CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC MATEMATIC

MOTTO:
,,Fără joc, întreaga viaţă a copilului degenerează ca o floare lipsită de apă şi soare.”
(Mihai Stoian)

1.1 Definirea jocului didactic matematic

„Jocul, prin temperatura specifică a activității psihice pe care o stimulează, devine terenul
pe care se pot exercita cele mai complexe și importante influențe, atât în ceea ce privește
însușirile psihice, cat și procesele psihice”.1
Jocul didactic este prezentat ca fiind o formă esențială de organizare a activității din
grădiniță. Acesta permite realizarea obiectivelor importante prevăzute la domeniul Științe. El are
un rol foarte important în verificarea cunoștințelor, exersarea deprinderilor și priceperilor pe care
copiii le dobândesc în procesul de predare-învățare și nu în ultimul rând stimularea acțiunilor de
evaluare din partea educatoarei.
Jocul didactic matematic reprezintă o activitate de bază în grădiniță care realizează o legătură
deplină între obiectivele urmărite, conținutul activității și particularitățile psihice ale vârstei, prin
schimbarea sarcinilor de învățare în joc. Acesta are la baza cunoștințe matematice și elemente de
limbaj matematic. Este important ca în organizarea jocurilor, educatoarele să pună accent pe
metodele active, deoarece acestea stimulează spiritul de inițiativă, inventivitate, independență în
gândire, dar totuși păstrând caracteristicile jocului didactic.
„Experiența demonstrează că jocul didactic matematic are o eficiență formativă crescută în
situația consolidării și verificării cunoștințelor. Însuși procesul de înțelegere, de învățarea a
unui joc nou constituie o sarcină suficient de complexă pentru copii ca să nu mai fie combinată
cu predarea unor cunoștințe noi”.2
Rolul formativ al jocului didactic matematic se bazează pe:
 dezvoltarea gândirii logice;
 dezvoltarea atenției;
 dezvoltarea personalității;

1
Ursula Șchiopu, Dezvoltarea operativității gândirii copilului de la 7 la 11 ani, Editura Științifică, București,
1966,p.35.
2
L. Tătaru, A. Glava, O. Chiș, V.Chiș, Piramida cunoașterii: repere metodice în aplicarea curriculumului
preșcolar, Editura Diamant, Pitești, 2014, p.170.
  exersarea și perfecționarea senzațiilor și percepțiilor;
 exersarea voinței;
 precizarea reprezentărilor;
 exersarea limbajului matematic.
Jocul didactic matematic, oferă de asemenea și numeroase avantaje de ordin metodologic:
 „acelaşi conţinut matematic se consolidează, se poate repeta şi totuşi jocul pare nou,
prin modificarea situaţiilor de învăţare şi a sarcinilor de lucru;
 aceeaşi sarcină (obiectiv) se exersează pe conţinuturi şi materiale diferite,
cu reguli noi de joc, în alte situaţii de instruire;
 regulile şi elementele de joc modifică succesiunea acţiunilor, ritmul de
lucru al copiilor;
 stimulează şi exersează limbajul în direcţia urmărită prin obiectivul
operaţional, dar şi aspecte comportamentale prin regulile de joc;
 în cadrul aceluiaşi joc, repetarea răspunsurilor, în scopul obţinerii
performanţelor şi reproducerea unui model de limbaj adaptat conţinutului
pot fi reguli de joc”.3

1.2 Caracteristicile jocului didactic matematic

O activitate didactică matematică poate fi denumită joc didactic matematic dacă
în desfășurarea acesteia sunt prezente următoarele elemente:
 scopul și sarcina didactică din punct de vedere matematic;
 elementele de joc, pentru realizarea obiectivelor propuse;
 conținutul matematic;
 reguli de joc.
1.Scopul didactic este formulat în funcție de cerințele programei pentru grupa
respectivă și în concordanță cu noul Curriculum Național. Pentru o bună orientare,
organizare și desfășurare a activității, formularea scopului didactic trebuie să fie clară
și să oglindească problemele specifice de organizare a jocului.
Sarcina didactică este considerată elemental de bază prin care, scopul didactic
urmărit se transpune la nivelul copilului. Aceasta se referă la ceea ce copilul trebuie să
facă în timpul jocului pentru a realiza scopul propus.

3
Constantin Petrovici, Didactica activităților matematice în grădiniță, Editura Polirom, Iași, 2014, p.126.
 Sarcina didactică reprezintă “esența activității respective, antrenând intens
operațiile gândirii- analiza, sinteza comparația, abstractizarea, generalizarea dar și
imaginația”.4
De exemplu, în jocul didactic “Cine știe să numere mai departe” , scopul
didactic este consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralele cardinale în
limitele 1-5, iar sarcina didactică numărarea corectă a obiectelor unei grupe în limitele
1-5.
2. Elementele de joc fac activitatea mai antrenantă și atractivă și se stabilesc în
raport cu sarcinile și cerințele didactice ale jocului. Acestea sunt variate și se pot
folosi mai multe într-un joc, iar dacă lipsesc cu desăvârșire sarcina didactică rezolvată
nu mai poate fi considerată joc.
Elementele de joc sunt întâlnite sub formă de:
 recompensare- de ordin moral sau material, pentru a crește interesul
copiilor pentru joc;
 penalizare- pentru a nu interveni abateri de la regulile jocului;
 cooperare- dezvoltă spiritul de apartenență la grup;
 întrecere- individuală sau pe grupe.
Alte elemente de joc la fel de importante sunt și aplauzele și cuvintele
stimulatorii, care se folosesc în majoritatea jocurilor didactice matematice.
Este foarte important ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina
didactică pentru a mijloci realizarea ei în cele mai bune condiții.
3. Conținutul matematic este subordonat sarcinii didactice, dar și
particularităților de vârstă ale preșcolarilor. Prin forma în care se desfășoară, prin
volumul de cunoștințe la care apelează și prin mijloacele de învățământ unilizate,
conținutul trebuie să fie atractiv, recreativ și accesibil pentru toți copiii.
Jocul didactic matematic folosește de regulă noțiuni referitoare la: unități de
măsură, relații de echivalență, mulțimi, elemente de geometrie, operații cu mulțimi,
numere naturale, elemente de logică, operații cu numere naturale.
Materialul didactic este foarte important pentru reușita unui joc didactic
matematic. Acesta trebuie să fie variat, ales și pregătit din timp, atractiv și
corespunzător.
Ca material didactic se pot folosi: materiale luate din natură (flori, frunze,
castane), jetoane cu diferite imagini (cu semne, cu desene, cu numere, cu operații),
obiecte (creioane, baloane, jucării, cărți), piese geometrice, planșe.

4
Constantin Petrovici, Didactica activităților matematice în grădiniță, p.128.
 4. Regulile jocului asigură legătura între acțiunea jocului și sarcina didactică.
Fiecare joc didactic matematic are cel puțin două reguli:
 Regula I traduce sarcina didactică în sarcină concretă, adică exercițiul
se transpune în joc;
 Regula II are rol organizatoric și precizează modul de organizare a
spațiului de învățare și a grupului de preșcolari.
Regulile trebuie formulate clar și corect pentru a putea fi înțelese de toți copiii
și pentru a putea stabili rezultatele jocului.
Respectarea și acceptarea regulilor îl determină pe preșcolar să participe la
efortul comun al grupului din care face parte. Respectarea exemplară a regulilor de
joc, lupta pentru învingerea dificultăților, subordonarea intereselor personale și
succesul vor pregăti treptat copilul de azi în omul de mâine.
Prin intermediul jocului didactic matematic se îmbină aspectul instructiv-
educativ cu cel distractiv.

1.3 Clasificarea jocurilor didactice matematice

Jocurile didactice matematice se pot clasifica în funcție de diferite criterii. Acestea ne
ajută, de obicei, în efectuarea exercițiilor pe plan cognitiv și pe plan formativ.
,,Jocurile pot fi clasificate în funcție de scopul și sarcina didactică sau în funcție de
aportul lor formativ”.5
După scopul și sarcina didactică, jocurile didactice matematice se împart după
următoarele criterii:
a. După conținutul ce trebuie însușit:
- jocuri didactice specific unei vârste sau grupe;
- jocuri matematice pentru fixarea cunoștintelor specifice unui capitol sau a unui grup
de lecții;
b. După momentul utilizării în cadrul unei lecții:
- jocuri didactice ca momente propriu-zise ale activității;
- jocuri didactice în completarea activității, introduse pe parcurs sau la finalul acesteia;
- jocuri didactice ca activități de sine stătătoare.
După aportul lor formativ, pot fi clasificate în funcție de:
a. Operația gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în cea mai mare parte:
- jocuri pentru dezvoltarea capacității de abstractizare și generalizare;
- jocuri pentru dezvoltarea capacității de sinteză;

5
Constantin Petrovici, Didactica activităților matematice în grădiniță, p.124.
 - jocuri pentru dezvoltarea perspicacității;
- jocuri pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații;
- jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză;
b. Conținutul prevăzut în Curriculum:
- jocuri logico-matematice;
- jocuri didactice de numerație;
- jocuri didactice pentru formare de mulțimi;
c. Materialul didactic folosit:
- jocuri fără material didactic;
- jocuri cu material didactic confecționat sau din natură.
Pornind de la ideea dezvoltării psihicului copilului, psihologul german Willian Stern a
elaborat o teorie a jocului. Psihologul descoperă două tipuri de jocuri în paralel cu factorii
“interni” și “externi” ai dezvoltării psihice, dar și cu structura jocurilor:
- jocuri sociale generate de factorii externi;
- jocuri individuale determinate de factorii interni.
Evoluția jocului reprezintă întotdeauna interacțiunea factorilor interni cu cei externi și
niciodată acțiunea separată a fiecărui factor individual.
Charlolte Bühler clasifica jocurile didactice matematice în cinci grupe:
- jocuri receptorii;
- jocuri funcționale;
- jocuri colective;
- jocuri de construcție;
- jocuri iluzorii.
Datorită necesității de a se adapta la mediul înconjurător și la exigențele acestuia,
preșcolarul trece de la o categorie de jocuri la alta. André Demarbre a analizat într-o lucrare 200
jocuri, iar pe baza analizei a realizat o clasificare a jocului care se bazează pe criteriul de vârstă
al preșcolarului. El vorbește despre:
- jocuri active;
- jocuri foarte active;
- jocuri intelectuale;
- jocuri de slabă intensitate;
- jocuri recreative.
Psihologul elvețian Jean Piajet a realizat o altă clasificare a jocurilor didactice
matematice, în scopul de a răspunde la metodologia clasificării jocurilor. Piaget tratează
conceptul de joc ca fiind activitatea în care copilul se dezvoltă în concordanță cu etapele
dezvoltării și evoluției sale intelctuale. Aceste etape evolutive sunt împărțite în trei tipuri de
„structuri mintale”:
 formele socializate ale gândirii;
 scheme senzorio motrice;
 scheme simbolice.
Psihologul clasifică jocurile în trei categorii succesive:
- jocuri cu reguli;
- jocuri exercițiu;
- jocuri simbolice.