Arcul electric

1
 ARCUL ELECTRIC = descărcare electrică autonomă care evoluează într-un dielectric gazos
(aer, SF6, N2 ş.a.)
o Arcul este iniţiat de o descărcare electrică care creează un traseu conductor între doi electrozi
metalici aflați la potențiale diferite, imersați într-un mediu cu proprietăți izolante (Anod respectiv
Catod).
o Traseul conductor este format din ioni pozitivi și electroni liberi rezultați din procesele de
ionizare
o Dintre cele două categorii de particule purtătoare de sarcină electrică, electronii sunt particulele
cu mobilitatea cea mai mare datorită masei mici (9.109 x 10-28 g) de 1836 de ori mai ușor decât
cel mai ușor ion pozitiv (nucleul de hidrogen).
o Ionii (pozitivi sau negativi) sunt particule cu mobilități mai mici.
o Stadiul de arc al este caracterizat prin densitate mare de curent la electrozi şi temperatură
ridicată, în prezența căreia se produc termoionizări.

2
o Dacă diferența de potențial aplicată celulei este uarc atunci valoarea medie a
intensităţii câmpului electric este Eg = uarc / L → gradient de potenţial
o Câmpul electric existent în coloana de gaz datorită diferenţei de potențial
dintre cei doi electrozi, acţionează cu forţe electrostatice asupra sarcinilor
electrice libere, electroni şi ioni, antrenându-le într-o mişcare ordonată care
formează curentul din canalul descărcării, iarc.
o Particulele încărcate cu sarcină negativă (electronii și ionii negativi) se
deplasează către anod, în timp ce ionii pozitivi se deplasează către catod. Toate
sarcinile aflate în mişcare ordonată cu diferite mobilităţi, contribuie la curentul
din canalul descărcării
o Variaţia curentului din circuit determinată de variaţia tensiunii aplicate la
bornele celulei este descrisă de caracteristica tensiune – curent (reprezentată
pe slide-ul următor)
3
 Arc electric – locul ocupat în familia descărcărilor în gaze
Caracteristica statică tensiune-curent
curent continuu, presiune sub-atmosferică (cca. 1 mbar), lungime de 1 cm

(Tensiune de aprindere) (Tensiune de aprindere)

4
Explicații Slide 4

Sub acţiunea câmpului electric creat între doi electrozi la aplicarea unei tensiuni, prin gazul care separă cei doi electrozi
(aer, SF6, N2, etc.) apare o circulaţie de curent, susţinută de purtătorii liberi de sarcină electrică (electroni şi ioni) prezenţi
în concentraţii mici în mod natural în orice gaz sau creaţi prin diferite mecanisme de ionizare.
In funcţie de intensitatea curentului care parcurge canalul unei descărcări în gaz, aceasta are caracteristici diferite:
 pentru densităţi mici ale curentului formele de manifestare autonome (autoîntreţinute) ale descărcării sunt:
− descărcarea întunecată,
− descărcarea luminiscentă,
 pentru densităţi mari ale curentului descărcarea se manifestă sub formă de arc electric.
Tensiunea la care apare arcul electric, denumită tensiune disruptivă (tensiune de aprindere), depinde de produsul (pd)
prin legea lui Paschen, asupra căreia vom mai reveni în discuţia despre medii de stingere (p-presiunea gazului, d-distanța
dintre electrozii metalici care delimitează spațiul în care evoluează arcul)

Legea lui PASCHEN

Tensiunea disruptivă este funcție de produsul

(pd) iar variația ei nu este monotonă.
Pentru fiecare gaz există o valoare a produsului
(pd) denumită critică (pdmin pe figură) pentru care
tensiunea disruptivă este minimă.
Punctul N cu (pd) <(pdmin) respectiv punctul W
cu (pd) >(pdmin) au aceeași tensiune disruptivă
deși produsele (pd) au valori diferite.
Ramura din stânga curbei, căreia îi aparține
punctul N, este folosită pentru întreruptoarele cu
vid care funcționează la valori foarte mici ale (pd)
datorită presiunii reduse și distanțelor mici
utilizate în construcția camerelor de stingere.
Ramura din dreapta, căreia îi aparține punctul W,
este folosită pentru majoritatea aplicațiilor
industriale ale descărcărilor în gaze.

5
 Curbe Paschen determinate experimental
pentru diferite gaze izolante
Tensiune disruptivă, Us (V)

Tensiuni minime disruptive pentru

diferite gaze
pd (torr . cm)

6
 iarc
distribuţia sarcinii
electrice în intervalul
iarc
dintre electrozi

componentele
tensiunii arcului

variaţia gradientului
mediu de potenţial

variaţia temperaturii
în coloana arcului

7 Model fizic al arcului electric

Explicații Slide 7
Electrozii între care există arcul electric:
CATOD – distribuţie de sarcină electrică negativă
ANOD – distribuţie de sarcină electrică pozitivă
Sensuri de referinţă
Sens convenţional de circulaţie a curentului ANOD—>CATOD
Sens real de circulaţie a electronilor CATOD—>ANOD
Sensul intensităţii câmpului electric ANOD—>CATOD
Zone caracteristice
Pe suprafaţa catodului piciorul arcului formează pata catodică
Pe suprafaţa anodului piciorul arcului formează pata anodică
In vecinătatea catodului: zona de tranziţie catodică
In vecinătatea anodului: zona de tranziţie anodică
In interval: coloana arcului
Căderi de tensiune în vecinătatea electrozilor
(sunt concentrate pe distanţe foarte mici raportate la lungimea totală a arcului)
Căderea de tensiune catodică:
• reprezintă un procent important din tensiunea la bornele arcului
• depinde în principal de materialul catodului, fiind constantă pentru un material dat, independent de
intensitatea curentului din arc
• valori caracteristice între 10 şi 25 V
Căderea de tensiune anodică
• este mai mică (procentual) decât cădere de tensiune catodică,
• depinde de intensitatea curentului din arc, fiind deci variabilă
• valori tipice cuprinse între 5 şi 10 V pentru aplicaţiile uzuale (tinde la 0 pentru curenţi foarte intenşi)
Căderea de tensiune pe coloana arcului
• depinde de natura şi presiunea gazului, de lungimea coloanei arcului
• gradientul mediu de potenţial este constant şi relativ independent de intensitatea curentului în arc
(secțiunea arcului se autoadaptează la valoarea curentului)
• valori observate ale gradientului mediu de potențial: 1...100 V/cm
8
Temperatura este un factor determinant pentru caracteristicile și evoluția arcului electric

CATOD

ANOD

CATOD

ANOD

Reprezentarea grafică a structurii câmpului de temperatură în volumul ocupat de un arc electric de curent
continuu prin coloana căruia circulă curenți cu intensități diferite (100, 125, 150 respectiv 200 A).
Arcul evoluează între doi electrozi cu forme geometrice diferite – catodul tijă și anodul placă.
Profilul temperaturii este o funcție de 2 variabile (datorită simetriei de revoluție a configurației electrozilor
temepratura nu depinde de azimut). 9
Ca element de circuit, arcul se comportă ca un rezistor neliniar comandat în curent deoarece în orice moment
tensiunea la bornele arcului depinde de intensitatea curentului din coloana arcului, legătura dintre tensiunea de arc și
curent fiind dată de caracteristica tensiune curent (denumită și volt-ampermetrică sau pe scurt U-I).
Caracteristica statică poate fi pusă sub forma E-I (gradient mediu de potențial funcție de curent. Sub această formă
caracteristica statică nu depinde de lungimea arcului.
  u
 
uarc  f iarc sau Earc  arc  g iarc ul arc––lungimea tensiunea de arc, iarc – curentul în arc,
arcului, Earc – gradient mediu de potențial
larc arc

Clasificare în funcție de legea de variație în timp a curentului de arc:

– arc de curent continuu căruia i se asociază caracteristica U-I statică (sau E-I statică)
– arc de curent alternativ căruia i se asociază caracteristica U-I dinamică (sau E-I dinamică)

Exemplu de caracteristici E-I statice pentru arc

electric cu lungimi diferite care evoluează liber
în aer și azot la presiune atmosferică
Se poate vedea că influența lungimii arcului
asupra gradientului mediu de potențial se
manifestă numai pentru curenți cu intensitate
mare (în regiunea C caracteristicile E-I sunt
diferite în timp ce în regiunile A și B
caracteristicile sunt suprapuse)

Clasificare în funcție de intensitatea curentului din arc:

Regiunea A -arc de mică intensitate (curent de arc sub 0.1 A) Gradient mediu de potențial este practic constant și are valori
relativ ridicate (între 2000 și 3000 V/cm) deci conductivitatea electrică a arcului este mică (rezistivitate mare)
Regiunea B - arc de intensitate medie (curent de arc între 0.1 și 100 A) Gradientul mediu de potențial scade la creșterea
curentului
Regiunea C - arc de mare intensitate (curent de arc peste 100 A)

10
 Tensiunea arcului
U arc  U catod  U coloana  U anod
U catod  10  20V * depinde de materialul catodului
* NU depinde de curentul de arc
U coloana  E   arc * depinde de lungimea arcului
U anod  5  10 V * depinde de curentul de arc
* pentru curenti intensi tinde la 0
Valori tipice ale gradientului mediu de potenţial în coloana arcului (E)
Mediul de stingere Tipul aparatului E (V/mm)
Aer arc liber 1
SF6 întreruptor IT 10
Corindon (pulbere) fuzibil 10
Silică (pulbere) fuzibil 25
Ulei (suflaj transversal) întreruptor MT 10
Ulei (suflaj axial) întreruptor MT 20
11
 Arcul electric ca element de circuit = rezistență neliniară
Caracteristica tensiune-curent statică Uarc= f(Iarc) pentru arc de curent continuu, intensitatea curentului din
arc aparținând regiunii B (între 0.1 și 100 A)

    arc    
U arc  a  g  arc  a   g  arc  arc  Relaţia Ayrton
I arc I arc  I arc 
Uarc- tensiunea arcului
Iarc- curentul prin arc
ℓarc - lungimea arcului
a, b, g, d – constante care depind de materialul electrozilor şi de mediul de stingere

a [V] – termen constant reprezentând, în principal, căderea de tensiunea catodică

g [V/m] - gradientul mediu de potenţial din coloana arcului (Earc sau pe scurt E)

Termenii în care apare Iarc:

- pot fi neglijaţi pentru valori mari ale intensităţii curentului din arc
- contribuţia lor trebuie luată însă în considerare pentru valori mici ale cuentului

12
Arcul electric de curent continuu

Caracteristica statică a arcului

obținută folosind relația Ayrton cu coeficienți
care depind de materialul pieselor de contact
și de mediul izolant în care se află contactele
Domeniul de curenți acoperă regiunea B
Caracteristica statică este dată sub forma U-
I
    arc    
U arc  a  g  arc  a   g  arc  arc 
I arc I arc  I arc 

Exemplu:
pentru electrozi de cupru în aer
a=19.0 V , g=21.4 V/m
=11.4 VA, =3.0 VA/m

Caracteristica statică a arcului poate fi

pusă și sub forma E-I

U arc a  
Earc   g 
 arc  arc  arc I arc I arc

13
Caracteristica statică a arcului Relaţia Rieder, valabilă pentru
pentru electrozi de argint în aer curenţi până la 200 A
3
 I 
U arc  a  b   arc  c   ln arc 
 d 

Valori pentru constantele empirice de material:

a = 26 V;
bCu = 1.3 cm; bAg = 1.1 cm; bW = 1.6 cm
c = 5400 V/cm;
d = 7.4 x 10-3 A
(Cu – cupru, Ag – argint, W – wolfram)

Curbele trasate cu linie punctată sunt

caracteristicile statice reale ale arcului pentru
curenți mai mari de 200 A (limita superioară
pentru relația Rieder). Se observă abaterea de
la modelul Rieder – relația Rieder preconizează
menținerea constantă a tensiunii în timp ce
caracteristicile reale pun în evidență creșterea
tensiunii o dată cu creșterea curentului

14
 Caracteristica statică a arcului de curent alternativ
Dacă curentul în arc şi tensiunea la bornele arcului sunt exprimate ca valori efective ale tensiunii
respectiv curentului, atunci caracteristica statică a arcului electric de curent continuu poate fi
utilizată şi pentru arcul electric în curent alternativ.

Caracteristica statică, arc la presiune constantă, l1 < l2

Zona I-a (zona Ayrton)
d U arc
Rarc   0  U arc  daca I arc 
d I arc

Zona II-a

d U arc
Rarc   0  U arc  constant daca I arc 
d I arc
Zona III-a

d U arc
Rarc   0  U arc  daca I arc 
d I arc
zona I-a (curenţi până la 100 A) : tensiunea arcului scade la creşterea curentului din arc
La intensitati mici de curent, tensiunile Ucatod şi  Uanod raman practic constante si scade
numai tensiunea  Ucoloana atunci cand creste Iarc.
Scaderea tensiunii  Ucoloana se produce datorita cresterii gradului de ionizare a plasmei din
coloana arcului datorită creşterii intensităţii curent ului Iarc.

zona II-a (curenţi între 100 şi 1000 A) : tensiunea arcului se menţine constantă la creşterea
curentului din arc
Diametrul coloanei arcului creşte o dată cu creşterea curentului din arc ; densitatea de
curent în coloana arcului se menţine constantă, în consecinţă gradientul mediu de potenţial
din coloana arcului se menţine constant şi o dată cu acesta tensiunea la bornele coloanei
arcului  Ucoloana
zona III-a (curenţi mai mari de 1000 A) : tensiunea arcului creşte la creşterea curentului
Pata catodică acoperă întreaga suprafaţă a catodului şi nu mai are posibilitatea de a se
mări. La creşterea curentului densitatea de curent în zona catodică creşte o dată cu
creşterea intensităţii curentului din arc.
 Caracteristica dinamică a arcului de curent alternativ
Dacă curentul din arc variază în timp (di/dt ≠ 0) variaţia
tensiunii la bornele arcului în funcţie de curentul din arc
este dată de caracteristica dinamică a arcului:
Punctul 1: aparţine caracteristicii statice a arcului fiind un
punct stabil de funcţionare corespunzător valorii i1 a
curentului din arc. Dacă din acest punct curentul începe să
crească spre valoarea i2 cu di/dt > 0 punctul de
funcţionare se deplasează pe segmentul 1-1’ situat
deasupra caracteristicii statice.
După ce curentul atinge valoarea i2
tensiunea arcului necesită un timp pentru a
se stabiliza la valoarea corespunzătoare
punctului 2 de funcţionare (stabil).
Scăderea curentului de la i2 la i1 se Fenomenul poate fi pus pe seama inerţiei
face după o caracteristică dinamică termice a arcului – temperatura arcului şi
situată sub caracteristica statică. conductivitatea sa electrică nu se pot
modifica instantaneu tinzînd să păstreze
valorile corespunzătoare curentului i1
Comportarea tranzitorie a arcului este caracterizată de o constantă de timp asociată
proceselor de deionizare din coloana arcului, notată tarc (sau Tm) a cărei valoare este de
ordinul 10-6...10-3 fiind funcţie de mediul în care evoluează arcul.
 Pentru arcul electric a cărui secțiune este mică, cazul arcului electric din camerele de stingere, cel mai simplu model de
arc electric a fost propus de Mayr sub forma unui arc cilindric, în care plasma se află în echilibru termic, densitatea de
curent se datorează exclusiv electronilor (ionii sunt consideraţi imobili) iar cedarea de căldură se face radial prin
conducţie. Căldura transferată în unitatea de timp se consideră constantă, P = P 0
In aceste condiţii, Mayr ajunge la concluzia că expresia conductanţei electrice se poate scrie sub forma:
Q G – conductanța electrică
i K – constantă fizică de dimensiunile unei conductanțe Arcul este descris de o ecuație
G  arc  K e Q0 Q0 – constantă fizică având dimensiunile unei cantități de
matematică (ecuație de stare) care
pune în legătură conductanța arcului
uarc căldură cu curentul din arc și tensiunea la
Q – cantitatea de căldură conținută în arcul electric la un bornele arcului
moment dat de timp

Caracteristica dinamică a arcului depinde de constanta de timp T m care este definită ca fiind egală cu:
Pentru aceeași cantitate de căldură conținută inițial în canalul arcului (Q0)
Q
Tm  0 - Tm are valori mici dacă căldura transferată în unitatea de timp (P0) este mare
- Tm are valori mari dacă căldura transferată în unitatea de timp (P0) este mică
P0 Deci constanta de timp Tm este cu atât mai mică cu cât arcul este răcit mai eficient (P0 mare)

Constanta de timp Tm este denumită și constantă de timp de deionizare pentru că depinde de viteza cu care mediul
de stingere în care evoluează arcul electric își recapătă proprietățile izolante prin scăderea drastică a concentrației
electronilor liberi (acele particule elementare a căror prezență în plasma arcului conferă conductivitate electrică

Dacă curentul de arc este: iARC t   IV sin t

sin t
u ARC t  
P0
Se poate arăta că tensiunea de arc este:
IV  sin 2  t  
 1  1  
  arctan    1  4  Tm 
2 2

 2 Tm 
Ipoteza Mayr se verifică experimental în vecinătatea trecerii prin zero al curentului electric, când diametrul coloanei
arcului este minim şi se admite că răcirea se face numai prin conductivitate termică.
Constanta de deionizare Tm (constanta arcului) depinde de
natura și de presiunea de utilizare a mediului de stingere în care
evoluează arcul
În figură sunt comparate valorile constantei pentru principalele
medii de stingere utilizate în aparatele de comutație.
Se observă că SF6 (hexafluorura de sulf) asigură o constantă de
timp de deionizare independentă de valoarea presiunii de utilizare
și cu câteva ordine de mărime mai mică decât cea
corespunzătoare celorlalte medii de stingere.
 Familia de grafice din figură reprezintă variația tensiunii arcului pe
durata unei semiperioade de variație a curentului de arc, parametrul
familiei fiind produsul ( Tm). In figură este reprezentată și variația în
timp a curentului (cu linie punctată roșie)
Pentru valori mici ale parametrului ( Tm) diagrama tensiunii
prezintă un vârf de aprindere (mai mare) şi unul de stingere (mai
mic). Se observă din figură că, cu cât constanta de timp Tm a
arcului este mai mică, cu atât vârful de tensiune care apare în jurul
trecerii prin zero (•t = 0) este mai mare. Pentru ca Tm = Q0/P0 să
fie cât mai mic, căldura disipată, P0, trebuie să fie cât mai mare,
deci răcirea arcului să fie cât mai eficientă

Parametrul ( Tm) = 2 p f Tm depinde de frecvență și de

constanta arcului. De exemplu, pentru frecvență egală cu 50
Hz valoarea ( Tm)=0,125 se obține pentru Tm = 4 10-4 s
pentru f = 500 Hz ( Tm)=0,125 se obține pentru Tm = 4 10-5 s

Caracteristica dinamică tensiune – curent pentru diferite valori

ale parametrului ( Tm). Caracteristica este trasată pentru o
semiperioadă de variație a curentului în arc.
Procedura de obținere este ilustrată în slide-ul S21
 Procedura de obținere a caracteristicii dinamice a arcului electric

Uap depinde de distanţa dintre electrozi,

temperatura şi presiunea mediului care
înconjoară arcul şi temperatura şi natura
materialului contactelor
Ust depinde de inerţia cu care se produce
deionizarea gazului, conductivitatea
acestuia modificându-se mai lent
Uap > Ust

Determinarea grafică a caracteristicii dinamice tensiune curent (ilustrată în figură)

Coordonatele unui punct curent de pe caracteristica dinamică a arcului, de exemplu
punctul A, sunt egale cu valorile instantanee simultane ale curentului i() – punctul A1
respectiv tensiunii v() – punctul A2
Tensiunea arcului este în fază cu curentul din arc,arcul fiind un element de circuit de
natura unei rezistențe neliniare
Aria delimitată de caracteristica tensiune-curent este proporțională cu puterea
dezvoltată în coloana arcului de durata unei perioade

21
Analiza condiţiilor de stabilitate ale arcului arată că pentru a obţine un arc instabil în curent alternativ
este necesar ca Tm să fie mai mic decât o anumită valoare limită. In acest sens creşterea puterii
disipate P0 se realizează prin activarea răcirii plasmei cu mijloacele pe care le vom analiza ulterior şi
care constau din diverse procedee de alungire a arcului și de deionizare a acestuia prin diferite tipuri
de suflaj (inclusiv magnetic).

Întreruperea unui curent alternativ într-un aparat de comutaţie se obţine prin crearea unei distanţe de
separaţie între contacte
• într-un fluid cu proprietăţi izolante (aer, SF6, amestecuri de gaze)
• într-un mediu izolant cum este vidul
După separarea contactelor curentul continuă să circule prin arcul electric format
Întreruperea circulaţiei de curent în circuit se produce prin stingerea arcului la trecerea naturală
prin zero a curentului.
Stingerea arcului se produce dacă şi numai dacă conductanţa electrică a arcului a fost micşorată
suficient prin diferite metode, care urmăresc în general lungirea canalului de arc şi răcirea acestuia.
NOTA: Între conductanța arcului și temperatura acestuia există o corelație pozitivă, conductanța fiind
cu atât mai mare cu cât temperatura arcului este mai ridicată. În consecință, reducerea conductivității
electrice se obține prin răcirea arcului.
 zonă centrală cu Variaţia radială a temperaturii în coloana
TTmin în care Fig. A arcului electric în vecinătatea trecerii prin
circulă curentul zero a curentului (mediul de stingere utilizat
arcului (N2 şi SF6) azot sau hexafluorură)

Dacă se înlătură zona centrală, fierbinte, prin

răcire la curent nul, rezultă o distribuţie
aplatizată a temperaturii
zonă centrală cu
TTmin în care
Fig. B
continuă să
circule curentul
arcului (N2)
Distribuţia radială a temperatrurii după
trecerea curentului prin zero şi
practicarea răcirii

zonă centrală cu TTmin în care

circulaţia de curentul este suprimată (SF6) 23
Procesul de întrerupere a curentului alternativ nu necesită măsuri speciale de asigurare a trecerii prin zero, întrucât aceasta
se produce natural de două ori în fiecare perioadă. La trecerea curentului prin zero energia înmagazinată în câmpul
magnetic al circuitului este nulă şi reaprinderea arcului electric poate fi evitată. Dacă se urmăreşte stingerea arcului electric,
plasma, anterior conductoare, aflată în coloana arcului electric trebuie răcită până la temperaturi inferioare celor ce asigură
conducţia electrică
În Fig. A (Slide 23) este reprezintată distribuţia temperaturii în secţiunea transversală a coloanei arcului electric în azot sau
hexaflorură de sulf (SF6), pentru curent electric în vecinătatea trecerii prin zero. Dacă se înlătură zona centrală, fierbinte,
prin răcire la curent nul, rezultă o distribuţie aplatizată a temperaturii (Slide-23 Fig.B). Pentru anularea conductivităţii
electrice temperatura arcului trebuie să scadă cu circa 1000 grade K/s

 Curentul trece prin zero de 2 ori într-o perioadă (pentru Întrerupere reuşită a arcului la trecerea prin
50 Hz la fiecare 10 ms). Arcul se menţine şi în vecinătatea zero a curentului
trecerii prin zero a curentului datorită inerţiei sale termice.
 Experienţa arată că pentru curenţi cu intensitate mai
mare de 10 A un arc care arde în aer nu poate fi stins
fără măsuri speciale

În cazul unei întreruperi reuşite a arcului electric

aportul de putere transmis acestuia este mic astfel
încât conductanţa sa, g(t), scade rapid
 Tensiunea Tranzitorie de Restabilire - TTR

Reuşita întreruperii arcului depinde de viteza cu care mediul în care arde arcul îşi regenerează proprietăţile
izolante (respectiv capacitatea de a suporta diferenţe de potenţial)
 din momentul stingerii arcului, în circuitul întrerupt începe un regim tranzitoriu pe durata căruia, tensiunea
între contactele deschise variază până la restabilirea tensiunii sursei de alimentare (dacă întreruperea
reuşeşte) – Tensiune Tranzitorie de Restabilire (TTR)
 legea de variaţie în timp a TTR depinde de schema electrică echivalentă a circuitului
 viteza cu care se regenerează proprietăţile izolante ale spaţiului de arc depinde de mediul de stingere şi de
metodele de stingere folosite (de construcţia camerei de stingere)

Tm  C  Rarc criteriul de stabilitate al unui arc care arde într-un gaz

, uarc  f iarc 
d uarc
Rarc 
d iarc
Tm  C  Rarc pentru stingerea arcului trebuie acționat asupra constantei arcului, Tm
pentru îndeplinirea condiției
25
Cazul 1- este reprezentativ pentru întreruperea unui curent în regim normal de funcţionare. Fără să aibă impedanţe echivalente
de natura unor rezistenţe, majoritatea consumatorilor au un factor de putere care se apropie de valoarea 1 (corespunzătoare
unei rezistenţe). Este situaţia cea mai favorabilă pentru întreruperea circuitului, deoarece după stingerea arcului tensiunea la
bornele dispozitivului de stingere creşte de la zero cu viteză mică de variaţie în timp.
În cazul circuitelor pur rezistive, curentul, în fază cu tensiunea, trece prin zero odată cu aceasta. Arcul se reaprinde când
tensiunea atinge valoarea uap (punctele A1 și A2) şi se stinge când tensiunea atinge valoarea ust (punctele S1 și S2). Tensiunea
la bornele camerei de stingere, uab, este egală cu tensiunea arcului.
În punctul 4 sunt îndeplinite condițiile de stingere definitivă a arcului. Tensiunea uab devine egală cu tensiunea tranzitorie de
restabilire care în acest caz este egală cu tensiunea sursei.
Tensiunea tranzitorie de restrabilire care apare după întreruperea arcului este sinusoidală de frecvenţă industrială, atingându-și
valoarea de vârf la ¼ de perioade fată de momentul întreruperii curentului, când proprietățile izolante din interiorul camerei de
stingere sunt regenerate.

uab = us - ud
Intreruperea curentului de scurtcircuit într-o reţea monofazată
(caz real de circuit cu defazaj inductiv între tensiune şi curent)

Regim permanent de funcționare (precede defectul)

Curentul este în fază cu tensiunea sursei (factor de
putere unitar). Tensiunea pe camera de stingere
(Uab) este egală cu zero (întreruptor închis).
Apare defectul și curentul crește de la valoarea
corespunzătoare regimului normal de funcționare la
valoarea curentului de scurtcircuit. Curentul de
defect este defazat în urma tensiunii sursei cu
aproximativ 90 grade electrice (defazaj inductiv).
Tensiunea Uab continuă să fie egală cu zero
(contactele întreruptorului fiind închise)

La desprinderea contactului mobil de contactul fix, în

intervalul care se creează, apare arcul electric a cărui
lungime crește pe măsură ce contactul mobil se
îndepărteză de cel fix. Tensiunea Uab devine egală cu
tensiunea arcului și este în fază cu curentul de defect
care circulă prin coloana arcului.
Apariția arcului electric poate fi constatată pe
oscilograma din figură urmărind variația tensiunii Uab
(este 0 înainte de desprinderea contactelor și devine
egală cu tensiunea de arc după apariția acestuia
urmare a desprinderii contactelor)
 Contactul mobil ajunge la capăt de cursă
Distanța dintre piesele de contact este
egală cu distanța de izolație din interiorul
camerei de stingere.
La trecerea prin zero a curentului arcul se
stinge, apoi se reaprinde deoarece nu au
fost întrunite condițiile pentru stingerea sa
definitivă

La trecerea prin zero a curentului arcul se

stinge și nu se mai reaprinde. În consecință
curentul se întrerupe iar tensiunea Uab se
stabilește la tensiunea impusă de sursă
(UN) după o scurtă perioadă tranzitorie pe
durata căreia componenta liberă a tensiunii
variază cu o frecvență proprie care depinde
de inductivitatea și capacitatea circuitului
fiind cu câteva ordine de mărime mai mare
decât frecvența rețelei (50 Hz)
Datorită vitezei mari de creștere a tensiunii
(dUab/dt este de ordinul 2...8 kV/s) există
riscul reaprinderii termice a arcului
Reaprindere termică

Arcul nu a fost răcit suficient şi în

consecinţă, sub acţiunea TTR,
circulaţia de curent se
restabileşte

29
Intreruperea curentului într-un circuit ideal care are numai capacitate

Uab = Ua – Ub = Us – Us,max

• la trecerea prin zero a curentului din arc, tensiunea la bornele capacităţii are valoarea maximă
(datorită defazajului de 90ºelectrice)
• după întreruperea curentului, ub(t), tensiunea la bornele capacităţii rămâne constantă şi egală cu
Us,max în timp ce ua(t) variază cu tensiunea sursei
• după ½ perioadă tensiunea uab atinge valoarea 2 Us,max
• există riscul reaprinderii dielectrice

30
 Reaprinderea dielectrică (reamorsarea) arcului

31
 Momente critice în procesul de deconectare a unui circuit

Pentru întreruperea completă a curentului, trebuie ca:

- bilanţul de energie să fie favorabil proceselor de răcire
- intervalul dintre contacte trebuie să reziste solicitărilor dielectrice
32
În “competiţia" dintre TTR (dependentă de reţea) şi caracteristica
de regenerare a proprietăţilor izolante, pot să apară următoarele
situaţii (ilustrate de figură):

33
 Metode utilizate pentru stingerea
arcului electric de curent alternativ
 Medii de stingere
Referitor la întreruptorul cu aer la
domenii de utilizare
presiune atmosferică (ACB) Principiul
său de funcţionare diferă de cel al
întreruptoarelor care utilizează alte medii
de stingere:
• ACB – pentru întreruperea arcului se
urmăreşte creşterea tensiunii de
aprindere a arcului până la valori mai

ACB
mari decât valoarea de vârf a tensiunii
reţelei (este o adaptare a metodelor de
stingere utilizate în c.c)

• CB cu aer comprimat, Ulei, SF6 sau vid

- principiul de stingere a arcului se bazează
pe gestionarea intervalului de timp din
vecinătatea trecerii prin zero a curentului
se inhibă reaprinderea arcului prin regenerarea rapidă a proprietăţilor
izolante ale mediului din interiorul camerei de stingere
 Prin creșterea lungimii arcului crește tensiunea Uarc
(Uarc = lungime_arc*Earc; pentru Earc=constant dacă
lungime_arc crește, crește Uarc)
Când Uarc devine mai mare decât valoarea de vârf a
tensiunii sursei, arcul nu mai poate fi menținut
Graficul de alături ilustrează acest principiu

Arcul poate fi stins dacă în vecinătatea trecerii prin zero

a curentului se acționează asupra coloanei arcului
pentru a obține reducerea conductivității electrice prin
deionizarea plasmei care formează arcul
Principiul este ilustrat în figura alăturată
 Metode pentru creşterea uarc
  
Relaţia Ayrton uarc  a  g   a g 
i

a. Creşterea lungimii arcului – creşte rezistenţa dinamică şi pentru menţinerea aceleeaşi intensităţi a
curentului în arc este nevoie de o tensiune mai mare la bornele arcului. Creșterea lungimii arcului se
obține prin mărirea distanței dintre piesele de contact

b. Divizarea arcului – pentru menţinerea fiecărui arc scurt rezultat prin fragmentare este nevoie de
o tensiune de arc totală mai mare deorece apar 2 (n-1) termeni suplimentari – căderile de
tensiune catodică respectiv anodică pentru fiecare arc elementar

c. Răcirea arcului – determină creşterea gradientului mediu de potenţial din coloana arcului (g); prin
scăderea temperaturii plasmei care formează coloana arcului scade mobilitatea purtătorilor liberi
de sarcină electrică, crește numărul de recombinări în unitatea de volum, scade densitatea
curentului în arc prin scăderea concentrației de electroni (echivalent cu creșterea rezistenței
dinamice a arcului), pentru menţinerea arcului va fi necesară o tensiune mai mare

De regulă soluțiile constructive combină cele trei metode

Exemple pentru stingere arc prin alungire

Piese de contact (metalice) în formă de

rampă. Sub acțiunea forței magnetice (a
se vedea capitolul FED) arcul se
deplasează menținând contactul cu
Rampă rampele. Prin creșterea lungimii, crește
tensiunea necesară menținerii arcului.
Când aceasta depășește valoarea de vârf
a tensiunii rețelei, arcul se stinge.
 Montaj experimental

Geometria folosită pentru simulare

Stingerea arcului prin răcire

Simularea mișcării arcului pe rampe sub acțiunea forței
magnetice. Distribuția temperaturilor în diferite momente ale
procesului . Mișcarea se efectuează sub acțiunea forței
magnetice. Se observă scăderea temperaturii pe măsură ce
arcul se îndepărteză de zona în care a fost inițiat prin
deschiderea contactelor. Mișcarea este determinată de forța
magnetică (a se revedea capitolul FED – arc liber în aer)
Curentul care parcurge bobina creează câmp magnetic. Liniile câmpului magnetic se închid parțial pe circuitul magnetic
format din piesa cilindrică din interiorul bobinei (miez) și piesele polare din material feromagnetic și prin aer. O linie de
câmp este reprezentată pe figură. Arcul electric care există în aer între piesele de contact este parcurs de același curent
cu cel din bobină și se află sub influența câmpului magnetic. Interacțiunea curentului de conducție cu câmpul magnetic
produce forță magnetică (F) care acționează asupra arcului deformându-l prin alungire și deplasându-l cu viteză în aer,
ansamblul celor două efecte fiind denumit suflaj magnetic. În final arcul este stins. Dezavantajul soluției prezentate –
intensitatea câmpului magnetic este funcție de intensitatea curentului întrerupt, deci suflajul magnetic este cu atât mai
eficient cu cât intensitatea curentului este mai mare (deci pentru curenți de defect)
Dezavantajul este eliminat pentru soluția din dreapta – câmpul magnetic este creat cu ajutorul unui magnet permanent
deci nu mai depinde de intensitatea curentului întrerupt.
 Simulare suflaj magnetic folosind programul COMSOL
Mișcarea arcului pe sistemul de rampe este controlată prin
intermediul forței magnetice. Câmpul magnetic cu care
interacționează curentul din arc are două componente:
-- câmpul magnetic creeat de circulația curentului prin piesele
de contact care au forma unor rampe pentru a permite
creșterea lungimii arcului și prin arc,
-- câmpul magnetic transversal în raport cu arcul creeat de
ansamblul bobină + piese polare din material feromagnetic
Figurile conțin:
- distribuția inducției magnetic în piesele polare
- distribuția densității de curent în rampele pe care se sprijină
picioarele arcului și în arc
- alungirea prin deformare și deplare pe rampe a arcului electric
B-inducție
Soluția constructivă prezentată se aplică la contactoarele de
joasă tensiune

J-densitate
de curent Deformarea arcului
Soluţii constructive care realizează stingerea arcului electric prin creşterea
lungimii şi răcire folosind bariere din material izolant

Contacte în formă de rampă combinate cu

bariere din material izolant rezistent la
acțiunea arcului electric (materialul poate fi
azbociment, steatit, șamotă) . Controlul
mișcării arcului de la inițierea sa până la
intrarea în camera de stingere formată din
plăcile izolante se face pe cele două rampe.
Mișcarea arcului se face întotdeauna în aceeași
direcție. Arcul este împins în interiorul
camerei de stingere; arcul își crește lungimea
și este răcit prin contactul cu pereții izolanți
 ACB are 2 perechi de contacte:
- contacte principale (din cupru) în
poziția închis asigură rezistența mică de
contact și circulația curentului în regim
normal de funcționare
- contacte de arc (din carbon sau alte
materiale rezistente la acțiunea arcului).
Primele care se deschid sunt contactele
principale (CP). Pe durata deschiderii CP
contactele de arc (CA) rămân închise
menținând o cale de rezistență minimă
pentru circulația curentului – deci
deschiderea CP se face fără arc electric.
Arcul este inițiat în stadiul final al manevrei de declanșare, atunci când se deschid contactele
de arc. Fiecare contact de arc este prevăzut cu o rampă care permite arcului să se deplaseze
spre camera de stingere sub influența forței magnetice (a se vedea capitolul FED) și a
gradientului de temperatură. Camera de stingere este formată dintr-un ansamblu de plăci
refractare (rezistente la temeperatură) denumit splitter. Arcul se lungește și în același timp se
răcește în contact cu plăcile refractare.
Atenție: materialul refractar din care sunt construite plăcile este izolant electric din acest
motiv arcul nu se fragmentează ci se alungește pătrunzând între plăci
 Divizarea arcului în arce scurte se
realizează folosind camere de
stingere formate din plăci metalice
din cupru sau oțel zincat.
Pe măsură ce arcul se deionizează în
contact cu plăcile metalice, tensiunea
necesară menținerii sale crește până
când, depășind valoarea de vârf a
tensiunii sursei, arcul se stinge.

uarc   uarc ,k   ucatod ,k   Ecoloana      uanod ,k 

n n n

k 1 k 1 k 1
Exemple de camere de stingere cu plăci metalice pentru divizarea arcului
în arce scurte , deionizarea prin neutralizare în contact cu pereţii metalici şi
răcire prin transfer de căldură
Comparație între stingerea arcului cu splitter din plăci metalice (a) și plăci refractare (izolante electric) – (b)