Sunteți pe pagina 1din 5

autoritate asupra reclamantilor, care, pentru a ajunge sa-~i pre-

zinte certurile, trebuie sa-~i paraseasca tara natala, autoritatea


lui ramane de ordin pur moral ~i nu exista in afara consim-
~amantului partilor, situatie care intarqte considerabil carac-
terul pur normativ al deciziilor. Eul pastoral - pare a repeta
la nesfar~it acest roman - e gata sa-~iprimeasca din afara regula
ideala de conduita, cu conditia sa 0 accepte elinsu~i, in deplina
libertate.

CONFLICTUL IDEALISMELOR
1N ZORII ROMANULUI EUROPEAN

Cum am incercat sa arat, cele trei forme ale romanului


idealist premodern (romanul elenistic, cavaleresc ~ipastoral)
reflecta raporturile dintre norma morala, eu ~i lume. Romanul
lenistic are in centru descoperirea simultana a divinitatii unice,
izvor al ordinii universale, ~i a eului separat de lume. In acest
moment inaugural, plin de lumina ~ide entuziasm idealizator,
unitatea lumii apare cu claritate ~i este privita, ca sa spunem
rI~a,din afara. Calauzit de soarele lui Eros, zeu ~i sursa a idea-
litatii, cuplul-din-afara-lumii spune "nu" lumii guvernate de
'ontingenta ~icoruptie. Eroii romanelor cavalere~ti, in schimb,
'C avanta in labirintullumii, aparand dreptatea in cotloanele
lui cele mai ascunse. Cavalerii ratacitori si doamnele lor asculta
dc legile cavalere~ti ~i ale iubirii, legi si~tite ca fiind totodata
rnaipres us de lumea umana ~iadanc inscrise in sufletul eroilor.
tn sfar~it, romanul pastoral trece prin dificila ucenicie a des-
. peririi ~itransformarii sinelui. Aici lumea ~idivinitatea sunt
prezentate ca orizont alegoric care, intr-o prima etapa, incon-
Joara eul ~i,intr-un al doilea moment, ii permite sa descopere
punctul de vedere al celorlalti. A privi lumea din afara, a intra
7n conflict cu ea in numele legii, a te integra in comunitatea
tlmana - acestea sunt cele trei imagini ale destinului pe care
I) oglindesc romanele de care vorbim.
Dar putem oare sa comparam cu 0 oglinda aceste romane,
, rora Ii s-a repro~at atat de des ca deformeaza imaginea lumii ?
Fac ele altceva decat sa minta? Sunt convins ca da. Cititorii ~ijudecata".8 Tocmai pentru ca oamenii suntfiinte imperfecte,
lor 'isi dau bine'inteles seama ca subiectul este neverosimil, si a caror principala distractie este sa citeasca romane de aventuri,
totu~i se lasa mi~cdtide virtute a Haricleei, de curajullui Amadi~, poetul are datoria sa respecte, pe cat posibil, adevarul. Spiritul
de devotamentullui Celadon. Chiar daca 'in viata lui de zi cu .
uman avand nevoie de opere care sa-i dezvolte facultatile , 'in
zi asemenea calitati apar destul de rar, cititorul vede imediat
ca reprezentarea lor 'in roman define~te un ideal normativ care
.
special J'udecata, si nu de simple inventii., mincinoase romanul
trebuie sa se bazeze pe adevarul filozofiei morale. Marele merit
da sens vietii noastre morale. Astfel, el'intelege fara dificultate al romanului elenistic este ca pedepse~te iubirea nepermisa ~i
resorturile care-i fac sa actioneze pe Haricleea, Amadfs ori incununeaza cu un sfarsit fericit sentimentele bune si cinstite
Celadon, de~i fiecare dintre actiunile acestor personaje poate 1n ceea ce prive~te eruditia ~i cunoa~terea Antichitatii, atat d~
parea de necrezut. Priviti ca personaje din viata de fiecare zi, importante'in acest moment de sfarsit al Renasterii romanul
Haricleea, Amadfs ~i Celadon raman neverosimili. Devin 'insa grec depa~e~te 'in mod evident ro~anul cavaieres~. In fine,
perfect convingatori de 'indata ce 'intelegem ca fiecare dintre opera lui Heliodor urmeaza regulile artei epice pentru a crea
ei 'intruchipeaza 0 realitate normativa. Aceste personaje pot o naratie bine articulata care 'incepe in medias res, producand
parea abstracte, iar aventurile lor greu de crezut, dar nu pentru astfel un veritabil suspans (,,0 pasionata dorinta de a auzi
ca scriitorii care Ie-au creat n-ar fi fost 'in stare sa se ridice pana inceputul", dar 0 ,,~i mai mare dorinta de a vedea sfar~itul").
la maiestria realismului, ci pentru ca, scopul acestor autori fiind eu alte cuvinte, 'in a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
reprezentarea idealului moral 'in toata frumusetea sa, cea mai idealismul Etiopicelor parea preferabil celui din Amadis. Roma-
sigura metoda era sa nu se multumeasca cu povestirea un or nul elenistic descria 0 virtute mai aproape de perfeqiune, dupa
anecdote plauzibile, ci sa inventeze modele umane cu adevarat parerea speciali~tilor epocii, decat romanul cavaleresc ~i'incadra
uimitoare. rlceasta virtute 'intr-un univers mai verosimil, mai armonios,
Pentru cititorii din secolul al XVI-lea, idealismul acestor rnai bine povestit ~i mai elaborat din punct de vedere filozofic
romane era de la sine 'inteles, de~i nu fusese gasita 'inca cea mai
buna metoda de a-I evoca. Cand, 'in jurullui 1550, Etiopicele
.
decat universul cavalerilor. La fel de buni ca Amadfs si Oriana ,
'hiar mai neprihaniti decat ace~tia, Teagene ~iHaricleea pareau
lui Heliodor au fost traduse 'in limbile moderne, 'in franceza Illai verosimili decat rivalii lor, caci stapanirea de sine, fie ea
(1547), spaniola (1554), german a (1554), italiana (1556) ~ien- ~iperfecta, e mai u~or de crezut decat invincibilitatea exterioara.
gleza (1567), diferenta dintre aceasta opera ~i traditia rom~- 111 pofida prezentei ocazionale a miraculosului, universul Etio-
nului cavaleresc a facut obiectul unei importante dezbateri. In picelor nu pune la 'incercare 'increderea cititorului 'in aceeasi
Franta, de exemplu, Jacques Amyot, traducatorullui Heliodor, ll15,suraca atmosfera de basm 'in care se scalda romanele cavd-
ia pozitie 'in favoarea romanului grec, sustinand ca acesta e mai I 'I'e~ti.Mai armonioasa decat intriga lui Amadis, cea a roma-
putin neverosimil decat romanul cavaleresc, mai apropiat de lIului grec duce catre reunirea cuplului de 'indragostiti, far a a
'invataturile filozofiei naturale ~i morale, mai precis pe planul . lasa abatuta, ca istoria cavalerilor ratacitori, de permanenta
eruditiei ~i,'in sfar~it, construit dupa adevaratele reguli ale artei obligatie de a-i proteja pe napastuiti, de a reduce vrajitorii la
narative.7 Vechile romane cavalere~ti, scrie Amyot, "sunt cel I. ere ~ide a-i face pe tirani sa-~ibage minti1eill cap. In Etiopicele,
mai adesea atat de prost 'insailate ~i 'indepartate de orice apa- ,II ta povestirii, de la 'inceputul melodramatic la diverse1e poves-
renta verosimila, 'incat par a fi mai degraba visuri ale vreunui I il'i abil'impletite in trama romanului, este mai sofisticata decat
bolnav cuprins de febra, decat inventii ale unui om cu spirit i'l1plasuccesiune cronologica din Amadis. Povestind calatoriile
protagoni~tilor prin lumea larga, amandoua operele con tin epi- crede el, istoriile cavalere~ti. EI parodiaza, de asemenea, ima-
soade Lira legatura aparenta intre ele; dar pe cand in Etiopicele ginea raporturilor umane din aceste romane, in special ritua-
cititorul ajunge sa perceapa - dincolo de fragmentarea episo- lurile de initiere in ordinul cavalerilor ori legaturile dintre senior
dica - unitatea subtil diferentiata a lumii, in Amadis seria de ~i vasal, dupa cum se vede atat in scena plina de haz in care
aventuri nu este intotdeauna bine armonizata cu sensul global bravul hidalgo este declarat cavaler prin bunavointa unui cra~-
al operei. In sfar~it, comparat cu stilul Etiopicelor - caracterizat mar (1, 3), cat ~iin nenumaratele probe de bunatate senioriala
de 0 profunda ~tiinta retorica -, eel allui Amadis pare adesea cu care don Quijote il cople~e~te pe scutierul sau, Sancho.
naiv, mai ales in prima jumatate. Dar nu doar de aceste aspecte, in definitiv superficiale, ale
E adevarat ca romanele cavaleresti aveau, la randullor, merite romanelor cavalere~ti, este atrasa atentia lui Cervantes, ci ~i
importante. Caci, de~i justificar~a lui era poate insuficient de mesajullor central, care afirma rolul oamenilor in apararea
explicata, eroismul cavalerilor nu putea sa nu seduca cititorii normei, asa cum se manifesta elin indatoririle cavaleriei si ale
tot atat, daca nu chiar mai mult, dit hoinareala perpetua din curtoaziei'. Dupa Cervantes, e absurd ~iridicol sa crezi d ;rdi-
romanul grec. Sa te izolezi in citadel a launtrid pentru a evita nea lumii ar fi rodul eforturilor individuale facute de mari eroi
tulburirile lumii pamantene e un lucru minunat, dar curajul are personifica ordinea morala ~i 0 impun cu sabia in mana
de a lnfrunta aceste tulburari in numele dreptatii nu e mai putin 'emenilor. Inteleasa literal, parabola lui Amadis, mai ales cea
demn de admiratie. Neverosimilul, naivitatea constructiei, im- propusa in primul volum al acestei opere, n-are nici un sens
precizia gandirii, aceste defecte ale textelor cavalere~ti au putut in ochii lui Cervantes, care traia intr-un regat mare, bine orga-
fi tinta favorita a criticilor, precum ~i a parodiilor care i~i bat Ilizat ~ifoarte diversificat din punet de vedere sociologic: pri-
joc de acest gen, dar idealul eroismului activ a continuat sa-i vita la rece, ordinea umana poate fi modificata (~i inca ~i mai
fascineze multa vreme ~i pe romancieri, ~i pe cititori. Dad in putin intemeiata!) de actiunea individuala, mai ales atunci cand
secolul al XVI-lea, 'in mijlocul razboaielor religioase, viziunea ,I easta se inspira din idealuri care n-au nici 0 legatura cu prac-
Etiopicelor sublinia rezistenp cuplului-din-afara-Iumii ~irapor- 1 ica curenta.
turile sale personale cu divinitatea, mesajul romanului cava- Trei aspecte ale acestei parabole sunt tinta umorului lui
leresc, care Ie atribuie oamenilor puterea de a apara legea prin :crvantes: individualismul frenetic, originea livresca a idealu-
ei insisi, avea sa aiba un anumit rasunet de-a lungul secolelor lui cavaleresc ~icaracterul fictiv al operelor care il descriu. Exal-
al XVi-lea, al XVII-lea ~i al XVIII-lea, pentru a-~i redobandi I ,(reaindividului ca sursa ~ijudedtor al normei morale - idealul

importanta in epoca romantica. walerilor ratacitori, a~adar - face ca aqiunile lui don Quijote
Preferinta acordata Etiopicelor ~irespingerea ezitanta a ro- ,I fie zadarnice ~i ridicole. Atunci cand se arunca 'in apararea
manului cavaleresc sunt bine scoase in evidenta de cariera lui I ·Iornapastuiti, a unui biet servitor biciuit de stapanul sau ori

Miguel de Cervantes. Scriind Don Quijote (pri~a parte publi- ,I unui convoi de ocna~i insotit de gardieni, don Quijote nu

cata in 1605, a doua in 1615), Cervantes dorea in mod evident 1lll1sultadecat autoritatea propriei con~tiinte. Norma morala
sa se opuna romanelor cavalere~ti, a caror inventiune ~i con- p,ire a fi inscrisa in ea, iar bratul eroului se insarcineaza s-o
struqie i se pareau, ca ~ilui Amyot, nesatisfadtoare. Stanjenit, ,Iplice.Or, ill realitate, servitorul eliberat va trebui pana la urma
ca majoritatea contemporanilor sai, de atmosfera de basm :l , 'C intoard la stapanul care nu se va lipsi de placerea de a-I
romanelor medievale, Cervantes 'i~ibate joc 'in Don Quijotc Iilciuidin nou, iar ocna~ii sunt de fapt ni~te criminali periculo~i,
de uria~ii ~i de vrajitoarele care agrementeaza, in mod ridico I, 111'( I'psitipe buna dreptate de justitia regala. Tesatura raporturilor
sociale, ca ~iinstitu~iile statului, l~i urmeaza propria logica, fara nobile ~i ln~elepte, ac~ioneaza ca un nebun, se lntreaba de
sa ia In seama eforturile individuale ale bravului cavaler. Mai nen~marate ori prietenii lui don Quijote. Departe de a apartine
gray lnca, don Quijote n-a lnva~at maximele cavalere~ti de la UflUl.o~ mode~n, dj~cursurile lui, vizibil destinate sa prov~ace
cavaleri adevara~i, ci din car~i. Deseori, bietul hidalgo poves- a~mlraya p~bhculU1, nu contenesc sa laude curajul ~i marjnj-
te~te cui vrea sa-l asculte modul de via~aal cavalerului ratacitor, mIa, ata.t de lmpor~ante In literatura medievala. Mi se pare deci
pericolele semanate In drumul sau, generozitatea castel anilor probabI1 ca ~~ecunle lui don Quijote sunt datorate stangaciei
fa~a de el, iubirile pe care Ie aprinde peste tot unde se arata. c~ c.areel ap!lca aceste principii, iar nu idealurilor propriu-zise.
Cat despre circumstan~ele vie~iilui reale, Cavalerul Tristei Figuri Sa fIe atunCl yorba de un roman realist? In literatura Renas-
nu Ie prive~te a~a cum sunt, ci Ie interpreteaza conform leqiei terii, ~rg~niza:a,cum yom vedea, In func~ie de opozi~ia dintl:e
oferite de romanele cavalere~ti. Or, aceasta lec~ie,oricat de lnfla- genunle Ideahzatoare ~i genurile consacrate imperfectiunii
carata ar putea parea, este fictiva de la un capat la altul: inven- umane, ace~sta lntrebare e lipsita de sens. Don Quijote es'te un
~iile, pe care Amyot Ie compara cu "visurile vreunui bolnav roman comIC, dar nu realist, caci privite de aproape, aventurile
cuprins de febra", li rapesc lui don Quijote spiritul ~ijudecata. pe care Ie poveste~te el, oricat ar fj de distractive nu sunt deloc
Atacul lui Cervantes lmpotriva povestirii cavalere~ti ~i a vcrosjmile. Am avea deci de a face cu 0 opera'satirica? Nici
cli~eelor sale este atat de complex, lncat e deseori greu de ~tiut . sta, caci dupa un lnceput cu adevarat hazliu nivelul urea iar
daca autorul blameaza idealul desuet profesat de Amadis, orice no~le~ea disc~r~u.rilor ~inute de protagonist depa~e~te de ~ele
fel de literatura bazata pe idealizare ori afirmarea exagerata a mal multe on ndlcolul, tot mai temperat, al aventurilor sale.
for~ei morale lnse~i. Episodul morilor de vant, de exemplu, l~i Oricare. ar fi raspunsul la aceste lntrebari, un lucru mi se
bate evident joc de feeria medievala ~i de vrajitorii ~i uria~ii pare cert, ~l a~1Umeca, In mintea autorului sau, Don Quijote
rcprezenta pnma parte a unui argument asemanator celui for-
ei. Acela~i episod ia In ras mania interpretativa a bietului hi-
dalgo, care 1mbraca universul realln ve~mintele imaginare gasi- ,~ulat de Amyot ~n pre~a~a traducerii sale. Ca ~i Amyot,
~",crvantesera conVlllSca hteratura idealizatoare are 0 misiune
te In romanele cavalere~ti. Acestea fiind spuse, lmi vine greu
Importanta, aceea de a Ie transmite oamenilor, destinzandu-i
sa cred ca lnfrangerea protagonistului In acest episod ~iIn altele
,ldcv~rul filozofiei n:or~le. Ro.ma~ul ca:,al~resc, sus~ine preo~
asemanatoare reprezinta 0 critica a idealului de eroism aparat
till dlll Tole~o l~ sfaqltu~ .pnme~ par~l dlll Don Quijote, ar
de Amadis, 0 respingere a oricarei literaturi care idealizeaza
pllt.e~suprav~~~U1,cu condl~la sa-~l modereze salbaticia imagi-
realitatea sau, In sfar~it, 0 satira a ambi~iei morale nemasurate. 'I, ~!el,apropund cat mai mult posibil inventiunea de adevar.
Cu alte cuvinte, mi-e greu sa cred ca Don Quijote este un roman I hI',}n ~chii .lui C.erv~ntes, adevarata reu~ita ~omanesca, opera
modern Un opozi~ie cu ecourile medievale ale istoriilor cavale- ',Ire l~cant~ lma~llla~l.afara a neglija realitatea, era Etiopicele.
re~ti), un roman realist Un opozi~ie cu idealismul practicat de A~unczleIUl Per~zles ?l ale Sigismundei (1617), opera pe care
genurile romane~ti analizate mai sus) ori poate un roman satiric (, '!"Vantes0 prefera de departe lntre toate caqile sale (~i aceasta
(In opozi~ie cu tonul serios al acestor genuri). I' rt doua parte a argumentului sau), este 0 imitatie a lui Heliodor
Mi s-ar putea raspunde: Don Quijote este "toate la un loc", '"I f~l de 1!~iopicecre~:ine, povestind destinul unei perechi d~
raspuns fara lndoiala corect pana la un pun ct. ~i totu~i, mi se IIldragostl~1pe~secuta~l de soarta. Un lung periplu li poarta din
pare la fel de adevarat ca pledoariile lui don Quijote In apararea lIordul E.ur0I:e~spre Rom~? r~prezentand toto data descoperirea
cavalerilor ratacitori li emo~ioneaza pe to~i cei care Ie asculta, \ ('lItrulUl rehglOs al lumu ~l confirmarea iubirii lor celeste.
inclusiv pe cititor. De ce acest om, ale carui vorbe sunt ap de 1\ "gumentul lui Cervantes nu-~i propunea deci sa respinga
romanul idealizator, ci sa-i afirme vitalitatea, critidind excesul
de neverosimil al romanelor cavalere~ti ~i propunand drept
model romanul elenistic. Cervantes era convins ca romanul
poate ~i trebuie sa prezinte adevarul moral prin prisma idea-
lizarii, ca romanul cavaleresc poate supravie~ui daca accepta
sa se transforme ~ica adevarata superioritate artistica Ii revine
romanului elenistic. Imparta~ite In mod explicit ori tacit de
mul~i scriitori din a doua jumatate a secolului al XVI-lea ~i de
la Inceputul secolului al XVII-lea, aceste convingeri au fost
confirmate In acea epoca de evolu~ia romanului idealist. .
Autorul unui astfel de roman nu putea nici sa se ab~ina de
la a rivaliza cu Etiopicele - de acum Inainte model inevitabil
al genului -, nici sa se decida sa excluda din universul sau
ecourile lui Amadis si ale romanelor cavaleresti. Aceasta dubla
exigen~a a inspirat n~meroase sinteze Intre vi~tutea care se dis-
tanteaza de lume si cea care 0 Infrunta, Intre urmarirea voca-
~iei'personale ~i ~pararea publica a drepta~ii. A~a cum am
observat mai sus, romanele pastorale Arcadia de Sir Philip
Sydney (1580) ~ipartea a patra din Astreea lui Honore d'Urfe
Incearca sa realizeze 0 astfel de sinteza, adaugandu-i tema des-
coperirii de sine. Romanul eroic din secolul al XVII-lea, repre-
zentat de operele lui Gomberville (Polexandre, 1632-1638) ori
Madeleine de Scudery (Artamene sau Marele Cyrus, 1649-1653
~i,In oarecare masura, Clelia, 1654-1660), este cel mai sus~inut
efort de a reuni perfeqiunea intima propovaduita de romanu]
elenistic, gra~ia romanului pastoral ~i eroismul spectacular al
cavalerilor riitacitori.

1. Louis Dumont, Essais sur l'individualisme, une perspective anthru


pologique sur l'ideologie modeme, Seuil 1983; trad. rom. de Luiz:I
~i Laurentiu ~tefan-Scalat) Eseuri despre individualism: 0 per
spectiva antropologica asupra ideologiei modeme, Ed. Anastasia.
Bucure~ti) 1997.