HEMORAGIILE DIN PRIMA PARTE A SARCINII –

AVORT. SARCINA EXTRAUTERINĂ. BOALA

TROFOBLASTICĂ GESTAŢIONALĂ

Anca Angela Simionescu, Sef lucrari UMF Carol Davila, Spitalul Filantropia

In primul trimestru al sarcinii, 20-40% din gravide prezinta sangerare in

cantitate variabila. 10-20% vor avorta spontan, însă, la cele mai multe, sarcina va
decurge normal şi sângerarea poate fi considerată retrospectiv un eveniment fara
importanta.
Cauzele frecvente si semnificative ale sangerarii in primul trimestru sunt avortul
spontan, sarcina extrauterină şi boala trofoblastică gestaţională. Alte cauze mai rare
pot fi determinate de boli hematologice asociate sarcinii (deficit de factor von
Willebrand, leucemii, etc ) de leziunile cervicale sau vaginale, polipii exteriorizati
prin exocol sau reacţia deciduală la nivelul colului
Anamneza, evaluarea clinica şi examenul genital, examinarea ecografica si, in unele
situatii, determinarea in dinamica a concentratiei serice a β- hCG sunt cei mai
importanti pasi in stabilirea etiologiei sangerarilor din primul trimestru. Confirmarea
sarcinii se efectueaza prin testul de sarcina – la camera de garda –test urinar calitativ.
Evaluarea clinica si istoricul personal patologic al gravidei aduc informaţii
utile diagnosticului diferential. Prezenţa durerii şi caracteristicile acesteia pot orienta
diagnosticul. Examenul genital ofera informatii despre tipul de sangerare (abundentă,
redusă), starea colului (închis, deschis), eventuala eliminare a produsului de conceptie
(in intregime sau fragmente), caracteristicile uterului si anexelor. Examinarea
ecografica este cel mai util instrument paraclinic la gravidele cu sangerare in primul
trimestru de sarcina. Diagnosticul de certitudine al sarcinii si stabilirea localizarii
acesteia se fac prin examinarea ecografica pelvina. Folosirea sondei ecografice
transvaginale permite vizualizarea sacului gestational (SG) intrauterin la 4-5
saptamani de la ultima menstruatie. Vizualizarea veziculei viteline si/sau a
elementelor embrionare fetale in interiorul sacului gestaţional confirma diagnosticul
de sarcina intrauterina. La ecografia transvaginala , vezicula vitelina poate fi
identificată la inceputul saptamanii a 5-a de gestatie (diametru mediu al SG de 5-6
mm) şi este aproape întotdeauna prezenta pana la începutul saptamanii a 6-a
(diametrul mediu al SG 8 mm). Prin abord ecografic transabdominal, vezicula
vitelina se vizualizeaza la aproximativ 7 saptamani de gestatie (diametrul mediu al SG
de 20 mm). In săptămâna a 6-a se poate evidenţia embrionul şi se identifică pulsaţiile
cordului embrionar. Se consideră că la un embrion cu o lungime cranio-caudală
(CRL) de 5-6 mm trebuie să fie prezentă activitate cardiacă pentru a susţine
viabilitatea sarcinii.
Determinarea in dinamica a concentratiei serice a hCG poate fi utila in diagnosticul
diferential al sangerarilor din primul trimestru mai ales cand exista suspiciunuea de
sarcina extrauterina. Gonadotropina corionică umană este relativ specifică pentru
sarcină, fiind produsă de celulele trofoblastului începând cu zilele 6-7 după fecundaţie
şi are rolul de a favoriza menţinerea corpului galben, facilitând formarea
progesteronului la acest nivel. Farmacocinetica concentraţiei plasmatice a hCG este
cunoscută şi previzibilă, având un timp de dublare de aproximativ 48 de ore la
sarcinile unice intrauterine .

AVORTUL SPONTAN

Avortul spontan reprezinta cea mai frecventa cauza de sangerare in prima

parte a sarcinii. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste avortul prin terminarea
evolutiei sarcinii inainte ca fatul sa atinga varsta de viabilitate (inainte de implinirea a
20 de saptamani ) sau greutatea de 500 grame, cu expulzia produsului de conceptie
nonviabil din organismul matern. Aproximativ 25% din sarcinile diagnosticate in
primul trimestru nu ajung la termen.In tara noastra, incidenta avorturilor este
subestimata. O statistica intre 1999-2009 indica 7,8 % dintre avorturi ca fiind
spontane. 12-15 % din sarcinile spontane diagnosticate clinic sau prin teste de sarcina
vor avorta spontan , 1% la peste 16 saptamini si 3% sub 8 saptamini de sarcina.
Clasificarea clinică a formelor de avort spontan
Exista un spectru al manifestarilor in cazul sarcinilor care se opresc in evolutie in
primul trimestru: amenoree, durere abdominala colicativa asociata cu singerare de
culoare rosie. In functie de momentul examinarii in evolutia sarcinii si de modul de
prezentare se disting cateva forme clinice de avort, fiecare cu elemente de diagnostic
si conduita specifice.
Amenintarea de avort
Diagnosticul este formulat atunci cand apare sangerarea vaginala cu colul uterin
inchis la o sarcina incipienta evolutiva. Documentarea activitatii cardiace
embrionare/fetale reduce semnificativ riscul de pierdere a sarcinii. Este important de
subliniat ca sarcinile la care apare sangerarea vaginala dar nu ajung la avort, au un risc
ridicat de complicatii obstetricale cum ar fi nasterea prematura, copil cu greutatea
mica la nastere, hemoragia antepartum. La sarcinile oprite in evolutie, de obicei
sangerarea apare la un interval de cateva ore-zile inaintea durerii. Sangerarea poate fi
usoara sau abundenta, intermitenta sau continua dar este rareori atat de severa incat sa
impuna transfuzie de sange. Durerea are caracteristici variabile: poate fi anterioara si
colicativa, poate fi localizata in spate si asociata cu greutate pelvina sau suprapubian.
Sangerarea asociata cu durere confera un prognostic rezervat pentru evolutia sarcinii.
Diagnosticul de amenintare de avort va fi formult doar cand se cunoaste localizarea
intrauterina a sarcinii. In diagnosticul diferential al sangerarilor din primul trimestru,
cel mai important de exclus este sarcina extrauterina( SEU) din cauza riscului de
moarte materna. Astfel, orice sangerare la o pacienta care se prezinta cu amenoree
impune excluderea diagnosticului de SEU din tabloul de diagnostic diferential. Cel
mai adesea, diagnosticul de SEU se formuleaza usor dupa examinarea ecografica.
Nu exista tratament medical dovedit eficient in amenintarea de avort. Repausul la pat
nu modifica evolutia sarcinilor cu amenintare de avort si de aceea nu este recomandat.
Administrarea antispasticelor, tocoliticelor sau suplimentelor vitaminice nu s-a
dovedit eficienta in a impiedica progresia catre avort. Daca activitatea cardiaca
embrionara este prezenta , unele studii recomanda suplimentarea cu progesteron
Conduita recomandata consta in urmarirea simptomelor si semnelor clinice, a
evolutiei β-hCG in sarcinile incipiente si a activitatii cardiace prin ecografie.
Iminenta de avort
Se defineste prin sarcina evolutiva asociata cu modificari cervicale. Dilatarea colului
si pasajul transcervical al unor parti ale produsului de conceptie anunta debutul
avortului spontan. Durerea colicativa se asociaza frecvent cu metroragiile in aceasta
situatie.
Exista situatia in care exista modificari cervicale , cu col masurat ecografic sub 25
mm , cu metroragii minime si sarcina evolutiva.
Avortul in curs
Se defineste prin expulzia trofoblastului si a produsului de conceptie prin colul larg
deschis , pacienta prezentind metroragii si durere tip colicativ.
Avortul in doi timpi
Produsul de conceptie trece din uter in col care se deschide si se produce avortul. Se
face diagnostic diferential cu sarcina extrauterina cervicala.
Avortul complet
Expulzia completa a produsului de conceptie , se produce de obicei la sarcinile
incipiente. Nu necesita curetaj uterin. Diagnosticul este stabilit ecografic – initial a
fost vizualizata sarcina intrauterina , ulterior vazindu-se linie de vacuitate
endometriala.
Clasificarea avorturilor dupa elementele vizibile la ecografia pelvina
Avort incomplet
Avortul incomplet presupune eliminarea unor parti ale produsului de conceptie prin
colul deschis.Ecografia vizualizeaza resturile trofoblastice sub forma unui endometru
gros, hipereecogen , alternind cu imagini heterogene. Sangerarea abundenta impune
evacuarea uterina prin curetaj. Tratamentul expectativ poate fi rezonabil in unele
situatii cand varsta sarcinii este mica, sangerarea nu este abundenta, pacienta este
stabila hemodinamic, nu apare febra si exista posibilitatea urmaririi ecografice a
evolutiei ulterioare.
Avort complet
Eliminarea fatului si placentei in intregime presupune avortul complet. Evaluarea
ecografica care releva o cavitate uterina goala cu endometru sub 15 mm. In aceste
cazuri, chiuretajul uterin este inutil si trebuie evitat din cauza riscurilor
asociate.Foarte important este insa ca diagnosticul de sarcina care a fost intruterina sa
fie bine documentat.
Sarcina oprita in evolutie
In unele situatii, sarcina se opreste in evolutie, colul nu se deschide iar produsul de
conceptie poate fi retinut intrauterin zile sau chiar saptamani. La aceste paciente pot
sa apara sangerari sau dureri iar diagnosticul este stabilit dupa examinarea ecografica
care nu evidentiaza activitatea cordului fetal. In sarcinile normale, incepand din
săptămâna a 6-a se poate evidenţia embrionul şi se identifică pulsaţiile cordului
embrionar. Se consideră că la un embrion cu o lungime cranio-caudală (CRL) ce
depaseste 5-6 mm trebuie să fie prezentă activitate cardiacă pentru a susţine
viabilitatea sarcinii. Conduita in cazul sarcinilor oprite in evolutie in prezenta unui col
inchis poate fi individualizata.
Tratatmentul expectativ al sarcinilor sub 6-7 saptamini oprite din evolutie presupune
urmarirea pacientei in asteptarea declansarii spontane a avortului.
Tratamentul medical presupune administrarea unor medicamente ca mifepristol sau
prostaglandina E1 in scheme specifice.
Tratamentul chirurgical al sarcinilor oprite in evolutie, de obicei peste 8 saptamini si
care nu s-au evacuat spontan , presupune dilatarea cervicala si evacuarea cavitatii
uterine. Are avantajul ca este un tratament complet si predictibil. Riscurile asociate
procedurii sunt in general mici , dar grave : perforatii uterine sau digestive si
hemoragia. O complicatie rara dar serioasa este endometrita, care apare de obicei la o
saptamana de la manevra si poate evolua acut.
Oul clar
La o sarcina intrauterina, prezenta unui sac gestational cu un diametru mediu mai
mare de 25 mm si care nu contine vezicula vitelina sau embrion este definita ca ou
clar. Termenul de sarcina anembrionica poate fi folosit sinonim. Acestea sunt sarcini
oprite in evolutie.
Entitati deosebite
Avortul septic
Este avortul in urma caruia se produce infectarea produsului de conceptie , uterului si
organelor pelvine. De obicei apare datorita introducerii unor corpi straini in cavitatea
uterina sau a practicarii curetajelor cu instruentar nesteril. Pana in anii 1990, din cauza
legislatiei care interzicea avortul la cerere, avortul septic urmare a unor manevre
abortive empirice era o patologie frecventa in sectiile de obstetrica-ginecologie din
Romania. Astazi, aceste cazuri sunt foarte rare. Avortul septic se poate complica cu
socul septic datorat bacteriilor Gram negative care produc endotoxine sau de bacterii
Gram pozitive ( Clostidium perfringens, Clostridium sordelli si welchii ) . Paienta
prezinta semne generale de infectie : la nivelul cavitatii uterine (endometrita), dar se
poate extinde la nivelul miometrului (endomiometrita), parametrelor (parametrita) si
al cavitatii peritoneale ( peritonita). Starea generala se altereaza si se instaleaza socul
septic cu insuficienta multipla de organ ( insuficienta respiratorie, renala si coagulare
intravasculara diseminata . Recunoasterea precoce a acestor situatii,reechilibrarea si
sustinerea functiilor viatle , instituirea prompta a tratamentului antibiotic cu spectru
larg, evacuarea uterului sau chiar histerectomia in cazuri severe si tratamentul
insuficientei multiple de organ sunt decisive in salvarea vietii pacientei.
Avortul habitual sau pierderea repetata a sarcinilor
Avortul habitual este definit ca pierderea consecutiva a trei sau mai multor sarcini
pentru acelasi cuplu , inainte de 20 de saptamini de gestatie. Aceasta situatie impune o
evaluare detaliata a cuplului care isi doreste conceptia, la doua treimi se vor gasi
patologii asociate si vor fi propuse tratamente preventive. In protocolul de evaluare
sunt incluse efectuarea cariotipul parental, evaluarea endocrinologica, evaluarea
cavitatii uterine, testarea pentru sindromul anti-fosfolipidic.

Administrarea de imunoglobulina anti-D

In functie de protocoalele locale , se va administra imunoglobulina anti-D femeilor cu
Rh negativ care avorteaza. Inainte de 12 saptamini , singerarea in sarcina este de
origine materna si nu fetala Dupa 12 saptamini , exista un risc crescut de izoimunizare
la pacientele Rhnegativ care singereaza datorita iminentei de avort. Doza recomandata
este de 300 μg.

Etiologia avortului spontan

Este multifactoriala. Varsta materna si paritatea sint cei mai importanti factori de
risc matern asociat cu pierderea sarcinii. Anomaliile cromozomiale ale produsului de
conceptie sunt responsabile pentru aproximativ 50% din pierderile de sarcina in
trimestrul I. Cu cat avortul se produce mai precoce, cu atat este mai probabila o
anomalie genetica a produsului de conceptie. Cele mai frecvente cauze sunt trisomiile
autosomale (prima fiind trisomia 16), urmate de monosomia X si poliploidii.
Malformatiile structurale pot fi de asemenea o cauza de moarte a fatului.
Malformatiile se pot manifesta in cadrul unor sindroame genetice sau pot fi consecinta
actiunii unor factori cu potential teratogen. Dintre factorii teratogeni mai frecventi
amintim: medicamentele (retinoizii, agentii cumarinici, ciclofosfamida, metotrexatul,
litiul, misoprostolul, thalidomida, unele anticonvulsivante), unele boli cronice slab
controlate (un control glicemic slab la gravidele cu diabet zaharat la momentul
conceptiei si in primul trimestru, creste riscul malformatiilor la fat), febra, substantele
nocive din mediu (alcoolul, tutunul, drogurile, mercurul).
Manevrele invazive de efectuare a cariotipului (biopsia de vilozitati coriale,
amniocenteza, cordocenteza), bolile cronice materne, hipotiroidismul prin
deficienta de iod sau tiroiditele autoimune, pot fi o asociate cu pierderea sarcinii.
Diabetul zaharat se asociaza cu un risc crescut de avort si malformatii fetale.
Rezistenta la insulina si hiperinsulinemia par a fi factorii fiziopatologici implicati. Din
aceleasi considerente fiziopatologice, la femeile cu sindrom de ovare polichistice rata
pierderilor de sarcina este mai mare. S-a observat ca boala celiaca creste de asemenea
riscul de avort. De asemenea, bolile cronice (cancerul, tuberculoza, insuficienta
renala) cresc riscul de pierdere a sarcinii.
Trombofiliile dobandite sau ereditare sunt considerate frecvent o cauza de pierdere a
sarcinilor, desi evidentele stiintifice nu sunt convingatoare in acest sens. Trombofiliile
sunt un factor de risc important pentru boala tromboembolica materna(tromboza
venoasa profunda, trombo-embolismul pulmonar). Cele mai frecvente trombofilii
innascute sunt mutatia factorului V Leiden (rezistenta la proteina C activata) si
mutatia genei protrombine G20210A. Sindromul antifosfolipidic este o trombofilie
dobandita care a fost asociata cu o evolutie nefavorabila a sarcinii. Diagnosticul
impune prezenta unui criteriu de laborator (anticorpii antifosfolipidici in titruri
semnificative, persistent) si a afectarii clinice (tromboze venoase/arteriale in orice
organ, moarte fetala dupa 10 saptamani de sarcina, o nastere prematura inainte de 34
de saptamani, trei avorturi spontane consecutive inainte de 10 saptamani). Acest
sindrom face uneori parte din panoplia de manifestari a lupusului eritematos sistemic.
Incontinenta cervico-istmica reprezinta o cauza importanta de avort tardiv , in
trimestrul al 2-lea. Ea se intalneste la gravidele care au avut in antecedente un avort in
trimestrul al 2-lea sau interventii chirurgicale asupra colului uterin (conizatii cu
inaltimea piesei de peste 25 mm) cauzate de tratamentul starilor precanceroase induse
de HPV. Cand anamneza releva astfel de situatii se impune o evaluare ecografica
transvaginala a colului inca din primul trimestru de sarcina . Daca colul masoara sub
25 mm se recomanda efectuarea unui cerclaj al colului uterin.

Situatii speciale in sarcina si riscul de avort

Radiatiile in doza mica, asa cum se foloseste frecvent in scop diagnostic, par a nu fi o
cauza de pierdere a sarcinii. Desi nu exista studii controlate despre consecintele
expunerii la radiatii ionizante la om si cele mai multe date provin din studii
observationale, se considera ca expunerea la doze de radiatii de sub 5 rads (0.05 Gy)
nu creste riscul de pierdere a sarcinii, malformatii fetale, restrictie de crestere sau
deficit intelectual. Radiografia diagnostica de cap, gat, torace si brate nu presupune o
expunere directa a fatului si nu conduce la un risc crescut. Radiografia dentara
presupune o expunerea fetala la o doza minima de radiatii de 0,01 rads (0,0001 Gy) si
nu este considerata periculoasa in sarcina. Dozele mari de radiatii, folosite in
radioterapie sunt o cauza certa de avort; este insa important termenul si protocolul
utilizat.
Contraceptivele orale sau spermicidele folosite local nu sunt asociate cu risc crescut
de pierdere a sarcinii. Sarcina intrauterina aparuta la o purtatoare de dispozitiv
intrauterin (sterilet) are un risc crescut de avort si in mod specific de avort septic. Sunt
insa si sarcini intrauterine care apar in prezenta unui DIU si evolueaza obisnuit pana
la nastere. Dispozitivele intrauterine sunt un factor de risc pentru SEU.
Interventiile chirurgicale pelvi-abdominale in primul trimestru de sarcina nu cresc
riscul de avort spontan. Exceptie face chirurgia ovariana care presupune indepartarea
corpului galben in prima parte a sarcinii. In aceste cazuri este necesara suplimentare
externa cu progesteron pana la sfarsitul primului trimestru, cand productia placentara
de progesteron este suficienta pentru sustinerea sarcinii. Fibroamele cu localizare
submucoasa pot impiedica dezvoltarea corespunzatoare a sarcinii. Sinechia uterina,
care este de obicei consecinta lezarii unor portiuni importante de endometru in urma
unor chiuretaje uterine abrazive, este o cauza favorizanta pentru pierderea sarcinii.
Anomaliile mülleriene (malformatii congenitale ale aparatului genital) nu sunt o cauza
de pierdere a sarcinii in primul trimestru. Acestea se asociaza mai frecvent cu avortul
in a doua jumatate a sarcinii si nasterea prematura.

Infectiile sunt o cauza rara de avort. Studiile efectuate demonstreaza ca infectiile cu

Chlamydia trachomatis, Mycoplasma hominis sau Ureaplasma urealyticum nu se
asociaza cu un risc mai mare de avort spontan. Antiinflamatoarele folosite in preajma
conceptiei pot reduce ratele de implanatare a sarcinii din cauza modificarilor
imunologice ale nivelelor de interleukine si prostaglandine locale.
Conduita terapeutica
Cuprinde expectativa in cazul sarcinilor sub 7 saptamini care singereaza spontan,
tratamentul chirurgical si medical. Este importanta informarea pacientelor si
complianta acestora la diferitele metode de tratament.
Chiuretajul uterin in tratamentul formelor de avort
Reprezinta tratamentul chirurgical al avortului si presupune evacuarea resturilor
trofoblastice prin curetaj aspirativ sau cu cureta sub anestezie locala sau generala
intravenoasa. Se efectueaza la sarcini sub 12 saptamini. Necesitatea obiectiva a
chiuretajului uterin este stabilita de contextul clinic (hemoragia) si/sau ecografic
(resturi trofoblastice sau placentare).Actual , se recomanda utilizarea aspiratiei ,
cureta fiind putin utilizata datorita riscului de sinechii uterine si perforatie mai mari.
Dupa efectuarea anesteziei, se aseaza pacienta in pozitie ginecologica . Se procedeaza
la examinarea prin tuseu vaginal a pozitiei uterului.
Se badijoneaza colul uterin cu antiseptic si se prinde buza colului cu o pensa Pozzi.
Tractionind in ax orizontal se stabileste dimensiunea cavitatii uterine prin
histerometrie. Se dilata progresiv colul cu Hegare ( metalice sau de plastic)
numerotate din ½ in ½ de gradatie. (Fig. 1 ). Ca in cazul avortului la cerere, se dilata
colul pina la dimensiunea Hegarului = virsta sarcinii +1.
Dilatarea medicamentoasa cu prostaglandine sau prin dilatatoare higroscopice
(laminaria) se folosesc rar).
Se procedeaza la evacuarea continutului uterin se face prin aspiratie, urmata de
controlul vacuitatii uterine cu o chiureta metalica
Complicatiile si riscurile asociate procedurii- la fel ca la avortul la cerere
:complicatiile imediate : perforatia uterului sau a organelor de
vecinatate,traumatismele colului , hemoragia. Complicatiile la distanta sint
reprezentate de endometrita prin resturi trofoblastice , pelviperitonite si sepsis,
sinechiile uterine. Consecintele tardive pot fi infertilitatea, riscul crescut de avort sau
nastere prematura prin incontinenta cervico-istmica, placentatia cu implantare
anormala ( accreta, percreta ).

a b

Fig. 1. a. Tractiunea in axul uterin si dilatarea colului cu dilatatoare Hegar . b.

Controlul vacuitatii uterine cu chiureta metalica.
In cazul avortului intre 12 si 20 de saptamini , se indica utilizarea prostaglandinelor si
a uterotonicelor pentru evacuarea spontana , completa, a sarcinii oprite din evolutie
urmata de delivrenta spontana si control instrumental al vacuitatii uterine.

Tratamentul medical al avortului

Tratamentul medical evita riscurile asociate evacuarii chirurgicale. Medicamentele cel
mai frecvent utilizate sunt misoprostolul si mifepristona. Acestea se pot folosi separat
sau impreuna, in diverse scheme. Mifepristona este un modulator selectiv al
receptorilor de progesteron si creste reactivitatea uterina prin blocarea efectului
progesteronului la acest nivel. Misoprostolul este prostaglandina E1 sintetica.
Recurgerea la aceasta forma de evacuare uterina presupune complianta pacientei si
controlul ecografic periodic.

SARCINA EXTRAUTERINA

Sarcina extrauterină (SEU) presupune implantarea blastocistului in afara

cavitatii uterine.Reprezinta prima cauza de mortalitate materna in trimestrul 1 al
sarcinii . Informarea pacientelor cu risc crescut , efectuarea ecografiei transvaginale si
a dozarii β-hCG, a scazut semnificativ rata mortalitatii prin diagnosticarea precoce si
tratament adecvat .
Incidenta SEU a crescut constant in ultimile decenii, ajungand sa reprezinte
aproximativ 2 % din totalul sarcinilor. Una din explicatiile acestei cresteri este
cresterea bolii inflamatorii pelvine prin modificarile moravurilor sexuale si numerosi
parteneri. Alte explicatii par a fi creasterea varstei de procreere si folosirea tehnicilor
de reproducere asistata, aceasta din urma creste cu 17 % rata de SEU.

Tabelul 1 prezinta factorii de risc ai SEU.

Tabel 1: Factorii de risc asociati cu SEU*

___________________________________________________________________
____________________________________________________________________
* Reprodus cu permisiune din capitolul „Sarcina Extrauterina‟, Gh. Peltecu, „Tratatul de Chirurgie‟ sub
redactia Irinel Popescu , Ed. Academiei Romane)28

Localizare
95-96 % din totalul SEU sunt localizate la nivel tubar, cea mai frecventa localizare
fiind la nivelul ampular(70 % ), urmata de istm (12 %), pavilion (11 %) si regiunea
cornuala (interstiţiala) (2-3 %) ( fig 2) . In cazul procedeelor de reproducere asistata
distributia localizarii tubare este diferita fata de fecundatia naturala. Localizari rare ale
SEU sunt la nivelul ovarului, colului uterin, abdominal sau la nivelul cicatricei post
operatie cezariana.
Sarcina heterotopica, presupune coexistenta unei SEU cu o sarcina intrauterina.
Figura 2 : Incidenta sarcinii extrauterine dupa conceptia spontana si procreere medical
asistata(PMA)

Evolutia clinica a SEU

Tabloul clinic si evolutia unei SEU variaza in functie de topografia implantarii
zigotului. Astfel, in cazul localizarii ampulare evolutia poate fi de lunga durata,
datorita capacitatii de distensie a trompei, in timp ce in localizarea istmica evolutia
este de scurta durata datorita diametrului redus al trompei si a lipsei sale de distensie.
Ruptura trompei survine precoce in evolutie si este dramatica, cu hemoperitoneu
masiv, in cazul localizarii istmice. In cazul localizarii interstitiale, miometrul cornual
permite distensia şi o evolutie a sarcinii pana la 12-14 saptamani. Bogatia vasculara a
regiunii face ca ruptura sa fie insotita de o hemoragie dramatică. O forma rara de
evolutie a SEU tubare este avortul tubar. El este comun localizarilor ampulare.
Sarcina abdominala se poate opri din evolutie sau exceptional poate evolua pana la
termen. Ea pune serioase probleme de diagnostic si tratament.
Simptome şi semne
Triada clasica sugestiva pentru o SEU reprezentata de amenoree, metroragii cu sange
negricios “sepia”si durere pelvina a fost descrisa de acum 35 de ani. Posibilitatea unei
SEU trebuie in primul rand luata in considerare la femeile de varsta reproductiva , mai
ales in prezenta unor factori de risc. O parte din paciente prezinta simptome tipice de
sarcina (greata, tensiune mamara) si testul de sarcina este pozitiv
Durerea in etajul abdominal inferior, de obicei unilaterală, severa, survenita brusc,
este cea mai frecventa acuză a femeilor cu SEU.
Fenomenele vegetative ( transpiratii, paloare, vertij) produse de hipotensiune pot
preceda lipotimia si pot anunta instalarea hemoperitoneului.
In caz de ruptura tubara durerea abdominala este generalizată si apar semnele de
iritatie peritoneala .
Semnele vitale nu sunt modificate în SEU nerupta, insa, dupa ruptura tubara se
inregistreaza tahicardie si hipotensiune arteriala; durerea se acutizeaza.
Examinarea abdomenului poate releva durere la palparea etajului inferior sau/si semne
de iritatie peritoneala. Tuseul vaginal produce durere la mobilizarea uterului, în
special a colului uterin si este, uneori, posibila palparea unei formatiuni tumorale
anexiale sau in fundul de sac Douglas.

Diagnosticul de SEU
In caz de simptomatologie sugestive , diagnosticul este suspicionat prin cinetica beta
HCG si examinarea ecografica.In sarcina localizata intrauterin , nivelul seric al β-hCG
se dublează la fiecare 1,5-2 zile, in timp ce din saptamana a saptea dublarea se face la
3,5 zile. S-a constatat că nivelul seric al β-hCG intr-o SEU este intotdeauna mai mic
decât cel al unei sarcini intrauterine de aceeasi varstă si ca nu exista acelasi model
predictibil al cresterii serice a nivelului de β-hCG. Mai multe studii au aratat ca exista
o valoare prag (denumita zona discriminatorie) a β-hCG de la care se poate identifica
ecografic un sac gestaţional intrauterin. Cu ecografele de generatie actuala detectarea
sacului gestaţional prin examinare endovaginală se face la valori de 1.500 - 2.000
mIU/ml ale β-hCG.

Ecografia endovaginală

Este considerata gold standardul actual pentru diagnosticarea SEU. Ecografia pe cale
abdominala are valoare diagnostica redusa, vizualizarea sarcinii intrauterine ( sac
gestational, vezicula vitelina, +/_ embrion ) fiind un diagnostic de excludere.
Semnele ecografice sugestive pentru SEU pot fi intrauterine si extrauterine. Semnele
ecografice extrauterine de SEU sint hematosalpinxul, sacul gestational ( cu vezicula
vitelina si embrion – in sarcinile avasate ) localizat in exteriorul uterului si
hemoperitoneul.
Sarcina intrauterina se diagnosticheaza ecografic prin vizualizarea sacului gestational
cu dublu contur , cu elemente embrionare : vezicula vitelina si apoi embrionul cu
activitate cardiaca.
Absenta imaginii de sac gestational intrauterin la ecografia transvaginala, mai ales
daca nivelul beta HCG este peste 1000 mUI/ml are un indice mare de suspiciune de
SEU.
Uneori , in cazul unei SEU se poate vedea un pseudosac gestational intrauterin (
decidua si hematometria ) si diagnosticul sa fie ratat. De aceea, este foarte importanta
identificarea a minim un element embrionar.
Formatiunile anexiale sint greu de diferentiat ecografic si adesea se confunda cu
ansele intestinale. Corpul galben, de obicei in aceeasi parte cu SEU se localizeaza
strict la nivelul ovarului , are ecognitate diferita de SEU care contine trofoblast .
Hematosalpinxul si pavilionul dilatat al trompei cu boala inflamatorie pelvina trebuie
diferentiate de SEU.

Ecografia transvaginala poate fi uneori neconcludenta, atat pentru sarcina intrauterina

cat şi pentru SEU. Prezenta unei imagini de pseudosac gestational sau a uneia de chist
decidual este ambigua pentru diagnostic. De aceea diagnosticul de sarcina intrauterina
nu va fi afirmat pentru o amenoree de 5-6 saptamani decat în prezenta veziculei
viteline.
Ecografia endovaginala si nivelul β-hCG seric au o valoare predictiva pozitivă de 95
% in stabilirea diagnosticului de SEU. Daca ecografia nu releva prezenta unui sac
gestational intrauterin, evidentiind in schimb o formatiune complexa anexiala,
pacientei i se va propune laparoscopia diagnostica .
Pentru pacientele care prezinta acelasi context clinic de suspiciune a unei SEU, dar
ecografia nu evidentiaza nici sacul gestational si nici formatiunea complexa anexială,
conduita recomandată este urmarirea dinamicii β-hCG seric cu reevaluare ecografica
la o saptamina sau in functie de evolutia clinica si a beta HCG.
Laparoscopia este de obicei indicata daca titrul β-hCG seric initial este mai mare de
3.000 mIU/ml si ecografia transvaginala nu evidentiază prezenta sacului gestational
intrauterin.
Daca nivelul seric initial al β-hCG este mai mic de 1.500 mIU/ml, diagnosticul
diferenţial se va face intre o sarcină intrauterină incipientă si o SEU, situaţie în care β-
hCG se va repeta la 48 ore. In cazul unei sarcini intrauterine normale, cresterea β-hCG
seric se va face cu cel puţin 66 %. In cazul unei cresteri anormale, a mentinerii în
platou sau a scaderii valorilor, se va suspecta o SEU, o amenintare de avort sau un
avort incomplet. Un chiuretaj uterin efectuat in aceste situatii poate demonstra
prezenta vilozitatilor coriale care denota o sarcina intrauterina. Lipsa vilozitatilor
coriale semnifica fie existenta unei sarcini extrauterine, fie un avort complet. In cazul
unui avort complet, anamneza pacientei este diferita si valorile β -hCG scad
semnificativ in urmatoarele 24-48 de ore.

Culdocenteza sau punctia fundului de sac Douglas, se folosea in trecut in pentru

diagnosticul SEU complicata cu hemoperitoneu. Azi isi mai gaseste locul numai în
situatiile de urgenta în servicii care nu pot efectua investigatiile standard pentru o
suspiciune de SEU.
Laparoscopia diagnostica
In cazuri dificile laparoscopia poate fi folosita ca instrument diagnostic. Manevra
permite vizualizarea directa a trompelor şi a pelvisului si permite si efectuarea
tratamentului specific.
Tratamentul sarcinii extrauterine
Trebuie sa tina cont de fertilitatea ulterioara a pacientei si de complianta acesteia la
tratament.
Similar sarcinii intrauterine, exista situatii cind SEU se poate opri spontan din
evolutie. Alteori , tratamentul poate fi expectativa , tratament chirurgical prin
salpingectomie sau salpingotomie, tratament medical .
O metaanaliza din 2012 analizeaza si cazurile de tratament cu Metotrexat urmate de
salpingotomie , Metotrexat si Mifepristona1. Riscul de ruptura tubara este mai mare la
pacientele care prezinta alterari ale structurii mucoasei tubare in contextul bolii
inflamatorii pelvine , pacientele care au beneficiat de plastie tubara.

Tratamentul chirurgical

Consta din salpingectomie – ablatia trompei cu SEU sau salpingotomie- indepartarea

doar a SEU cu conservarea trompei.
Salpingectomia totala este considerata o interventie radicala si este metoda de electie
cand fertilitatea nu mai reprezinta o preocupare pentru pacienta sau in caz de ruptura a
trompei. Chirurgia conservatoare in cazul unei SEU are scopul de a indeparta
produsul de conceptie astfel incat sa produca cat mai putine leziuni ale mucoasei
trompei si sa-i conserve potentialul reproductiv. Salpingotomia liniară, ca tratament
conservator, este recomandată pacientelor preocupate de fertilitate. In unele situatii ,
dupa salpingotomii poate fi necesara administrarea tratamentului medical in doza
unica.

Pacientă instabilă hemodinamic

Pentru cazurile in care pacienta se prezinta la camera de gardă în stare de şoc
hipovolemic ( foarte rar) laparotomia este tratamentul de elecţie.
Pacientă stabilă hemodinamic
Pacientele stabile hemodinamic vor fi operate laparoscopic. Laparoscopia are
multiple avantaje fata de laparotomie, incluzand pierderea mai redusa de sange, riscul
mai mic de aderente postoperatorii, refacerea mai rapida postoperator, durata redusa
de spitalizare si aspectul estetic.

Tratamentul medical
Tratamentul medical al SEU evita interventia chirurgicala , succesul lui depinde de
selectarea corespunzatoare a pacientelor . Acestea trebuie sa fie compliante , sa
inteleaga semnele de urgenta care sa impuna internarea si sa efectueze dozarile beta
HCG . Din punctul nostru de vedere, tratamentul medical al SEU trebuie recomandat
in cadrul spitalelor care pot asuma monitorizarea pacientelor si tratamentul chirurgical
ulterior .
Consta din administrarea Metotrexatului ( MTX), un agent citostatic, antagonist al
acidului folic. Trofoblastul are o rata foarte inalta de proliferare si deci, este
vulnerabil la acţiunea MTX . De obicei , se administreaza in doza unica .

Indicatii
Pacientele eligibile pentru terapia cu MTX trebuie sa indeplineasca urmatoarele
criterii:
- sa fie stabile hemodinamic,
- fara sangerare activa sau semne de hemoperitoneu;
 - sa dorească pastrarea fertilitătii in viitor;
- sa aiba nivelul β-hCG seric preterapeutic < 5.000 mIU/ml;
- ecografic, diametrul trompei sa fie < 3 cm si activitatea cardiaca fetala sa fie
absenta;
- pacienta sa poată fi monitorizata postterapeutic;
- sa nu aibă contraindicaţii pentru Metotrexat.

Contraindicaţii
Contraindicaţiile terapiei cu MTX sunt :
- instabilitatea hemodinamica a pacientei;
- lipsa de complianta fata de monitorizarea posterapeutica;
- lipsa accesului la o institutie medicala care sa realizeze monitorizarea β-hCG;
- alaptatul;
- sindroamele de imunodeficienta;
- alcoolism, ciroza alcoolica sau boli hepatice cronice;
- disfunctii hepatice, renale sau hematologice;
- boli pulmonare active;
- discrazie sanguina (leucopenie, trombocitopenie, anemie, hipoplazie
medulara) ;
- alergie la medicament;
- ulcer peptic;
- dureri pelvine.

Protocoale de administrare
Desi s-au incercat mai multe cai de administrare a MTX (oral, intravenos, in sacul
gestational ectopic prin laparoscopie, intramuscular), calea standard de administrare
ramane cea intramusculara.
Există, clasic, doua modalităti de administrare a MTX: doza unica si dozele multiple.
Studii randomizate au indicat ca dozele multiple de MTX nu sint mai eficiente decit
administrarea acestuia in doza unica.
Se vor administra in doza unica de 50 mg MTX/ m2 pentru ca are urmatoarele
avantaje: este usor de administrat, ofera posibilitatea tratamentului ambulator iar
toxicitatea este minimă.
Perioada de urmărire postterapeutica a nivelului β-hCG poate dura o luna sau chiar
mai mult. Semnul unui răspuns terapeutic este reprezentat de scaderea nivelului de β-
hCG incepand cu ziua a patra. Daca nivelul β-hCG seric in ziua a saptea nu a scăzut
cu cel puţin 15 % fata de ziua a patra, pacienta va primi o noua doza de MTX sau i se
va propune salpingectomia laparoscopica. Dacă dinamica raspunsului hormonal este
adecvata, determinarea β-hCG se va face saptamanal pana la negativarea sa. In cazul
unui platou sau a unei cresteri a hCG se va recomanda o noua doza de MTX sau
salpingectomia laparoscopică.

Efecte secundare
Terapia cu MTX are o serie de efecte secundare, cum ar fi : greaţă, vărsături,
stomatită, conjunctivită, gastrită, enterită, dermatită, pneumonia, alopecia,
modificarea enzimelor hepatice şi supresia medulară. De obicei efectele secundare
sunt moderate şi de scurtă durată. Administrarea concomitenta de acid folic pare sa
scada efectele secundare.
Dupa administrarea MTX pacientele pot prezenta dureri abdominale. Clinicianul
trebuie să faca distinctia intre durerile moderate determinate de involutia SEU si
durerile intense produse de ruptura trompei, asociate cu semne de abdomen acut şi
instabilitate hemodinamica Trebuie retinut faptul ca ruptura trompei se poate produce
chiar si in cazul scaderii nivelului β-hCG. In caz de dureri persistente se indica
laparoscopia.

Administrarea de imunoglobulina anti-D

Pentru pacientele cu SEU Rh- negative, se va administra imunoglobulina anti-D
pentru a preveni izoimunizarea. Doza este de 50 μg.

Sarcina cu localizare necunoscuta

Este definita prin absenta vizualizarii semnelor de sarcina intra- sau extrauterina la o
pacienta cu nivel al beta HCG sub nivelul zonei discriminatorii (1000-1500 UI/ml).

Bibliografie
1
Breeze C. Early pregnancy bleeding. Aust Fam Physician. 2016 May;45(5):283-6.
2
Levi CS, Lyons EA, Lindsay DJ. Early diagnosis of nonviable pregnancy with
endovaginal US. Radiology. 1988
3
Nyberg DA, Mack LA, Laing FC, Patten RM. Distinguishing normal from abnormal
gestational sac growth in early pregnancy. J Ultrasound Med. 1987
4
4Coulam CB, Britten S, Soenksen DM. Early (34-56 days from last menstrual
period) ultrasonographic measurements in normal pregnancies. Hum Reprod. 1996
5
Seeber BE. What serial hCG can tell you, and cannot tell you, about an early
pregnancy. Fertil Steril. 2012
6
Simionescu AA, Horobet A.An observational study of abortion in Romania after
contraceptive introduction.Therapeutics,Pharmacology and Clinical Toxicology.
2013:3-4.
7
Simpson JL.Incidence and timing of pregnancy losses: relevance to evaluating
safety of early prenatal diagnosis.Am J Med Genet.1990 Feb;35(2)165-73.
8
Tongsong T, Srisomboon J, Wanapirak C, Sirichotiyakul S, Pongsatha S,
Polsrisuthikul T. Pregnancy outcome of threatened abortion with demonstrable
fetal cardiac activity: a cohort study. J Obstet Gynaecol (Tokyo 1995). 1995
9
Nannini A, Weiss J, Goldstein R, Fogerty S. Pregnancy-associated mortality at
the end of the twentieth century: Massachusetts, 1990-1999. J Am Med Womens
Assoc. 2002
10
Wahabi HA, Abed Althagafi NF, Elawad M, Al Zeidan RA. Progestogen for treating
threatened miscarriage. Cochrane Database Syst Rev. 2011
11
Blohm F, Fridén BE, Milsom I, Platz-Christensen JJ, Nielsen S. A randomised
double blind trial comparing misoprostol or placebo in the management of early
miscarriage. BJOG. 2005
12
Coulam CB, Britten S, Soenksen DM. Early (34-56 days from last menstrual
period) ultrasonographic measurements in normal pregnancies. Hum Reprod. 1996
13
Bourne T, Bottomley C. When is a pregnancy nonviable and what criteria should
be used to define miscarriage? Fertil Steril. 2012
14
Simionescu A, Peltecu Gh. Avortul in Tratat de chirurgie sub redactia Popescu I,
Ciuce E , ed II, vol V Obstetrica si Gnecologie Ed Academiei Romane 2014 , Bucuresti.
15
Bonne S, Sananes N, Rongières C. Recurrent early pregnancy loss: What the
life-birth chances are? A 10-years retrospective study. J Gynecol Obstet Biol
Reprod (Paris). 2015 May;44(5):419-25.
16
Karanth L, Jaafar SH, Kanagasabai S, Nair NS, Barua A. Anti-D administration
after spontaneous miscarriage for preventing Rhesus alloimmunisation. Cochrane
Database Syst Rev. 2013 Mar 28;(3):CD009617
17
Weinberg L. Use of anti-D immunoglobulin in the treatment of threatened
miscarriage in the accident and emergency department. Emerg Med J. 2001
Nov;18(6):444-7.
18
Hone J, Jovanovic L. Approach to the patient with diabetes during pregnancy. J
Clin Endocrinol Metab. 2010
19
van den Boogaard E, Vissenberg R, Land JA, van Wely M, van der Post JA,
Goddijn M, Bisschop PH. Significance of (sub)clinical thyroid dysfunction and
thyroid autoimmunity before conception and in early pregnancy: a systematic
review. Hum Reprod Update. 2011
20
Brent RL. The effect of embryonic and fetal exposure to x-ray, microwaves, and
ultrasound: counseling the pregnant and nonpregnant patient about these risks.
Semin Oncol. 1989
21
ACOG Committee on Obstetric Practice. ACOG Committee Opinion. Number 299,
September 2004 (replaces No. 158, September 1995). Guidelines for diagnostic
imaging during pregnancy. Obstet Gynecol. 2004
22
Brent RL. Saving lives and changing family histories: appropriate counseling
of pregnant women and men and women of reproductive age, concerning the risk of
diagnostic radiation exposures during and before pregnancy. Am J Obstet Gynecol.
2009
23
Williams Gynecology, First Trimester Abortion, McGraw Hill, 2008
24
American College of Obstetricians and Gynecologists. ACOG practice bulletin.
Management of recurrent pregnancy loss. Number 24, February 2001. (Replaces
Technical Bulletin Number 212, September 1995). American College of Obstetricians
and Gynecologists. Int J Gynaecol Obstet. 2002
25
Nigro G, Mazzocco M, Mattia E, Di Renzo GC, Carta G, Anceschi MM. Role of the
infections in recurrent spontaneous abortion. J Matern Fetal Neonatal Med. 2011
Aug;24(8):983-9
26
Goldner TE, Lawson HW, Xia Z, Atrash hK. Surveillance for ectopic pregnancy – United States,
1970-1989. MMWR 1993;
27
American College of Obstetricians and Gynecologists. ACOG Practice Bulletin
No. 94: Medical management of ectopic pregnancy. Obstet Gynecol. 2008
28
Sarcina extrauterina. Gh. Peltecu. Tratat de Chirurgie sub redactia I. Popescu, Editura Academiei,
2012.
29
Breen Jl. A 21-year survey of 654 ectopic pregnancies.Am J Obstet Gynecol 1970
30
Jehle D, Krause R, Braen GR. Ectopic pregnancy. Emerg Med Clin North Amer 1994;
31
Kadar N, Devore G, Romero R. Discriminatory zone: its
use în the sonographic evaluation for ectopic
pregnancy. Obstet Gynecol. 1981
32
Kupesic S, Aksamija A, Bajo Areas J, Kurjak A. Ectopic Pregnancy cap 25 in
Donald School Textbook of transvaginal sonography , Ed Asim Kurjak , J Bajo Arenas , ed Jaypee
2005.
33
Guvendag Guven ES, Dilbaz S, Dilbaz B, et al. Comparison of single and multiple
dose methotrexate therapy for unruptured tubal ectopic pregnancy: a prospective randomized
study. Acta Obstet Gynecol Scand ; 2010;89:889–895
34
Rabischong B, Tran X, Sleiman AA, et al. Predictive factors of failure in management of ectopic
pregnancy with single dose methotrexate: a general population based analysis from the
Auvergne Register, France. Fertil Steril 2011;95:401–4.

Boala trofoblastică gestaţională

Ruxandra Stanculescu
Conferentiar universitar
Departamentul 13 Obstetrica Ginecologie
Facultatea de Medicina Carol Davila, Bucuresti
Spitalul clinic de Urgenta Sf. Pantelimon, Bucuresti

Definiţie
Boala trofoblastică gestaţională, (BTG) este expresia leziunilor proliferative
benigne şi maligne manifestate la nivelul trofoblastului vilozităţii coriale.
Conceptul de BTG are în vedere faptul că mola hidatiformă evoluează sub
aspectul unei patologii benigne sau maligne. Aceste forme patologice diferă prin
simptomatologie, aspect histopatologic, evoluție, atitudine terapeutică, supraveghere
și prognostic.

Aspecte generale de fiziopatologie și citogenetică

Trofoblastul este componenta principală a ţesutului placentar care asigură
invazia oului în straturile uterului, invazia vaselor sanghine uterine şi declanşarea
procesului de angiogeneză. Trofoblastul sintetizează hormonul gonadotrop corionic
(HCG).
 Trofoblastul este alcătuit din trei structuri distincte: sinciţiotrofoblast,
citotrofoblast şi trofoblast intermediar.
Sinciţiotrofoblastul invadează stroma endometrială, implantează blastocistul şi
produce HCG.
Citotrofoblastul aprovizionează sinciţiumul cu celule, pentru a forma
prelungiri ce vor deveni vili corionici care acoperă sacul corionic.
Vilii corionici adiacenţi endometrului şi stratului bazal al endometrului
alcătuiesc placenta funcţională care asigură schimbul nutritiv materno-fetal.
Trofoblastul intermediar este localizat în vili, la locul de implantare şi în sacul
corionic.
Proliferarea celulelor din structura trofoblastului conduce la apariţia BGT.
Patologia BGT este determinată genetic. Materialul citogenetic se combină în
mod diferit conducând la apariţia unei anume forme de BTG.
Analiza studiilor citogenetice efectuate arată că în cazul concepţiei normale
participă două seturi de gene, din care un set patern şi altul matern cu obţinerea unui
făt viu.
Din punct de vedere citogenetic sarcina molară este o conseciţă a concepţiei
prin participarea a două sau trei seturi de gene anormale.
Mola completă este în procent de 90% de tip 46, XX şi în procent de 10% de
tip 46,XY.
Raportat la fenomenul de androgeneză se diferenţiază două tipuri de molă
completă: mola completă androgenică homozigotă sau heterozigotă şi mola completă
bipaternală.
Mola completă androgenetică de tip homozigot este prezentă în procent de
80% şi derivă din duplicarea unui set haploid de cromozomi paterni astfel încât
această formă de molă rezultă din cromozomi paternali identici. În acestă variantă se
obţine fertilizarea unui ovul ai cărui cromozomi sunt absenţi sau inactivaţi de către un
spermatozoid cu număr haploid de cromozomi care în cadrul meiozei realizează prin
duplicare diviziunea propriilor cromozomi ceea ce determină obţinerea unui material
genetic în care cromozomii sunt de tip homozigot.
Molă hidatiformă completă heterozigotă apare ca urmare a fertilizării ovulului
de către doi spermatozoizi, situaţie întâlnită doar în procent de 20%.
 O variantă rară de molă completă este cea de provenienţă bipaternală, alcătuită
din gene materne şi paterne, dar care datorită eşecului contribuţiei genetice materne se
manifestă ca genom paternal. Formele recurente de molă completă bipaternală apar în
prezenţa genelor autozomal recesive sau în situaţia existenţei mutaţiilor pe NLRP7
pe cromozomul 19q13.4.
Aşadar, sarcina molară completă poate fi monospermică ca rezultat al
fecundării unui ovul fără material genetic de catre un spermatozoid cu număr haploid
de cromozomi cu duplicarea setului de cromozomi paterni şi obţinerea unui ou cu 46
cromozomi de origine paternă. Sarcinile molare complete sunt lipsite de embrion.
Există şi sarcini molare complete provenite din fecundarea de către doi spermatozoizi
a unui ovul fără material genetic ceea ce determină aparitia unui ou fără cromozomi
materni, ou care conţine 46 cromozomi paterni fără prezenţă de făt intrauterin.
Această variantă de molă completă este cunoscută sub denumirea de molă completă
dispermică.
Contribuţia genetică la formarea sarcinii molare parţiale constă în participarea
a trei seturi de gene (triploidie), din care două seturi paterne şi un set de gene materne
prin urmare raportul genetic este de 2:1. Sarcina molară parţială are 69 cromozomi, 23
cromozomi proveniţi de la mamă şi 46 cromozomi de prigine paternă ca urmare a
fertilizării unui ovul de către doi spermatozoizi.
Fig. 1 Originea genetică a sarcinilor molare. (A) MHC monospermatice iau naştere în urma pierderii genomului
nuclear matern înainte sau după fertilizare şi a dublării genomului patern. Aceşti diploizi androgenetici sunt
produşi de concepţie 46,XX, 46, YY, care
se consideră că nu sunt viabili. (B) MHC dispermatice apar atunci când doi spermatozoizi fertilizează un ovul din
care s-a pierdut
genomul nuclear matern. Aceşti produşi de concepţie androgenetici diploizi pot fi 46, XX sau 46, XY. (C) MHC
biparentale apar la
femei homozigote sau heterozigote pentru mutaţiile NLRP7 sau KHDC3L. Aceşti produşi de concepţie biparentali
au un fenotip de
MHC şi pot fi 46, XX sau 46, XY. (D) MHP dispermatice sunt rezultatul fertilizării unui singur ovul de către doi
spermatozoizi. Aceşti produşi de concepţie triploizi diandrici pot fi 69, XXX, 69, XXY sau 69, XYY.
Material pt curs studenți Curricula unica după Fig. M. J. Seckl et al. Sursa Boala trofoblastică
gestaţională: Ghidul ESMO de practică clinică pentru diagnosticare, tratament şi urmărire (2013).

Clasificarea Bolilor Proliferative Trofoblastice

1.Criteriul histopatologic
2. Criteriul de extensie

Criteriul histopatologic
Forme premaligne
Forme maligne

Formele premaligne sunt reprezentate de

- mola hidatiformă parţială

- mola hidatiformă completă.

Formele maligne cunoscute și sub denumirea de neoplazie gestaţională

trofoblastica (NGT) sunt încadrate în 4 subtipuri reprezentate de

- mola invazivă,

- coriocarcinom,

- tumora situsului placentar

- tumora trofoblastică epitelioidă.

Criteriul de extensie

Boala trofoblastică gestațională – forme benigne

Tumori trofoblastice gestaţionale – forme maligne
Tumora trofoblastică gestaţională - limitată la uter
Tumora trofoblastică metastatică – la distanță de uter

Informații epidemiologice
Zone geografice
În privinţa incidenţei patologiei trofoblastului studiile epidemiologice pun în
evidenţă prezenţa variaţiilor geografice regionale. Datele statistice arată că incidenţa
sarcinii molare în lume este de aproximativ 1-3 cazuri la 1000 naşteri. Sunt constatate
diferențe geografice astfel în cât incidența BTG este mai mare în zone precum China,
Coreea, Japonia, Filipine și mai redusă în Europa şi America.
Vârstă
Incidența BTG este mai mare la extremele de vârstă. Incidența BTG este mai
mare la gravide peste 40ani, vârstă la care boala se manifestă mai ales sub forma de
BTG completă [11].
Factori de risc
- Sarcină molară în antecedente (sarcina molară repetată are risc de 1%)
- avortul spontan (incidenţă de 2-3ori mai mare de sarcină molară comparativ
cu femeile fără acest istoric).
- dieta săracă în ß caroten şi vitamina A,
- inducerea ovulaţiei în tratamentul infertilităţii
- existenţa de mutaţii genice NLRP7 pe cromozomul 19q ;
- apartenenţa femeii la grupa sanguină A .
- utilizarea contraceptivelor orale pe termen lung.
Recurența
incidenţa sarcinii molare este apreciată la 1:75 la sarcinile următoare. Pentru
cazurile cu două sarcini molare în antecedente riscul apariţiei celei de a treia sarcini
molare este de 1:10.
Mortalitatea şi morbiditatea
Cazurile de molă completă evoluează în procent de 20% către forme de
neoplazie trofoblastică gestaţională.
Mola parţială poate progresa către forme maligne în procent mult mai scăzut,
de numai 2-3%. Mola hidatiformă poate prezenta metastaze, cel mai adesea
pulmonare, cerebrale, hepatice, intestinale, spelnice.
Riscul de recidivă în primul an de la terminarea chimioterapiei este de 3% iar
riscul de boală trofoblastică gestaţională secundară este de 1-2% la sarcinile
următoare.

Descrierea leziunilor histopatologice

1.Mola hidatiformă
 Mola hidatiformă poate fi reprezentată prin două aspecte distincte: mola
completă şi mola partială. Ambele forme se caracterizează prin degenerare hidropică a
vilozităţii coriale, degenerarea stromei vilozitaţilor coriale, hiperplazia trofoblastului.

i. Mola hidatiformă completă

Mola hidatiformă completă se caracterizează prin absenţa embrionului,
degenerare hidropică a vilozităţii coriale, hiperplazia citotrofoblastului şi
sinciţiotrofoblastului. Axul vilozităţii coriale se hialinizează şi este avascular.
Degenerarea hidropică la nivelul vilozităţii coriale determină apariţia chistelor
vilozitare.

ii. Mola hidatiformă parţială

Mola hidatiformă parţială se caracterizează prin prezenţa unui embrion
anormal care arareori se poate dezvolta. Există tendinţa de oprire în evoluţie a
dezvoltării embrionare. Placenta prezintă zone cu hiperplazie trofoblastică evidentă în
sincitiotrofoblast şi degenerare hidropică a vilozităţilor coriale cât şi zone cu aspect şi
funcţionalitate normală.

2. Mola invazivă
Mola invazivă se caracterizează prin invazia vilozităţilor coriale în miometru
şi constatarea hiperplaziei trofoblastice în structura miometrială afectată. Originea
acestei entităţi HP se regăseşte în stadiile precedente de molă hidatiformă completă
sau parţială.
Prognosticul molei invazive constă în regresie spontană sau evoluţie spre
coriocarcinom localizat la uter sau în afara uterului. Aceste variante evolutive ale
molei invazive sunt extrem de rar întâlnite.

3. Coriocarcinomul gestaţional
Coriocarcinomul gestaţional se caracterizează prin afectarea în totalitate a
structurii trofoblastului, ( sinciţiotrofoblast şi citotrofoblast), vilozitatea corială este
avsculară iar stroma este hialinizată.

4.Tumora trofoblastică a situsului placentar

Tumora trofoblastică a situsului placentar (TTSP) se caracterizează prin
interesarea numai a citotrofoblastului vilozitar în patul de inserţie al placentei.

5. Tumora trofoblastică epitelioidă

Tumora trofoblastică epitelioidă (TTE) reprezintă patologia proliferativă a
trofoblastului intermediar. Aceasta se prezintă macroscopic sub forma unei forțiuni
tumorale intrauterine penetrante în peretele uterin dar cu respectarea suprafeței
acestuia, de aspect galbui cenușiu, nesângerândă. TTE poate ocupa intreaga cavitate
uterină sau poate evolua endocervical. Microscpic tumora prezintă alternanțe de zone
necrozate cu zone de hialinizare, celule trofoblastice cu atipii nucleare fără a prezenta
vase de sânge.

Stabilirea formei histopatologice de molă necesită explorarea HP a întregii

mase placentare, a deciduei şi materialului obţinut prin curetarea patului de inserţie
placentară ceea ce impune examinarea a cel puţin 20 lame, ( Sommers, 1978).
Diagnosticul de certitudine imune efectuarea de teste imunohistochime ( index
proliferare Ki67, cytokeratin AE1/AE3, p63) capabile de a stabili diagnosticul
diferențial dintre coricarcinom, TTE, TTSP.

Diagnostic
Diagnostic clinic
Gravida prezintă accentuări ale semnelor subiective de sarcină manifestate prin
greaţă şi vărsături repetate asociate uneori cu pierderi neregulate de sânge cu mici
vezicule, acestea constiuind un semn patognomonic, dar inconstant prezent. Examenul
local vaginal evidenţiază colul modificat specific stării gestaţionale prin care se
elimină vezicule molare, uterul este mai mare decât vârsta gestaţională, moale, greu
delimitabil, ovarele palpabile mărite în volum prin prezenţa chistelor luteinice. La
examinări repetate se constată faptul că volumul uterului suportă modificări succesive
de creştere şi descreştere, “uter în acordeon”. Acest tablou clinic corespunde adesea
formelor de hola hidatiformă benigne. Trebuie acordată atenție momentului în care
aceste simptome se manifestă cel mai adesea raportat la prezența întârzierii
menstruației sau prezența simptomelor accentuate de sarcina după evacuarea acestei.
De asemenea, trebuie reținut faptul că unele din formele de NGT, manifestate tardiv
nu recunosc o astfel de simptomatologie. Astfel, singurele manifestări sunt
menometroragia sau amenoreea în absența altor acuze clinice.

Diagnostic paraclinic
- dozare beta-HCG cu valori mai mari de 100 000 mUI / ml;
- markeri tumorali: sistem antigenic comun trofoblast - leucocite, (TLX); subseturi
limfocitare, ( celule B, T, HK-natural killer) complex antigenic major de
histocompatibilitate, (MHC), antigene de suprafaţă, (LK 26 specificitate pentru
coriocarcinom), proteine placentare, (SP1, SP2, PP10);
- echografie: imagini echogene şi anechogene ce ocupă cavitatea uterină, parţial sau
total, ( ecouri mixte), imagine patognomonică de “fulgi de zapada”; chiste
ovariene de dimensiuni crescute prin prezenţa chistelor luteinice.
- tomografia computerizată evidenţiază penetrarea trofoblastului în miometru;
- rezonanţă magnetică.

Evoluţia şi complicaţiile sarcinii molare

Sarcina molară completă evoluează cel mult până la 16 săptămâni gestaţionale.
Sarcina molară parţială caracterizată prin prezenta embrionului are următoarele
posibilităţi evolutive:
- sarcina se opreşte în evoluţie în primele 8-9 săptămâni gestaţionale;
- poate evolua spre 28 săptămâni gestaţionale cu declanşarea naşterii premature;
- poate naşte la termen, nou-născutul prezentă RCIU şi malformaţii expresie a
translocaţiilor cromozomiale.
În evoluţia sarcinii molare sunt descrise complicaţii ce agravează prognosticul
matern precum: preeclampsia, eclampsia, CID, embolia pulmonară cu celule
trofoblastice sau vilozităţi coriale degenerate, ( N. Crişan, Obstetrica, 1995)

Atitudinea obstetricală în boala trofoblastică gestaţională

Atitudinea obstetricală în sarcina molară
Atitudinea obstetricală în sarcina molară diferă în raport cu vârsta gestaţională

Trimestrul I de sarcină
Evacuarea sarcinii molare în trimestrul I de sarcină se efectuează prin
aspiraţie urmată de control instrumentar cu cureta boantă insistându-se asupra raclării
patului de inserţie al placentei. Evacuarea sarcinii molare prezintă risc crescut de
perforaţie uterină şi hemoragie. Materialul obtinut se trimite în totalitate la ex. HP.

Trimestrul II de sarcină
Evacuarea sarcinii molare în trimestrul II de sarcină se efectuează chirurgical
prin procedura de mică cezariană- histerotomie urmată de extragerea conţinutului
uterin ce se trimite la ex. HP. Controlul manual sau cel mai adesea instrumentar al
cavităţii uterine intraoperator trebuie efectuat insistent. Ovarele transformate chistic
nu trebuie abordate chirurgical, regresează spontan şi reprezintă un criteriu de
supraveghere a evoluţiei cazului după evacuarea sarcinii molare.
Instalarea hemoragiei necorectate medicamentos impune practicarea
histerectomiei de hemostază.

Dispensarizarea femeii după evacuarea sarcinii molare

Evoluţia post curetaj uterin este favorabilă în condiţiile în care uterul
involuează în limite normale, dimensiunile ovarelor regresează şi femeia nu pierde
sânge pe cale vaginală.
Supravegherea paraclinică după evacuarea sarcinii molare cuprinde:
- dozarea în dinamică a valorii serice a beta-HCG;
- echografie;
- examen ginecologic.

Dispensarizarea femeii constă în dozarea din ser a nivelului de beta-HCG din

două în două săptămâni până când acesta numai este dozabil.
Nivelul de beta-HCG devine absent la 8 săptămâni de la curetaj în 42 % din
cazuri. În condiţiile în care dozarea de beta HCG demonstrează absenţa acestuia se
recomandă respectarea următoarei scheme de dispensarizare:
- în primul an de la avort dozarea beta-HCG se efectuează lunar;
- în al doilea an de la avort dozarea beta-HCG se efectuează din trei în trei luni.
- începând cu prima menstruaţie se indică utilizarea contraceptivelor orale

În condiţiile în care după un interval de 30 zile de la curetajul uterin nivelul seric

de beta-HCG depăşeşte 20 000 ui / l este indicată chimioterapia profilactică.

Atitudinea obstetricală în mola invazivă

Atitudinea obstetricală în mola invazivă constă în evacuarea sarcinii prin curetaj
uterin pe cale vaginală sau prin intervenţie chirurgicală cunoscută sub denumirea
de mică cezariană. Mola invazivă determină metastaze cerebrale, pulmonare.
Metastazele pulmonare cu diametrul mai mare de 2 cm pot fi eradicate chirurgical.
Evacuarea molei invazive este urmată adeseori de regresia metastazelor cerebrale şi
pulmonare. Persistenţa formaţiunilor tumorale la distanţă reclamă eradicare
chirurgicală. Există risc crescut de perforaţie uterină şi hemoragie la curetajul
evacuator. Persistenţa nivelului crescut de HCG după 30 zile de la curetaj impune
iniţierea tratamentului cu citostatice.Tratamentul constă în monochimioterapie, iar în
caz de rezistenţă la tratament se indică polichimioterapia, (etopozid, metotrexat, acid
folic, ciclofosfamidă)

Atitudinea în coriocarcinom
Coriocarcinomul poate apare la 2 ani după un eveniment obstetrical precum
naştere spontană cu făt viu, avort, sarcină ectopică, molă hidatiformă, ( risc crescut de
1000 ori mai mare faţă de incidenţa coriocarcinomului la naşterea normală).
Coriocarcinomul determină metastaze pulmonare, cerebrale, la nivelul
ficatului, rinichilor cât şi la nivelul ovarelor şi organelor genitale externe. Atitudinea
obstetricală corectă constă în iniţierea tratamentului chimioterapic iar în situaţia în
care există rezistenţă la chimioterapie se impune efectuarea histerectomiei totale.

Atitudinea în TTE
TTE se dezvoltă după mulți ani de la un eveniment obstetrical ( avort,
sarcină).
Diagnosticul histopatologic impune efectuarea histerectomiei totale și
urmărirea cazului. Nu necesită chemoterapie cazurile la care se constată absența beta-
HCG seric și a metastazelor pulmonare, cerebrale, hepatice excluse prin tomografie
computerizată.

Chimioterapia în boala trofoblastică gestaţională

Chimioterapia este indicată în următoarele situaţii:
- nivel crescut de HCG la 30 zile de la curetajul uterin evacuator, (HCG > 20 000
ui/l);
- nivel constant de HCG la trei determinări succesive, ( < 20 000 ui/l);
- uter subinvoluat cu pierdere de sânge pe cale vaginală;
- tumoră trofoblastică gestaţională confirmată prin ex.HP cu excepția TTE.

Tratamentul constă în monoterapie sau polichimioterapie. Se indică

monoterapie cu metotrexat sau polichimioterapie fiind recomandată asocierea de
metotrexat cu ciclofosfamida, cisplatinum, actinomicina D.

Scheme de protocol chemoterapic:

- metotrexat administrat în doză de 0,4mg/Kg corp i.v sau i.m, zilnic timp de 5 zile;
- metotrexat 1-1,5mg/Kg corp, i.m. în patru doze administrate la două zile interval
asociat la 24 ore de la fiecare administrare cu acid folinic 0,1-0,15mg/kg.corp.
aceste scheme se pot repeta cu pauză de 1-9 zile în funcţie de gravitatea cazului şi
manifestările secundare chimioterapiei.
- metotrexat (MTX) 50 mg prin injecţie intramusculară repetată la fiecare 48 de ore,
până la administrarea unui număr total de 4 doze asociat cu Folinat de calciu
(acid folinic) 15 mg oral la 30 de ore după fiecare injecţie cu MTX (ESMO
Clinical Practice Guidelines, 2014)
- actinomicina D este indicată în condiţiile în care femeia nu tolerează terapia cu
metrotrexat; se indică doze de 1,25mg/m2 i.v la interval de două săptămâni până
se obţine scăderea nivelului de HCG sub 5mU/ml la trei determinări consecutive
- polichimioterapia constă în aplicarea tratamentului asociat EMA- CO, ( etopozid,
metotrexat, acid folinic, ciclofosfamida); schema terapeutică se repetă la două
săptămâni până la obţinerea a trei rezultate negative ale valorii HCG.
Investigaţiile imagistice la pacientele cu NTG
După molă hidatiformă
ECO Doppler pelvină
ECO Doppler pelvină

RMN pelvină
CT toracică/
abdominală
RMN cerebrală
*/- CT-PET

Radiografie toracică
Met > 1 cm
CT toracică
Met >1 cm

RMN cerebrală
Normală
Fără teste suplimentare
? met

După alt tip de sarcină sau în situație de recidivă

ECO Doppler pelvină
RMN pelvină
CT toracică/
abdominală
RMN cerebrală
*/- CT-PET
Dispensarizarea cazului după chemoterapie
Dispensarizarea cazului după chemoterapie constă în determinarea cantitativă a
beta HCG secvenţial după cum urmează:
- în primele 6 luni lunar ( 6luni / 6determinări)
- următoarele 6 luni la interval de 2 luni ( 6luni / 3determinări)
- al doilea an la interval de 3 luni ( 12luni / 4determinări)
- următorii ani la interval de 6 luni ( 2x an)

Contracepţia după sarcina molară

Contracepţia homonală este indicată după evacuarea sarcinii molare.

Posibilitatea de apariţie a sarcinilor molare recurente justifică necesitatea continuării

programului de supraveghere a nivelului de βHCG la toate sarcinile unei femei cu
istoric de sarcină molară în antecedente.
Bibliografie
1. Boala trofoblastica gestaționala Ruxandra Stănculescu Vasilica Baușic Patologia
ginecologică malignă Tratat de Chirurgie Irinel Popescu, Constantin Ciuce, Ed. a II-a,
2014, Vol.5 Obstetrica și Ginecologie Coordonator Gheorghe Peltecu Ed Academiei
Romane cap 11.6, 227-241

2. John R. Lurain, MD Gestational trophoblastic disease I: epidemiology, pathology,

clinical presentation and diagnosis of gestational trophoblastic
disease, and management of hydatidiform mole; www.AJOG, Reviews © 2010

3.Lisa E Moore, MD, FACOG; Hydatiforme Mole; Medscape - reference 30 ian 2012

4. Seckl M. J,. Sebire N. J,. Fisher R. A,. Golfier F,. Massuger L și. Sessa C
Gestational trophoblastic disease: ESMO Clinical Practice Guidelines for diagnosis,
treatment and follow-up. Annals of Oncology 00: 1-12, 2013
doi:10.1093/annonc/mdt345

5. Bagshawe KD: Risk and prognostic factors in trofoblastic neoplazia, Cancer,

1976;( 38) : 1375-1385

6. Ballon SC and col. The unique aspects of gestational trophoblastic disease, Obstet
Gynecol Survey, 1977,( 32) :407-412

7. Crişan N, Obstetrica, (manual pentru studenţi-ediţia a II-a), Ed. Metropol ,

1995:71-73, 99-100

8. Lewis JL: Current status of treatment of gestational trophoblastic disease, Cancer,

1976,(38), : 620-624

9.Gavrilescu T.H. Boala trofoblastică gestaţională, 2000, Tratat de Obstetrică,

Ed. Academiei Române, Bucureşti, pag. 983- 1001

10. Stănculescu Ruxandra Boala trofoblastică gestaţională, 2004, Russu M,

Stănculescu R Obstetrica Note de curs şi lucrări practice Ed. Niculescu, pag 197-
202

11. Szulman AE, Surti U: The syndrome of hydatidiform mole. Cytogenetic and
morphologic correlation, Am J Obstet Gynecol, 1978, (131) : 668-670