REFERAT

Fotbalul in scoala

Metodica predarii fotbalului in scoala

~2020~
Jocul de fotbal este cel care realizeazăă activitatea în
colectiv,
relaţiile de grup în formele de intercondiţionare cele mai
complexe şi la nivelul cel mai ridicat de conlucrare,
permiţând
manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiune.
 Manifestarea independentăă în rezolvarea unor situaţii
de joc este
posibilăă numai în cazul în care elevii stăă pânesc un bagaj
larg de
deprinderi, au calităă ţi motrice corespunzăă tor dezvoltate şi
au fost
instruiţi săă acţioneze în limita unor reguli precise. Ea este
condiţionatăă şi de înţelegerea de căă tre elevi a scopului
urmăă rit,
de preocuparea de a găă si în performanţăă soluţii care sa
corespunda realizăă rii acestuia.

Pentru a acţiona în acest sens, procesul de instruire

trebuie
astfel organizat, încât săă favorizeze dezvoltarea iniţiativei,
spiritului de observaţie, a capacităă ţii de a anticipa şi
generaliza,
lucruri care nu sunt realizabile făă răă a cunoaşte principalele
caracteristici ale jocului de fotbal şcolar.

Caracteristicile formative ale jocului de fotbal

şcolar

Jocul de fotbal şcolar este caracterizat de faptul căă :

1. are o deosebităă valoare educativăă care se datoreazăă şi

regulamentului sau care îl obligăă pe jucăă tor la o
comportare demnăă în teren, la sportivitate – atitudine de
fair-play, combativitate, stăă pânire de sine, voinţăă de a
învinge, capacitate de analizăă şi decizie, şi alte deprinderi
morale de o mare valoare.
2. cumuleazăă efectele sanogenetice şi sanofizice ale
sportului şi educaţiei fizice;
3. contribuie la realizarea unei dezvoltăă ri fizice generale
multilateralăă şi armonioasăă ;
4. contribuie la dezvoltarea motricităă ţii generale a celor
care
îl practicăă ;
5. dezvoltăă aptitudinile psiho-motrice individuale şi în
interdependenţăă , „regimul” lor de manifestare în fotbal
fiind diferit;
6. este un mijloc important de recreere şi agrement.

Valenţele formative ale jocului de fotbal

şcolar

Practicarea jocului de fotbal are asupra practicanţilor

influenţe
multiple, variate şi profunde, în funcţie de gradele de
implicare,
de scopul implicăă rii, în funcţie de formele de practicare a
lui, dar
şi în funcţie de cadrul organizatoric în care se desfăă şoarăă
jocul
sau competiţia de fotbal respectivăă .

Valenţele formative ale jocului de fotbal îl recomandăă

ca pe un
mijloc eficient al educaţiei fizice şcolare, motiv pentru
care este
prezent atât în lecţiile de educaţie fizicăă obligatorii din
clasele I –
XII, cât şi în celelalte activităă ţi sportiv – recreative din
şcolile
gimnaziale şi din licee.

În lecţiile de educaţie fizicăă , jocul de fotbal se

subordoneazăă
cadrului organizatoric al disciplinei educaţie fizicăă inclusăă
în
trunchiul comun şi orarul săă ptăă mânal al şcolii.

Valenţele formative ale fotbalului se manifestăă în trei

direcţii:

1. Direcţia recreativ-distractivă;
2. Direcţia compensatorie, de refacere neuro-
psihomotrică;
3. Direcţia formativă asupra personalităţii şi
caracterului
elevilor.

Desigur căă , practicarea jocului de fotbal în lecţiile din

învăă ţăă mântul preuniversitar influenţeazăă şi asupra
motricităă ţii
generale şi specifice.

Conform curriculei şcolare, fiecare dintre cele trei

direcţii
menţionate ia forma şi conţinutul unor obiective specifice
fotbalului care, la rândul lor, vor determina obiective
operaţionale
proprii.

Acestea sunt:

1. Obiective recreativ – distractive

2. Obiective compensatorii şi de refacere;
3. Obiective formative asupra personalităţii
elevilor.

Fiecare obiectiv specific se concretizeazăă în obiective

operaţionale proprii care motiveazăă prezenţa jocului de
fotbal în lecţiile de educaţie fizicăă , astfel:

Obiective operaţionale recreativ-

distractive

1. Satisfacerea necesităă ţii de recreere şi de distracţie prin

inducerea imediatăă a „stăă rii generale de bine” prin joc şi
mişcare;
2. Satisfacerea necesităă ţii de întrecere în echipăă cu reguli
autoimpuse;
3. Formarea şi satisfacerea necesităă ţii de a câştiga prin
mişcare şi joc;
4. Satisfacerea necesităă ţii de a acţiona autonom;
5. Satisfacerea necesităă ţii de a acţiona individual în faţa
colegilor de echipăă sau de clasăă ,
6. Mutarea centrilor de interes psiho-social în timpul zilei
de şcoalăă .

Obiective operaţionale compensatorii şi de

refacere

1. Eliberarea şi mutarea prin joc a centrilor de

concentrare
psihicăă maximăă realizând refacerea neuro-psihicăă la
nivel central, combaterea stresului;
2. Combaterea sedentarismului prin joc, realizând
refacerea neuro-motorie la nivel periferic;
3. Activarea marilor funcţiuni ale organismului prin joc,
odatăă cu menţinerea şi întăă rirea stăă rii de săă năă tate
generalăă ;
4. Combaterea stăă rilor psihice negative printr-un joc de
mişcare autonom, autoimpus în scopul de a induce cu
uşurinţăă „starea generalăă de bine”.