suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect, intre expunerea
omului la asemenea substante si aparitia cancerului.
Categoria 2: substante care trebuie asimilate ca substante cancerigene pentru om,
pentru care exista suficiente elemente de justificare a unei prezumtii ca expunerea omului
la asemenea substante poate determina aparitia cancerului.
Categoria 3: substante si preparate care provoaca ingrijorare pentru oameni din
cauza efectelor cancerigene posibile, dar informatiile disponibile nu permit o evaluare
satisfacatoare. Exista informatii reiesite din studii adecvate pe animale, dar ele sunt
insuficiente pentru clasificarea substantei in categoria 2.

¾ substante mutagene
… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
cauza anomalii genetice ereditare sau pot creste frecventa acestora.

In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea si avand in vedere starea actuala a


cunostintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute drept mutagene pentru om. Exista suficiente
elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre expunerea omului la
astfel de substante si defectele genetice ereditare.

178
Categoria 2: Substante care trebuie sa fie asimilate ca substante mutagene pentru
om. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii ca expunerea omului la
astfel de substante poate duce la defecte genetice ereditare.
Categoria 3: Substante care pot provoca motive de ingrijorare pentru oameni din
cauza posibilelor efecte mutagene. Studii corespunzatoare de mutagenicitate au furnizat
elemente, dar ele sunt insuficiente pentru clasificarea acestor substante in categoria 2.

¾ substante toxice pentru reproducere


… substante si preparate care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata pot
produce ori pot creste frecventa fectelor nocive nonereditare in progenitura sau pot
dauna functiilor ori capacitatiilor reproductive masculine sau feminine.

In ceea ce priveste clasificarea si etichetarea, tinand seama de starea actuala a


cunostiintelor, aceste substante sunt impartite in 3 categorii:
Categoria 1: Substante cunoscute pentru alterarea fertilitatii la oameni. Exista
suficiente elemente pentru stabilirea existentei unei relatii cauza-efect intre
expunerea omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii.
Categoria 2: Substante care trebuie asimilate ca substante care altereaza
fertilitatea la oamneni. Exista suficiente elemente pentru justificarea unei prezumtii
ca expunerea omului la astfel de substante si alterarea fertilitatii.
Categoria 3: Substante care provoaca ingrijorare in ceea ce priveste fertilitatea
oamenilor.

Agenti biologici sunt clasificati in patru grupe distincte in functie de nivelul de


risc pe care il prezinta:
• grupa 1 – agenti biologici care nu sunt susceptibili sa provoace o boala
omului;
• grupa 2 – agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un
pericol pentru angajati; propagarea in colectivitate este improbabila; exista,
in general, o profilaxie si un tratament eficace;
• grupa 3 – agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave omului si
constituie un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat
de propagare in colectivitate, dar exista, in general, o profilaxie si un
tratament eficace;
• grupa 4 – agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie
un pericol serios pentru angajati; ei pot sa prezinte un risc ridicat de
propagare in colectivitate si nu exista, in general, o profilaxie si un tratament
eficace.

Caile de patrundere in organism a agentilor periculosi …

179
… pot fi respiratorie, digestiva, sau cutanata.

¾ calea respiratorie – inhalare/inspirare.

Substante periculoase pot sa patrunda pe aceasta cale de intrare sub forma de gaz
(oxid de etilena, diazometan etc. ), de vapori (benzen, clorura de vinil etc.), pulberi (siliciu
cristalin, azbest etc). Multi agenti biologici se transmit prin aer, cum sunt bacteriile din
aerul expirat de bolnavi sau animale, toxinele din graul mucegait sau aerosolii infectiosi
care contin agenti biologici (recoltarea si transportul probelor biologice fara precautii,
schimbarea asternuturilor bolnavilor, manipularea animalelor de laborator etc.)

Cazurile de imbolnavire produse prin inhalare sunt cele mai frecvente. Concentratia
unei substante in aerul de respirat depinde de propietatile acesteia, cum ar fii volatilitatea
sau tendinta de transformare in pulberi, precum si de alti factori, cum ar fii cantitatea
utilizata, temperatura etc. Daca produsul nu are miros, nu e vizibil si nu e iritant, inhalarea
este insidioasa. In functie de caracterul iritant sau coroziv, gazele vor ataca caile
respiratorii superioare si chiar palmanul (clorul – Cl2, bioxidul de sulf – SO2, fosgenul,
oxidul de carbon – CO). Oxidul de carbon (CO) intra in concurenta cu oxigenul (O 2) si
hemoglobina producand intoxicatii, dureri de cap si, in functie de doza si durata, poate
provoca moartea.
Vaporii de solventi sunt mai mult sau mai putin perceputi in functie de
caracteristicele solventului. Pot provoca iritatii ale cailor respiratorii superioare sau vor
cobori, fiind preluati de sange, cu efect asupra ficatului si sistemului nervos.

Pulberile, in functie de marimea particulelor, prin inhalare, pot intra in bronhii si in


alveolele pulmonare. Cand pulberea patrunde in plamani produce efecte toxice la nivel
respiratoriu, putand cauza boli profesionale de tipul azbestozei sau silicozei. Unele pulberi
po trece dincolo de alveolele pulmonare si pot fi transportate in sange, cum este cazul
pulberii de plumb care nu are efect la nivel respiratoriu, dar prin circulatia sanguina incarca
organismul cu plumb (Pb).

Inhalarea pulberilor care contin bioxid de siliciu liber cristalin (cuart) poate implica
riscul distrugerii treptate a plamanilir – silicoza. De regula, silicoza se instaleaza la 10 - 30
de ani din momentul in care incxepe expunerea la pulberi cu continut de cuart. Boala nu
este vindecabile, iar in stadiu avansat ea conduce la slabirea inimii si riscuri crescute de
imbolnavire de tuberculoza.

Inhalare fibrelor de azbest poate cauza modificari, in primul rand, la nivelul aparatului
respirator. Boala numita azbestoza presupune aparitia unor cicatrici la nivelui plamanilor si
reducerea functie acestora pana la invaliditate sau deces. Inhalarea fibrelor de azbest creste,
de asemenea, riscul aparitiei cancerului pulmonar, mai ales cazul fumatorilor.

180
¾ calea digestiva – ingestie (inghitire)

Contaminarea pe cale digestiva cu agenti chimici este mai rara la locul de munca si se
poate produce prin inghitirea accidentala a unor lichide sau solide, drumul intoxicatiei fiind
gura, esofagul, sistemul digestiv, iar daca produsul este foarte agresiv acesta poate sa
treaca prin ficat si sa intre in sistemul sanguin si de aici sa fie redistribuit catre ochi,
sistemul nervos etc. (de ex. Ingestia de saruri anorganice de mercur poate provoca otravire
cu mercur).
Aceste accidente se produc, in cele mai multe cazuri, prin refolosirea ambalajelor de
produse chimice pentru ambalarea produselor alimentare, prin nerespectarea regulilor de
igiena a mainilor si/sau prin fumatul, bautul si mancatul la locul de munca poluat.
Contaminarea cu agenti biologici pe cale digestiva se poate produce prin pipetarea cu
gura care trebuie interzisa total in laboratoare, fumatul in timpul activitatilor la patul
bolnavului sau laboratoarele de analize medicale, eroroile de manevrare sau prin mainile
murdare (enterocolite, dizenteria sau hepatita de tip A).

¾ calea cutanata – transcutanata si/sau percutanata

Calea transcutanata se refera la faptul ca agentul patrunde prin piele, prin difuziune,
fara sa existe o leziune a epidermei, iar calea percutanata face referire la notiuna de
patrundere a agentului prin piele, ca urmare a unei ruperi a tesutului epidermic.

Substantele chimice periculoase pot intra in contact cu stratul superficial al pielii sai
cu epiderma, in care caz se produce contactul cu vasele de sange, efectele fiind locale, sau
cu derma care este puternic vascularizata si, in acest caz, se poate produce trecerea in sange
si substanta toxica poate fi condusa la rinichi,ficat, sistem nervos. De exemplu, fenolul
trece rapid in derma in timp ce alte substante patrund incet si dificil , dar toate patrund in
derma cand contactul este prelungit.

Contactul solventilor organici cu pielea, in cazul operatiilor de degresare fara manusi,


poate produce iritatii, exeme sau dermatite de contact, precum si dureri de cap, tulburari
digestive, chiar daca s-a facut protectie respiratorie. Trebuie sa se tina cont de faptul ca
efectul unei substante se poate accentua in cazul in care utilizarea acesteia presupune
incalzirea ei. In cazul utilizarii unor substante care pot cauza probleme de sanatate chiar si
in urma expunerii la cantitati mici, este important sa se aiba in vedere ca pot ramane urme
de substante chiar si pe ambalaj.

181
Agentii biologici patrund frecvent in organism pe calea cutanata. Trecerea
microorganismelor prin piele se poate face prin patrunderea accidentala (rani, intepaturi,
muscaturi), in timpul operatiilor de injectare, recapisonare a acelor de seringa,
tratamentelor stomatologice, transportul deseurilor in saci necorespunzatori. Muscaturile
accidentale ale animalelor de laborator sau ale celor domestice pot produce infectii ale
zonelor muscate sau ale intregului organism.

Simbolizarea pericolelor asociate substantelor chimice periculoase …

... Pericolul este “proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de
sanatate”.

Categoriile de pericol ale substantelor si preparatelor chimice periculoase, precum si


simbolurile corespunzatoare, sunt cele prezentate in anexa 4 a Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata H.G.
490/2002.

Cele 10 simboluri grafice de avertizare sunt aliniate prevederilor europene in domeniu


si pot fi obligatoriu plasate pe etichetele substantelor si preparatelor chimice periculoase
alaturi de frazele de risc de tip R.

Simbolul grafic de avertizare este compus din simbolul de pericol, constituit dintr-o
pictograma imprimata cu negru pe fond galben – orange, semnul grafic exprimat printr-o
litera sau doua (F, Xn, etc.) si indicatia de pericol care se exprima prin unul sau mai multe
cuvinte (foarte toxic, coroziv).

Frazele de risc de tip R exprima riscul care poate apare in urma expunerii.

Simbolurile grafice de avertizare a pericolelor si semnificatia lor Riscurile


asociate agentilor periculosi…
…risc: probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze starea de securitate si
sanatate, in conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta.

Riscurile pe care le prezinta agentii chimici si biologici periculosi pentru securitatea si


sanatatea lucratorilor sunt in functie de pericolul potential al agentului si de durata si
intensitatea expunerii.

Riscurile si consecintele acestora asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, asociate


pericolelor pe care le prezinta substantele periculoase, sunt:

182
1. Riscuri fizico-chimice
Aceste riscuri pot fi consecinte ale expunerii la substante care, prin proprietatile lor
fizico-chimice, prezinta pericol de incendiu-explozie si/sau de intoxicatii acute
profesionale.

Acest risc este luat in considerare de majoritatea angajatorilor datorita faptului ca este
cel mai cunoscut prin efectele lui. Un incendiu sau o explozie antreneaza intotdeauna un
numar mare de persoane direct sau indirect implicate la locul de munca, interventii ale unor
echipe specializate din afara unitatii (echipe de pompieri profesionisti, medici de urgenta
etc), este uneori amplu mediatizat de presa audio/scrisa si aduce atingere imaginii unitatii
respective. Consecintele asupra securitatii lucratorilor pot fi vatamari violente ale
organismului de tipul leziunilor, arsurilor, lovirilor cu corpuri proiectate si/sau intoxicatia
acuta profesionala.

2. Riscuri toxicologico-biologice
Consecintele asupra sanatatii lucratorilor expusi la acesti agenti chimici periculosi
sunt imbolnavirile cronice de tipul cancerelor, alergiilor.

Cancerele obisnuite de origine profesionala cuprind:


- cancerul cavitatii nazale, generat de pulberile de lemn de esenta tare si praful
de nichel, care afecteaza lucratorii din domeniul forestier, al prelucrarii
lemnului, respectiv, finisarea metalelor;
- leucemia, datorata expunerii la benzen, un solvent utilizat la obtinerea
combustibililor si diferitelor alte produse;

Principalele boli provocate de inhalarea fibrelor de azbest sunt:


- azbestoza, un tip de fibroza pulmonara, care apare dupa mai multi ani de
expunere, atunci cand doza retinuta in plamani este suficient de mare;
- cancerul bronho-pulmonar, care apare dupa un termen de latenta de circa 15
ani dupa expunere;
- mezoteliomul, cancer primar al pleurei, care poate surveni la cativa zeci de ani
dupa expunere.
Agentii biologici pot provoca alergii.

3. Risc de sensibilizare
Substantele iritante (Xi) provoaca sensibilizare prin contact cutanat, efectul fiind in
acest caz dermatitele de contact alergice.

Substantele nocive (Xn) provoaca, in general, sensibilizare prin inhalare, efectul fiind
manifestari cu caracter clinic al unei reactii alergice, astm, rinita sau alveolita.

183
Agentii sensibilizanti cei mai intalniti la locul de munca nu sunt clasificati sau
etichetati ca atare. Multi sunt de origine naturala fiind, in principal, vorba de proteine si
agneti biologici.

Prevenirea riscurilor asociate agentilor periculosi la locul de munca…

… este obligatia legala a angajatorului si instrumentul principal in asigurarea


obiectivului managementului in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Pentru prevenirea riscurilor datorate expunerii la agenti periculosi la locul de munca,


angajatorul va tine cont de toate proprietatile periculoase ale agentilor periculosi (chimici,
azbest, agenti cancerigeni si mutageni si biologici) prezenti la locul de munca, de
intensitatea expunerii si de conditiile de lucru, respectand urmatoarele obligatii legale:
¾ investigarea/identificarea prezentei agentilor chimici periculosi la locul
de munca;
¾ evaluarea riscurilor pe care aceste substante periculoase le prezinta
pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
¾ aplicarea principiilor generale de prevenire a riscurilor, precum si a
masurilor speciale aplicabile cazurilor de accidente de munca, incidente
sau urgente, in scopul diminuarii numarului de accidente de munca si
imbolnaviri profesionale, prin masuri tehnice si organizatorice;
¾ informarea lucratorilor despre substantele periculoase utilizate la locul
de munca si riscurile la care sunt expusi;
¾ consultarea si implicarea lucratorilor in luarea deciziilor privind
prevenirea riscurilor asociate agentilor chimici periculosi;
¾ supravegherea constinua a starii de sanatate a lucratorilor expusi in
mediul de munca;
¾ respectarea interdictiilor privind utilizarea anumitor substante
periculoase;
¾ informarea autoritatilor competente: inspectoratul teritorial de munca,
directia de sanatate publica, pentru activitati speciale cu azbest;
¾ infiintarea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere.

Investigarea/identificarea pericolelor…
… datorate prezentei agentilor periculosi la locul de munca, presupune identificarea si
inventarierea agentilor chimici utilizati in activitatile curente din unitate sub forma
materiilor prime, a produselor intermediare sau finite, a agentilor generati din diferite
activitati, precum fumul de sudura, pulberile de lemn, pulberile de azbest, pulberile de
faina, vaporii de solventi, ceata de ulei, etc., a celor proveniti accidental din emisii, scapari,
scurgeri, precum si inventarierea agentilor biologici: bacterii, ciuperci, acarieni, virusi,
microorganisme, care pot apare in activitatile curente sau auxiliare.

184
De asemenea, vor fi identificate activitatile care implica agenti chimici periculosi,
adica orice proces de munca in care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor
chimici sau in care pot apare agenti biologici, inclusiv producerea, manipularea,
depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea reziduurilor, luand in considerare si
activitatile de intretinere, curatenie sau reparare a unei cladiri, a instalatiilor de canalizare
sau a utilajelor tehnologice sau a altor activitati specifice care implica expunerea la agenti
biologici la locul de munca…

Angajatorul va avea in vedere si identificarea principalelor surse de risc, luand in


considerare factorii de risc proprii executantului: erori, omisiuni sau actiuni gresite
(executare defectuoasa de operatii, comenzi, manevre etc., efectuarea de operatii
neprevazute prin sarcina de munca, neutilizarea echipamentelor de protectie), factorii de
risc proprii sarcinii de munca: solicitare fizica (effort static, pozitii de lucru fortate sau
vicioase, efort dinamic), solicitare psihica (ritm de munca mare, decizii dificile in timp
scurt, operatii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc., monotonia muncii),
precum si unii factori de risc proprii mijloacelor de productie.

Din activitatea de investigare/identificare rezulta o serie de date, ce vor fi folosite in


etapa urmatoare de evaluare a riscurilor, si anume:
¾ lista agentilor chimici si biologici periculosi;
¾ cantitatile de agenti chimici periculosi folositi sau emisi;
¾ lista locurilor de munca si a activitatilor care implica agenti chimici si biologici
periculosi;
¾ lista lucratorilor expusi in mod curent sau in cazul operatiilor de curatenie, de
interventii, revizii si reparatii.
Angajatorul trebuie sa faca dovada ca a efectuat aceasta investigare, iar in cazul in
care se constata prezenta agenilor chimici si biologici periculosi la locul de munca, acesta
are obligatia, conform Normelor Generale de Protectie a Muncii, sa evalueze orice risc
referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor, care decurge din prezenta lor.

Evaluarea riscurilor…
… pe care substantele periculoase le prezinta pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor, se va efectua luand in considerare proprietatile lor periculoase si informatiile
date de furnizor, producator sau alte surse, nivelul, tipul si durata expunerii, dar si
conditiile de lucru cu astfel de agenti, inclusiv informatii referitoare la cantitatile utilizate,
valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice si concluziile
referitoare la supravegherea starii de sanatate, atunci cand sunt disponibile, precum si
recomandarile emise de autoritatile competente privind protectia la expunerea la agenti
biologici, informatiile asupra bolilor ce pot fi contactate datorita activitatii profesionale.

185
Angajatorii pot afla informatii despre proprietatile periculoase ale agentilor periculosi,
despre pericolele asociate si unele masuri de prevenire consultand:
- eticheta produsului;
- fisa tehnica de securitate;
- medicul de medicina muncii;
- institutii si specialisti in domeniu.

Eticheta produselor permite identificarea agentului chimic, a pericolelor si a riscurilor,


precum si a unor masuri de securitate.

IMPORTANT! Agentii chimici pot fi plasati pe piata si utilizati numai daca eticheta
ambalajelor include simbolurile de pericol ( Legea nr. 451/ 2001).

Eticheta substantelor periculoase care se plaseaza pe piata trebuie sa includa indicatii


lizibile, conform prevederiloe OUG 200/2000, si anume:
- numele substantei, recunoscut international;
- numele si adresa completa, inclusiv numarul de telefon, ale celui care
raspunde de plasarea pe piata a substantei sau preparatului chimic periculos,
respectiv, producatorul, importatorul sau distribuitorul;
- simbolurile referitoare la pericol si, daca este cazul, indicatii despre pericolele
rezultate din folosirea substantei;
- frazele de risc (tip R), specifice utilizarii substantelor periculoase, referitoare
la riscurile care pot aparea la utilizarea substantei periculoase;
- frazele de securitate (tip S), indicand recomandari referitoare la prudenta cu
care trebuie utilizata substanta periculoasa;
- atribuirea numarului Comunitatii Economice Europene din IESCE, daca
acesta este alocat.
-
Eticheta preparatelor periculoase care se plaseaza pe piata va contine, in plus,
denumirea chimica a componentelor clasificate ca substante periculoase precum si
cantitatea nominala (masa nominala sau volumul nominal) a continutului, in cazul
preparatelor chimice periculoase comrcializate persoanelor fizice.

EXEMPLU de ETICHETA

Eticheta va fi in limba romana, va fi asezata la loc vizibil si va avea dimensiuni


corespunzatoare tipului de ambalaj.

FISA TEHNICA DE SECURITATE a produselor reprezinta o alta sursa de


informare pentru angajator si ofera informatii reale, disponibile, necesare pentru luarea
masurilor de protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

186
Fisa tehnica de securitate este trimisa, la prima livrare a substantelor si preparatelor
periculoase sau chiar inainte de aceasta livrare, de catre producator, importator sau
distribuitor.

Fisa tehnica de securitate a produsului ofera informatii privind proprietatile


periculoase si riscurile, recomandari privind unele masuri de prevenire si mijloace de
protectie, mijloace de interventie in caz de accident etc. Informatiile continute in fisele
tehnice de securitate pot constitui punctul de plecare in demersul de identificare a
pericolelor la care sunt expusi lucratorii si a masurilor de tinere sub control care se impun.
Masurile de securitate recomandate in fisele tehnice de securitate trebuie adaptate
conditiilor specifice fiecarui los de munca.

Fisa tehnica de securitate va fi redactata in limba romana de catre furnizor pentru


fiecare substanta sau preparat periculos si va purta data ultimei actualizari. Angajatorul va
pune fisa tehnica de securitate la dispozitia medicului de medicina muncii care
supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor expusi si la dispozitia lucratorilor pentru
informare.

Fisa tehnica de securitate contine obligatoriu 16 rubrici referitoare la:


1. Identificarea produsului si a societatii
2. Compozitia/clasificarea
3. Proprietatile periculoase
4. Primul-ajutor
5. Masurile in caz de incendiu
6. Masurile in caz de scapari accidentale
7. Depozitarea si manipularea
8. Limitarea expunerii/masuri individuale de protectie
9. Proprietatile fizice si chimice
10. Stabilitatea chimica si reactivitatea
11. Informatiile toxicologice
12. Informatiile ecotoxicologice
13. Manipularea reziduurilor/deseurilor
14. Informatiile privind transportul
15. Prevederile legale in domeniu
16. Alte informatii

Valorile limita de expunere profesionala constituie informatii importante pentru


evaluarea si managementul riscurilor.

187
Pentru agentii chimici periculosi la locul de munca, valorile limita de expunere
profesionala reprezinta concentratia agentului respectiv in aerul respirat de lucratori in
mediul de munca, pe o perioada determinata, care nu altereaza starea de sanatate, chiar
daca uneori pot apare modificari fiziologice reversibile si tolerabile.

Valorile limita de expunere profesionala pot fi obligatorii, ceea ce inseamnca ca


trebuie respectate intocmai, sau indicative, constituind o indicatie privind limitele care nu
trebuie depasite. Ele sunt utilizate in evaluarea calitatii aerului si pot constitui informatii
importante in alegerea produselor, in alegerea metodei de lucru, in evaluarea riscurilor si
stabilirea masurilor de prevenire a inhalarii noxelor ( dimensionarea dispozitivelor de
ventilatie, de neutralizare si retinere).

Pentru agentii biologici, pana in prezent, nu au fost stabilite valori limita de expunere
profesionala, desi unele state membre au fixat limite pentru toxinele acestora. Diferenta
esentiala intre agentii biologici si alte substante periculoase consta in capacitatea lor de a
reproduce. In conditii favorabile, un microorganism se poate inmulti considerabil intr-o
perioada foarte scurta de timp.

Pentru toate locurile de munca la care angajatii sunt expusi la agenti chimici, la
pulberea generata din azbest si/sau din materiale cu continut de azbest, si/sau la agenti
cancerigeni si mutageni, angajatorul trebuie sa asigure reducerea expunerii pana la cel mai
scazut nivel ce poate fi practic atins si, in orice caz, sub valoarea limita de expunere
profesionala impusa de reglementarile in vigoare.

In mod periodic si ori de cate ori se produce vreo schimbare in conditiile care pot
afecta expunerea angajatilor, angajatorul trebuie sa dispuna efectuarea de masurari ale
concentratiilor in atmosfera mediului de munca.
Metodele de masurare si evaluare a concentratiei agentilor chimici din aer la locul de
munca trebuie sa fie standardizate, iar prin masurarea continutului de azbest in aer la locul
de munca se va folosi orice metoda prin care se obtin rezultate echivalente.

Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala este depasita, angajatorul


trebuie sa identifice cauzele acestei depasiri, sa informze angajatii implicati si/sau
reprezentantii lor in unitate cat mai rapid posibil asupra acestei depasiri si asupra cauzelor
ei, sa consulte angajatii si/sau reprezentantii acestora asupra masurilor ce trebuie luate sau,
in caz de urgenta, sa dispuna masurile cele mai adecvate pentru remedierea situatiei in timp
cat mai scurt posibil. Este interzisa continuarea lucrului in zonele afectate pana la luarea
masurilor adecvate pentru protectia angajatilor. Pentru a verifica eficienta masurilor
dispuse, se va realiza imediat o noua masurare a concentratiei de noxe in mediul de munca.

188
In conditiile in care valoarea masurata a concentratiilor de agenti chimici depaseste
valoarea limita de expunere profesionala obligatorie impusa prin legislatie si noxa
profesionala determinata se regaseste ca efect asupra starii de sanatate a lucratorilor,
evidentiata prin indicatori de expunere si/sau de efect biologic, sau se regaseste in
morbiditatea exprimata prin boli profesionale inregistrate la locul de munca in ultimii 15
ani, acel loc de munca poate fi incadrat ca loc de munca in conditii deosebite.

Institutiile care au in structura laboratoare abilitate pentru efectuarea determinarilor de


noxe profesionale sunt:
™ directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti;
™ clinicile de medicina muncii sau boli profesionale;
™ Inspectia Muncii, prin Centrul de Monitorizare a Unitatilor cu Risc Profesional;
™ Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii;
™ Institutele de sanatate publica din Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara;
™ alte laboratoare abilitate de Ministerul Sanatatii si recunoscute de Ministerul Muncii,
Familiei si Egalitatii de Sanse.

Pentru fiecare angajator, respectarea valorilor limita de expunere profesionala


trebuie sa fie un obiectiv minimal, obligatia lui legala fiind de a reduce nivelul de expunere
la cea mai mica valoare ce poate fi atinsa.

Alte surse de informare despre substantele si preparatele periculoase pot fi


organismele nationale si europene cu atributii in prevenirea securitatii si sanatatii la locul
de munca, ce pun la dispozitia angajatorilor, prin intermediul paginilor de internet, ghiduri
si informatii privind bunele practici europene, precum si studii de caz.

Angajatorii pot accesa paginile de internet ale:


- Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii,
www.protectiamuncii.ro;
- Agentiei Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase,
www.minind.ro ( A.N.S.Ch.P.);
- Agentiei Europene pentru Sanatate si Securitate in Munca de la Bilbao,
Spania, http://agency.osha.eu.int;
- Biroului European pentru Substante Chimice;
- Eurostat ( biroul de statistica al Comunitatii Europene);
- Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Riscurile generate de agentii chimici, azbest si/sau agentii cancerigeni sau mutageni
sunt determinate alaturi de caracteristicile agentilor periculosi si de gradul de expunere.

189
Evaluarea expunerii la substantele periculoase identificate se face luandu-se in
considerare natura si tipul expunerii ( expunere la agenti chimici, la azbest sau la agenti
cancerigeni si mutageni, prin inhalare, ingestie, absortie transcutanata si/sau percutanata
etc.), gradul de expunere si durata (ex: zilnic, saptamanal, lunar o data pe zi, mai multe ore
pe zi etc.), conditiile in care se produce expunerea lucratorilor (se vor examina spatiul si
modul de operare: manual, mecanizat, in vas inchis, la cald etc.), precum si efectele
combinate ale mai multor substante periculoase utilizate simultan si riscurile aferente.

Evaluarea riscului, in conformitate cu prevederile Normelor Generale de Protectie a


Muncii, se face:
- obligatoriu inaintea inceperii unei acticitati noi;
- pentru toti agentii chimici prezenti, in combinatie sau pentru toti agentii
biologici periculosi (apartinand mai multor grupe), prezenti la locul de munca;
- pentru toate locurile de munca;
- pentru toate activitatile, inclusiv cele de intretinere, reparatii;
- pentru toate activitatile care implica riscul expunerii la agenti chimici, pulbere
de azbest degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest, agenti
cancerigeni si/sau mutageni si agenti biologici periculosi;
- periodic si obligatoriu, la orice modificare a conditiilor de lucru care pot
influenta expunerea angajatilor la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni
si/sau mutageni si agenti biologici periculosi.

Evaluarea riscului trebuie prezentata in forma corespunzatoare si actualizata


permanent, mai ales atunci cand au intervenit schimbari tehnologice semnificative sau
rezultatele starii de sanatate o impun.

Rezultatul evaluarii riscului poate releva un risc redus pentru securitatea si


sanatatea lucratorilor expusi, caz in care angajatorul are obligatia de a aplica masuri
generale de protectie, prevenire si supraveghere, sau un risc ridicat, caz in care
angajatorul are obligatia de a aplica masuri specifice de protectie, prevenire si
supraveghere.

Evaluarea riscurilor trebuie revizuita ori de cate ori se modifica tehnologiile de lucru,
se introduc agenti chimici noi sau se adapteaza un proces tehnologic, dupa un accident sau
incident periculos, daca valorile limita de expunere profesionala au fost depasite si s-au
luat masuri tehnice pentru reducerea lor, daca rezultatele supravegherii starii de sanatate a
lucratorilor au relevat alterari ale starii de sanatate si, oricum, periodic.

Masurile specifice de protectie, prevenire si supraveghere pentru eliminarea sau


reducerea la minimum a riscului…

190
… sunt masurile pe care angajatorul are obligatia sa le aplice la locul de munca in
cazul in care evaluarea riscului a demonstrat existenta unui risc crescut pentru securitatea si
sanatatea lucratorilor ca urmare a expunerii la agenti chimici, azbest, agenti cancerigeni si
mutageni si agenti biologici la locul de munca.

Masurile pentru eliminarea sau reducerea riscurilor la care sunt expusi lucratorii la
locul de munca depind de pericolul chimic sau biologic specific; exista, insa, unele masuri
comune, aplicabile in toate cazurile de expunere la agenti periculosi, a caror ordine de
aplicare este necesar a fi respectata de toti angajatorii.

Cea mai eficienta masura specifica de protectie si primul pas in prevenirea sau
supravegherea riscurilor legate de expunerea la agenti periculosi este eliminarea riscului,
prin inlocuirea agentului periculos (chimic, azbest, cancerigen, biologic) cu un agent
chimic sau biologic sau cu un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai putin
periculos pentru securitatea si sanatatea lucratorilor.

Eliminarea sau inlocuirea unui agent periculos contribuie la imbunatatirea mediului de


munca si a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la reducerea costurilor alocate masurilor
speciale de protectie si platii concediilor medicale, la cresterea productivitatii muncii.
Eliminarea sau substituirea unui agent periculos sau a unui proces tehnologic
presupune, asa cum arata bunele practici europene puse la dispozitie angajatorilor, trei
faze, si anume: identificarea tuturor alternativelor posibile de inlocuire sau eliminare,
compararea alternativelor din punct de vedere al riscurilor evaluate pentru fiecare si
adoptarea deciziei pe baza analizei implicatiilor privind calitatea mediului de munca, a
calitatii produselor si a mediului inconjurator, a costurilor implicate de eventualele
investitii necesare aplicarii noii tehnologii sau a celor necesare nevoilor de instruire a
personalului pentru utilizarea noului produs.

In cazul in care angajatorul urmareste inlocuirea unui agent chimic periculos cu unul
mai putin periculos, analiza comparativa a alternativelor se poate referi, de exemplu, la
inlocuirea unui produs pulbere cu unul sub forma de granule, pasta sau solutie, sau a unui
produs volatil cu altul mai putin volatil etc.

Eliminarea sau substituirea unor produse periculoase sau a unor tehnologii periculoase
aduce avantaje tuturor factorilor implicati in respectivul proces productiv si pot contribui la
imbunatatirea imediata sau pe termen lung a starii de sanatate a lucratorilor expusi, la
reducerea costurilor prin reducerea absentelor motivate de boala etc.

In cazul in care eliminarea sau substituirea pericolului nu este posibila, se va urmari


reducerea riscului la minimum si tinerea lui sub control prin conceperea unor procese de
munca si de control corespunzatoare, care sa permita reducerea expunerii.

191
Angajatorul va urmari, de asemenea, dotarea locurilor de munca cu materiale si
echipamente adecvate pentru lucrul cu agenti periculosi, care sa permita prevenirea sau
reducerea cat mai mult posibil a generarii de noxe si/sau emiterea de noxe chimice sau
biologice in atmosfera mediului de munca, in special, de noxe cancerigene si mutagene,
precum si degajarea pulberilor de azbest.

Se va acorda prioritate masurilor colective de protectie la sursa de risc, capabile sa


asigure protectia unui numar mare de lucratori la locul de munca. In acest sens, se
recomanda procesarea in sistem inchis, prin inchiderea utilajelor in carcase in care se
creaza depresiune, automatizarea proceselor, ventilarea generala, dotarea utilajelor cu
paravane si ecrane de protectie impotriva stropilor, dotarea cu sisteme locale de captare,
retinere si neutralizare a noxelor degajate in procesul tehnologic, dotarea cu aparatura de
masura si control al parametrilor tehnologici si de prevenire si avertizare a starilor de
pericol.
Pentru laboratoarele care efectueaza activitati ce implica manipularea agentilor
biologici din grupele 2, 3 sau 4 in scopuri de cercetare, de dezvoltare, invatamant,
diagnostic, precum si pentru procedeele industriale care utilizeaza astfel de agenti,
angajatorul trebuie sa stabileasca masuri de izolare in functie de gradul de risc si sa
desfasoare activitatile numai in zonele de lucru corespunzatoare nivelurilor de izolare, in
scopul reducerii la minimum a riscului de infectie.

Odata implementate aceste masuri tehnice, este foarte important ca angajatorul sa


asigure cadrul necesar pentru mentinerea acestora in stare de functionare si la parametrii
proiectati. In acest sens, angajatorul va elabora si implementa proceduri de intretinere care
sa asigure securitatea si sanatatea angajatilor in procesul de munca. Procedurile de
intretinere vor stabili in mod clar intervalele de timp, metodele si aparatele folosite pentru
curatare. De exemplu, pentru activitatile care includ folosirea azbestului, procedura de
intretinere va prevedea curatarea si intretinerea eficienta si periodica a tuturor cladirilor
si/sau instalatiilor si echipamentelor utilizate in fabricarea sau tratarea azbestului, prin
procedee umede sau aspiratoare de praf in locul maturatului.

In organizarea sistemelor de munca, angajatorul va urmari reducerea la minimum a


numarului de angajati expusi sau care pot fi expusi, in special, in cazul activitatilor de
intretinere, reparatii, revizii, unde expunerea lucratorilor la noxe este semnificativ crescuta,
tinand cont de acest lucru mai ales in cazul agentilor cancerigeni sau mutageni care pot
provoca, in functie de cantitatea inhalata, inghitita sau patrunsa prin piele, efecte
ireversibile asupra starii de sanatate chiar dupa o singura expunere. Pentru efectuarea
lucrarilor de reparatii, interventii, revizii care prezinta risc de accidente de munca sau
imbolnaviri profesionale, angajatorul va intocmi permise de lucru, care atesta realizarea
masurilor de protectie necesare efectuarii operatiilor in conditiile se securitate si va

192
desemna personalul de specialitate, pe tipuri de operatii, specificat in permis si instruit
si/sau autorizat in acest scop. Prin masuri organizatorice, angajatorul va urmari si
reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere, precum si reducerea cantitatii
de agent chimic si biologic prezent la locul de munca.

Pentru toti lucratorii si, in special, pentru cei expusi la riscuri chimice si biologice,
angajatorul va asigura masuri corespunzatoare de igiena la locul de munca, mai ales in
cazul agentilor cancerigeni unde este obligatorie curatarea regulata a pardoselilor, peretilor
si altor suprafete, delimitarea zonelor de risc ai utilizarea unor indicatoare de securitate
adecvate, inclusiv indicatorul “fumatul interzis”, in zonele in care angajatii sunt expusi sau
exista probabilitatea de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni. La locurile de munca
se vor utiliza panouri de semnalizare si avertizare adecvate pentru riscurile chimice si
biologice, conform prescriptiilor de semnalizare.
Tot ca masuri generale de prevenire a riscurilor, angajatorul va asigura elaborarea si
implementarea de proceduri adecvate de lucru, manipulare, depozitare, transport in
siguranta la locul de munca al agentilor chimici. Pentru azbestul folosit ca materie prima se
va prevedea stocarea si transportul in ambalaje sigilate si etichetate in mod corespunzator.

Se vor avea, de asemenea, in vedere si deseurile care contin agenti chimici, azbest si
agenti cancerigeni si mutageni, care vor fi tratate conform reglementarilor in vigoare
referitoare la deseuri toxice si periculoase. In cazul agentilor biologici periculosi, se vor
utiliza mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor, in deplina
securitate pentru angajati, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor
recipiente sigure, usor identificabile.

Fiecare masura generala de protectie, prevenire sau supraveghere, implementata in


procesul de munca, se va monitoriza din punct de vedere al eficientei, pentru a depista
orice tendinta de deteriorare in timp.

Pentru cazurile in care masurile tehnico-organizatorice adoptate si puse in aplicare la


locul de munca nu rezolva reducerea expunerii la valori ale agentilor chimici si biologici
fara risc pentru sanatatea lucratorilor, se vor aplica masuri individuale de protectie prin
acordarea de echipamente individuale de protectie adecvate si in cantitati suficiente.

Echipamentul individual de protectie trebuie ales in functie de proprietatile


periculoase ale agentilor utilizati, de tipul sarcinii de munca. Trebuie elaborate proceduri si
asigurate conditiile pentru verificarea si curatarea echipamentului inainte si dupa fiecare
utilizare, dezinfectarea, controlul, repararea sau schimbarea inaintea unei noi utilizari in
cazul in care prezinta defectiuni si intretinerea periodica a echipamentelor individuale de
protectie, in special, a mastilor de protectie respiratorie. Echipamentele de protectie
individuale, asa cum le arata si numele, trebuie utilizate de catre un singur lucrator, fiind

193
interzisa folosirea acestuia si de alte persoane. Imbracamintea de lucru si echipamentele de
protectie, care pot fi contaminate de agenti biologici, trebuie sa fie scoase atunci cand
paraseste zona de lucru si trebuie sa pastreze separat de alta imbracaminte, sa fie
dezinfectate si curatate sau, la nevoie, distruse.

Angajatorul va asigura conditii pentru igiena personala a lucratorilor prin amenajarea


de vestiare speciale pentru echipamentul de lucru sau de protectie, sepatat de
imbracamintea personala, grupuri sanitare sau dusuri curate, corespunzatoare si dotate cu
substante antiseptice pentru piele si ochi in cazul expunerii la agenti biologici, sala de
masa, instruirea si informarea lucratorilor sa nu manance, sa nu bea si sa nu fumeze in
zonele de lucru in care exista riscul contaminarii cu agenti cancerigeni, mutageni sau
biologici.
Se vor acorda, de asemenea, materiale igienico-sanitare, la recomandarea medicului
de medicina a muncii, inclusiv crème pentru protectia pielii, luand in considerare tipul
contaminatiilor care pot fi uleiosi, grasi sau lipiciosi, cum este cazul rasinilor, adezivilor
sau lacurilor, folosirea manusilor de protectie, protectia impotriva r4azelor ultraviolete si
a stropilor de metal incins rezulatati la sudura.

Masuri speciale pentru cazuri de accidente, incidente sau urgente…

… sunt masurile care trebuie luate de angajator in vederea interventiilor in astfel de


situatii si prevenirii efectelor pe care acestea le pot avea asupra lucratorilor.

Pentru aceste situatii, angajatorul are obligatia de a intocmi planuri/proceduri de


urgenta, care vor fi puse in practica in momentul aparitiei unor astfel de evenimente.
Aceste proceduri vor include exercitii adecvate fiecarei situatii, prevederi referitoare la
dotarile necesare acordarii primului ajutor si interventiilor in caz de scapari accidentale sau
de incendui- explozie, masuri de prevenire a efectelor si de informare a angjatiilor asupra
efectelor, echiopamentele individuale de protectie care se vor acorda lucratorilor carora li
se permite sa lucreze in zona afectata, precum si masurile necesare pentru asigurarea
avertizarii si a sistemelor de comunicare necesare semnalarii unui risc crescut si pentru
inceperea imediata a actiunilor de remediere, operatiunilor de evacuare, salvare si asistenta.

Angajatorul trebuie sa asigure ca serviciile interne si externe pentru accidente si


urgente au acces la aceste informatii.

Masuri de prevenire specifice riscului fizico – chimic …

… sunt masuri tehnice si/sau organizatorice corespunzatoare naturii activitatilor,


inclusuv depozitarea manipularea si izolarea agentilor chimici incompatibili, in vederea

194
asigurarii protectiei lucratorilor impotriva riscului de incendiu – explozie datorat
pericolelor ce decurg din propietatiile fizico – chimice ale agentilor chimici.
Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decat daca cele 3 elemente ale triunghiului
de foc sunt reunite :

a) carburant – substante inflamabile : gaze, vapori, pulberi, lichide:


b) carburant – care poate fi oxigen sau substante oxidante;
c) sursa de initiere – suprafata fierbinte, flacara, scantei de origine mecanica, scantei
electrice, curent electric, electricitate statica sau substante explozive.
Masurile specifice riscului fizico – chimic se refera, in principal, la izolarea unui
element astfel incat sa nu mai fie indeplinite conditiile necesare exploziei sau
incendiului.

In cadrul acestor masuri specifice se acorda prioritate prevenirii prezentei


substantelor inflamabile sau chimic instabile, in concentratii periculoase la locul de
munca, prin sisteme de ventilatie corespunzatoare, prin depozitarea materialelor
oxidante separat de materialele combustibile etc.

Eliminarea sau evitarea surselor de aprindere care pot produce explozii sau incendii
este o alta masura specifica de prevenire a riscului de incendiu-explozie care se poate
realiza practic prin masuri de prevenire a formarii scanteilor de origine mecanica sau
electrostatica si prin interzicerea fumatului, a lucrului cu foc deschis sau a suprafetelor
inchise in halele si instalatiile unde se lucreaza cu substante inflamabile.

Pentru orice situatie susceptibila de a prezenta risc de incendiu-explozie,


angajatorul trebuie sa prevada masuri pentru limitarea/diminuarea efectelor wxploziilor
si incendiilor, in principal, prin amplasarea in locuri vizibile si potrivite a mijloacelor
corespunzatoare de combatere a incendiilor, distantarea utilajelor periculoase de alte
locuri de munca, cu conditia pastrarii spatiului dintre ele, pereti din materiale
necombustibile etc.

Instruirea si informarea lucratorilor asupra riscului …

... este o alta componenta importanta a managementului riscurilor chimice de care


depinde in mare masura realizarea obiectivelor propuse.

Numai lucratorii instruiti si informati corespunzator sunt in masura sa aplice


masurile stabilite si sa promoveze aplicarea in practica a masurilor pentru un mediu de
munca sigur si sanatos. De aceea, este foarte important ca angajatii si/sau reprezentantii

195
acestora sa primeasca o pregatire suficienta si adecvata riscurilor la care sunt expusi, in
special, sub forma de informatii si instructiuni.

La fiecare loc de munca, angajatorii trebuie sa difuzeze, iar angajatii trebuie sa


cunoasca informatiile privind denumirea si propietatile periculoase ale agentilor chimici
prezenti, si ale posibililor agenti biologici, nivelul, tipul si durata expunerii, conditiile in
care se desfasoara activitatea, rezultatele masuratorilor de concentratii ale noxelor in
mediul de munca si valorile limita de expunere profesionala, precum si continutul
fiselor tehnice de securitate date de furnizor.

De asemenea, pentru a se asigura ca se vor respecta toate masurile de prevenire


adoptate, angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta lucratorilor efectele asupra sanatatii
si securitatii ce decurg din aceste masuri, precautiile care trebuie luate pentru prevenirea
expunerii, cerintele de igiena ce trebuie recpectate, inclusiv necesitatea de a se abtine de
la fumat, precum si masurile pe care trebuie sa le ia angajatii, in special personalul de
interventie, in cazul producerii unor incidente. Angajatorul trebuie sa informeze
angajatii cu privire la instalatiile si recipientele auxiliare acestora care contin agenti
cancerigeni sau mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje si anstalatii sa
fie etichetate clar si vizibil si sa expuna semnele de avertizare in mod cat mai vizibil.

Atunci cand, din motive intemeiate, este necesara purtarea echipamentului


individual de lucru, angajatorul trebuie se explice lucratorilor necesitatea si consecintele
referitoare la purtarea echipamentelor de protectie, modul de intretinere si valabilitatea
acestora.

Instruirea si informarea lucratorilor trebuie efectuate inaintea inceperii unei


activitati care implica expunerea la agenti chimici si biologici, adaptate evolutiei
riscurilor si aparitiei unor riscuri noi si repetate perodic.

Informatiile vor fi furnizate prin comunicare orala, instruire individuala si instruire


bazata pe support scris, in functie de natura si gradul riscului.

Supravegherea continua a starii de sanatate …

… a lucratorilor expusi la agenti chimici in mediul de munca se face inaintea expunerii


si apoi periodic, conform reglementarilor in vigoare, prin controale medicale si tehnici
adecvate indicate de medicul de medicina muncii, care sa permita detectarea
simtomelor bolii sau efectul negativ.

Angajatorul are obligatia de a asigura suptavegherea starii de sanatate a tuturao


angajatiilor prin servicii medicale de medicina muncii. Medicul de medicina muncii

196
trebuie sa cunoasca bine conditiile de expunere a fiecarui lucrator, in special, a celor
care sunt expusi la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si biologici , la locul de munca.
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicala, angajatorul va intocmi fisa
de expunere la riscuri profesionale, ce va fi inaintata medicului de medicina muncii
care, in functie de riscurile mentionate, de conditiile de lucru descrise si de agentii
periculosi specuficati, ca stabili tipul si periodicitatea controalelor medicale.

Medicul de medicina muncii va intocmi pentru fiecare angajat aflat sub


supraveghere medicala, un dosar medical care va fi pastrat impreuna cu fisa de
expunere la riscuri profesionale, la cabinetul de medicina muncii, si il va insoti pe
lucrator pe toata durata activitatii lui prifesionale, la toate locurile de munca.

Dosarul cu inregistrarile medicale se transmite catre un alt cabinet de medicina a


muncii , la schimbarea locului de munca, la directie de sanatate publica in cazul
falimentului angajatorului sau catre medicul de femilie, in cazul pensionarii sau al
somajul lucratorului.

Inregistrarile medicale vor fi pastrate o perioada de timp cel putin egala cu


perioada de expunere. In cazul expunerii la agenti biologici, dosarul medical va fi
pastrat o perioada mai mare de 10 ani de la incetarea expunerii.

In cazul expunerii la azbest, agenti cancerigeni, mutageni si agenti biologici


susceptibili sa antreneze infectii, dosarul medical va fi pastrat o perioada de cel putin 40
de ani dupa sfarsitul expunerii.

Angajatorul nu are acces la dosarul medical al lucratorului.

Angajatorul pastreaza si pune la dispozitia organelor de control lista locurilor de


munca cu riscuri profesionale, fisele de aptitudini ale angajatiilor expusi la noxe in
mediul de munca, completate si parafate numai de medicul de medicina muncii, precum
si registrul de expunere a lucratorilor la azbest, cancerigeni, mutageni sau biologici.

Angajatul are acces la toate informatiile privind starea lui de sanatate, poate
cunsulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le atribuie
conditiilor de munca si activitatii desfasurate.

In functie de rezultatele controlului medical, medicul de medicin muncii va


recomanda masuri individuale de protectie adecvate expunerii sau, dupa caz, va
recomanda vaccinarea adecvata imunizarii impotriva agentilor biologici la care sunt
expusi sau chiar schimbarea locului de munca si retragerea angajatilor de la orice
expunere la pulberile de azbest sau la agenti cancerigeni si mutageni.

197
Monitorizarea biologica a angajatilor expusi la plumb metalic si compusii sai
ionici trebuie sa includa masurarea nivelului de plumb in sange (PbB), folosind
petrometria de absorbtie sau o metoda care sa dea rezultate echivalente. Supravegherea
medicala are loc atunci cand se produce expunerea la o concentratie de plumb in aer
mai mare de 0,075 mg/mc, calculata ca o medie ponderata cu timpul pe o perioada de
peste 40 ore/saptamana, sau cand s-a inregistrat un nivel al plumbului in sange mai
mare de 20 ug Pb/100 ml sange la angajati.

Pentru fiecare angajat, dosarul medical si fisa individula de expunere vor fi


actualizate.

Atunci cand, in urma supravegherii starii de sanatate de descopera de catre medicul


de medicina muncii ca un angajat are o boala identificabile sau o afectare a starii de
sanatate, ca rezultat al expunerii in procesul de munca la un agent chimic periculos sau
ca valoarea limita biologica prevazuta in anexa nr. 33 este depasita, angajatul este
informat de catre medicul de medicina muncii despre rezultatul care il priveste personal,
inclusiv asupra unor date si recomandari medicale pe care sa le urmeze dupa incetarea
expunerii.

Respectarea restrictiilor si interdictiilor legale …

… este o obligatie importanta a angajatilor, avand in vedere propietatile tixice


ale unor agenti periculosi si/sau a activitatilor care implica agenti chimici
periculosi.

In acest sens, angajatorul trebuie sa cunoasca si sa respecte prevederile actelor


normative in vigoare, care interzic :

• intrebuintarea carburantului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de plumb


si a tutror produselor continand acesti pigmenti in orice lucrare de
vopsitorie cu exceptia vagoanelor de cale ferata, a podurilor de cale ferata,
a dublului fund al vapoarelor, a picturii decorative. In aceste cazuri,
carbonatul bazit de plumb, sulfatul de plumb si produsele care contin acesti
pigmenti vor fi utilizati sub forma de pasta sau vopsea gata preparata ;
• vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb ;
• aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere), precum si
activitatile care implica in procesul de munca utilizarea unor izolatii
termice sau acustice de joasa densitate (un gram/cmc) cu continut de
azbest ;
• munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrarile de vopsit care
comporta utilizarea carbonatului bazic de plumb (ceruza), a sulfatului de

198
plumb sau a miniului de plumb si a tuturor produselor care contin acesti
pigmenti.

In conformitate cu prevederile H.G. 124/2003, privind prevenirea si


controlul poluarii mediului cu azbest,
de la 1 ianuarie 2007 vor fi interzise toate activitatile de comercializare si de
utilizare a azbestului si a produselor care contin azbest. Lista produselor care trenuie
avute in vedere in mod deosebit, fiind interzise la comercializare si utilizare, este
prevazuta in anexa nr. 2 a H.G. 124/2003. Se excepteaza diafragmele care contin
crisotil, pentru instalatiile de electroliza existente, care pot fi utilizate pana la incheierea
ciclului de viata al acestor diafragme, dar nu mai tarziu de 1 ianuarie 2008. Produsele
care contin azbest comercializate pana la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, pot
fi utilizate pana la incheierea ciclului de viata al acestora, dar nu mai tarziu de 31
decembrie 2006.

Alte restrictii sunt :


• informarea in scris a inspectoratului teritorial de munca si a directiei de sanatate
publica pentru activitatile de extractie, de fabricare si de transformare a azbestului,
cu descrierea succinta a tipurilor si cantitatilor de azbest utilizate, activiatatilor si
procedeelor utilizate, produselor fabricate. Ori de cate ori intervine o modificare
semnificativa in activitatile de extractie, de fabricare si prelucreare a azbestului,
angajatorul trebuie se efectueze o noua informare in scris.

• Transmiterea catre inspectoratul teritorial de munca , cu o luna inaintea inceperii


lucrarilor, a Planului de lucru pentru demolarea sau de indepartare a azbestului si/sau
a materialelor cu continut de azbest din cladiri si/sau structura acestora, din aparate,
instalatii si vapoare. Planul de lucru trebuie sa contina, in special :
- faptul ca azbestul si/sau materialele cu continut de azbest sunt indepartate
inaintea demolarii propiu-zise, pe cat este posibil din punct de vedere practic ;
- echipamentul de protectie individual necesar este furnizat ;
- natura si durata probabila a activitatii ;
- locul unde are loc activitatea ;
- metodele aplicate atunci cand activitatea implica manipularea a azbestului
si/sau a materialelor cu continut de azbest;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia si decontaminarea
angajatilor care participa la activitate;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protectia celorlalte persoane
prevazute la locul sau in vecinatatea locului unde se desfasoara activitatea.
• Intocmirea si actualizarea permanenta a registrelor de expunere, pentru angajatii
desemnati sa efectueze activitati ce implica expunerea la azbest si/sau materiale cu

199
continut de azbest, la agenti cancerigeni si mutageni precum si la agenti biologici din
grupele 3 si/sau 4 ; angajatorul va infiinta si actualiza permanent registrele de
expunere.

Registru de expunere va contine informatii privind natura activitatii si a expunerii,


durata activitatii depuse si a expunerii, agentul biologic la care angajatii au fost expusi si,
dupa caz, datele referitoare la accidente si incidente.

Registrul se pastreaza cel putin 40 de ani dupa incheierea expunerii.

Medicul de medicina muncii si inspectoratul de munca au acees la acest registru.


Angajatii si/sau reprezentantii lor in unitati au acces la informatiile colective anonime
cuprinse in acest registru.

Legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca referitoare la agenti


chimici, azbest si agenti cancerigeni si mutageni

Legislatia romana in domeniul securitatii si sanatatii in munca, armonizata cu


prevederile directivelor europene urmareste reducerea la minim a riscurilor pentru
securitate si sanatate legate de prezenta agentilor chimici, a azbestului si a agentilor
cancerigeni, mutageni, precum si biologici la locurile de munca.
Legislatia romana, asemenea celei comunitare, aplica principiile generale de
prevenire si acorda prioritate eliminarii si inlocuirii agentilor periculosi, in cadrul masurilor
de protectie a lucratorilor expusi.
Alaturi de legislatia referitoare la securitatea si sanatatea in munca, importanta
deosebita o are si cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatorii a reglementarilor legale
referitoare la clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice
periculoase, deoarece acesta impune, prin eticheta si fisele tehnice de securitate,
transmiterea de informatii despre pericole si riscuri, despre propietatile fizico-chimice si
toxicologice, despre masuri de prim ajutor si interventii in cazul de urgenta etc.

Directivele europene transpuse in legislatia romana, in domeniul agentilor periculosi


chimici si biologici, sunt:

• Directiva cadru 89/391/CEE, privind introducerea de masuri pentru


incurajarea imbunatatirilor in domeniul sanatatii si securitatii muncitorilor la locul de
munca;
• Directiva 98/24/CEE (amendata de D2000/39/CEE), cu privire la
securitatea si protectia sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor legate de agentii chimici la
locurile de munca ;

200
• Directiva 90/394/CEE (amendata de D97/42/CEE si D99/38/CEE),
referitoare le protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti
cancerigeni la locurile de munca ;
• Directiva 67/548/CEE, cu amendamentele ulterioare ;
• Directica 83/477/CEE (amendata de D 91/382/CEE), privind protectia
impotriva riscurilor de imbolnavire si prevenirea acestor riscuri legate de expunerea la
azbest la locul de munca;
• Directiva 91/322/CEE, pentru stabilirae valorilor limita indicative in
scopul implementarii Directivei 80/1107/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva
riscurilor legate de expunerea la agenti chimici, fizici si biologici la locul de munca ;
• Directiva 2000/54/CEE, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor
datorate expunerii la agenti biologici la locul de munca pentru securitatea si sanatatea
lucratorilor ;
• Directica 92/85/CEE, privind aplicarea masurilor de promovare a
securitatii si sanatatii la locul de munca a lucratoarelor gravide, a celor care au nascut de
curand sau alapteaza ;
• Directiva 94/33/CEE, privind protectia tinerilor in munca ;
• Directiva 92/58/CEE, privind prescriptii minime de semnalizare de
securiate si/sau sanatate la locul de munca.

Legislatia romana in vigoare in domeniul agentilor chimici

• Constitutia Romaniei;
• LEGEA nr.53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII;
• ORDIN – MMPS nr. 225/1995, privind aprobarea Normativului cadru
de acordare si utilizare a echpamentului individual de protectie ;
• LEGEA nr.126/1995, privind Regimul materiilor explozive ;
• ORDIN nr.225/1996, pentru aprobarea Normelor tehnice privind
detinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si
folosirea materilor explozive utilizate in activitatile detinatorilor si autorizarea artificierilor
pirotehnisti;
• NORME TEHNICE din 30 mai 2002, privind detinerea, prepararea,
experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, manuirea si folosirea materilor
explozive utilizate in alte operatiuni specifice in activitatile detinatorilor, precum si
autorizarea artificierilor si a pirotehnistilor
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 76/2001, privind simplificarea unor
formalizati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor –
Republicare modificata si completata de O.U.G. nr.35/2003;
• HOTARARE nr. 572/2002, pentru stabilirea modelului si continutului
cererii de inregistrare si ale certificatului de inregistrare a comerciantului ;

201
• HOTARARE nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare
a functionarii comerciantilor (PROCEDURA DE AUTORIZARE a functionarii
comerciantilor din punct de vedere al protectiei muncii);
• ORDIN nr. 657/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind
autorizarea functionarii persoanelor fizice si juritice din punct de vedere al protectiei
muncii;
• HOTARARE nr. 261/2001, privind criteriile si metodologia de
incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, modificarile si completarile ulterioare;
• ORDONANTA DE URGENTA nr. 200/2000, privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata prin
LEGEA nr. 451/2001;
• H.G. 490 pe 16 mai 2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;
• H.G. nr. 92 pe 23 inuarie pe 2003 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicarea a Ordoanantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000, privind
clasificarea, etichetarea si ambalarea preparatelor chimice periculoase;
• SR13253 – Etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase;
• H.G. 95/2003 privind controlul activitatilor care prezinta perricole de
accidende majore in care sunt implicate substante periculoase;
• H.G. 124/2003 ( MAPM ), privind Prevenirea, reducerea si controlul
poluarii mediului cu azbest;
• H.G. 1300/2002 – Notificarea substantelor chimice;
• HOTARARE nr.347/2003, privind restrictionarea introducerii pe piata
si a utilizarii anumitor substante si preparate chimice periculoase;
• ORDINUL MIR 608/2002, privind aprobarea Listei europene a
substantelor chimice notificate – ELINCS;
• OM – MIR 227/13 iunie 2002, privind Inventarul european al
subsantelor existente puse pe piata – IESCE;
• O.U.G. 78/16 iunie 2000 privind Regimul deseurilor aprobata prin
LEGEA nr. 426/2001;
• ORDIN MAPM 1215/2003, pentru aprobarea Normativului tehnic
privind incinerarea deseurilor;
• DECRET nr. 466/1979 privind regimul substantelor toxice;
• ORDONANTA nr.4/1995 privind fabricarea, comercializarea si
utilizarea produselor de uz fitosanitar penru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor
in agricultura si silvicultura, aprobata prin LEGEA nr. 85/1095;
• H.G. nr. 172/5mai 1997, pentru infiintarea Registrului National al
Substantelor Chimice Potential Toxice si aprobarea regulamentului de organizare si
functionare a acestuia ;

202
• H.G. 707/3 iulie 2002, preivind organizarea si functionarea a Agentiei
Nationale pentru Substante si Preparate Chimice Periculoase ;
• ORDIN MAPM 1441/2003, privind infintarea Secretariatului de risc
penru controlul activitatilor care prezinta pericole de accidentare majora in care sunt
implicate substante periculoase ( unitati econamice de tip SEVESO II ) ;
• LEGEA 1022/2002, pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
48/1999, privind transportul rutier al marfurilor periculoase ;
• ORDIN nr. 1147/10 dec 2002 pentru aprobarea Normativului tehnic
privind depozitarea deseurilor – costruirea, exploatarea, monitorizarea si inchiderea
depozitelor de deseuri ;

203
25. DOCUMENTE SI ACTIVITATI DESFASURATE LA EVENIMENTE

NR. DOCUMENTUL / ANGAJATOR BAZA


I.T.M. C.T.P OBS.
CRT ACTIVITATEA P.F SAU P.J LEGALA

1 Producerea La P.F sau P.J. in


evenimentului functie de situatie
2 Comunicarea operativa a - angajatorului la - I.T.M. de la locul Lg. 319 /
evenimentului = 1,2,3 ……. care s-a produs evenimentului 2006 art. 26,
- va fi comunicat de evenimentul - I.T.M. de la sediul P.F / 27 al.1
îndată P.J

C.T.P. Lg. 319 / - altor


2006 art. 27 angajatori,
al.1 ai caror
Observatii: lucrători se
- numarul de comunicari este in află printre
functie de situatie victime
- la accidente mortale si cu
persoane disparute se anunta si - după caz,
organul de urmarire penala se comunica
- la accidente de traseu se anunta si organelor
si organul de urmarire penala de urmărire
precum si persoana juridica penală
organizatoare a transportului
- daca victima nu era in timpul
programului / sarcinii de serviciu /
in afara teritoriului P.J., raspunde
primaria pe raza careia s-a
intamplat evenimentul

204
3 Comisia de cercetare Numeste comisia, Hg 1425 art.
prin decizie scrisa, 116
formata din cel putin (1 - 8)
3 persoane (una este
lucrător desemnat)
Observatii: Persoanele numite de
către angajator în comisia de
cercetare a evenimentului trebuie
să aibă pregătire tehnică
Hg 1425 art.
corespunzătoare şi să nu fie
116(4)
implicate în organizarea şi
conducerea locului de muncă
unde a avut loc evenimentul şi să
nu fi avut o responsabilitate în
producerea evenimentului

4 Cercetarea evenimentului: Face cercetarea pt.: Lg. 319 /


- se face, imediat după -AM cu Inc.Tp.Mca 2006 art.29
comunicare, în conformitate cu -A.M. de traseu
prevederile art.29 alin.(1) din -A.M. usoare
lege -A.M. cu vatamare Acorda supraveghere Hg 1425 art.
- termen de finalizare = 5 grava 120 (1)
zile lucratoare de la data
producerii

Cerceteaza:
- accidente de munca
mortale;
- disparuti, Hg 1425 art.
- accidente de munca cu 120
invaliditate; (2)
- accidente de munca
colective;
- incidente periculoase.

205
În cazul accidentului cu
incapacitate temporară de
muncă, în urma căruia a
intervenit invaliditate Hg 1425 art.
confirmată prin decizie sau 121
decesul victimei, ITM va (1)
completa dosarul de
cercetare, întocmit la data
producerii evenimentului, şi
va întocmi un nou proces-
verbal de cercetare bazat pe
dosarul astfel completat

Întocmirea noului proces-


verbal de cercetare a
accidentului se face în cel
mult 5 zile lucrătoare de la
data primirii de către ITM a
deciziei de încadrare într-un
grad de invaliditate sau a
certificatului de constatare
medico-legal
Hg 1425 art.
121
(2)

206
5 Intocmirea dosarului de Se intocmeste de Hg 1425 art.
cercetare Termen: maxim 5 zile catre comisia de 122
de la finalizarea cercetarii. cercetare
Observatii:
Dosarul de cercetare se - dosarul se păstrează
intocmeste: în arhiva Hg 1425 art.
a) într-un exemplar, pentru angajatorului 124
evenimentele care au produs
incapacitate temporară de muncă;
- dosarul se păstrează la
b) într-un exemplar, pentru ITM care a efectuat Hg 1425 art.
incidentele periculoase; cercetarea; 124

- originalul se înaintează
c) în două exemplare, pentru organelor de urmărire
evenimentele care au produs penală şi un exemplar se
invaliditate confirmată prin păstrează la ITM care a Hg 1425 art.
decizie, deces, accidente colective; efectuat cercetarea; 124

- originalul se păstrează la
ITM care a efectuat
d) în două exemplare, pentru cercetarea şi un exemplar
evenimentele care au antrenat se transmite angajatorului
invaliditate evidentă; care înregistrează Hg 1425 art.
accidentul; 124

- originalul se înaintează
organelor de urmărire
penală, un exemplar se
e) în trei exemplare, pentru păstrează la Inspecţia
evenimentele cercetate de Muncii şi un exemplar la
Inspecţia Muncii; ITM ă pe raza căruia s-a
produs evenimentul;
Hg 1425 art.
124

207
f) în mai multe exemplare, pentru - originalul se
evenimentele care au produs păstrează în arhiva
incapacitate temporară de muncă angajatorului care
pentru victime cu angajatori înregistrează
diferiţi;. accidentul şi celelalte
exemplare se
păstrează de către
ceilalţi angajatori
Hg 1425 art.
- un dosar se 124
păstrează în arhiva
g) in cazul evenimentelor care au angajatorului care
generat accidente urmate de înregistrează
incapacitate temporară de muncă accidental,
sau a incidentelor periculoase în originalul fiind
care faptele comise pot fi înaintat organului de
considerate infracţiuni, potrivit urmărire penală
legii, dosarul de cercetare se Completarea dosarului şi
încheie în două exemplare, întocmirea noului proces-
verbal de cercetare a
evenimentului se face în cel
h) dosarul de cercetare al mult 5 zile lucrătoare de la Hg 1425 art.
accidentului de muncă cu primirea dosarului la ITM 124
invaliditate, înaintat organelor de
urmărire penală, se restituie la
ITM care a efectuat cercetarea,
pentru completare şi întocmirea
unui nou proces-verbal de
cercetare, în cazul în care se
produce decesul accidentatului ca
urmare a accidentului suferit, Hg 1425 art.
confirmat în baza unui act 124
medico-legal

Observatii

208
Dosarul de cercetare a
evenimentului trebuie să
îndeplinească următoarele
condiţii:
a) filele dosarului să fie
numerotate, semnate de
inspectorul care a efectuat
cercetarea sau de membrii
comisiei de cercetare numită de
angajator şi ştampilate, cu
ştampila inspectoratului sau Hg 1425 art.
angajatorului; 127
(1;2)
b) numărul total de file
conţinut de dosarul de cercetare,
şi numărul de file pentru fiecare
document anexat la dosar să fie
menţionat în opis;

c) fiecare document, cu
excepţia procesului-verbal de
cercetare, să fie identificat, în Hg 1425 art.
dosarul de cercetare, ca anexă; 123

d) paginile şi spaţiile albe să


fie barate;
Hg 1425 art.
e) schiţele referitoare la 123
eveniment, anexate la dosar, să fie
însoţite de explicaţii;

f)fotografiile, referitoare la Hg 1425 art.


eveniment, să fie clare şi însoţite 123
de explicaţii;

g) formularul pentru declaraţii Hg 1425 art.

209
să fie conform modelului anexa 123
nr. 14.
h) declaraţiile aflate la dosar să Hg 1425 art.
fie tehnoredactate, pentru a se 123
6. evita eventualele confuzii datorate ITM care a avizat dosarul
scrisului ilizibil, certificate ca
fiind conforme cu originalul şi
semnate de către inspectorul care
a efectuat cercetarea sau de către ITM care a avizat dosarul
unul dintre membrii comisiei de angajatorul care
cercetare. înregistrează asigurător;
accidentul Hg 1425 art.
Procesul-verbal de cercetare a 123
evenimentelor ITM care a efectuat
fiecare angajator, cercetarea, Inspecţia Muncii
Procesul-verbal de cercetare a şi asigurător;
unui eveniment se întocmeşte în:

a)trei exemplare, în cazul ITM care a efectuat


accidentului de muncă urmat de cercetarea, Inspecţia Muncii
incapacitate temporară de muncă, angajatorul care
pentru: înregistrează şi asigurător;
accidentul,
b)mai multe exemplare, în ITM care a efectuat
cazul accidentului de muncă cercetarea, Inspecţia Muncii
urmat de incapacitate temporară
de muncă pentru lucrători cu angajatorul care
angajatori diferiţi, pentru: înregistrează şi asigurător; Hg 1425 art.
accidentul 132
c)cinci exemplare, în cazul
accidentului de muncă urmat de
invaliditate, pentru organul de
urmărire penală, angajatorul care
înregistrează şi Hg 1425 art.
incidentul, asigurător. 132
d)cinci exemplare, în cazul

210
accidentului de muncă mortal sau
al celui colectiv, precum şi în
cazul accidentului mortal în afara
muncii, pentru, organul de
urmărire penală Hg 1425 art.
132
e)cinci exemplare, în cazul
incidentului periculos, pentru
organele de urmărire penală,
Procesul-verbal de cercetare poate
fi întocmit într-un număr mai Hg 1425 art.
mare de exemplare, după caz. 132

În cazul în care accidentul de


muncă s-a produs la un angajator,
altul decît cel care îl înregistrează,
un exemplar din procesul-verbal Hg 1425 art.
de cercetare va fi trimis şi 132
acestuia.

În cazul în care angajatorul la


care se înregistrează accidentul de
muncă îşi are sediul, domiciliul
sau reşedinţa pe teritoriul altui
judeţ decât cel pe raza căruia s-a Hg 1425 art.
produs accidentul, se va trimite un 133(1)
exemplar din procesul-verbal de
cercetare inspectoratului teritorial
de muncă pe raza căruia are
sediul, domiciliul sau reşedinţa
angajatorul.
Hg 1425 art.
În cazul evenimentelor care nu 133(2)
au fost comunicate şi cercetate,
dar persoana vătămată prezintă un
certificat medical cu cod

211
„accident de muncă”, angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă/lucrătorul
desemnat/serviciul intern de
prevenire şi protecţie/serviciul
extern de prevenire şi protecţie va
solicita acesteia o declaraţie scrisă
privind modul şi împrejurările în Hg 1425 art.
care s-a produs evenimentul 134

Comisia de cercetare a unui


eveniment numită de către
angajator poate face propuneri de
sancţiuni disciplinare şi/sau
administrative, pe care le va
menţiona în procesul-verbal de
cercetare

Hg 1425 art.
131

212
8 Inaintarea dosarului pentru Dosarul se Hg 1425 art.
avizare intocmeste de P.F / ITM 125
Termen: 5 zile lucrătoare de la P.J. si se inainteaza (1)
finalizarea cercetării la:
9 Restituirea dosarului de catre P.F / P.J. primeste ITM avizeaza si inapoiaza Hg 1425 art.
ITM dosarul dosarul 125
Termen: cel mult 7 zile lucrătoare (2)
de la data primirii.
10 Înregistrarea accidentelor de Hg 1425 art.
muncă şi a incidentelor 134
periculoase se face în baza
procesului-verbal de cercetare
Accidentul de muncă produs în
timpul prestării unor servicii pe
bază de contract, comandă sau Hg 1425 art.
alte forme legale încheiate în 136
întreprinderea şi/sau unitatea unui (1)
angajator, alta decât cea la care
este încadrată victima, se
înregistrează potrivit clauzelor
prevăzute în acest sens, în
documentele încheiate.

În situaţia în care documentul


încheiat nu prevede clauze în Hg 1425 art.
acest sens, clauzele nu sunt 136
suficient de acoperitoare pentru (2)
toate situaţiile sau clauzele sunt
contrare prevederilor prezentei
norme, accidentul de muncă se
înregistrează de către angajatorul
răspunzător de conducerea şi/sau
de organizarea activităţii care a
avut ca urmare producerea
accidentului.
Hg 1425 art.

213
Accidentul de muncă produs în 136
timpul prestării unor servicii, pe (3)
bază de comandă, la domiciliul
clientului, se înregistrează de către Hg 1425 art.
angajatorul la care este/a fost 136
angajată victima. (4)
Accidentul de muncă suferit de
o persoană, aflată în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu în
întreprinderea şi/sau unitatea altui
angajator, se înregistrează de către
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului.

Accidentele suferite în timpul Hg 1425 art.


stagiului de practică profesională 136
de către elevi, studenţi, ucenici şi (5)
şomeri în perioada de reconversie
profesională se înregistrează de
către angajatorul la care se
efectuează practica/reconversia
profesională. Hg 1425 art.
136
Accidentul de muncă suferit de (6)
o persoană, în cadrul activităţilor
cultural-sportive, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor
activităţi, se înregistrează de către
instituţia sau angajatorul care a
organizat acţiunea respectivă.
Hg 1425 art.
Accidentul de muncă produs ca 136
urmare a unei acţiuni întreprinse (7)
de o persoană, din proprie

214
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi
omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi
iminent ce ameninţă avutul public
sau privat din întreprinderea şi/sau
unitatea unui angajator, se
înregistrează de către angajatorul Hg 1425 art.
la care s-a produs accidentul. 136
(8)
În cazul accidentului produs ca
urmare a unei acţiuni întreprinse
de o persoană, din proprie
iniţiativă, pentru salvarea de vieţi
omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol grav şi
iminent ce ameninţă avutul public
sau privat, produs în afara
întreprinderii şi/sau unităţii unui
angajator şi care nu are nici o
legătură cu acesta, înregistrarea se Hg 1425 art.
face conform legii. 136
(9)
Accidentul de muncă de traseu
se înregistrează de către
angajatorul la care este angajată
victima sau, după caz, de
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea
activităţii care a avut ca urmare Hg 1425 art.
producerea accidentului, conform 136
concluziilor cercetării. (10)

Accidentul de muncă de
circulaţie se înregistrează de către
angajatorul la care este angajată
victima sau, după caz, de

215
angajatorul răspunzător de
conducerea şi/sau de organizarea Hg 1425 art.
activităţii care a avut ca urmare 136
producerea accidentului, conform (11)
concluziilor cercetării.

Accidentul produs în afara


întreprinderii şi/sau unităţii, ca Hg 1425 art.
urmare a neluării unor măsuri de 136
securitate de către un alt (12)
angajator, se înregistrează de către
angajatorul din vina căruia s-a
produs accidentul.

Accidentul de muncă suferit de


însoţitorii de încărcături,
personalul de poştă de la
vagoanele C.F.R., angajaţi ai unor
angajatori care, potrivit legii, sunt
obligaţi să delege însoţitori pentru
astfel de încărcături, pe mijloace Hg 1425 art.
de transport ce nu le aparţin, se va 137
înregistra de către angajatorul
răspunzător de organizarea
activităţii care a avut ca urmare
producerea accidentului, sau,
după caz, în condiţiile clauzelor
prevăzute în documentele
încheiate. Hg 1425 art.
140(1)
Pentru unele situaţii
neprevăzute în prezentele
reglementări, cu privire la
înregistrarea accidentelor de ITM care a avizat dosarul
muncă, inspectoratul teritorial de de cercetare întocmit de Hg 1425 art.
muncă sau Inspecţia Muncii va comisia angajatorului, în 140(2a)

216
stabili modul de înregistrare a termen de 3 zile lucrătoare
accidentului în cauză de la primirea avizului

În baza procesului-verbal de
cercetare întocmit de persoanele
împuternicite prin lege, Hg 1425 art.
angajatorul la care se înregistrează 140(3)
accidentul va completa FIAM.

FIAM se completează pentru la dosarul sau la la inspectoratul teritorial de


şi la
fiecare persoană accidentată în procesul verbal de muncă
asigurătorul pe
parte în câte 4 exemplare ce se cercetare şi distribuie raza căruia îşi Hg 1425 art.
înaintează, spre avizare celelalte exemplare are sediul 140(4)
la persoana social,
accidentată, domiciliul sau
reşedinţa.

Verificarea şi avizarea FIAM de


către ITM se face în termen de 5
zile lucrătoare de la primire
formularului. Hg 1425 art.
140(5)
Angajatorul la care se
înregistrează accidentul anexează
FIAM-ul

Hg 1425 art.
141

În cazul în care victima unui


accident de muncă a fost propusă
pentru pensionare odată cu Hg 1425 art.
emiterea deciziei de încadrare 175

217
într-o grupă de invaliditate, se va
completa un exemplar FIAM care
se va anexa la dosarul de
pensionare ce va fi înaintat
unităţii de expertiză medicală şi
recuperare a capacităţii de muncă.

Angajatorul va ţine evidenţa


evenimentelor în Registrul unic de
evidenţă

În contractele încheiate între


angajatori pentru prestarea de
activităţi şi servicii vor fi
prevăzute clauze privind
răspunderile referitoare la
comunicarea, cercetarea şi
înregistrarea unor eventuale
accidente de muncă.

218
Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu intocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a. opisul actelor aflate în dosar;
b. procesul-verbal de cercetare;
c. nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de
muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii,
conform competenţelor sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a
căror cercetare intră în competenţa angajatorului şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va
cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau nu a echipamentului individual de protecţie, starea
echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de
instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d. schiţe, fotografii referitoare la eveniment;
e. declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de
invaliditate;
f. declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale
ale producerii evenimentului;
g. copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale
evenimentului;
h. copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizaţii în baza căruia angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
i.copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi fişei de aptitudine, întocmite conform legii;
a) copii ale contractelor individuale de muncă al victimelor;
b) copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale victimelor; în caz de
deces se va anexa în original;
c) concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
d) copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date dispărute;
e) copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
f) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
g) actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care să rezulte data, ora când
accidentatul s- a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
h) copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul
accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
Dosarul va mai cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru a determina
caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora producerii
evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;
e) documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu Error! Reference source not
found.alin.(2) şi (4);
h) actul medical, emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte
diagnosticul la internare şi/sau externare;
i) procesul verbal încheiat după producerea evenimentului, în condiţiile prevăzute la 0;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat prin ordin al
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

219
PROCESUL-VERBAL DE CERCETARE A EVENIMENTELOR TREBUIE SA
CONTINA URMATOARELE CAPITOLE:

a) data încheierii procesului-verbal;


b) numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetării;
e) data şi ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului său
legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentaţilor;
i) descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a
produs evenimentul;
j) urmările evenimentului şi/sau urmările suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;
n) persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, din capitolele prevăzute la lit. k), l) şi
m);
o) sancţiunile contravenţionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penală;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistre ază accidentul de muncă sau incidentul periculos;
s) măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile pentru
realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la
lit.s);
u) numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestora;
v) numele şi semnătura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă;
x) viza inspectorului-şef/inspectorului general de stat.

În capitolul prevăzut la lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legale potrivit cărora
persoanele sunt îndreptăţite să efectueze cercetarea, precum şi numele angajatorului şi al persoanelor care
au participat din partea organelor competente la primele cercetări.
În capitolul prevăzut la lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat
prelungirea termenului de cercetare.
În capitolul prevăzut la lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a
produs un eveniment şi ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
În capitolul prevăzut la lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la
care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentanţilor legali ai angajatorilor, numărul documentului
prin care s-a certificat autorizarea de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
adresa punctului de lucru.
În capitolul prevăzut la lit.h) se vor indica, de asemenea următoarele: numele, prenumele,
cetăţenia, vârsta, starea civilă, numărul de copii minori, domiciliul, locul de muncă la care este încadrat,
profesia de bază, ocupaţia în momentul accidentării, vechimea în muncă, în funcţie sau în meserie şi la
locul de muncă, data efectuării ultimului instructaj în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, iar pentru

220
persoanele care, în momentul accidentării, desfăşurau o activitate pentru care este necesară autorizare, se
va face referire şi la aceasta.
Capitolul prevăzut la lit.i) va conţine următoarele subcapitole:
a.descrierea detaliată a locul producerii evenimentului;
b.descrierea detaliată a echipamentului de muncă;
c.descrierea detaliată a împrejurărilor;
d.descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul.
În capitolele prevăzute la lit.k)-m) se va face trimitere la reglementările legale în vigoare încălcate,
cu redarea integrală a textului acestora.
Denumirea capitolul prevăzut la lit.o) se va schimba cu „Propuneri pentru sancţiuni administrative
şi disciplinare”, în cazul b.accidentelor cercetate de către comisia numită de către angajator.
Capitolele prevăzute la lit.w)-x) se vor regăsi în procesul verbal de cercetare numai pentru
evenimentele cercetate de către inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecţia Muncii, conform
competenţelor.
În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevăzut la
lit.w) care va fi numit „Viza angajatorului”.
În situaţiile în care, din cercetare, rezultă că accidentul nu întruneşte condiţiile pentru a fi încadrat
ca accident de muncă, se va face această menţiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevăzute la
lit.r) şi se vor dispune măsurile care trebuie luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri
asemănătoare.

PRECIZARI FIAM

FIAM Nr. – Numărul formularului FIAM se completează la sediul ITM în momentul aprobării P.V. de
cercetare
A1 – Nr. Accident la angajator [_a_/_b_/_c_]
–Semnificaţie: a – nr. accident la angajator,
b – nr. persoane accidentate în accident (câmp a),
c – nr. accidentat în cadrul accidentului (câmp a)
B4 – Se codifică codul prin cod regiune + cod judeţ conform CLASIFICARE 1 prezent în ANEXĂ
CLASIFICĂRI (Ex. BACĂU = 104 – 1 = cod regiune nord est; 04 = cod judeţ Bacău)
D1, D3, D4 - se completează codurile activităţilor economice la nivel de Diviziune, Grupă respectiv Clasă,
conform câmpurilor solicitate prin FIAM
D1 – Activitatea economică principală – este definită ca cel mai important tip de activitate, în termeni de
cel mai mare număr de angajaţi.
D3 – Activit.ec. în care este implicat accidentatul – vizează activitatea economică a unităţii locale în care
îşi desfăşoară activitatea accidentatul (Unitatea locală – este considerat amplasamentul geografic în care este
desfăşurată în principal activitatea sau se spune că este baza operaţională a activităţii. Dacă o persoană are mai
multe locuri în care lucrează (transport, construcţii, întreţinere, supraveghere, activităţi ambulante) sau lucrează
la domiciliu, unitatea locală este considerată a fi locul de unde se dau instrucţiuni sau de unde este organizată
activitatea.
D5 – Se bifează căsuţa corespunzătoare dimensiunii intreprinderii
F3 – În cazul în care accidentatul nu are cod numeric personal se vor completa doar primele 7 poziţii ale
câmpului, cunoscut fiind faptul că acestea reprezintă: SAALLZZ (S = sexul, AA = anul naşterii, LL = luna
naşterii, ZZ = ziua naşterii). Completarea câmprilor va fi făcută conform acestei structuri şi în cazul persoanelor
din afara ţării care nu au cod numeric personal pe aceeasi structură, sau în cazul persoanelor la care nu se poate
obţine CNP.
K18; K20; K22 – se completează pe baza Anexei CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 2 (Agentul material)

221
AGENTUL MATERIAL – Detaliere: Poziţia 4 a codului (ultimele 2 caractere – care au forma: 0A, 0B,
0C, 0D, 0E, 0F, 0G, 0H) este utilizată pentru a face diferenţierea între agenţii materiali. Această poziţie constă
în clasificarea 0X, care reprezintă tipul materialului de lucru, sau clasificarea 0Y – care prezintă tipul
pachetului. Codificarea Agentului material, cu literele X şi Y este redefinită, pentru fiecare agent material, conf.
Tabelului de mai jos.

VALORILE CODURILOR
NATURA MATERIALULUI
0X SAU 0Y
0A Piatră, minereuri
0B Metal
0C Lemn
0D Cauciuc, plastic
0E Hârtie, carton
0F Textile
0G Piele
0H Alimente

ANEXA FIAM [________/____]PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZĂRII INCAPACITĂŢII


TEMPORARE DE MUNCĂ – Se completează şi se transmite la ITM care a înregistrat accidentul de muncă,
în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la finalizarea incapacităţii temporare de muncă a persoanei
accidentate (prin prezentarea documentelor care certifică durata incapacităţii precum şi modalitatea de terminare
a acesteia: R - reluarea activităţii; I - Invaliditate – încadrarea persoanei accidentate într-un grad de invaliditate;
D - Deces - decesul persoanei accidentate după un număr de zile de incapacitate temporara de muncă)

222
26. SANCTIUNI LEGEA 319/2006

ART Valoare
CERINTA LEGISLATIVA
LEGE
ART.39(2) Neintocmirea de catre angajator a unui plan de Art.13(b) 5.000-
prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, 10.000
organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe
care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice
unitatii
Neobtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al Art.13(c) 5.000-
securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei 10.000
activitati, conform prevederilor legale
Modificarea starii de fapt rezultata din producerea unui Art.13(p) 5.000-
accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care 10.000
mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita
viata accidentatilor si a altor persoane.
Neasigurarea de echipamente individuale de protectie Art.13(r) 5.000-
10.000
ART.39(3) Neasigurarea realizarii masurilor dispuse de Art.13(n) 3.000-
inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control si al 10.000
cercetarii evenimentelor.
ART.39(4) Nerealizarea si neposedarea unei evaluari a Art.12(1) 4.000-
riscurilor pt.securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pt.acele lit.a 8.000
grupuri sensibile la riscuri specifice.
Neluarea deciziilor asupra masurilor de protectie cate Art.12(1) 4.000-
trebuie luate si, dupa caz, asupra echipamentului de protectie lit.b 8.000
care trebuie utilizat.
Neadoptarea, din faza de cercetare, proiectare si executie a Art.13(a) 4.000-
constructiilor, a echipamentelor de munca, precum si de 8.000
elaborare a tehnologiilor de fabricatie, solutii conforme
prevederilor legale in vigoare privind securitatea si sanatatea
in munca, prin a caror aplicare sa fie eliminate sau diminuate
riscurile de accidentare si de imbolnavire profesionala a
lucratorilor.
Nestabilirea pentru lucratori, prin fisa postului, a atributiilor Art.13(d) 4.000-
si raspunderilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii 8.000
in munca, corespunzator functiilor exercitate
Neelaborarea instructiunilor proprii, in spiritul prezentei Art.13(e) 4.000-
legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de 8.000
securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile
activitatilor si ale locurilor de munca aflate in responsabilitatea
lor.

223
Neasigurarea si necontrolarea cunoasterii si aplicarii de catre Art.13(f) 4.000-
toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si 8.000
de protectie stabilit, precum si a prevederilor legale in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, prin lucratorii
desemnati, prin propria competenta sau prin servicii externe.
Neasigurarea informarii fiecarei persoane, anterior angajarii Art.13(h) 4.000-
in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul 8.000
de munca, precum si asupra masurilor de prevenire si de
protectie necesare
Neluarea masurilor pentru autorizarea exercitarii meseriilor Art.13(i) 4.000-
si a profesiilor prevazute de legislatia specifica 8.000
Nerespectarea prevederilor privind angajarea numai a Art.13(j) 4.000-
persoanelor care, in urma examenului medical si, dupa caz, a 8.000
testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca
pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical
periodic si, dupa caz, controlul psihologic, ulterior angajarii
Nu se tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute Art.13(k) 4.000-
la art.7 alin.4 lit.e 8.000
Nu se asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor Art.13(l) 4.000-
si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, 8.000
precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a
substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor
tehnologice
Nu prezinta documentele si relatiile solicitate de inspectorii
de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii Art.13(m) 4.000-
evenimentelor 8.000
Nu desemneaza, la solicitarea inspectorului de munca, Art.13(o) 4.000-
lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la 8.000
cercetarea evenimentelor
Nu asigura conditii pt.ca fiecare lucrator sa primeasca o Art.20 4.000-
instruire in dom.SSM, in special sub forma de informatii si 8.000
instructiuni de lucru, specifice locului de munca/postului sau.
Nu efectueaza cercetarea evenimentelor care au produs Art.29(1) 4.000-
incapacitate temporara de munca lit.a 8.000
Nu inregistreaza si nu raporteaza accidentul de munca la Art.32(2) 4.000-
inspectoratul teritorial de munca, precum si la asigurator 8.000
Art.39(5) Nerespectarea obligatiilor ref.la evaluarea riscurilor, Art.7(4) 3.500-
imbunatatirea nivelului securitatii si protectiei sanatatii 7.000
lucratorilor, consultarea lucratorilor si permiterea accesului in
zonele cu risc ridicat numai a lucratorilor instruiti corespunzator
Nerespectarea obligatiilor ref.la utilizarea in comun, de catre Art.7(5) 3.500-
angajati ai unor societati distincte, a acelorasi locuri de munca 7.000

224
Implicarea financiara a lucratorilor in masurile privind Art.7(6) 3.500-
securitatea, sanatatea si igiena in munca 7.000
Nerespectarea prevederilor ref.la lucratorii desemnati Art.8 3.500-
7.000
Neinformarea lucratorilor ce pot fi expusi unui pericol grav si Art.11(1) 3.500-
iminent despre riscurile si masurile aferente acestui pericol 7.000
Neasigurarea pregatirii acelor lucratori ce pot fi expusi unui Art.11(3) 3.500-
pericol grav si iminent pt.a fi pregatiti in situatia cand seful 7.000
ierarhic superior nu poate fi contactat
Neasigurarea de echipamente de munca fara pericol Art.13(q) 3.500-
pt.securitatea si sanatatea lucratorilor 7.000
Neacordarea echipamentului individual de protectie nou in Art.13(s) 3.500-
cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie 7.000
Necomunicarea evenimentelor (definite cf.art.5lit.f) catre ITM Art.27(1) 3.500-
lit.a 7.000
Necomunicarea evenimentelor urmate de incapacitate temporara Art.27(1) 3.500-
de munca, invaliditate sau deces asiguratorului lit.b 7.000
cf.Legii346/2002
Art.39(6)lit.a Neluarea tuturor masurilor necesare organizarii Art.9(1) 3.000-
activitatilor de prevenire si de protectie (in functie de marimea 6.000
intrepr., riscuri, dispersia teritoriala, competente etc.)
Nerespectarea obligatiilor ref.la acordarea primului ajutor, Art.10 3.000-
stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, desemnarea 6.000
lucratorilor care aplica masurile stabilite, a legaturilor cu
serviciile specializate etc.
Nerespectarea prevederilor ref. la informarea lucratorilor Art.16 3.000-
privind riscurile pt.securitate si sanatate in munca, precum si 6.000
masurile si activitatile de prevenire si protectie generale si
specifice fiecarui post de lucru
Art.39(6)lit.b Neacordarea alimentatiei de protectie cf. Art.14 3.000-
contractului colectiv de munca (contr.individual de munca) 6.000
Neacordarea materialelor igienico-sanitare cf. contractului Art.15 3.000-
colectiv de munca ( contr.individual de munca) 6.000
Nedeclararea bolilor profesionale medicilor competenti Art.34(1) 3.000-
6.000
Art.39(7) Prejudicierea lucratorilor care, in caz de pericol grav Art.11(2) 2.500-
si iminent parasesc locul de munca/zona periculoasa 5.000
Sanctionarea lucratorilor care actioneaza imprudent sau dau Art.11(4) 2.500-
dovada de neglijenta grava 5.000

Ingradirea accesului lucratorilor desemnati/a reprezentantilor Art.17 2.500-


lucratorilor la evaluarea riscurilor si la masurile de protectie, 5.000

225
orice informatii, evidente si rapoarte in domeniul SSM
Neorganizarea si nefunctionarea Comitetelor de securitate si Art.19 2.500-
sanatate in munca 5.000
Nerespectarea prevederilor ref.la cheltuielile cu instruirea Art.21 2.500-
lucratorilor, efectuarea instruirii in timpul programului de lucru 5.000
Art. 39(8) Lipsa evidentei accidentelor de munca ce au ca Art.12(c) 2.000-
urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a 4.000
accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum şi a accidentelor de munca
Neelaborarea pentru autorităţile competente şi în conformitate Art.12(d) 2.000-
cu reglementările legale a rapoartelor privind accidentele de 4.000
munca suferite de lucrătorii proprii
Neluarea măsurilor pentru asigurarea de materiale necesare Art.13(g) 2.000-
informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme 4.000
şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca
Prejudicierea reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi Art.18(5) 2.000-
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii in munca din cauza 4.000
consultarii, informarii si participarii la problemele de ssm
Neacordarea timpului adecvat reprezentanţilor lucrătorilor cu Art.18(6) 2.000-
raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii 4.000
lucrătorilor, fără diminuarea drepturilor salariale şi nefurnizarea
mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi
atribuţiile specifice ssm
Neamenajarea locurile de munca ţinând seama de prezenta Art.36 2.000-
grupurilor sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, 4.000
lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi
persoanele cu dizabilitati

ART. 37(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca
de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un
pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire
profesională, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amenda

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38(1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite

226
cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol
grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

(3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi


utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor,
pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

ART. 39(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la


10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori
preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;

b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau
biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor
tehnologice;

d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care


necesită măsuri speciale de siguranţă;

e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi


repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea
efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;

g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de


muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;

h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a


echipamentelor de muncă;

227
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi
produselor;

j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;

k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau


lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin
care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;

m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;

n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

o) asigurarea iluminatului de siguranţă;

p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului


individual de protecţie;

q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor


de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;

r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea


lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător
clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;

s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în


condiţii de izolare.

Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000


lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.

228
27. DOCUMENTE CE TREBUIE ELABORATE DE SERVICIUL DE
PREVENIRE SI PROTECTIE

Documente elaborate de serviciul de prevenire si protectie

Nr Documentul Prevederi L 319 Prevederi HG 1425


crt
1 Decizie desemnare lucrator desemnat Art.8 al 1 Art. 20 al 1;2
2 Decizie desemnare lucrator pentru masuri Art.10 al 2
prim ajutor,PSI, evacuare
3 Decizie CSSM Art.19 Art.63
4 Decizie desemnare serviciul intern Art.19 al 1;
Art.23;24 al 1;3
5 Decizie desemnare lucratori pentru oprirea Art.103al 1
EM in caz de pericol grav si iminent Art.104
6 Decizie lucratori desemnati contactare servicii Art.103 al 3a
specializate in caz de pericol grav si iminent Art.103 al 5 a
7 Decizie comisie cercetare eveniment Art.116 al 2
8 Decizie conducator loc de munca Art.20
9 Plan actiune in caz de pericol Art.15 al 9
10 Instructiuni cu masuri in caz de pericol Art.11 al b
11 Plan de prevenire si protectie Art.13 al b Art.15 al 2
12 Fisele posturilor Art.13 al d Art.15 al 4
13 Instructiuni proprii Art.13 al e Art.15 al 3
14 Planuri si rapoarte de control Art.13 al f Art.15 al 5; 17
15 Identificarea pericolelor/riscurilor Art.13 al h Art.15 al 1
16 Necesar documentatie informare/instruire Art.15 al 6;31
17 Tematici instruire Art.15 al 1
Art.88 al 2
Art.93 al 1 Art.97
18 Program instruire-testare Art.15 al 8
19 Stabilirea zonelor cu necesar semnalizare Art.15 al 11
20 Stabilirea meseriilor si profesiilor care Art.15 al 12
necesita autorizare
21 Stabilirea posturilor de lucru care necesita Art.15 al 13;14
examene medicale suplimentare, testarea
aptitudinilor si/sau ex,psihologic
22 Lista cu EIP necesare Art.15 al 20
23 Regulament organizare si funct. CSSM Art.65
24 Ordinea de zi CSSM Art.66 al 2
25 Convocator Membrii CSSM Art.66 al 3
26 Proces verbal sedinta CSSM Art.66 al 4
27 Plan economico financiar Art.66 al 6
28 Raport annual al angajatorului in CSSM Art.69 al 1
29 Plan evacuare lucratori Art.103 al 3 a
30 Dosar cercetare Art.109;116 al 2
122 al 1
31 FIAM + FIAM anexa Art.140 al 1
32 Fise instruire individuale si colective

229
28. MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZUL ACCIDENTELOR DE MUNCA

In cazul producerii unui accident de munca, esential este sa ne pastram calmul. Trebuie sa
actionam organizat, energic, eficace si rapid, aplicand masurile de prim ajutor ce se impun, pana
la sosirea ambulantei

Protocol de prim ajutor:


1. Oprirea accidentului.
- Evaluati rapid cauza de producere a accidentului. Asigurati oprirea cauzei in conditii de
siguranta a victimei si a salvatorului.
2. Evaluarea constientei. Evaluati victima si vedeti daca raspunde:
- „Scuturati” pacientul usor de umeri si apelati-l cu voce tare: „Esti bine?”
3.A. Daca victima raspunde sau se misca:
- Lasati victima in pozitia in care ati gasit-o.
- (Dupa ce v-ati asigurat ca accidentul este oprit si circumstantele nu mai prezinta riscuri
pentru el sau pentru salvator), evaluati starea pacientului si solicitati ajutor specializat
(cabinetul medical si ambulanta).
- Reevaluati victima cu regularitate.
3.B. Daca victima nu raspunde:
- Cereti ajutor. Daca sunt prezente mai multe persoane, atunci unul incepe resuscitarea, iar
altcineva se duce sa solicite ajutor specializat (ambulanta). Resuscitarea trebuie inceputa in
mai putin de un minut.
- Eliberati caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei.
Cu victima in pozitia in care ati gasit-o (daca este posibil), puneti o mana pe fruntea victimei
si faceti hiperextensia capului pastrand policele si indexul libere pentru a pensa nasul in cazul
in care este necesara respiratia gura la gura.
In acelasi timp, ridicati mandibula cu varful degetelor sub barbie (menton).
- Daca aveti dificultati, intoarceti victima pe spate si eliberati caile aeriene dupa tehnica
descrisa mai sus.
- Evitati hiperextensia capului daca suspicionati un traumatism la nivelul gatului (coloanei
cervicale).
4.Mentinand libertatea cailor aeriene, evaluati prezenta respiratiei:”priveste, asculta, simte”.
- Urmariti expansiunea toracelui.
- Ascultati zgomotele respiratorii punand urechea la nivelul obrazului victimei.
- Respecta regula „priveste, asculta, simte”; acordati 10 secunde inaintea unei concluzii.
5.A. Daca victima respira:
- Puneti victima in pozitie de siguranta.
- Evaluati respiratia in continuare.
5.B. Daca victima nu respira (stop respirator):
- Trimiteti o alta persoana sa solicite ajutor specializat; daca sunteti singur, lasati victima in
pozitia gasita si mergeti sa solicitati o ambulanta, apoi va intoarceti langa pacient si incepeti
resuscitarea respiratorie.
- Intoarceti victima pe spate daca nu este deja in aceasta pozitie.
- Indepartati orice posibila obstructie din gura victimei, cum ar fi proteze dentare mobile,
mancare etc.
- Faceti doua respiratii artificiale fiecare dintre acestea trebuind sa asigure expansiunea
toracelui:

230
• Asigurati hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
• Pensati nasul cu policele si indexul mainii de pe fruntea victimei;
• Deschideti putin gura victimei, mentinand ridicarea mandibulei; inspirati profund
apoi puneti buzele deasupra gurii victimei, asigurand astfel o etansare perfecta;
• Insuflati continuu, fara intrerupere, in gura pacientului 1,5- 2 secunde urmarind
expansiunea toracelui la fel ca la un adult sanatos (400- 600 ml aer);
• Mentinand hiperextensia capului si mandibula ridicata, indepartati-va de gura
victimei si urmariti coborarea toracelui ca urmare a expirului pasiv a victimei;
• Inspirati profund si repetati secventa descrisa.
- Daca aveti dificultati in a realiza o respiratie eficienta:
• Reevaluati gura victimei si indepartati orice posibila obstructie;
• Reevaluati hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
• Faceti maxim 5 incercari pentru a obtine 2 respiratii eficiente.
Chiar daca nu aveti succes, treceti la evaluarea circulatiei.
6. Evaluati semnele prezentei circulatiei spontane.
- Urmariti orice miscare, incluzand deglutitia sau respiratia. Cautati prezenta pulsului
carotidian. Aceasta operatie nu trebuie sa dureze mai mult decat 10 secunde.
7. A. Daca sunteti sigur ca ati detectat prezenta ciculatiei spontane in 10 sec.:
- Continuati resuscitarea respiratorie, daca este necesara, pana cand victima isi reia respiratia
spontana.
- La fiecare 10 respiratii (aprox.la fiecare minut) evaluati prezenta pulsului carotidian.
- Daca victima incepe sa respire singura, dar ramane inconstienta, puneti-o in pozitie de
siguranta.
- Evaluati victima in continuare si fiti pregatit sa-l intoarceti inapoi pe spate si sa reincepeti
resuscitarea respiratorie daca este cazul.
7. B. Daca nu sunt semne de circulatie spontana sau nu sunteti sigur, incepeti masajul
cardiac extern:
- Localizati punctul de presiune ( in jumatatea inferioara a sternului).
- Utilizand indexul si mediusul identificati marginea coastelor.Tinand cele doua degete alaturi
alunecati pe rebordul costal pana la stern.
- Alunecati podul celeilalte palme pe stern pana atinge mijlocul jumatatii inferioare a sternului.
- Puneti podul unei palme in acest punct si palma cealalta peste prima.
- Intercalati degetele celor doua maini pentru a fi siguri ca presiunea nu se aplica pe coaste ci
doar la nivelul sternului; nu aplicati presiunea la nivelul abdomenului.
- Pozitionati-va vertical deasupra victimei, cu bratele intinse, apasati sternul si deprimati-l cu
4-5 cm.
- Eliberati apoi presiunea fara a ridica palmele de pe sternul victimei si repetati manevra cu o
frecventa de aprox.100/minut (ceva mai putin de 2 compresii/secunda).
Compresia si ridicarea trebuie sa fie egale in timp.
Combinati resuscitarea respiratorie cu masajul cardiac extern. Dupa 15 compresii, faceti
hiperextensia capului, ridicati mandibula si faceti 2 respiratii eficiente, apoi reluati compresia
cardiaca. Atunci cand resuscitarea este efectuata de doua persoane, atunci unul efectueaza
respiratia artificiala, iar celalalt masajul cardiac extern. Salvatorul care efectueaza masajul
cardiac oboseste mai repede; el va fi cel care anunta schimbarea pozitiilor; dupa anuntarea
schimbarii, la sfarsitul celor 15 compresii el va trece la capul victimei si va realiza cele 2
respiratii artificiale. In timpul acestei manevre, celalalt resuscitator se va pozitiona astfel incat sa
inceapa compresiile imediat dupa incetarea ventilatiilor.
8.Continuati resuscitarea pana cand:
- soseste ajutorul calificat (ambulanta)

231
- victima isi recapata functiile vitale (respiratie spontana, puls)
- sunteti extenuat.
Pozitia de siguranta:
- Dati la o parte ochelarii victimei.
- Ingenunchiati langa pacient si asigurati-va ca ambele picioare sunt intinse.
- Eliberati caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei.
- Puneti bratul victimei apropiat dumneavoastra in unghi drept fata de trunchi, cotul indoit si
palma in sus.
- Bratul indepartat se pune deasupra pieptului si tineti dosul mainii lipit de obrazul victimei.
- Cu cealalta mana prindeti piciorul indepartat chiar deasupra genunchiului si ridicati-l
mentinand talpa pe sol.
- Tinandu-i mana lipita de obraz, trageti de genunchiul ridicat spre dumneavoastra, rotind
victima pe o parte, spre dumneavoastra.
- Ajustati piciorul de deasupra astfel incat soldul si genunchiul sa fie indoite in unghi drept.
- Dati capul victimei pe spate astfel incat sa va asigurati de libertatea cailor aeriene.
- Aranjati mana sub obraz astfel incat capul sa ramana in hiperextensie.
- Evaluati respiratia cu regularitate.
Aspiratia de corp strain
In timpul aspiratiei unui corp strain victima isi duce mana la gat.
• Daca obstructia este partiala, victima este foarte agitata, incearca sa tuseasca; poate prezenta
stridor (respiratie suieratoare). Daca victima respira, ea trebuie incurajata sa tuseasca si atat.
• Daca obstructia este completa, victima va fi incapabila sa vorbeasca, sa respire sau sa
tuseasca si in scurt timp isi va pierde cunostinta.
Masuri de prim ajutor:
- Evaluati respiratia; indepartati orice corp strain vizibil sau proteze mobile din gura.
- 5 lovituri pe spate, puternice, cu victima usor aplecata in fata.
- 5 compresii abdominale; asezat in spatele victimei, cu victima usor aplecata in fata, se pun
ambele brate in jurul abdomenului superior si se aplica o presiune brusca.
- Daca victima devine inconstienta se deruleaza pasii anteriori:
*deschiderea cailor aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei;
*evaluarea respiratiei: „priveste, asculta, simte”
*indepartarea corpilor straini din cavitatea bucala
*5 respiratii artificiale
*5 lovituri in spate, apoi 5 compresiuni abdominale

Traumatisme in care se suspicioneaza leziuni la nivelul capului si gatului:


¾ Nu miscati niciodata o victima suspecta de fractura a gatului in absenta personalului
calificat, in afara cazurilor in care victima se afla in pericol de moarte (incendiu, explozie,
prabusirea unei cladiri etc).
¾ Imobilizarea unei fracturi a gatului: Legati in jurul gatului un prosop, pulover, fular sau
orice altceva care poate avea forma unei perne goase de aprox. 10 cm, pastrand pe cat
posibil pozitia initiala a capului. Apoi imobiliati prin legarea victimei, in dreptul fruntii si
a subsuorii de o scandura avand grija sa nu fie stanjenita respiratia.
¾ Victima ce prezinta traumatism la nivelul capului si gatului poate fi transportata la spital
doar culcata in pozitie orizontala, asezata pe un suport rigid (ex: o usa, scandura suficient
de lunga), care sa sustina coloana vertebrala (de la cap si pana sub fese). Victima va fi
mutata pe suprafata rigida prin „translatie”, alunecare, manevrata ca un tot imobil.
Fracturile:
¾ Reprezinta intreruperea continuitatii unui os (intrerupere completa: fractura sau intrerupere
incompleta: fisura osoasa) ca urmare a unui traumatism.

232
¾ Simptomatologie: durere intensa locala
¾ Obiectiv: deformarea regiunii anatomice, miscare anormala a segmentului anatomic,
pierderea functionalitatii segmentului anatomic, aparitia unui hematom(vanataie).
Masuri de prim ajutor:
1. imobilizarea segmentului anatomic prin aplicarea unei atele improvizate sau existente in trusa
de prim ajutor. Atela poate fi confectionata artizanal dintr-o scandura de lemn. Atela se va
monta astfel incat sa cuprinda si sa blocheze ambele componente ale osului afectat.
2. administrarea de calmante ale durerii:algocalmin.
3. evaluarea victimei si asigurarea ca nu exista si alte leziuni traumatice.
4. transportul victimei catre unitatea medicala cea mai apropiata.
Traumatismele tesuturilor moi: muschi, articulatii, ligamente.
¾ Reprezinta efectul unui traumatism prin care este afectata una sau mai multe grupe
musculare (contuzie/ strivire sau chiar ruptura musculara), o articulatie (intindere a
ligamentelor, entorsa sau luxatie a articulatiei).
¾ Simptomatologie: durere locala intensa.
¾ Obiectiv: umflarea articulatiei sau a zonei musculare traumatizate, pierderea functionalitatii
zonei afectate, aparitia unui hematom (vanataie).
Masuri de prim ajutor:
1. traumatismul va fi tratat ca o fractura: aplicarea unei atele improvizate sau existente in trusa
de prim ajutor. Atela poate fi confectionata artizanal dintr-o scandura de lemn. Atela se va
monta astfel incat sa cuprinda si sa blocheze ambele componente ale osului afectat.
2. administrarea de calmante ale durerii: algocalmin.
3. evaluarea victimei si asigurarea ca nu exista si alte leziuni traumatice.
4. transportul victimei catre unitatea medicala cea mai apropiata.
Plagile:
¾ Reprezinta intreruperea continuitatii pielii sau a mucoaselor urmare unui traumatism. Poate fi
insotita de hemoragie, prin ruptura unui vas de sange mai mare.
¾ Subiectiv: durere intensa locala.
¾ Obiectiv: intreruperea integritatii pielii, sangerare locala, contaminare cu diverse produse
utilizate in procesul de productie/ microbi din mediul inconjurator/ praf, pamant etc.
Masuri de prim ajutor:
1. evaluarea plagii; oprirea eventualei hemoragii.
Hemoragia produsa prin ruperea unui vas de sange mediu se opreste prin aplicarea unui
pansament compresiv (pansament/ compresa de tifon steril – existent in trusa de prim ajutor, ce
se aplica la locul sangerarii si se mentine sub o presiune constanta si ferma timp de cateva
minute.
Hemoragiile importante, produse prin ruptura unui vas de sange mare, au potential risc vital (
pot genera pierderi mportante de sange in timp scurt si determina decesul victimei prin
exsanguinare). Oprirea hemoragiei se realizeaza prin aplicarea unui garou. Garoul exista in trusa
de prim ajutor sau poate fi reprezentat de orice cordon, bucata de tifon etc. El se aplica in amonte
de hemoragie;se va nota pe un biletel data (ora/minutul) la care a fost aplicat garoul.
2. prevenirea infectiei si curatarea plagii.
Se curata plaga de impuritatile mari, de la interior catre marginea plagii utilizand o compresa
sterila. Se spala pielea din jurul plagii cu apa si sapun. Se curata plaga turnand din abundenta apa
oxigenata cu rolul de a indeparta corpii straini, impuritati, dezinfectie. Apoi se toarna solutie de
cloramina sau riavanol cu rol dezinfectant. Se aplica o compresa sterila si se panseaza plaga.
3. calmarea durerii: administrare de algocalmin.

233
Arsurile
¾ Reprezinta leziuni ale pielii si/sau mucoaselor produse de agenti chimici (arsura chimica prin
expunere la substante caustice) sau de agenti fizici (termici- foc, electrici, radiatii solare).
¾ Subiectiv: durere locala, usturime, soc (determinat de arsuri intinse). Obiectiv: inrosirea pielii
afectate, aparitia unui transudat, posibilitatea de instalare a socului/ colapsului in functie de
intinderea leziunilor.
Masuri de prim ajutor:
1. Securizarea victimei: indepartarea acesteia de sursa de combustie. In cazul incendiilor in
spatii inchise scoaterea victimei din mediu, verificarea functiilor vitale (respiratie, prezenta
pulsului).
2. Indepartarea hainelor de pe suprafata arsa.
3. Aplicarea de comprese sterile. Solicitarea ajutorului specializat in functie de gravitatea si
intinderea arsurii. In arsuri ce intereseaza o suprafata mare a corpului ( peste 15%) victima se
inveleste intr-un cearsaf curat de bumbac, i se administreaza un calmant si lichide de
hidratare (ceai, apa minerala) si se solicita serviciul de ambulanta.
Accidente provocate de curentul electric: electrocutarea
¾ Reprezinta efectele ce apar ca urmare a expunerii la curent electric. Gravitatea leziunilor este
in functie de intensitatea curentului electric, durata de expunere si de traseul curentului
electric prin organism.
Masuri de prim ajutor:
1. Intreruperea expunerii la curent electric. Se realizeaza prin decuplarea sursei de curent
electric si nicidecum prin actiunea directa asupra victimei!!!
2. Evaluarea victimei. Se desfac hainele la gat, piept si zona abdominala. Se verifica functiile
vitale (respiratie spontana, puls carotidian)
3. Solicitarea ajutorului specializat (ambulanta)

234
29. NOTIUNI GENERALE DE MEDICINA MUNCII

Securitatea si sanatatea in munca:


Securitatea si sanatatea in munca constituie ansamblul de activitati institutionalizate avand
ca scop asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea
vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la
procesul de munca.

Legislatia privind SSM- UE


Directiva Cadru 89/391/CEE a Consiliului Europei, din 12 Iunie 1989, privind punerea in
aplicare a unor masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca, cunoscuta si ca Directiva Cadru privind securitatea si sanatatea in munca 1989.
¾ Ea reprezinta baza legislatiei privind securitatea si sanatatea in munca in statele membre ale
Uniunii Eropene.
¾ Constituie cadrul pentru alte directive specifice in domeniul SSM.
¾ Vizeaza asigurarea unor masuri similare tuturor lucratorilor din cele 25 de state membre;
astfel discrepantele dintre legislatiile statelor membre au fost substantial reduse.
Principii generale stabilite de Directiva Cadru pentru strategia privind SSM:
1. Evitarea riscurilor.
2. Evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate.
3. Odata evaluate, combaterea acestor riscuri la sursa.
4. Adaptarea procesului muncii la individ (ergonomie) in special in ceea ce priveste proiectarea
locurilor de munca, cat si masuri ce vizeaza organizarea muncii si a procesului tehnologic.
5. In implementarea acestor obiective, tineti pasul cu progresul tehnic.
6. In general, inlocuiti procedeele periculoase cu unele nepericuloase sau mai putin
periculoase.
7. Dezvoltati o strategie de prevenire cuprinzatoare si coerenta care sa acopere productia,
organizarea muncii, conditiile de munca si dialogul dintre conducere si lucratori.
8. Acordati prioritate masurilor de protectie colectiva si recurgeti la masurile de protectie
individuala doar cand aceasta este singura alegere posibila.
Conceptul de securitate si sanatate in munca in legislatia din Romania
1. Constitutia Romaniei potrivit careia salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii.
2. Codul muncii prevede ca orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de
munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca.
3. Legea nr. 319/ 2006 privind securitatea si sanatatea la locul de munca, intrata in vigoare la
data de 1 Octombrie 2006, transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind
introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la
locul de munca.
4. HG 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii.
5. HG specifice care implementeaza Directivele Europene referitoare la activitatea de sanatate
ocupationala.
6. Legea nr. 418/ 2004 care precizeaza statutul medicului de medicina muncii, atributiile,
drepturile, relatiile acestuia cu angajatorul si cu lucratorii, principii de etica si deontologie in
practica medicinei muncii.
7. Legea nr. 95/ 2006 a reformei in domeniul sanatatii.
8. Legea nr. 100/ 1998 a asistentei de sanatate publica.
9. Legea nr. 346/ 2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu
completarile si modificarile ulterioare.

235
10. Legea 202/ 2002 privind egalitatea de sanse si tratament intre femei si barbati, cu
modificarile si completarile ulterioare.
11. OUG 96/ 2003, Legea 25/ 2004, HG 537/ 2004 privind protectia maternitatii la locul de
munca.
Sanatatea in munca – sisteme ce functioneaza in paralel:
• Sistemul public de asigurari de sanatate
• Sistemul public de asigurari sociale
• Sistemul public de asig.pentru accidente de munca si boli profesionale
• Sistemul de asigurari private de sanatate
• Sistemul privat de servicii de medicina muncii
Securitatea si sanatatea in munca: serviciu multidisciplinar
Sistem cuprinzator de prevenire la locul de munca, de promovare a sanatatii lucratorilor, avand
drept obiectiv final functionarea cu succes a intreprinderii sau a organizatiei.
¾ Echipe operationale de specialisti in sanatate ocupationala (medicul de medicina muncii,
toxicologi, psihologi specializati in psihologia muncii, asistenti medicali), specialisti in
securitate ocupationala, ergonomi, personal din managementul resurselor umane.
¾ Abordare integrata problemelor de securitate si sanatate la locul de munca.
¾ Membrii echipei multidisciplinare lucreaza impreuna pe baza aceleiasi abordari
metodologice, in timp real. De exemplu, ei viziteaza impreuna locurile de munca, deleaga
sarcini specifice acelor membri care au abilitatile si competenta de a le rezolva, dar
integreaza rezultatele intr-o abordare comuna.
Abordare preponderent preventiva:
- identificarea pericolelor
- masurarea riscurilor
- controlul riscurilor
- monitorizarea controlului riscurilor
Promovarea sanatatii la locul de munca.
Comunicarea- functiile comunicarii:
- de informare- a da si a primi informatii
- sociala- pentru formarea si mentinerea relatiilor
- persuasiva- a convinge oamenii sa actioneze intr-un anumit fel
- instrumentala- a realiza un anume obiectiv
- de indeplinire a rolului- a actiona intr-un mod predictibil
- de a reduce anxietatea- a rezolva probleme si a reduce ingrijorarea
- functia emotionala- a fi prietenos.
Serviciul de medicina muncii – atributii:
1. Identificarea riscului profesional.
2. Participarea la evaluarea riscului de accidentare si imbolnavire profesionala.
3. Supravegherea starii de sanatate a lucratorilor.
4. Managementul medicinei de urgenta.
5. Managementul imbolnavirilor profesionale.
6. Evaluarea impactului factorilor de risc de la locul de munca asupra sanatatii lucratorilor.
7. Managementul inregistrarii si raportarii imbolnavirilor profesionale si a patologiei asociate.
8. Interfata dintre sanatatea publica si promovarea sanatatii la locul de munca.
Sanatate ?! definitii:
o Bunastare fizica, psihica si sociala
o Fizica: puternic, in forma, energic
o Psihica: fericit, multumit, capabil sa faca fata solicitarilor, se simte util
o Social: integrat, sprijinit, activ

236
o Absenta bolii.
Declaratia de la Luxemburg:
„Promovarea sanatatii la locul de munca reprezinta eforturile comune ale angajatorilor, ale
angajatilor si ale societatii de a imbunatati sanatatea si bunastarea in munca a oamenilor.”
Actiuni: - imbunatatirea organizarii muncii si a mediului de lucru
- promovarea participarii active
- incurajarea dezvoltarii personale
Nevoia de sanatate la locul de munca
¾ Perspective multiple
Angajator / Lucrator / Serviciul de SSM
¾ Necesitati multiple
o Sanatate ocupationala
o Securitatea muncii
o Sanatate generala
o Reintegrarea in munca
¾ Necesitatile traditionale ale SSM:
o Riscuri legate de sanatatea ocupationala
o Riscuri legate de accidente de munca
o Boli profesionale
o Accidente de munca
¾ Noi necesitati privind sanatatea:
o Bolile legate de profesie
o Conditiile generale de sanatate care nu sunt legate de locul de munca
o Absenteismul de la locul de munca din motive de sanatate
o Modalitatile de reintegrare in munca pentru lucratorii care s-au imbolnavit sau care
au fost accidentati.
Managementul securitatii si sanatatii in munca – 5 elemente ale sarcinilor manageriale:
1. previziune si planificare
2. organizare
3. comanda
4. coordonare
5. control

237
30. LEGISLATIA ÎN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul.
2006
2. Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30
oct. 2006

Hotarari de Guvern in domeniul securitatii si sanatatii in munca

1. Hotarârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si
sanatate în munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor împotriva riscurilor legate de
prezenta agentilor chimici
2. H.G nr.1146/30 august 2006 - M. Of. nr. 815 - 03.X.2006 privind cerintele minime de
securitate si sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de
muncă
3. Hotarârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
4. Hotarârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca la bordul navelor de pescuit
5. Hotarârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerintelor minime de
securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca
6. Hotarârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protectia lucratorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenti biologici în munca
7. Hotarârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru locul de munca
8. Hotarârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
îmbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential
risc datorat atmosferelor explozive
9. Hotarârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, în
special de afectiuni dorsolombare.
10. Hotarârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj
11. Hotarârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerintele minime pentru
asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau
subteran
12. Hotarârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la
locul de munca

238
13. Hotarârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare
14. Hotarârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
15. Hotarârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea
de securitate si/sau de sanatate la locul de munca
16. Hotarâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot
17. Hotarare de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru santierele temporare sau mobile
18. Hotarare de Guvern nr. 1876/22.12.2005 privind cerintele minime de securitate si
sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii (MO nr.
81/30.01.2006)
19. Hotarare de Guvern nr. 1875/22.12.2005 privind protectia sanatatii si securitatii
lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest (MO nr. 64/24.01.2006)
20. Hotarâre de Guvern nr. 752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii în
atmosfere potential explozive
21. Ordin nr. 753 din 16/10/2006 privind protectia tinerilor in munca ( Monitorul Oficial,
Partea I nr. 925 din 15/11/2006)
22. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a
serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter
tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca(MO nr. 887
din 31 octombrie 2006
23. Ordin nr. 706 din 26-09-2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de radiatiile optice
artificiale(MO nr. 915 partea I din 10-11-2006)
24. HOTĂRÂRE nr. 246 din 7 martie 2007privind metodologia de reinnoire a avizelor de
încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite(MO nr. 169 din 9 martie 2007)
25. Hotarare nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 332 din 17/05/2007
26. Hotarare nr. 557/2007 din 06/06/2007 privind completarea masurilor destinate sa
promoveze imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca pentru salariatii
incadrati in baza unui contract individual de munca pe durata determinata si pentru
salariatii temporari incadrati la agenti de munca temporara(MO nr. 407 din 18/06/2007)
27. Ordonanta de urgenta nr. 99 din 29 iunie 2000 privind masurile ce pot fi aplicate în
perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor încadrate în munca(MO
nr. 304 din 4 iulie 2000)
28. Ordin nr. 3 din 03/01/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă FIAM MO nr. 70 din 30/01/2007Intrare in vigoare: 30/01/2007.

239
31. BIBLIOGRAFIE

- Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/14 iulie 2006 - M.Of. nr. 646/26 iul.
2006

- Normele metodologice de aplicare a Legii 319/2006 – H.G. 1425/ M.Of.nr.882/30


oct. 2006

- Dr. ing. Stefan PECE, Ec Aurelia DASCALESCU, "Metoda de evaluare a riscurilor


de accidentare si îmbolnavire profesionala la locurile de munca",1998

- Darabont, Al., Pece, St., Dascalescu, Aurelia, Managementul securitatii si sanatatii în


munca - Ed. Agir, 2001

- "Medicina Muncii", Prof. Dr. Toma Niculescu, Conf. dr. Ion Toma, Dr. Duca Pavel,
ed. MEDMUN, 1999

- "Evaluarea riscurilor în sistemul om-masina", dr. ing. Pece Stefan, ed. Atlas Press,
2003

- "Costul accidentelor de munca", dr. ing. Aurelia Dascalescu, ed. Atlas Press, 2003

- "Implementarea managementului securitatii si sanatatii în munca", dr. ing. Steluta


Nisipeanu, ing. Raluca Stepa, ed. Libra 2003

240

S-ar putea să vă placă și