Sunteți pe pagina 1din 3

Spectacolul de teatru în cadrul activităţilor extracurriculare

În societatea contemporană, educaţia dobândeşte conotaţii noi determinate, în mod


deosebit, de schimbările ce apar în toate domeniile vieţii sociale. Accentul se mută de pe
informativ pe formativ. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot
mai evident faptul că educaţia extracurriculară are locul şi rolul bine stabilit în formarea
personalităţii copiilor. Tot mai multe sisteme educaţionale adoptă activităţile extracurriculare
şi le recunosc importanţa în îmbunătăţirea performanţelor elevilor la clasă. Îmbinată cu câteva
momente de detensionare şi distracţie, activitatea de învăţare dă rezultate mai bune.
Spectacolele de teatru, ca şi activităţi extracurriculare, contribuie la dezvoltarea
personalităţii copiilor ajutându-i să conştientizeze propria capacitate de a acţiona asupra
realului. Prin participarea la un spectacol de teatru, prin interpretarea unui rol, copilul intră în
zona creaţiei, transpunându-se într-o altă entitate pe care trebuie să o reprezinte şi să o susţină
preţ de câteva minute pe scenă.
Plecând de la aceste considerente, am iniţiat împreună cu elevii şcolii noastre o
activitate menită nu doar să promoveze opera marelui dramaturg I.L. Caragiale, cât mai ales
să dezvolte gustul pentru teatru al elevilor noştri. Astfel, pe data de 1 februarie, l-am adus pe
Caragiale în actualitate, creând loc de defilare pentru faimoasele lui personaje pe scena
improvizată într-una din clasele Şcolii Gimnaziale Osoi. Aceeaşi scenă a mai adus în faţa
părinţilor, a cadrelor didactice şi a elevilor şi alte piese de teatru primite cu aplauze şi
entuziasm. Ineditul acestei activităţi a constat în faptul că elevii au avut rolul principal atât în
alegerea piesei pe care urmau să o reprezinte, cât şi în alegerea costumelor, dar şi în
conceperea regiei spectacolelor. Exprimându-se liber, fără a fi constrânşi de anumite modele
sau tipare, elevii claselor V-VIII ai şcolii noastre au oferit un spectacol minunat care ne-a
surprins şi pe noi dascălii, într-un mod plăcut.
Activitatea a fost gândită sub forma unui concurs între clase - factorul competitiv fiind
foarte important în pregătirea reprezentaţiei - şi a presupus familiarizarea cu personajele
dramaturgului, prin interpretarea acestora de către elevi. În cadrul proiectului susţinut sub
egida “ D’ale lui Caragiale” şi-a făcut loc şi o incursiune în viaţă şi opera scriitorului realizată
prin intermediul unui power-point şi a unor materiale prezentate de profesori, precum şi o
expoziţiei de desene inspirate din schiţele autorului.

1
Spectacolul – concurs a debutat cu prezentarea unui afiş pe care fiecare clasă l-a
realizat pentru piesă pe care urma să o reprezinte. Elevii clasei a cincea l-au adus pe scenă pe
Bubico. Căţeluşul-jucărie a fost alintat de eleva Bâncă Denisa, ce a realizat o interpretare
deosebită a rolului cucoanei, alături de colegul ei, Ionel Răzvan, în rolul vecinului de
compartiment agasat de prezenţa şi lătratul căţelului companioanei. Colegii lor din clasa a
şasea au dat viaţa sturlubaticului Ionel din schiţa “Vizită”. Ionel Mădălina şi “musafirul” Biţă
Teofan au fost deranjaţi continuu de obraznicul Ionel, interpretat de elevul Manole Alin, ce şi-
a intrat perfect în rol. Controversatele personaje din, Five o clock” au defilat sub privirile
colegilor, fiind însufleţite de elevii: Ciornei Alexandra, Ionel Antonela, Iliaş Gabriela, Ilieaş
Ionela, Iliaş Ionuţ şi Todiraşcu Paula din clasa a şaptea. Aici, originalitatea şi-a spus cuvântul
în conceperea regiei. Protagonistul schiţei a fost înlocuit de Cetăţeanul turmentat care cu greu
îşi găsea cuvintele şi echilibrul. Aplauzele colegilor au răsplătit efortul lor creator. Nu au
rămas indiferenţi nici faţă de elevul lipsit de inteligentă şi intuiţie jucat cu succes de elevii
clasei a opta. Bâncă Narcis şi Biţă Vasile au stârnit râsul prin interpretarea unui fragment din
schiţa “Pedagogul”.
Jocul de-a teatru i-a ajutat să se deprindă cu exerciţiul imaginaţiei, cunoaşterea
propriului corp, sensibilitatea, capacitatea de a se asculta pe sine şi pe ceilalţi, asumarea
riscului. Întreaga munca de creaţie a rolului, a costumelor, a spectacolului le-a revenit elevilor.
Profesorii coordonatori le-au oferit doar mici sugestii şi au organizat spaţiul desfăşurării
spectacolului.
Repetiţiile aveau loc de cele mai multe ori în pauze, astfel ca holurile şcolii au răsunat
timp de două săptămâni de veselie. La orice colţ te întâlneai fie cu Miţa, fie cu Mitică, fie cu
Ionel sau auzeai lătratul lui Bubico, enervat de atitudinea vecinului de compartiment.
Caragiale devenise, aşa cum se dorea, actual. Copii îi aduseseră personajele în zilele noastre şi
îi gustau cu o poftă avidă umorul.
Un rol esenţial al acestor activităţi extraşcolare este faptul că ele nu impun, precum
activităţile şcolare, o delimitare clară urât - frumos, bun - prost, ci lasă loc unei exprimări în
conformitate cu nevoia copilului. Aceasta îi dă ocazia copilului să se arate aşa cum este el, să
capete încredere. Prin urmare, elevii au căpătat astfel stăpânirea de sine, necesară în procesul de
construcţie a personalităţii, iar spectacolele de teatru au devenit pentru ei o formă veritabilă de

2
educaţie. Observând interesul crescut al elevilor pentru astfel de activităţi importante pentru
dezvoltarea spiritului artistic putem spera la o continuitate a acţiunilor de acest gen.