lecţia de educaţie fizică; -Locul şi rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educaţie fizică din învăţământul românesc Iniţierea elevilor în practicarea jocului de fotbal are în vedere înarmarea acestora cu deprinderi utile organizării activităţii independente, necesară păstrării şi ameliorării stării de sănătate şi capacităţii de muncă, şi în primul rând, organizării lecţiei de educaţie fizică.
Rolul jocului de fotbal în procesul de dezvoltare, instruire şi
educare a copilului este unanim subliniat şi recunoscut. Educatorii consideră jocul de fotbal ca principala activitate prin care copilul ia contact cu complexitatea mediului înconjurător, lucru ce îi facilitează lărgirea sistemului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, perfecţionarea reprezentărilor, spiritului de observaţie, iniţiativei şi modului de a gândi.
Jocul de fotbal are o contribuţie esenţială în îndeplinirea
obiectivelor educaţiei fizice şcolare. Spre deosebire de celelalte grupe de activităţi folosite în pregătirea fizică a elevilor, influenţele instructiv-educative prin joc reprezintă următoarele particularităţi: - permit manifestarea complexă şi favorizează dezvoltareasimultană a deprinderilor motrice de bază sau specifice, a
calităţilor motrice, precum şi a deprinderilor şi însuşirilor
moral-volitive; 70 - jocul de fotbal oferă posibilitatea aplicării în condiţii mereu schimbătoare a priceperilor şi deprinderilor motrice de bază;
La realizarea unor acţiuni de joc concură simultan deprinderile
motrice de bază sau specifice, calităţile motrice şi cele moralvolitive. În timpul jocului, apar legături noi şi complexe între priceperile şi deprinderile motrice, ceea ce conduce la perfecţionarea lor. De asemenea, apar relaţii de condiţionare şi de intercondiţionare care pot favoriza transferul pozitiv între diferitele componente ale procesului de antrenament, cunoştinţe, priceperi, deprinderi, calităţi motrice, etc. Această manifestare simultană a mai multor loturi ale activităţii motrice este specifică jocului, fiind determinată de caracterul lui complex. Relaţiile de interdependenţă dintre priceperi şi deprinderi, dintre acestea şi calităţile motrice, realizarea lor în condiţii mereu schimbate şi pe fondul solicitării intense a unor calităţi şi însuşiri morale şi de voinţă, subliniază deosebita importanţă a acestei particularităţi a jocului de fotbal. Specifică jocului de fotbal este şi activitatea în colectiv, cu toate avantajele ce decurg din valorificarea ei în cadrul procesului de educaţie fizică.
Caracteristicile jocului de fotbal şcolar
Fotbalul oferă condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea
complexă a deprinderilor şi calităţilor motrice necesare în viaţă. Fiind un domeniu al activităţilor corporale, el înglobează acţiunile motrice ale procesului educaţiei fizice: mersul, alergarea, săritura şi uneori aruncarea într-o complexitate foarte variată. Practicarea jocului de fotbal contribuie la formarea şi perfecţionarea unor mişcări coordonate, la formarea capacităţii de angrenare rapidă în tempoul şi ritmul activităţilor sociale, prin cumulul unor influenţe şi efecte pozitive cu caracter sanotrofic şi educativ. Diversitatea acţiunilor motrice, influenţa pe care o exercită practicarea jocului de fotbal asupra sistemelor şi funcţiilor organismului precum şi posibilitatea desfăşurării lui în aer liber, creează multiple posibilităţi prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină stare de sănătate. Fotbalul este jocul sportiv care poate fi practicat de copii şi tineri de ambele sexe, de bărbaţi şi femei, de vârstă adultă, atât în scop competiţional, cât şi ca activitate fizică de întreţinere sau ludică.
Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc utilizat în fotbalul
şcolar (teren de handbal) precum şi numărul mic de jucători care se întrec în teren (maxim 7 jucători), determină deplasări rapide ale acestora precum şi o circulaţie foarte rapidă a mingii. Jucătorii participă în egală măsură atât în fazele de atac, cât şi în cele de apărare. Reiese de aici una din caracteristicile fotbalului şcolar, şi anume dinamism şi rapiditate
Multitudinea şi varietatea cu care se succed fazele de joc,
alternarea rapidă a situaţiilor ofensive cu cele defensive (atac şi apărare), posibilităţile pe care le oferă jucătorilor de a-şi etala fantezia şi capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ, subtilitatea unor pase executate cu mare fineţe, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului 74 spectator, momente de o deosebită spectaculozitate.
Teoria jocului de fotbal constituie un ansamblu de cunoştinţe
ordonate sistematic conform principiilor biomecanicii şi a legăturilor psiho-fiziologice ale formării şi perfecţionării deprinderilor, aptitudinilor la care se adaugă cunoştinţele de specialitate ordonate sistematic după necesităţi de ordin practic, de folosire tactică în joc.
Teoria jocului de fotbal apreciază şi stabileşte conţinutul real al
jocului competiţional, lucru necesar pentru fundamentarea ştiinţifică şi metodică a bazelor antrenamentului sportiv. Ea formulează şi elaborează concepţia de joc care va fi aplicată pe plan naţional la diferite categorii de vârstă şi pregătire atât în procesul de antrenament sportiv cât şi în cel al educaţiei fizice şcolare.
Teoria jocului de fotbal studiază legătura cu celelalte ştiinţe –
biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia – precum şi cu alte ramuri sportive.
Ca atare, teoria jocului de fotbal, reprezentând generalizarea
activităţilor practice, determină o îmbogăţire a conţinutului metodicii, care, la rândul ei, influenţează în mod favorabil activitatea practică viitoare. Astfel se poate aprecia că fotbalul are o teorie – mai ales a tacticii – foarte dezvoltată.
Desfăşurarea jocului de fotbal pune în valoare o motricitate
deosebită necesară executării aciclice a diferitelor componente tehnice şi acţiunilor tactice plus combinaţii tactice într-un cadru complex, aleatoriu şi euristic.
Complexitatea şi diversitatea sistemelor de joc impun utilizarea
unor strategii menite să dezvolte gândirea tacticii şi creativitatea atât a jucătorilor, cât şi a profesorilor sau antrenorilor.