FIŞĂ DE LECTURĂ

Opera epică 

Am început lectura la data de: 14.10.2019 Am terminat lectura la data de: 03.11.2019
Titlul operei literare: Mara
Autorul: Ioan Slavici
Opera face parte din volumul: Mara
Editura: Regis
Anul apariţiei volumului: 1999
Genul literar: epic
Specia literară: roman
Opera e structurată în: capitole
Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: Radna și Lipova
Timpul desfăşurării acţiunii: a doua jumătate a secolului al XIX-lea
Naratorul: omniscient și omniprezent
Personaje: Mara, Persida, Trică, Națl, Codreanu, Marta, Bocioacă, Bandi, Burdea, Maica
Aedgidia, Anton Hubăr, Hubăroaie
Personajul        Tipul de personaj            Trăsături                   Citate 
Mara          principal chibzuită, ințeleaptă "Tot n-are nimeni copii ca
mine!"
Persida principal credincioasă, curajoasă "Persida stia ca e mai scurt
cel din stânga, dar nu stete nicio clipă pe gânduri, apoi, fără voie, apucă la dreapta spre
măcelărie”

Momentele subiectului:
Expoziţiunea ne prezintă personajul principal, Mara, o văduvă săracă rămasă cu doi copii,
Persida și Trică. Cu toate acestea, Mara era tânără, voinică și înțeleaptă. Femeia făcea negoț,
fiind precupeață la Radna, la Lipova și la Arad, localități între care circula pentru a obține un
venit mulțumitor.
Rămăsese văduvă de tânără, iar de la soț moștenise doar o livadă cu pruni și o vie la care se
adăuga casa primită ca zestre.
Neputând să îi lase singuri, Mara îi lua pe copii cu ea prin târguri, de aceea aceștia erau
„nepieptănați și nespălați și obraznici”. Însă, Mara era mândră de copiii săi: „Tot n-are nimeni
copii ca mine!”
Mara se preocupa de viitorul copiilor săi, dar și de propria bătrânețe de mai tărziu, astfel că
încerca să strângă cât mai mult, economisind în trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și
pentru înmormântare, al doilea pentru Persida și celălalt pentru Trică.
Dorind să aibă un viitor bun, Mara a decis să o trimită pe Persida la mânăstire in grija
maicii Aegidia, iar pe Trică să îl încredințeze șefului cojocarilor de la Lipova, Bocioacă,
pentru a deveni un meșter bun.
Intriga apare odată cu întâlnirea întâmplătoare dintre Persida și Hubărnațl, fiul măcelarului
Anton Hubar, atunci când fata se afla la o fereastră care se spărsese din cauza vântului.
Desfăşurarea acţiunii: Persida si Națl se indrăgostesc la prima vedere, naratorul prezentând
în detaliu povestea lor de dragoste și parcursul întregii iubiri.
Cei doi proveneau din două medii total diferite, incompatibile mai ales din punct de vedere
social. Națl era de origine nemțească și calfă la un măcelar, iar Mara își dorea ca fiica sa să se
căsătorească cu un preot. Cu toate diferențele dintre ei, socilale, etnice și religioase, tinerii
trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, trecând peste toate piedicile și urmând calea inimii.
 Punctul culminant apare atunci când cei doi se căsătoresc în mare secret, după ce Persida
împlinește optsprezece ani și pleacă împreună la Viena. Se stabilesc acolo, dar greutățile și
mediul diferit de viață îi determină să se întoarcă acasă după o vreme.
La Lipova reușesc să pună pe picioare o afacere de comerț, Persida având calitațile
necesare de la mama sa.
Deznodământul aduce o întorsătură bruscă acțiunii. Fiul nelegitim al măcelarului Anton
Hubăr, Bandi, își ucide tatăl cu mult sadism, Persida fiind cea care surprinde întreaga scenă.

Moduri de expunere:
Naraţiune: „Nu doară că i-ar fi greu ceva; când simte greul vieţii, Mara nu plânge, ci sparge
oale ori răstoarnă mese şi coşuri. Ea îşi dă însă seama cât a avut când a rămas văduvă, cât are
acum şi cât o să aibă odată. Şi chiar Mara să fii te moi când simţi că e bine să fii om în lumea
aceasta, să alergi de dimineaţă până seara şi să ştii că n-o faci degeaba.”
Dialog: „- Ce e?! întrebă ea răstită.
- Uite, zise el încet, ca să nu audă şi sora Marta, care se afla în iatacul de alături,
Costi m-a bătut.
- Te-a bătut el pe tine, şi tu, prostule, te-ai lăsat să te bată!
- Dacă el e mai tare!”
Descriere: „Dimineaţa a căzut brumă groasă, după răsărirea soarelui s-a lăsat negura, iar
înspre amiazăzi soarele a risipit ceaţa şi cerul s-a înseninat. Era una din zilele de toamnă în
care mereu îi vine omului să plângă. Prin văzduhul curat şi proaspăt fluturau căzând alene
spre pământ lungi fire de păienjeniş, iar de pe duzi se scuturau din cândîn când frunzele
brumate.”
Monolog: „De!... de!... zicea şi Mara în gândul ei, când vedea pe Codreanu învârtindu-se
mereu împrejurul Persidei. Mai ştii?! Fata e fată; iar feciorul e curăţel şi deştept, fiu de popă,
nepot de protopop şi peste câteva luni de zile bun de popie.”

Caracterizarea Persidei:
Persida este fiica Marei, sora lui Trică, soţia lui Naţl şi nora măcelarului Hubăr, dar şi una
dintre cele mai reuşite, mai strălucitoare figuri feminine din literatura română. Persida este
ilustrată de Slavici în evoluţia sa de la copilărie la maturitate.
Portretul fizic, realizat direct de către narator, sugerează trăsăturile morale, având efecte
surprinzătoare asupra celor din jur: „înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă şi cu toate acestea
subţirică s-o frângi din mijloc; iar faţa ei ca luna plină, curată ca floarea de cireş şi albă, de o
albeaţă prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală”.
Din descrierea detaliată a naratorului reies, indirect, forţa şi gingăşia, puritatea şi voinţa,
care constituie principalele sale trăsături constitutive ale unui caracter puternic. După
întâlnirea Persidei cu Naţl, naratorul omniscient remarcă, în mod direct, impresia puternică pe
care o produce asupra flăcăului: „era chiar mai tânără, mai frumoasă şi mai plină de farmec
decât cum Natl era-n stare să şi-o închipuiască”.
Alte însuşiri reies din atitudinea şi opiniile celorlalte personaje. Astfel, asupra lui Naţl,
înfăţişarea plină de farmec a Persidei revarsă „o văpaie mistuitoare”, iar flăcăul rămâne „cu
privirea pierdută”, cu barba tremurândă. Hubăroaia este încântată de fata „atât de fragedă, atât
de frumoasă”, dar o compătimeşte că are ca mamă pe Mara, „precupeaţă şi podăriţă”, însă
Trică „era mândru de soră-sa”.
Căsnicia ei parcurge mari dificultăţi, Naţl „stătea cu prietenii şi toată osteneala, toată grija,
rămânea în sarcina ei”, iar tânăra soţie, cuprinsă de amărăciune şi deprimare, se
autocaracterizează: „Dacă s-ar fi văzut ea însăşi pe sine cu ochii ei de odinioară, ar fi rămas
cuprinsă de spaimă şi ar fi strigat: «Ah! tare am căzut, Doamne!»”.
 Tenace, Persida îşi salvează căsătoria prin raţiune şi inteligenţă, prin puterea dragostei şi
prin stăpânirea de sine, prin bunătate şi blândeţe, determinându-şi soţul să-i ceară iertare, iar
familia să iasă mai întărită din aceste încercări. Nu numai Naţl se simte umilit de forţa morală
a Persidei, ci şi socrul său este copleşit de remuşcări : „Iartă, fata noastră, toate supărările pe
care ţi le-am făcut şi fii încredinţată despre iubirea noastră părintească”.
Ca şi Mara, Persida este o personalitate puternică, având un acut simţ al realului, în care
domină principalele sale calităţi: devotamentul, chibzuinţă şi voinţa puternică, datorită cărora
izbuteşte să învingă toate piedicile vieţii. Nicolae Manolescu apreciază că Persida „nu este
decât o Mară juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta, obiceiurile şi înfăţişarea mamei sale”.
Persida este unul dintre cele mai strălucitoare personaje feminine din literatura română,
înscriindu-se în aceeaşi tipologie cu Saşa Comăneşteanu şi cu Tincuţa, din proza lui Duiliu
Zamfirescu sau cu Doamna T. din Patul lui Procust de Camil Petrescu şi cu Otilia din romanul
lui George Călinescu.

Titlul operei:
Titlul este sintetic, format dintr-un substantiv propriu, Mara. Acesta ilustrează numele
eroinei, dar poate simboliza și familia acesteia sau prototipul omului tenace și ambițios care
acționează cu dibăcie și perseverență pentru a reuși în viață.

Mijloace artistice:
-imagini artistice: vizuale: „călugării rași ca-n palmă”, „Lipova cu turnul sclipicios”
-figuri de stil: epitete: „femeie minunată și dulce la fire și bogată și frumoasă”, „muiere mare
spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de vânt”

Vocabular:
„staroste” – conducător al unei bresle sau comunități de meseriași
„calfă” – lucrător care, după o perioadă de ucenicie, lucra un timp la patronul său

Citate preferate:
„Banul e mare putere, el deschide toate uşile şi strică toate legile.”
„Iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă, fără ca să ştii
cum, şi te duce fără ca să ştii unde.”
„E însă lucru ştiut că femeile se schimbă foarte uşor, nu numai aşa, din Crăciun până-n
toamnă, ci până chiar şi din o clipă în alta.”

Impresii personale:
Mara este un roman foarte interesant, plin de acțiune. În prima parte personajul principal e
Mara. E foarte captivant când citesți și vezi câte sacrificii face o mamă pentru copiii ei. În a
doua parte e vorba despre iubirea dintre Națl și Persida, aici o să descoperi că Persida calcă pe
urmele Marei și luptă și indură multe pentru a-și salva căsnicia.
Finalul este unul brusc si tulburător, care strică finalul fericit al romanului, în care Persida
naște și Mara are grijă de nepotul său.

Note de lectură:
Opera mi-a trezit sentimente de milă și compasiune, dar și de bucurie.
Ceea ce impresionează este viața tumultoasă a personajelor.
Surpinzător este momentul din final în care Bandi își ucide tatăl cu mult sadism.
Demn de admirat este fragmentul în care Mara pune bani deoparte pentru viitorul copiilor săi.
Am admirat puterea și curajul Persidei de a trece de fiecare dată peste piedicile pe care i le
punea viața.                                  
Am fost curios când Persida a fugit in Austria, la Viena împreună cu Națl.
Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că in vremurile acelea oamenii se mulțumeau
cu puțin și erau mai fericiți.
Nu aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că atunci viața era mult mai grea fără
tehnologie.