Iubim Fructele

Culorile, aromele și gustul fructelor ne amintesc de bucuria zilelor de primăvară

însorite, de după-amiezele din vacanțele de vară – cu soarele mângâietor și ziua
lungă – toată petrecută afară, la joacă, cu prietenii și cu animalele favorite.
Toată bucuria și speranța arborilor se regăsește în energia fructelor.
Coșul cu fructe a fost dintotdeauna simbolul abundenței.
”Cornul abundenței” – principalul simbol al bogăției – este reprezentat ca oferind
continuu fructe.
La vechii daci, Zalmoxis venea periodic prin sate și oferea fructe copiilor – ca mesaj al
întoarcerii dinspre animalitate spre spiritualitate – chemându-i înapoi în Paradisul
primordial – deschis și accesibil tuturor oamenilor – întotdeauna.
Fructele reprezintă DARUL arborilor pentru oameni. Între oameni și copaci există o
legătură intimă, puternică – pe planeta Pământ – existăm împreună și ne susținem
reciproc – noi, oamenii, respirăm oxigenul produs de arbori, iar ei folosesc dioxidul de
carbon eliminat ca produs de deșeu de respirația oamenilor, pentru propriile lor nevoi
de sinteză.
Și noi, și arborii – folosim CARBON – ca element chimic principal de furnizare a
energiei necesare vieții.
Arborii iau carbonul din aer (dioxid de carbon) și din sol (diferiți compuși carbonici
dizolvați în apa și sol), iar noi, oamenii, putem asimila la fel carbonul din aer (prea
puțini dintre noi respiră bine și stau destul în aer liber) și din alimente – prin
intermediul CARBOHIDRAȚILOR.
Carbohidrații – sau glucidele – sau zaharurile – reprezintă PRINCIPALA SURSĂ DE
ENERGIE a corpurilor omenești.
”Pofta de dulce” – dorința de dulce – există la toți oamenii – fiind principalul semnal
al corpului că are nevoie de ”energie”.
Fructoza din fructe – reprezintă carbohidratul (zahărul) simplu – cel mai ușor de
folosit de către celulele corpului omenesc. Spre deosebire de glucoză, un alt
carbohidrat simplu – fructoza se digeră foarte ușor, se absoarbe foarte rapid atât din
intestin, cât și în interiorul celulelor (este foarte ușor de folosit de către toate celulele
corpului) – fără consum de energie (absorbția glucozei necesită insulină, absorbția
fructozei este directă, prin difuziune, fără consum de energie și solicitare a
pancreasului).
Cele trei zaharuri simple – fructoza, glucoza și galactoza (zahărul simplu din laptele
de mamă) – sunt principalele surse de energie ale celulelor omenești – fie că vorbim
de copii, fie de adulți.
Fructoza din fructe – este ”combustibilul” principal al creierului – al ficatului și al
spermatozoizilor – celule care sunt direct dependente de fructoză.
În absența de lungă durată a acesteia – celulele suferă, se degradează și se
degenerează.
Fructele reprezintă HRANA DIVINĂ primordială a oamenilor.
După mii de ani de ”experiențe culinare” diferite – oamenii au uitat complet care sunt
nevoile reale ale corpului lor – și au acceptat pe post de ”hrană” diferite alte surse,
care în timp, s-au dovedit cauza problemelor de sănătate ale omenirii.
Nici o categorie de alimente, precum fructele – nu a fost încărcată cu ”mituri
negative” atât de numeroase.
Atât cei care mănâncă ”de toate”, cât și ”vegetarienii”, veganii sau raw-veganii – se
feresc să consume prea multe fructe – pentru că mesajele ”negative” despre fructe
sunt extrem de numeroase:
 fructele ”îngrașă”
 fructele stimulează dezvoltarea Candidei și a ciupercilor
 fructele produc creșterea glicemiei și afectarea pancreasului
 fructele produc gaze și fermentație
 fructele au prea mult ”zahăr”
 în cantități prea mari, fructele produc stări de ”rău” și de leșin
Legumele, vegetalele și celelalte categorii de alimente – nu au fost ”încărcate” cu
atâtea mituri negative precum fructele.
Dimpotrivă – există cărți întregi despre efectul ”benefic” al consumului diferitelor
frunze, rădăcini și plante – precum usturoiul, ceapa, varza sau cartoful.
Pare o întreagă ”conspirație” împotriva fructelor – și o ”împingere” către consumul
zilnic alimentar a legumelor, leguminoaselor și vegetalelor.
Experiența marilor maeștri nutriționiși și igieniști din ultimul secol și experiențele
practice a mii de oameni, treziți de suferințele groaznice ale corpului fizic – au
demonstrat că direcția ”nutrițională” în care este împinsă omenirea este complet
greșită.
Oamenii NU AU NEVOIE de proteine (animale sau vegetale) ori de alimente tip frunze,
rădăcini, ierburi sau semințe – pentru a trăi și a fii sănătoși. Dimpotrivă.
Exact aceste categorii alimentare îi țin prizonierii stărilor de energie joasă, stărilor de
boală și de suferință veșnică, îi țin prizonierii SUFERINȚEI – în mod continuu.
Intenția programului nostru de prezentare a fructelor și experiențelor cu fructe – este
de a participa la mișcarea de conștientizare a oamenilor cu privire la ADEVĂRATA
SURSĂ DE NUTRIȚIE A FIINȚEI UMANE.
A venit momentul SĂ SCOATEM CAPUL DIN PĂMÂNT (acolo unde ne țin legumele,
vegetalele și proteinele animale) și SĂ NE ÎNDREPTĂM SPRE CER – către înalt – către
Divinitatea interioară care suntem și am fost dintotdeauna (acolo unde ne conduc
fructele).
A venit momentul să ne reamintim de PARADISUL PRIMORDIAL – în care creșteau
numai pomi fructiferi – și în care fructele reprezentau hrana esențială a
oamenilor/ființe divine.
Fructele reprezintă elementele de bază în strategia de vindecare SĂNĂTATE 5D –
despre care puteți citi pe site-ul nostru – în toate articolele – precum și în cărțile
Sănătate 5D și Școala Sănătate 5D – unde aveți informații originale, importante și
utile tuturor celor care doresc să depășească prizonieratul suferințelor.

Fructele au câteva caracteristici unice, util de cunoscut și aplicat în

practică:
 sunt singura categorie de alimente care realizează DRENAJ LIMFATIC. Cu alte
cuvinte, doar fructele (sucul de fructe, blend-ul de fructe) realizează
”curățarea” sistemului de canalizare al corpului omenesc, care se ocupă de
îndepărtarea reziduurilor celulare rezultate ZILNIC, în urma funcționării
normale a corpului.
 puterea astringentă (de ”curățare”) a fructelor este dată de complexul de
substanțe tip bio-flavonoide (sau anti-oxidanți), dintre care vitamina C este
doar o parte. Nu are sens să folosiți vitamina C chimică (de sinteză) – pentru
că organismul nostru NU POATE PROCESA IZOLAȚI – Natura știe să folosească
doar creațiile Divinului – care sunt combinații chimice ideale ce echilibrează
viața. Această putere ”astringentă” – de a trage, de a scoate mizeriile din
 pereți, de a ”decapa” și ”dezlipi” mucusul de pe pereții intestinali sau dintre
celule – face din fructe produsele esențiale pentru curățenie interioară. De
altfel – principalele produse de curățenie chimice, pe care omul le folosește
zilnic în casa lui – sunt tot cu arome fructate – de lămâie, de portocale sau de
alte fructe. Nu veți găsi produse de curățenie cu miros de ceapă sau usturoi!
Gospodinele caută un alt tip de miros pe care să-l asocieze cu senzația de
”curat” – și acesta este mirosul de citrice, sau mirosul de pin (brad, rășinoase,
conifere) sau mirosul de lavandă (sau mentă, busuioc, ori alte plante
aromate).
 abilitatea de ”curățenie” interioară a unor fructe este mai mare decât a altora
– de aceea, este necesar să cunoaștem toate aceste detalii. Cu cât o persoană
este ”mai intoxicată”, mai plină de reziduuri și deșeuri – cu atât va folosi mai
cu precauție fructele și le va introduce în alimentație NUMAI în măsura în care
organismul permite. Eliberarea unei cantități prea mari de toxine în circulație –
duce la apariția multor stări de rău și simptome ”tip eliminare” (diaree, erupții
pe piele, usturimi la urinare, secreții nazale, tuse, dureri de gât etc etc) – aici
aflându-se și originea multora dintre ”miturile” conform cărora ”fructele dau
stări de rău”.
 fructele susțin sistemul nervos, central și vegetativ, conferă o stare de bine,
de optimism, de bucurie, aduc zâmbetul pe față, susțin memoria, capacitatea
de concentrare și atenția.
 fructele susțin și stimulează fertilitatea (abundența fructelor într-un copac ne
dă o idee despre ”fertilitatea” Naturii!), prin hrănirea spermatozoizilor – acele
”semințe” esențiale pentru apariția copiilor!
Proiectul ”Iubim fructele” își propune să adune informații despre fructe – din toate
sursele posibile – de pe Internet, din literatură, de la cultivatori și cunoscători, de la
fructarieni (persoane care se hrănesc exclusiv cu fructe ani de zile) și din experiența
personală și profesională a ultimilor ani.
Am grupat informațiile pe categorii de fructe și pe subiecte de interes.
Vom prezenta materiale și informații treptat – în decursul timpului – funcție de
experiențele noastre și funcție de scurgerea anotimpurilor.
Vom insista pe efectul fructelor asupra corpului fizic – rezultat în special în urma
experiențelor noastre directe, personale și profesionale, însoțite de toate informațiile
preluate de la alte persoane, de la specialiști în detoxifiere, de la fructarieni și
desigur, din textele marilor maeștri ai nutriției și igienei, care ne vor însoți periodic la
drum. Vom prezenta, în premieră în limba română, texte vechi de nutriție și dietetică,
cu comentarii și observații personale.
Întoarcerea către fructe – ca și sursă alimentară esențială și importantă pentru om –
reprezintă SALVAREA noastră, a tuturor – din degradarea, involuția și degenerarea
care ne amenință, ca indivizi și ca specie.
Mama Natură, planeta Pământ, ca entitate vie – face un efort energetic deosebit de a
ne contacta și de a ”comunica” cu noi – pentru a ne oferi instrumentele de salvare –
ce ne-au stat întotdeauna la îndemână – dar pe care nu le mai vedem – datorită
mucusului (valul de ceață) de pe creierele noastre!
Relația oamenilor cu arborii – în special cu arborii fructiferi – este o relație care are
nevoie de susținere, de întărire și de împuternicire – în acest mileniu tehnologizat,
mai mult ca niciodată!
Avem nevoie să plantăm câți mai mulți arbori fructiferi – în toate orașele – în toate
curțile – pe toate terenurile virane – avem nevoie să ”detronăm” agricultura cu
pesticidele, ierbicidele și îngrășămintele sale neurotoxice pentru corpul nostru
omenesc – și să ne întoarcem către o altă modalitate de a ne procura HRANA
ADEVĂRATĂ de care are nevoie corpul nostru!
SĂ DESCOPERIM ÎMPREUNĂ PUTEREA DE VINDECARE A FRUCTELOR!
SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ APRECIEM ȘI SAVURĂM FRUCTELE.
SĂ PLANTĂM ARBORI FRUCTIFERI PRETUTINDENI – pentru ca toți oamenii să
poată culege roadele lor.
SĂ READUCEM ABUNDENȚA PE PĂMÂNT!

În această secțiune vom prezenta fructele disponibile în magazinele și piețele

românești. Nu sunt doar fructe care cresc pe teritoriul nostru, ci si multe fructe
exotice, care au intrat în obișnuințele noastre alimentare datorită prezenței constante
în super-market-uri (efect secundar pozitiv al globalizării!)
Vom insista pe fructele locale – dar nu le vom neglija nici pe cele importate,
discutând multe aspecte – inclusiv cele legate de substanțele chimice folosite pentru
creșterea și coacerea artificială a fructelor.
Mesajul nostru simplu, de introducere, este: orice fel de fruct – oricât de pesticizat și
iradiat este – tot este mai bun pentru organism – decât vegetalele sau decât orice
altă proteină (animală, vegetală) sau mâncare gătită (”omorâtă” prin foc).
Așa încât – mâncați orice fel de fructe – orice găsiți disponibil, decât să nu mâncați
deloc (când aveți suspiciuni despre un fruct sau despre puterea de digestie a
intestinelor dv, consumaț fructul fără coajă – aici se află cele mai multe substanțe
chimice, find protecția fructului).
Oamenii sunt sfătuiți să spele bine fructele – dar majoritatea pesticidelor și
substanțelor chimice sunt insolubile în apă și nu pot fi îndepărtate prin spălare –
oricât de temeică – așa încât DECOJIREA rămâne soluția practică cea mai la
îndemâna tuturor.
Desigur, fructele organice, bine coapte și gustoase – reprezintă ”Nirvana” corpului
nostru – care freamătă cu toate simțurile atunci când este împărtășit cu aroma lor!
De câte ori găsiți fructe bune într-o livadă nestropită și ”nechimicalizată” – mâncați-le
direct din copac – fără să vă faceți probleme de spălare sau digerare!
Fructele se împart în mai multe categorii, funcție de reacția asupra organismului
(deși orice împărțire este relativă – și rămâne valabil faptul că fructele bine coapte,
culese și consumate proaspăt, în anotimpul lor – au un efect benefic asupra
organismului – indiferent de clasificări și categorisiri bazate pe evaluări chimice
simpliste).
Așadar – fructele se pot împărți în:
 Protecție împotriva daunelor radicale
pepeni (o categorie separată, despre care vom discuta mult, la capitolul
dedicat lor) – care includ pepenii roșii, pepenii galbeni și papaya (vezi fructele
tropicale)
 Protecție împotriva daunelor radicale
fructe acide: citricele – portocalele, lămâile, mandarine, clementine, pomelo,
grapefruit; fructele de pădure – zmeură, mure, coacăze, afine, porumbace,
coarne, fructe de păducel, merișoare, fragi – căpșunile, corcodușele, prunele,
precum și fructe exotice precum kiwi și ananas
 Protecție împotriva daunelor radicale
fructele semiacide – cireșele, vișinele, merele, perele, caise, piersici, nectarine,
gutuile, mango, strugurii, rodii
 Protecție împotriva daunelor radicale
fructele dulci – banane, curmale, smochine și stafide (fructe uscate)
Fructele dulci conțin, pe lângă fructoză și cantități importante de glucoză, de aceea
digestia acestora este mai greoaie și înceată decât a fructelor semiacide, acide sau
zemoase (precum pepenii).
Ca și putere de ”detoxifiere” asupra sistemului limfatic – experiența practică a arătat
că fructele cele mai eficiente în cure de medie sau lungă durată sunt:
 strugurii
 pepenii
 citricele (lămâile și portocalele)
Dar orice fel de fruct, copt și bine tolerat de organism, poate avea efect benefic,
atâta timp cât înțelegem care sunt problemele existente în organism și cum să
ajustăm dieta cu fructe – treptat – în dieta generală, până ajungem la posibilitatea
consumului de 100% fructe – zile întregi – spre marea satisfacție a întregului
organism!
În acest loc vă vor fi prezentate informații teoretice și practice utile pentru fiecare
categorie de fructe. Pe măsură ce avem alte și alte date noi, acestea vor fi adăugate
și materialul se va îmbogăți pe parcurs.
Mulțumim tuturor celor care ne furnizează informații prețioase și care ne împărtășesc
evoluția lor – împreună învățăm mai ușor și călătorim mai ”sprinten” către scopul
final al tuturor:
SĂNĂTATE – ENERGIE – VITALITATE!

HRANA NATURALA A OMULUI –

HEREWARD CARRINGTON
Publicată în 1963 – www.healthresearchbooks.com
Cu subtitlul: O tentativă de a demonstra cu date de anatomie comparativă, de
fiziologie, chimie și igienă, că dieta cea mai bună și naturală a omului sunt fructele și
nucile.
Extrase din prima parte a cărții:

Hrana naturală a omului

Nu este nici o îndoială că indifferent ce alte funcții mai au sau nu alimentele, ele
înlocuiesc țesuturile (celulele) degradate. Toate țesuturile distruse cu o zi înainte sunt
înlocuite prin alimentele consumate; așa încât organismul rămâne la aceeași
greutate, indiferent câtă mișcare fizică face și câte țesuturi (celule) sunt degradate.
Țesuturile sunt foarte complexe, ca natură, de aceea sunt necesare în consecință
alimente variate pentru refacerea țesuturilor distruse – alimentele conținând o serie
de elemente (de înlocuire a celor distruse), pentru compensarea reziduurilor.
Proteine, grăsimi, carbohidrați și diferite săruri sunt necesare în alimentație; nici o
mâncare ce nu conține acești constituienți, în cantități mai mici sau mai mari, nu
poate fi folosită de organism – sau considerată cu adevărat, ”mâncare”.
Se poate spune că o hrană este nutritivă și capabilă să susțină viața proporțional cu
complexitatea sa- cele mai bune alimente fiind cele care furnizează tot ce este
nevoie pentru a înlocui reziduurile tisulare distruse.
Dacă un aliment din dietă conține doar un singur element esențial necesar pentru
sprijinirea vieții și este introdus în corp, aceasta se va degrada și va muri,
indiferent cât de mult va fi consumată din această mâncare.
În anumite experimente realizate pe câini, s-a descoperit că dacă aceștia erau hrăniți
doar cu grăsimi (de exemplu), deveneau rotunzi, grăsani și totuși mureau de foame
(de inaniție)!
Acest lucru este valabil pentru orice aliment/component din dietă. Dacă un animal
este hrănit DOAR cu el, va muri, mai devreme sau mai târziu.
Proteinele se presupune că furnizează cea mai mare parte din cheltuiala energetică a
corpului; grăsimile și carbohidrații se presupune că furnizează căldură și energie
sistemului. Sărurile minerale conținute în alimente nu îndeplinesc acțiuni bine
definite în system, din câte se știe în present, dar au un rol esențial, evident. Dacă o
dietă nu conține săruri, corpul se distruge ca urmare a ”foamei de săruri”.
Devine apparent faptul că alimentele (hrana) afectează rapid și în forță starea de
sănătate, chiar viața unui individ.
Să nu uităm că alimentele formează sângele; și sângele este absolut dependenat de
furnizarea de hrană – pentru compoziția și structura sa.
Dacă alimentele au efect otrăvitor, atunci sângele își modifică imediat structura, și
atât mintea, nu numai trupul, prezintă clar semnele procesului de intoxicație.
Indiferent ce teorie despre natura minții și a conexiunii sale cu corpul preferăm,
aceasta depinde evident de corpul fizic pentru manifestare (exprimare), în viața
prezentă; și este influențată de starea corpului și de structura sângelui.
……..
Din ce s-a spus până acum, devine clar faptul că problema alimentației (furnizării
hranei) este una foarte importantă – una dintre cele mai importante cu care se
confruntă lumea în present.
Primul gând, primul instinct al oricărui animale – este să caute și să-și procure
mâncare; auto-conservarea este cel mai puternic instinct din lume, iar nutriția
corpului ocupă primul loc, între modalitățile omului de menținere a vieții.
La organismele inferioare, observăm acest lucru foarte clar; ele își petrec aproape
întreaga viață căutând și consumând mâncare; dar pe măsură ce urcăm pe scala
evoluției, vom regăsi din ce în ce mai puțin spațiu în organism dedicat organelor
digestive și din ce în ce mai mult spațiu dedicat creierului și instrumentelor minții.
Se observă că pe măsură ce urcăm mai sus pe scala evoluției, tot mai puțin spațiu
este dedicat, proporțional, în corp – pentru procesele animalice și tot mai mult spațiu
este ocupat de părțile mentale și spirituale ale ființei.
Pe măsură ce abilitatea mentală crește, nevoia de mâncare scade; este o lege foarte
importantă – în care eu cred.
Se pare că omul a atins cel mai înalt nivel, în ceea ce privește structura fizică sau
dezvoltarea psihologică; și că evoluția sa, de acum înainte, va avea loc la nivelul
caracteristicilor sale mentale și spirituale.
 
Deși este necesar un aport adecvat de alimente pentru toate organismele, există
prea puține șanse ca oricine dintr-o comunitate civilizată să fie la risc de a muri de
foame, din cauza lipsei hranei. Tendința este să se consume mult prea multe
alimente (prea multă mâncare). Chiar și cei foarte săraci, în special copii celor foarte
săraci, mănâncă prea des și prea mult.
Pare ciudat acest lucru, dar totul devine mai clar și evident dacă vom lua în
considerare faptul că organismul uman are nevoie de foarte puțină hrană – doar
pentru a înlocui țesuturile distruse în ziua respectivă. Chiar și cei foarte săraci, chiar
dacă au mai puțină mâncare decât majoritatea, tot au prea mult.
O persoană obișnuită mănâncă de cel puțin trei ori mai multă mâncare decât
necesită cu adevărat corpul lui; tocmai datorită acestui fapt, cred cu sinceritate, că
există atât de multă suferință și nebunie, și atât de multe boli prezente continuu
alături de noi.
 
În lucrările sale recent publicate, profesorul Chittenden a arătat detaliat că ”tabelele
dietetice” standard medii ale fiziologilor au valori prea ridicate, prea mari; și că omul
obișnuit își poate reduce aportul de proteine la o treime fără nici un fel de detriment,
dimpotrivă, doar cu multe beneficii. Majoritatea persoanelor mănâncă mult mai mult
decât au spus fiziologii că este necesar; și acum s-a demonstrat că și fiziologii au
stabilit standardele mult prea sus!
Se pare că o persoană obișnuită mănâncă de trei ori mai mult decât are nevoie
proteine; și același lucru s-a observat și cu grăsimile și carbohidrații, într-o mai mică
măsură.
Dar în timp ce grăsimile și carbohidrații pot fi eliminate de către organism, sau
depozitate în interior, fără prea mult pericol imediat, excesul de proteine produce din
abundență acid uric, care afectează mult întregul system.
Exact acest exces de proteine este cauza principală a multora dintre bolile de care
suferă omenirea; dacă dorim menținerea sănătății, este necesar să reducem ingestia
în exces de proteine.
Și în timp ce respectăm rația zilnică utilă, avem nevoie să fim atenți să nu consumăm
acele alimente care introduc excesiv proteine în corp; prin evitarea lor, vom evita
pericolul de a crea o cantitate inutilă de acid uric, și de a suferi de afecțiunile produse
de ea.
Este bine cunoscut faptul că orice carne conține proteine, în mare proporție; și mai
mult de atât, că are tendința de a crea acid uric în system, ca urmare a degradării
celulelor din structura sa.
Carnea nu este un aliment ”curat”, ci dimpotrivă, unul foarte ”murdar”; și multe alte
alimente, care furnizează la fel de multe proteine, sunt preferate întrucât furnizează
mult mai puține materiale toxine – decât carnea.
Să nu uităm că țesuturile animale conține o anumită cantitate de substanțe
otrăvitoare – numai datorită faptului că animalul trăiește – întrucât toate animalele
produc în mod constant în corpul lor otrăvuri, prin simplele procese ale vieții.
Aceste otrăvuri sunt eliminate din corp în fiecare minut al zilei, și datorită acestei
curățări (eliminări) animalul poate rămâne în viață.
Dacă aceste eliminări ar înceta câteva ore doar, moartea prin otrăvire ar fi rezultatul
inevitabil – ca o consecință a otrăvirii cu propriile substanțe create de corp.
Toate animalele crează aceste otrăvuri, în corpul lor; este imposibil să găsești un
corp animal fără ele.
Așa încât atunci când măncâm carnea oricărui animal, vom mânca, împreună cu
partea nutritivă și aceste otrăvuri – care sunt practic inseparabile de țesuturile
animale.
Cu alte cuvinte, de câte ori mâncăm carne, vom consuma în același timp o anumită
cantitate de otrăvuri, imposibil de evitat!
………………..
Presupunând că există o anumită dietă ”ideală”, pe care rasa umană a respectat-o
cândva și pe care ar trebui să trăiască în prezent, dacă dorește să-și mențină starea
de sănătate cea mai bună – am trecut în revistă diferitele categorii de alimente și
printr-o analiză minuțioasă – am demonstrat că toate produsele din carne sunt
agresive pentru corp, din motivul că nu sunt potrivite acestuia din raționamente de
structură anatomică, dar și din motive de igienă și experiență, care arată clar că
după consumul de carne, oamenii suferă mult.
Toate aceste motive vor fi descrise pe larg în carte.
Am descoperit și foarte multe obiecții la toate categoriile de vegetale, la cereale,
grâne și făinuri de toate felurile; la supe, pâine și ouă, la unt, lapte, brânză și toate
produsele lactate. Majoritatea cărților de bucate și articolelor despre igiena
aliminentației au tot indicat toate calitățile benefice și bune ale acestor alimente și
nu au menționat mai deloc despre problemele induse de aceste alimente.
În prezenta carte, voi arăta toate problemele consumului acestor alimente și am
insistat că acestea depășesc atât de mult calitățile lor, încât toate categoriile
alimentare de mai sus nu sunt potrivite pentru hrana omului, de aceea trebuie
complet eliminate dintr-o dietă ”igienică”.
Astfel, prin procesul eliminării, suntem forțați să concluzionăm că singurele alimente
cu adevărat naturale pentru om, cele mai potrivite organismului acestuia sunt
fructele și nucile – dieta rudelor sale antropoide și cea mai naturală dietă a omului,
după cum o arată și structura sa anatomică.
Fructele și nucile sunt suficiente pentru a menține structura corpului în cea mai bună
stare de sănătate; sunt alimente care pot fi mâncate de către toți oamenii în mod
exclusiv, fără folosirea altora. Din ele, omul poate obține elementele necesare
construcției unui corp sănătos; și din ele poate să obțină cea mai bună sănătate și
putere și cantitatea cea mai mare de energie.
…….
Mai mult, aceste fructe și nuci ar trebui mâncate negătite – în forma lor originală,
primitivă. Sunt convins că gătitul strică orice fel de alimente – și argumentele mele se
vor regăsi în capitolul despre ”Dieta fructariană”.
Nimeni nu va consuma, cu singuranță, carne crudă; și toate vegetalele, cu foarte
puține excepții, vor putea fi consumate doar gătite. Grânele sunt extrem de insipide
când sunt mâncate crude, în plus cunoscându-se faptul că doar o cantitate foarte
mică din amidonul lor este convertit corespunzător, în corp, și doar prin procesul de
gătire; așa încât toate aceste alimente vor fi excluse din alimentație și nu ne mai
rămân decât fructele și nucile.
………….
Dieta fructariană este cea mai bună dietă pentru om; este diet ape care el poate trăi
cel mai bine și mai mult timp.
Eu însumi am trăit pe dieta cu fructe și nuci, aproape exclusiv, timp de câțiva ani, și
pot să vă spun că sunt întotdeauna într-o stare fizică și emoțională excelentă, fiind o
sursă de surprindere constantă pentru prietenii mei, întrucât par a avea o cantitate
neobosită de energie și abilitate pentru muncă. Nu spun asta pentru a mă lăuda, ci
pentru a vă arăta că o astfel de dietă este perfect compatibilă cu sănătatea și forța;
și cred că orice persoană ar putea să-și dubleze energia, sănătatea și respectul de
sine prin adoptarea unei astfel de diete.

MAESTRII RAW-VEGANI
ASHAVIR TER-HOVANESSIAN (ATHEROV) – Iran
Vă prezentăm traducerea unor fragmente foarte interesante dintr-o carte
extraordinară. Mulțumesc Cristelei Gerogescu pentru că mi-a trimis informația și
Spiritului/Universului care îmi trimite la momentul potrivit ceea ce am nevoie pentru
creșterea și evoluția mea continuă.
Ashavir Ter-Hovanessian (Aterhov) – RAW-EATING, A new World Free from
Diseases, Vices and Poisons
Third Edition Revised, Hallelujah Acres, Shelby, North Carolina, USA, 2000
A.T. Hovanessian – Hrana nepreparată termic – o lume fără boli, vicii și
otrăvuri
Arshavir Ter-Hovanessian – Profetul uitat
Raw-veganul din Armenia Arshavir Ter-Hovanessian o să fie amintit într-o zi ca fiind
nu doar tatăl mișcării mondiale moderne de raw food (hrană nepreparată termic), ci
și în același timp unul dintre cei mai mari umaniși și ecologiști care au trăit vreodată.
Cartea sa Raw Eating (Hrana nepreparată termic), publicată prima dată în limba
armeană în 1960, este considerată nu doar Biblia mișcării raw-food, ci și una dintre
cele mai bune cărți publicate vreodată.
După ”trezirea” sa la consumul de hrană neprelucrată termic, el și-a găsit pasiunea și
misiunea vieții în împărtășirea adevărului pe întreaga planetă. Cu banii săi personali
a tipărit și distribuit gratuit peste 10.000 de exemplare ale cărții sale peste tot în
lume. Nu i s-a părut moral să ia bani pentru o cunoaștere atât de simplă și benefică.
Datorită eforturilor sale, mii și acum milioane de oameni au căpătat o a doua șansă în
viață, fără boli și suferințe.
Nu se știu multe lucruri despre viața sa. Munca sa a fost mult plagiată de alți ”guru ai
ai mișcării naturiste” oportuniști precum Stephen Arlin, David Wolfe, Fouad Dini, R.C.
Dini și Ken Seaney, în cartea lor: Prima Lege a naturii: dieta nepreparată termic. Lui
Aterhov (Aeshavir Ter-Hovanessian) nu i-au fost recunoscute deloc meritele, de către
nici unul dintre acești autori avizi după bani. El a făcut atât de mult pentru omenire și
este important să fie măcar recunoscut, apreciat și onorat pentru munca sa. Aterhov
este cu adevărat unul dintre cei mai subestimați filantropi ai timpurilor noastre și
filozofia sa cu privire la hrana neprelucrată termic a apărut datorită nevoii disperate a
omenirii pentru un mod de viață mai natural și sănătos.
Dieta raw (neprelucrată termic) nu este doar remarcabil de benefică pentru starea de
bine fizică, mentală și spirituală a noastră, ci și pentru întregul mediu înconjurător și
economia tuturor națiunilor pământului. Acest stil de viață este singurul mod în care
am fost proiectați să trăim, iar convertirea unor națiuni întregi la dieta nepreparată
termic ar fi un pas revoluționar, la propriu. Aterhov credea și el că hrana nepreparată
termic va produce ”cea mai mare revoluție a lumii”, așa că să încercăm să nu-l
dezamăgim.
Mulțumesc editurii Hallelujah Acres pentru republicarea acestei capodopere în limba
engleză și am făcut această carte electronică disponibilă tuturor, pentru ca fiecare, la
rândul său, să o distribuie oricui consideră de cuviință. Nu lăsați acest mesaj neauzit,
pentru că poate schimba vieți. Are loc o tranziție către o lume nouă, o lume în care
hrana nepreparată termic ne va elibera de toate suferințele și degenerările aduse de
vechea tradiție a hranei gătite, proiectând pentru noi un viitor mai luminos decât ne
putem imagina.
Haik Nazaryan, haik@narazyan.com
11 martie, 2012, Glendale, California
Partea întâi
 
Cum am conceput ideea hranei nepreparate termic
Mâncarea nepraparată termic ar trebuie să fie singura nutriție a omului. Obișnuința
gătirii mâncării ar trebuie să fie complet abandonată de întreaga lume. Este o cerere
de netăgăduit a naturii. Consumul de hrană gătită este cel mai mare barbarism al
istoriei omenirii, un barbarism de care nimeni nu pare conștient și căruia îi cad cu
toții victime inconștiente. Nu contează cât de ciudată pare această idee pentru mulți
oameni, este un adevăr absolut, pe care nu-l mai putem ocoli.
Adevărul a devenit evident pentru mine după 18 ani de studii și investigații
minuțioase, când am devenit convins de faptul că moartea fiului meu de 10 ani și a
fiicei mele de 14 ani au fost provocate de alimentația lor nenaturală. Numărul uriaș
de investigații medicale pe care le-am făcut în Iran, Franța, Germania și Elveția în
diferitele încercări de a descoperi boli specifice ale corpului lor și administrarea a
nenumărate medicamente – au avut și ele un rol considerabil în derularea tragediilor.
Copiii mei au murit prin slăbire treptată și degradare a organismelor provocată de
alimentația nenaturală și medicamentele otrăvitoare.
Am reușit să penetrez secretele științei medicale și să-i observ atât aspectele
pozitive, cât și cele negative mai clar, pentru că nu am fost motivat de dorința de a
deveni medic și de a-mi câștiga existența din aceasta. Stimulentul meu a fost în
primul rând dorința de a face orice cu putință pentru recăpătarea sănătății iubiților
mei copiii, iar mai târziu, dorința arzătoare de a perpetua amintirea lor prin oferirea
către umanitate a ceva folositor.
Un al factor care a contribuit la o realizare și mai deplină a limitărilor științei medicale
a fost întregul sistem pe care l-am dezvoltat în cadrul studiilor mele tip auto-didact,
libere de presiunea programelor academice. N-am devenit niciodată intoxicat de
”sloganele” progresului proclamate de știința medicală și de poveștile
fantasmagorice ale beneficiilor fabuloase ale medicamentelor. Am studiat toate
aceste aspecte cu o minte deschisă și critică și mereu am văzut limitările și
problemelor tuturor. Am luat și în seamă faptul că în ciuda existenței unui număr
impresionant de medici calificați și a unui număr la fel de mare de câștigători ai
premiilor Nobel, oamenii civilizați se îmbolnăvesc mult mai des decât orice animal,
iar boli precum scleroza, diabetul, bolile de inimă și cancerele au crescut într-o rată
alarmantă, amenințând să șteargă omenirea de pe fața pământului. Nu mi-am
pierdut timpul memorizând simptomele bolilor, numele și dozele medicamentelor și
acelor formule complicate de care rar are cineva nevoie în practică, pentru că nu am
intenționat niciodată să dau examene și să obțin titluri. În schimb, mi-am dedicat
timpul cât de mult cu putință studierii acelor ramuri ale științei și a surselor de
cunoaștere ale lor, de la nivelul principiilor generale și fundamentale, până am reușit
să-mi trag propriile concluzii esențiale și vitale.
Rezultatele a 18 ani de studii și muncă intensivă au fost expus în două volume,
primul de 568 de pagini fiind cel publicat în limba armeană în 1960.
Eficiența operațiilor fiecărei uzine depinde de furnizarea uniformă a
materiei prime utile, specificată de inginer
Până la descoperirea focului, omul s-a dezvoltat, laolaltă cu toate animalele, prin
consumarea de alimente naturale, crude, neprelucrate. Dar odată cu descoperirea
focului, fără să se gândească prea mult, oamenii au început să-și ”prepare termic”
mâncare, distrugându-i componentele esențiale, transformând mâncarea în cadavre
și hrănindu-și corpul cu ele. Ca o consecință directă a acestui lucru, au apărut toate
bolile de care suferă astăzi omenirea.
Organismul omenesc este o bijuterie a naturii. Omul este cea mai complicată și
perfectă uzină vie construită prin eforturile continue ale Naturii de-a lungul unei
perioade de 1.5 miliarde de ani. Simultan cu construcția acestei ”uzine”, natura
noastră a utilizat razele soarelui pentru a dezvolta materii prime crude ce sunt
necesare coordonării miilor de operații complicate din organismele noastre și
asigurarea producției substanțelor corespunzătoare. Mai mult, natura a înzestrat
aceste materiale crude cu perfecțiunea structurii lor și cu componente în armonie
perfectă – regăsite într-un bob de porumb, într-o sămânță de rodie, într-un fruct de
pădure sau un strugure, ori în frunza unei vegetale. Fiecare componentă alimentară
crudă luată separat conține toți factorii ce sunt necesari pentru a ține în viață
organismele vii ale ființelor precum omul.
În lumea materială – cea mai mică deviere de la detaliile protocoalelor proiectate de
ingineri pentru funcționarea unei fabrici sau orice anomalie în materia primă
necesară pentru asigurarea unei productivități normale determină un eșec în
operațiunile din fabrică.
În același mod, cea mai mică deterioare sau alterare a materialelor crude prescrise
de natură pentru a asigura normalitatea operațiilor proceselor complicate din
organismul omenesc produce tulburări ale funcțiilor biologice normale ale organelor
și aceste tulburări se exprimă sub forma bolilor.
Diferitele metode folosite de oameni pentru distrugerea și degenerarea materialelor
crude complete din natură, necesare ”operării” normale a organismelor – sunt
aproape greu de înțeles cu mintea. Oamenii au inventat fabrici demoniacale,
cuptoare și bucătării. Orice degenerare în calitatea alimentelor naturale este urmată
de o degenerare corespunzătoare a organismului uman. Nutriția naturală asigură
operarea normală a organismului nostru, în timp ce nutriția nenaturală este urmată
de o tulburare a funcțiilor acestuia. Multitudinea bolilor reprezintă rezultatul marii
diversități a degenerării în constituienții hranei naturale.
Atunci când toate nevoile sale sunt satisfăcute în conformitate cu legile naturii,
organismul uman, care este cel mai perfect organism din regnul animal, poate trăi
într-o stare de sănătate excelentă timp de minim 150 de ani până către 200-250 de
ani. Mâncarea gătită forțează organele corpului să lucreze de mai multe ori cât
capacitatea lor normală, obosind astfel prematur și producând diferite boli, scurtând
viața omului la o fracțiune din potențialul ei normal. În era prezentă de avansuri
științifice, omul ar putea să scape complet de toate bolile dacă nu mai consumă
hrană gătită și își dedică energia studiului problemei longevității. Simultan, odată cu
nutriția naturală, omul trebuie să aibă grijă ca și restul nevoilor sale naturale să fie
satisfăcute. Acestea sunt aerul curat, somnul odihnitor (adormirea devreme și
trezirea devreme), activitatea fizică, abținerea de la încălzirea artificială, igiena
(curățenia) și altele.
Bolile nutriționale directe și indirecte
Bolile nutriționale sunt împărțile în două mari categorii: boli directe și indirecte. Bolile
nutriționale directe sunt cele produse de super-abundența anumitor constituienți
nutriționali sau deficiența altora. Alimentele preparate termic și alimentele din
animale au ca efect creșterea proteinelor și grăsimilor în dietă, în timp ce se elimină
alte substanțe de înaltă valoare nutritivă (enzime, vitamine). Știința a identificat până
în prezent doar un număr neglijabil de mic al acestor substanțe – denumite vitamine
și fără de care viața nu ar putea exista. Printre bolile nutriționale directe amintim
toate afecțiunile cronice și bolile tip carențe (deficiențe). Aceste boli se dezvoltă
foarte lent și în mare secret. Atât timp cât boala nu a atins stadiul final și organele s-
au oprit din funcționare, persoana se consideră sănătoasă. În cazul unei deficiențe de
vitamine parțiale sau mixte, boala nu apare, dar simptome specifice unei anumite
avitaminoze sunt descrise în cărțile de medicină; de multe ori, apar suferințe care nu
sunt ușor de explicat.
Bolile digestive indirecte sunt bolile infecțioase. În organismul omenesc trăiesc multe
varietăți de microbi care în circumstanțe normale aduc servicii utile organismului și
care sunt controlați de anumite celule specializate (diferențiate) și se supun
comenzilor acestora. Dar datorită nutriției greșite, celulele degenerate și emaciate
sunt atât de slăbite, încât în virtutuea Legii Supraviețuirii microbii și-o ”iau în cap” și
se eliberează de controlul celulelor, se revoltă împotriva stăpânilor și devin patogeni,
producând bolile infecțioase atât de bine-cunoscute. Uneori, armata invadatoare a
microbilor, care ar fi fost confruntată cu o opoziție irezistibilă într-un organism
sănătos și ar fi fost distrusă dintr-o dată, nu întâlnește nicio opoziție într-un organism
slăbit și produce o infecție specifică.
În al doilea volum ar cărții mele în limba armeană, am devotat un spațiu considerabil
problemei bolilor infecțioase, pentru examinarea cărora am analizat anumite porțiuni
din primul volum al tratatului de ”Anatomie Patologică și Patogenezia Bolilor Umane”
scris de eminentul om de știință rus I.V. Davydovsky, publicat în 1956. Prin
intermediul a numeroase fapte, autorul dovedește că nu microbii în sine sunt vinovați
de provocarea bolilor infecțioase, ci proasta condiție a corpului omenesc, declinul
puterii sale imunitare. Dar din nefericire, Davydovsky, ca toți dependenții de
mâncare, nu este în stare să explice cum putem restabili imunitatea corpului, dar și
mai bine, cum să prevenim declinul acesteia.
Frica de microbi a înfricoșat atât de mult oamenii încât pentru a scăpa de ei au recurs
la cele mai periculoase măsuri și cu toate acestea, au obținut rezultate inverse.
Gătitul mâncării pentru evitarea microbilor este una dintre greșelile fatale ale științei
medicale. Nu putem extermina microbii de pe suprafața pământului. Ei sunt găsiți
pretutindeni, vor exista întotdeauna și pot intra în organismele noastre prin diferite
canale. În mod special, prin gătitul mâncării ne slăbim rezistența propriilor celule și
apoi distrugem în hrana noastră exact acele antibiotice naturale destinate de natură
în lupta împotriva microbilor. Chiar și doctorii care sunt dependenți de mâncarea
gătită pot confirma faptul că multe vitamine, distruse de foc, au proprietăți anti-
bacteriene. De aceea animalele care sunt hrănite cu resturi de la oameni sunt atinse
de aceleași fel de boli infecțioase ca și oamenii.
Celulele canceroase sunt rezulatul direct al mâncării degenerate
Mulți dintre consumatorii hranei gătite sunt înclinați să creadă că hrănirea omului cu
mâncare gătită secole la rând a determinat obișnuința acestuia cu ea și că ar putea
suferi dacă începe să mănânce imediat hrana crudă. Cu alte cuvinte, dacă am umplut
motorul mașinii cu gunoaie și benzină de calitate inferioară o perioadă mai lungă de
timp, motorul s-a obișnuit deja cu ea și ar fi pericol de distrugere dacă am înlocui
benzina murdară cu una curată.
Întâi de toate, o perioadă de câteva mii de ani nu se poate compara cu peste 1,5
miliarde de ani în care strămoșii noștri au trăit și s-au dezvoltat exclusiv cu hrană
crudă. Mai mult de asta, omul nu s-a obișnuit cu hrana gătită, fapt dovedit de
existența atâtor boli și suferințe, care dispar atunci când organismele se re-întorc la
funcțiile lor normale, odată ce omul se reîntoarce la hrana nepreparată termic.
Este adevărat că prin legile evoluției organismele noastre încearcă să se adapteze la
alimentele pe care le primesc, dar nu în modul în care oamenii își imaginează. Acei
constituienți nutritivi ai alimentelor care sunt esențiali pentru procesele complicate și
pentru funcțiile majore specializate ale celulelor sunt ușor distruși sub influența
focului. De aceea, alimentele considerate nutritive de către cei care mănâncă gătit
nu au constituienți esențiali, dar aduc în schimb un aport abundent de proteine,
grăsimi și carbohidrați, de câteva ori mai mult în exces față de necesarul celulelor.
Fiind continuu deprivate de constituienții nutritivi esențiali pentru realizarea funcțiilor
lor mai înalte, celulele fie nu-și ating dezvoltarea completă și specializarea, sau după
ce le ating, își pierd aceste abilități de a le îndeplini. După câțiva ani de privațiuni și
rezistență, vine o zi în care una dintre cele câteva miliarde de celule, complet
deprivată de abilitățile sale native, este eliberată de mecanismele ce limitează
creșterea celulară. Și atunci, această celulă se separă de viața comună, devine
autonomă și începe să devoreze în mod avar materialele din care sunt create
țesuturile, precum și cele aflate în fluidul inter-celular în cantități mari, întrucât sunt
respinse de celelalte celule, fiind în mare exces față de nevoile lor – dar care sunt
intens lăudate de biologii iubitori de gastronomie – proteinele (în special proteinele
animale), grăsimile și substanțele azotate. După ce această celulă crește la o viteză
alarmantă, fără control și sfidătoare, celula începe să se multiplice într-o manieră
dezordonată pentru a forma o masă îngrozitoare, o nouă creatură vie, care în cursul
creșterii distruge totul în jurul ei și într-o bună zi, distruge chiar edificiul în care se
află, corpul omenesc. Numele acestei noi creaturi este cancer. Este un adevărat copil
al mâncării gătite, o dovadă vie a modului în care celulele sunt ”adaptate„ la
structura alimentelor pe care le consumă.
Când viața a apărut pentru prima oară pe planeta noastră, natura a avut la dispoziție
cele mai elementare materiale de construcție (proteine, grăsimi și carbohidrați) din
care a reușit să creeze cu success primele organisme uni-celulare. Așa cum prin
simpla adăugare a unui cilindru, a unui aparat sau unui mic detaliu un inginer
reușește să adauge o funcție nouă fabricii sale, la fel și natura, prin adăugarea unui
nou constituient la materialele de construcție (corpuri vegetale) a adăugat o nouă
funcție unui organ animal. Această sarcină migăloasă a ținut natura ocupată timp de
1,5 miliarde de ani, perioadă în care și-a dezvoltat materialele ”crude” de la
bacteriile obișnuite până la fructele pe care le cunoaștem astăzi, și prin intermediul
dezvoltării materialelor vegetale și simultan cu evoluția lor, s-au dezvoltat și
organismele animale uni-celulare care au creat minuni de perfecțiune precum omul,
exact la fel cum omul a dezvoltat propriile unelte, prima mașină cu aburi și le-a
transformat într-un reactor nuclear complicat.
Din nefericire, după descoperirea focului, evoluția naturală a omului s-a oprit, și ceea
ce este mai rău, a regresat în mod uriaș. Focul și alte mijloace ridicole de degenerare
inventate de omul civilizat au distrus toate proprietățile superioare nutritive
depozitate miliarde de ani în alimentele naturale și în consecință, în celulele animale
și le-a reîntors către tipologia lor primitivă, dar cu prerogativul uriaș de a servi drept
sursă pentru materialele de construcție ce servesc la creșterea fără scop a celulelor
canceroase. Celulele canceroase sunt adevărate specimene de celule primitive.
Pentru biologii miopi materialele de construcție pentru corp sunt proteinele, cu alte
cuvinte piatra și cărămizile folosite în structurile obișnuite. Nu sunt interesați în
diferite alte tipuri de ”mortaruri” și alte detalii indispensabile pentru construcția unei
fabrici complicate, și care nu există într-o friptură sau un grătar.
În al doilea volum al cărții mele în limba armeană am devotat aproape 300 de pagini
pentru examinarea problemei originii cancerului. În acest scop am revizuit un tratat
important al unui microbiolog american faimos, E.V Cowdry intitulat ”Celule
canceroase” (1955) considerat cel mai exhaustiv dintre variatele studii asupra
subiectului și în care sunt colectate toate studiile importante, datele, opiniile și
concluziile publicate de numeroși oameni de știință bine-cunoscuți. Pe baza datelor
de cercetare obținute de către microbiologi, am dovedit că celulele canceroase își au
originea în deficiența constituienților nutriționali superiori și a super-abundenței
acelor materiale ”comune” de construcție care încurajează creșterea fără scop a
celulelor.
Dependența de mâncarea gătită este cel mai periculos dintre toate viciile
Cititorul se poate întreba în mod natural de ce nici unul dintre cei mai eminenți
oameni de știință și profesori nu observă acest adevăr simplu și de ce nimeni nu ne
spune că obiceiul de a mânca hrană gătită este ne-natural și periculos. Motivul este
că întreaga omenire este dependentă de hrana gătită și hrana gătită a orbit pe toți.
Nimeni nu realizează că mâncatul hranei gătite este un viciu și cu atât mai mult, cel
mai groaznic dintre toate. Nu este vorba despre pofta față de o anumită substanță, ci
de suma totală a tânjelii după mii de substanțe (și ce substanțe ”minunate” și
”dezirabile” sunt toate!). Mai mult, mâncătorii de hrană gătită miopi văd bogăție și
excelență în multitidinea combinațiilor alimentelor gătite, exact această multitudine
dând naștere unei mulțimi la fel de mari de leziuni, a căror reflexie poate fi regăsită
în larga varietate de boli răspândite în lume.
Omul capătă dependență de acele substanțe care conțin otrăvuri precum ceaiul,
cafeaua, cacaoa, tutunul, alcoolul, opium-ul, cocaine, morfina etc. Pofta intensă
pentru aceste substanțe este stimulată de otrăvurile corespunzătoare acumulate în
organismul omenesc. Mâncarea gătită produce o largă varietate de otrăvuri care, în
cursul timpului, sunt depozitate în diferitele părți ale organismului, precum în pereții
venelor și capilarelor, în articulații, în centrul celulelor adipoase și pretutindeni în
corp. Exact precum pofta de heroină a unui drogat nu apare din nevoia normală,
fiziologică a corpului, la fel și dorința pentru mâncarea gătită, senzația percepută de
foame, nu reprezintă cererea normală a corpului, ci mai degrabă cererea
dependenței lui. Este expresia impulsurilor care sunt stimulate de otrăvurile colectate
în organismul uman; este cererea bolii care s-a cuibărit în corp, cererea celui mai
mare dușman al omului.
Acest viciu teribil este introdus în corpul fiecărei ființe umane, chiar de către proprii
părinți, imediat după naștere. De aceea, din momentul în care copilul începe să
devină conștient și să vorbească, dependența de hrana gătită este deja bine instalată
și din acel moment și până la finalul vieții sale el consideră hrana gătită drept dieta
sa normală și are pofte intense pentru ea, considerându-le nevoile sale fiziologice;
este ceea ce el consideră greșit drept ”foame” reală.
Dorința pentru hrană gătită nu este FOAME
Când un mâncător de alimente gătite încearcă să se hrănescă exclusiv cu alimente
naturale, precum mierea, nuci, grâne, fructe și legume crude și nu mai are poftă
pentru nici una dintre aceste alimente crude, înseamnă că nevoile naturale ale
corpului său sunt momentan împlinite și el este plin. Dacă mănâncă hrana gătită,
chiar dacă a mâncat deja de câteva ori mai mult decât avea nevoie din alimente, el
se comportă ca și cum n-ar fi mâncat nimic și simte o poftă intensă pentru un fel de
mâncare din carne, bogat și apetisant. Aceasta nu mai este ”foame”. Este o iritație
produsă de otrăvurile care au fost depozitate în corp și care acum cer noi doze de
otravă. Este plângerea demonilor ascunși în interior, ce solicită noi instrumente
pentru a face bucăți corpul omenesc. Consumatorul de alimente crude cu voință
puternică aude această plângere zile întregi – dar o ignoră cu întregul sufletul și nu
face nici cea mai mică concesie.
Mâncarea gătită forțează organele omenești să lucreze la de trei până la
patru ori mai mult din capacitatea lor normală
Toate organele corpului omenesc au niște rezerve naturale de energie tip depozit. În
mod obișnuit, ele lucrează la un sfert din potențialul lor, păstrând restul de energie
pentru folosință în caz de urgență sau la bătrânețe. Astfel, în circumstanțe
”normale”, inima bate de circa 70-72 ori pe minut (în timp ce la un consumator de
alimente neprocesate termic este de 58-62 pe minut) și doar în circumstanțe
excepționale poate ajunge la 200 de bătăi pe minut. În timpul respirației normale
intră și ies 500 centimetri cubi de aer din plămâni, dar în eforturi respiratorii speciale
putem respira până la 3700 cc.
Consumatorul de alimente neprelucrate termic își folosește organele digestive la un
sfert din capacitea lor potențială, iar ca rezultat, aceste organe nu sunt niciodată
supraîncărcate sau obosite. Consumatorul de alimente gătite, pe de altă parte, după
stimularea apetitului prin intermediul reflexelor condiționate, mirodeniilor iritante,
aperitivelor și altor stimulente absurde, își umple stomacul într-o atare manieră încât
organele digestive sunt forțate să-și folosească întreaga capacitate de rezervă
energetică, și chiar așa de multe ori sunt incapabile să facă față solicitărilor la care
sunt supuse. De multe ori persoana este forțață să scoată hrana îngrozitoare pe
aceeași parte pe care a introdus-o sau să o expulzeze din intestine cu purgative. În
mod suprinzător, aceste acte îngrețoșătoare nu sunt considerate neobișnuite de un
mâncător de hrană gătită termic.
La supraîncărcarea organelor digestive multe alte organe încep să lucreze intensiv,
precum inima, ficatul și rinichii. Munca adițională la care sunt acestea supuse le
obosește curând și le scoate din funcție prematur. Nu este o surpriză rezultatul care
constă în scurtarea duratei de viață de câteva ori. Prin hrănirea cu substanțe inutile,
dăunătoare și otrăvitoare, cel dependent de hrana gătită își satisface poftele, în
schimb își paralizează activitatea stomacului și creează pentru sine o iluzie de
satisfacție, în timp ce toate celulele corpului gem de foame, datorită lipsei de
nutrienți esențiali. Stomacul unui consumator de hrană crudă se odihnește mai tot
timpul și chiar în cea mai mare parte a timpului este gol, dar corpul lui se simte plin
și satisfăcut în adevăratul sens al cuvântului.
Când un consumator de hrană gătită se decide să schimbe spre mâncarea
nepreparată termic, la început nu se simte satisfăcut, indiferent de cât de mult
mănâncă. De obicei, în loc să se simtă fericit, dependentul de mâncare gătită se
simte nemulțumit de starea lui. După părerea sa, motivul acestei stări continue de
foame ar fi faptul că alimentele pe care le consumă au o valoare nutrițională mai
scăzută și nu sunt ”mâncare”. Există o neînțelegere cumplită. Din contră, tocmai
aceste alimente sunt nutritive și complet echilibrate. Celulele corpului au suferit ani
de zile ca urmare a lipsei lor. Capacitatea organelor digestive omenești corespunde
compoziției alimentelor și aranjamentului constituienților lor. De aceea stomacul le
primește fericit, le înmoaie rapid și le trece în intestine fără prea mare întârziere, iar
celulele la rândul lor, care erau slăbite și emaciate de foame, la absorb avide și cer
din ce în ce mai multe.
Celulele bolnave sunt vindecate, cele emaciate se recuperează, cele inactive își
recapătă vitalitatea. Celulele adipoase, pe de altă parte, încep să se topească (prin
înfometare), acumularea de otrăvuri dispare treptat și apa inutilă din țesuturi este
eliminată. Celulele normale, active, iau locul acelor celule ”puturoase” care erau
îngrășate de indolență și inactivitate. Pierderea rapidă în greutate a corpului este un
semn sigur al recâștigării sănătății și vigorii.
Acest lucru ar trebui să umple inima unei persoane de bucurie și fericire. Pentru că
acei nutrienți se răspândesc imediat în corpul său și îi aduc sănătate, putere, vigoare
și energie. Este prima oară în viața lui în care deși toate organele și glandele obțin o
porție copioasă de nutrienți, ele sunt în stare să lucreze confortabil și cu ușurință.
Chiar dacă într-o zi persoana consumă o cantitate mai mare de hrană crudă decât are
nevoie organismul, sau sunt în stare intestinele și celulele să absoarbă, stomacul nu
o va refuza sau nu-i va produce o senzație de greață, declanșând vărsătură în forță.
Ci mâncarea în exces față de nevoile sale nu va sta în stomac pentru a produce
putrefacție; nici nu se va transforma în otrăvuri și să cauzeze tulburări intestinale. În
loc de asta, fără să fie digerate, ele vor fi trecute din stomac în intestine și apoi vor
părăsi corpul prin materiile fecale în aceeași zi, în timp ce intestinele și sângele se
vor încărca de nutrienți bine echilibrați.
După o perioadă, să încerce numai să mănânce câteva înghițituri de mâncare gătită.
Stomacul va refuza indignat acele substanțe stranii și nedorite. În ciuda plăcerii
extreme pe care o percepe gura, înghițiturile vor stagna în stomac timp îndelungat,
apoi vor acționa ca un blocant al apetitului și vor paraliza cursul normal al activităților
digestive. Dar un mâncător de hrană gătită este foarte mulțumit și fericit cu starea
lui, pentru că-și satisface poftele, își umple stomacul și are senzația de ”plin”. Omul
care realizează valoarea hranei nepreparate termic se îngrozește de situația în care
se află. El înțelege complet că nutrienții din alimentele crude sunt cei care hrănesc
corpul, în timp ce cadavrele care vin de pe foc sunt mai degrabă combustibili și surse
de diferite otrăvuri și boli.
Hrana umană ar trebui să fie constituită dn celule vii și nu din cadavre de
celule moarte.
Alimentele echilibrate conțin celule vii. Corpurile plantelor, după ce părăsesc
pământul, rămân vii pentru perioade lungi de timp. Un boboc de trandafir continuă să
înflorească într-un vas, în timp ce semințele încolțesc atunci când sunt plantate la ani
de zile după ce au fost adunate. Dar celulele animalelor omorâte sau cele din laptele
îndepărtat din corpurile lor mor imediat și încep să se dezintegreze, transformându-
se în otravă. Gătitul le schimbă în ceva cu adevărat îngrozitor. A considera proteinele
animale ca fiind superioare proteinelor vegetale este cea mai nefericită eroare de
judecată, o dovadă manifestă a miopiei biologilor adoratori ai cărnii. Dacă admitem
faptul că organismul animal primește proteinele vegetale și le transformă în nutrienți
echilibrați, atunci carnea animalelor precum vulpile, lupii, câinii, pisicile și tigrii care
se hrănesc cu aceste proteine ”echilibrate” ar trebui să aibă cea mai înaltă valoare
nutritivă; în timp ce caracterul toxic al cărnii acestor animale este atât de evident
încât nici cei mai înfocați carnivori nu îndrăznesc să o consume.
Biologii ce sunt îndemnați de propriile predilecții personale să caute avantaje
speciale în carne, pentru descoperirea așa numiților amino-acizi esențiali, nu au luat
în considerare faptul că acești amino-acizi se formează tocmai din cele mai obișnuite
ierburi consumate de animale. Prin ce reguli ale științei are organismul vacii
capacitatea de a fabrica amino-acizi din cele mai ordinare ierburi și buruieni, și de ce
organismul omului nu ar avea această capacitate, de a prepara aceleași componente
din alimentele vegetale de calitate nutritiv superioară? Cum reușesc milioane de
budiști să trăiască în absența amino-acizilor furnizați de carne?
Miopia este cel mai mare defect al științei medicale
Cea mai mare greșeală a biologilor dependenți de hrana gătită este miopia lor. Ei
inchid ochii acelor rele care le apar neglijabile și nu prevăd consecințe serioase ce
rezultă mai devreme sau mai târziu din cauze aparent minore. Să ne ilustrăm această
declarație cu câteva exemple. Felurile de mâncare gătite, în special cele cu carne,
sunt pline de otrăvuri. Nimeni nu observă otrăvirea cronică ce se produce
imperceptibil tot timpul și chiar atunci când drept rezultat al otrăvirii ficatul, inima
sau rinichii sunt afectate ulterior, disfuncția lor este atribuită unor cauze
”necunoscute”. Când otrăvirea este severă și este însoțită de diaree și vărsături, este
considerată o tulburare digestivă. Prin ”indigestie” sau ”toxi-infecție alimentară” se
înțelege doar starea care afectează întregul organism și amenință victima cu moarte
imediată. Câte vieți inocente nu sunt sacrificate în acest fel!
Oamenii nu văd mizeria ce trece în arterele și venele lor din mâncarea introdusă
zilnic, și cum se depun straturi după straturi pe pereții vaselor, îngustând trecerile și
blocând brusc circulația sângelui, într-o bună zi – circumstanță considerată de cei
miopi drept ”neașteptată”.
Oamenii nu observă presiunea uriașă exercitată de apele de la o inundație care
apasă pereții unui baraj. Dar atunci când barajul, care a rezistat și s-a clătinat mult
timp sub impactul apelor cedează, cauza demolării sale este pusă pe seama
pietricelei accidental aruncate de un copilaș. Deja am discutat despre concepția
corectă pe care un consumator de alimente crude o are despre cauza cancerului.
Împotriva acesteia, cei 400 de ”agenți carcinogenetici” prezentați nouă de către
oamenii de știință, dependenți de mâncarea gătită, printre aceștia aflându-se și
iritațiile mecanice sau fumul de țigară, nu au un efect mai mare decât acea pietricică
aruncată de un copil.
Fiecare organ are milioane de celulele ce colaborează și prin care este îndeplinită
funcția acelui organ. Când nutriția impusă celulelor este lipsită de anumiți
constituienți esențiali, celulele încep să-și piardă vitalitatea și să se îmbolnăvească.
Rezervele de energie intră și ele în acțiune, dar și ele sunt curând epuizate. Atâta
timp cât organul își îndeplinește funcția, într-un fel sau altul, oamenii miopi nu văd
becul roșu; dar când organul nu-și mai poate îndeplini sarcinile, ei spun că acesta
este bolnav și recurg la medicamente. Dar este posibil ca o pastilă sau o doză de
otravă să poată înlocui constituienții nutritivi din alimentele care au fost arse în foc
ani de zile și să ajute celulele bolnave să-și reia capacitatea pentru munca lor
specializată?
După ce stau în tractul digestiv zile întregi, cantitățile de carne, ouă, unt și brânzeturi
încep să putrezească și produc inflamația intestinelor, simptomul cel mai obișnuit al
acesteia fiind diareea. Dar când un copil are un episod de diaree, vina este pusă pe
coaja de la fructe descoperită nedigerată în scaune. Nimeni nu se întreabă cum ar
putea coaja fructelor să producă inflamație în intestinele unui copil, în condițiile în
care aceasta nu putrezește și nu se descompune ci părăsește corpul neschimbată în
câteva ore după ce a fost introdusă. Întreaga tragedie rezultă din faptul că oamenii
privesc alimentele precum ouăle, carnea, untul și brânza drept ceva normal și
esențial, iar fructele ca pe ceva secundar, care pot fi mâncate sau nu. Uneori, se
consideră chiar că este necesar să se interzică copiilor consumul de fructe, pentru a
”nu-i deranja la stomac”.
Greutatea unui consumator de mâncare gătită nu poate fi considerată drept
un criteriu de sănătate. Obezitatea este cea mai periculoasă boală.
Atâta timp cât organismul uman este în stare să reziste la dieta nenaturală și să-și
continue lupta împotriva ei, diferite tulburări încep să se manifeste, precum lipsa
apetitului, indigestii, gastrite și alte tulburări gastrice, colite și așa mai departe. Toate
acestea sunt expresia evidentă a luptei organismului de a-și folosi toate mijloacele de
care dispune pentru a neutraliza efectele nocive ale dietei nenaturale și a elimina din
interior substanțele otrăvitoare produse de ea. Pacientul începe să piardă din
greutate și apoi încearcă să se ”întărească” prin introducerea de mese ”nutritive”.
Ziua în care organismul este într-un final învins și își oprește lupta este cea în care fie
omul își spune la revedere de la lumea asta, sau dimpotrivă, apetitul lui crește și el
începe să mănânce fără oprire, să digere bine și să se îngrașe ”pentru a-și recăpăta
sănătatea și vigoarea”. Cu alte cuvinte, ziua în care organismul uman abandonează
lupta el ”se adaptează” la dieta nenaturală și se pune fundația uneia dintre cele mai
periculoase boli ale oamenilor – corpolența nenaturală.
Sub presiunea dietei nenaturale, corpul este forțat să se adapteze și să permită în
interior acumularea a diferite substanțe nocive, produse de această dietă. Se
formează depozite de grăsimi, acid uric și derivații acestuia, de colesterol, de săruri
obișnuite, lichid în exces, calculi, formațiuni sciroase, tumori, celule inactive și
parazitare, celule gigante multinucleate (polikariocite), celule cu nuclei
supradimensionați (megakariocite) etc. Uneori, aceste celule ating de sute de ori
mărimea unei celule normale, dar le lipsește capacitatea de a face orice fel de
activitate utilă.
Toate aceste monstruozități se acumulează în corp și îi creează omului iluzia de
sănătate și putere, în timp ce el suferă, în realitate de o emaciere gradată. Mușchii lui
devin subțiri și slăbiți, numărul celulelor sale specializate și active se micșorează, iar
organele sale încep să se degradeze. O persoană ”bine-făcută”, robustă, cu fălci
proeminente, cu brațe uriașe, cu mâini îngroșate și straturi de grăsime care atârnă –
și lumea este plină de astfel de persoane – nu este în realitate decât un schelet
acoperit cu piele. Un astfel de om și-a încărcat mușchii slăbiți și emaciați cu
manșoane de grăsimi, pe care le hrănește continuu și le poartă pretudindeni după el.
Dar ciudat vorbind, oamenii aceștia discută despre cât de sănătoși, viguroși și
puternici sunt. Sunt atât de mândrii de cât de ”bine-făcuți” sunt încât de câte ori se
aduce discuția despre slăbire, ei bat în lemn sau spun ”Facă-se Voia Domnului” dar n-
ar renunța la un gram din mult-iubita lor grăsime. Am putea umple zeci de volume cu
exemple de atare miopie și lipsă de viziune.
Nici un medicament nu poate înlocui materialele ”crude” distruse de foc
Toate medicamentele folosite sunt simptomatice. Cu alte cuvinte, ele servesc drept
paliative pentru a ușura temporar starea pacientului și a ascunde simptomele bolii. În
nici un caz ele nu pot înlocui nutrienții cruzi distruși în oalele și tigăile de gătit. Mulți
oamenii de știință interzic folosirea medicamentelor. În Anglia, după o cercetare
dificilă și îndelungată de patru ani jumătate, pe un eșantion mare de populație de o
condiție bună, biologii de la Packham au concluzionat că doar 9% dintre oameni se
bucurau de o stare bună de sănătate; toți ceilați 91% erau bolnavi, deși nu mulți erau
conștienți de bolile de care sufereau. După tratamentele clinice indicate, concluziile
au fost fără excepție faptul că toate bolile au răspuns la tratament, dar acestea au
fost urmate de o deteriorare marcată a stării generale de sănătate a persoanelor.
Aceasta însemna că medicamentele au ascuns, mai degrabă, simptomele de boală,
în timp ce efectele lor secundare s-au adăugat organismului deja slăbit, pentru a-i
agrava și mai tare situația. De aceea, oricine dorește să nu se îmbolnăvească, sau
dacă deja este bolnav, să-și recâștige sănătatea, nu trebuie să-și pună speranțele în
medicamente; ci mai degrabă are nevoie să se restrângă în a consuma alimente
nenaturale și medicamente și să trăiască în concordanță cu legile naturale ale
consumului de alimente nepreparate termic.
Aceasta este calea adevărată, sigură și științifică, în timp ce terapia medicamentoasă
este, pentru a-l cita pe Bircher-Benner doar ”decepție și înșelătorie”. În opinia mea,
poate fi numită mai degrabă o iluzie și o auto-înșelare. Nietsche și-a numit
medicamentele ”șfichiurile biciului”. Doctorii se pot convinge ușor de adevărul
declarațiilor mele, împărțind pacienții din spital în două grupe egale, tratând un grup
cu ajutorul medicamentelor și mâncării gătite și celălalt doar cu alimente
nepreparate termic, și apoi să compare rezultatele celor două. Acesta ar fi testul de
bază și decisiv, altminteri, orice argument împotriva hranei crude va continua să fie
fără valoare. Să ne ilustrăm declarațiile cu câteva exemple din terapia
medicamentoasă simptomatică.
Durerea este un semnal despre faptul că organismul este în pericol, este un strigăt
de ajutor al organismului. Dar în loc să eliminăm pericolul, noi amorțim nervii care
transmit senzația de pericol către creierul nostru și reducem la tăcere vocea lor cu o
doză de otravă. Între timp, boala își continuă evoluția inevitabilă, agravată și de
efectele secundare ale medicamentului. Și un alt exemplu: când lumenul arterelor
noastre se îngustează în tot corpul, rezultă o creștere a presiunii sângelui. Dar în loc
să ne curățăm vasele de sânge de acele depuneri, folosim otrăvuri pentru a stimula
acei nervi care sunt capabili să lărgească lumenul arterial. Atâta timp cât efectul
otrăvii durează, sângele circulă prin vase, dar acestea sunt din ce în ce mai slăbite,
inclusiv de efectul medicamentelor folosite.
Nu există nici un medicament care să nu aibă un efect nociv asupra organismului
omenesc. Dar numai în ultimul timp câteva mici publicații au început să se preocupe
de acest subiect. Una dintre ele ”Reacții ale terapiei medicamentoase” (1955) de dr.
Harry L. Alexander, profesor emerit de medicină clinică, Washington University
Medical School, ne oferă foarte multe informații utile. Desigur, utilizarea generală a
medicamentelor este responsabilă pentru complicațiile și reacțiile care ucid imediat
victima sau declanșează apariția unor boli serioase. Dar chiar și așa, doar una într-o
mie de astfel de complicații este înregistrată, cele mai multe rămân ascunse sub
tăcere.
S-a stăbilit că fiecare dintre cele 350.000 substanțe folosite pentru pregătirea
medicamentelor este capabilă să producă complicații. Dar dintre ele, cele mai
periculoase sunt penicilina, aureomicina, streptomicina, compușii de mercur,
medicamentele din grupul sulfonamidelor, digitalicele, vaccinurile, serurile,
vitaminele sintetice (tiamina, niacina), cortizonul, extractele hepatice, insulina,
adrenalina și multe alte medicamente uzual folosite.
Este important să oferim acestei chestiuni o considerare specială. Vitaminele
sintetice și extractele organice, prin care oamenii își înlocuiesc constituienții nutritivi
și produsele arse în bucătărie, ucid o persoană cu viteza luminii, adesea la 5 minute
de la intrarea în corp. În 1951, 324 milioane și în 1952, 350 milioane de grame de
penicilină au fost injectate în sângele oamenilor pentru a înlocui antibioticele naturale
care au fost arse și distruse în bucătărie.
După introducerea în corpul omenesc, medicamentele omoară mii de oameni, uneori
în primele 5-10 minute, prin anafilaxie, în timp ce alte zeci de mii devin afectați de
diferite boli, dintre care menționăm urticarii, dermatite, eczeme, purpură, astm
bronșic, poliarterită, ciroză hepatică, icter, nefrită, nefroză, anemie aplastică, scabie
și alte boli.
Oamenii aleg să fie orbi la responsabilitatea pe care o au medicamentele în
producerea deceselor și bolilor și blamează în schimb super-sensibilitatea
organismului. Dar ce cauzează această super-sensibilitate este ținut complet în
tăcere.
Bieții mei copiii erau afectați de astfel de boli și probleme ale pielii de câteva ori pe
an. Întotdeauna am încercat să căutăm cauzele în mâncarea pe care o consumau, în
timp ce medicii care ne dădeau pungi de medicamente nu ne-au spus un cuvânt
despre pericolele substanțelor prescrise. Ca și milioane de alți oameni, am crezut că
medicamentele erau pentru vindecarea oamenilor, nu pentru îmbolnăvirea lor.
Odată, ambii mei copii au dezvoltat icter în aceeași zi. Am fost luați prin suprindere,
pentru că știam că icterul nu era totuși o boală contagioasă care să-i afecteze pe
amândoi, în același timp. Astăzi, nu mai pot face nimic pentru a-mi opri mustrările de
conștiință, decât să-i avertizez și pe alți părinți de pericolele medicamentelor.
În prezent este trist să observăm cum cele mai periculoase medicamente sunt
popularizate cu ajutorul unor cântecele ușurele și imagini atractive, ca și cum ar fi
ceva benefic de consumat în fiecare zi. În anumite țări, medicina și farmaciile s-au
transformat în mari concerne de comercialism și profit.
Mâncarea hranei nepreparate termic va termina imediat utilizarea medicamentelor
de orice fel, pentru că în absența bolilor nu vor mai fi necesare medicamentele. Bolile
sunt produse de către degenerarea alimentelor; bolile pot fi vindecate doar prin
corectarea dietei nostre. Toate încercările de a vindeca boli prin intermediul
medicamentelor sunt foarte periculoase, experimente inutile destinate eșecului.
Consecințele lor deplorabile ne sar în față continuu.
Își fac apariția noi tipuri de boli, suferințele ușoare sunt înlocuite de unele mai
serioase. Ca rezultat, oamenii prepară continuu noi feluri de seruri și vaccinuri,
descoperă antibiotice din ce în ce mai puternice și treptat, se implică într-un labirint
de erori, complicații și dezastre.
O schimbare fundamentală și fără precedent este necesară în domeniul științei
medicale. Toți medicii onești și cu spirit civic au nevoie să se ridice și să devină activi
pentru a preveni distrucția materiei prime crude destinate pentru alimentarea uzinei
corpului omenesc.
În opinia celor miopi, alimentația crudă este o reîntoarcere la o viață primitivă, ca a
omului preistoric. De fapt, nu există o agresiune mai mare la adresa civilizației decât
gătitul și prelucratul alimentelor. Cei care consumă alimente crude scapă de
suferințele produse de așa-numitele boli ale civilizației și refuză să folosească
progresul tehnic al civilizației drept mijloc de distrucție al purității materialelor crude
ale oamenilor. Nimeni nu refuză să vorbească la telefon, să călătorească cu avionul și
să-și mențină fructele proaspete în frigider.
De secole, oamenii au fost atât de orbiți și ignoranți încât au considerat întotdeauna
mâncatul hranei gătite drept ceva natural. Iar acum, când aud pentru prima oară de
mâncarea nepreparată termic, ei o consideră ceva straniu și curios, când în realitate
tocmai degenerarea alimentelor naturale prin gătit este cea ne-naturală, stranie și
ciudată – și va fi înregistrată ca atare în istorie drept cea mai mare prostie comisă de
Homo sapiens.
Hrana gătită și terapia medicamentoasă duc rasa umană către anihilarea
finală
Multe specii de animale uriașe au locuit cândva pământul și au dispărut complet ca
urmare a condițiilor adverse de mediu. Astăzi, omul își creează astfel de condiții
adverse cu propriile sale mâini, și într-o bună zi va dispare de pe fața Pământului.
Paralel cu procesul de degenerare al alimentelor, există o creștere în varietatea și
frecvența diferitelor boli. Înainte de trecerea a mai multe generații, oamenii vor muri
de boli cardio-vasculare sau cancer înainte de a atinge vârsta pubertății și fără a fi
avut oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de procreere. Pe baza vitezei alarmante
a creșterii bolilor în ultimele decenii, este ușor de prevăzut viitorul, dacă oamenii
persistă în nebunia lor.
Oamenii de știință care indică beneficiile mâncatului alimentelor gătite și ale terapiei
medicamentoase sunt precum negustorii care, aflați sub amenințarea falimentului,
sunt fericiți să-și numere bănuții, închizând ochii la milioanele de pierderi care se află
în fața lor. Rezultatul final al oricărei afaceri este vizibil pe bilanțul la final de an.
Haideți să vedem ce beneficii și avantaje a obținut omul civilizat ca urmare a
descoperirii gătitului și medicinei, comparativ cu cele pe care le au miliardele de
diferite alte animale. Nici unul, dacă luăm în seamă faptul că el este cea mai perfectă
ființă de pe acest Pământ și cu toate acestea, este supus mai multor boli decât
oricare altă creatură a lui Dumnezeu.
După descoperirea vitaminelor, omul ar fi trebuit să aibă înțelepciunea de a percepe
că prin gătit el distruge în alimentele naturale exact acești constituienți fără de care
își grăbește sfârșitul. Ar fi trebuit să oprească risipa și să păstreze integritatea
alimentelor naturale, nu să le degenereze. Dar farmecul mâncării gătite este atât de
mare încât acoperă orice tentative de reformă. Dependențele cuceresc știința și își
revendică plata. Între timp, încă agățați de hrana gătită, oamenii încearcă să
penetreze în secretele alimentelor, să recunoască ce constituienți sunt distruși prin
gătit și procesare și apoi să-i înlocuiască prin substanțe sintetice. Nu este o nebunie
să arzi și să distrugi cu propriile mâini acele componente esențiale, să te
îmbolnăvești, să fii pe marginea gropii și apoi să faci tentative inutile de a te salva cu
mijloace iluzorii? Este important să avem în minte că acești constituienți nu sunt
limitați la cele 40 sau 50 de vitamine recunoscute de biologie. Sunt mult mai multe și
nu ne vom putea forma o imagine reală a proprietăților lor calitative și cantitative
multe mii de ani de acum înainte. Să presupunem că într-o bună zi oamenii de știință
vor reuși să recunoască toate varietățile lor. Apoi, pentru a le înlocui cu mijloace
artificiale să prepare mii de medicamente și preparate necesare pentru fiecare
individ – fără a discuta despre costurile prohibitive implicate.
În cercetările realizate pe varietăți separate de fructe, vegetale și grâne, biologii
dependenți de mâncare gătită au dovedit tot ei că aceste alimente naturale au
proprietăți de a vindeca aproape orice fel de boală. Dar oamenii nu doresc să admită
faptul că organismul omenesc se va elibera de boli dacă este hrănit exclusiv cu
alimente naturale din copilărie, în mod continuu. Chiar de la început – gândul
abținerii de la mâncarea gătită nu le permite să gândească clar și cedează locul
dependenței.
Alimentele naturale nu ar trebui utilizate de medici ca mijloace terapeutice
temporare. Ci ar trebui declarate ca fiind unica dietă indicată ființei umane.
Mulți medici progresiști condamnă terapia medicamentoasă. Unii dintre ei sunt atât
de dezamăgiți de rezultatele ineficiente obținute după tratamentul medicamentos că-
și abandonează practica medicală și se dedică studiului problemelor fundamentale
ale profilaxiei. Printre ei se află și celebrul medic elvețian Bircher-Benner, din ale
cărui studii am introdus scurte traduceri în cartea mea în limba armeană. La
începutul carierei sale medicale, Bircher-Benner a devenit atât de deziluzionat de
metodele existente de terapie încât la aflarea datelor despre valoarea nutrițională a
alimentelor, a început să-și vindece pacienții cu ajutorul nutriției naturale, fără nici un
fel de medicament. Curând, un mare număr de pacienți, care fuseseră tratați fără
success de diferiți alți medici din lume s-au îndreptat către sanatoriul său din Zurich
și în scurt timp erau complet vindecați printr-o dietă crudă vegetariană strictă.
Dar Bircher-Benner considera alimentația crudă ca o ”măsură terapeutică”, nu ca
fiind singura dietă potrivită pentru om. Ca și cum un om ar fi fost obligat să se
hrănească cu alimente nenaturale din copilărie și apoi, îmbolnăvindu-se, să fie
vindecat de ”dieta terapeutică” la o vârstă avansată. Dar acest paradox aparent are
motivațiile sale definite. Mai întâi, nu există nimeni în lume, nici măcar cel mai
îndepărtat expert în dieta crudă. Bircher-Benner a realizat că hrana gătită dă
dependență și că dorința resimțită de oameni pentru mâncarea gătită nu este nici
foame și nici o cerere biologică a celulelor.
Ca medic, Bircher-Benner a fost format să vindece bolile care există. Nimeni nu i-ar fi
plătit vreun onorariu și nu l-ar fi luat în serios dacă ar fi susținut public un sistem de
nutriție care ar fi ajutat omenirea să nu se îmbolnăvească.
În momentul de față, există două puncte de vedere opuse cu privire la nutriție. Unul
dintre ele apără dieta crudivoră, celălalt favorizează mâncarea gătită; unul dintre ele
susține vegetarianismul, celălalt preferă dieta cu proteine animale. Știința nu este
politică, totuși. Omul care deține un punct de vedere greșit nu are nici un drept să-și
impună opiniile sale eronate și dăunătoare asupra copiilor inocenți. Apare o nevoie
imperativă în timpurile noastre ca cele două puncte de vedere să fie examinate în
cercurile științifice și culturale internaționale, astfel încât cel greșit să fie condamnat,
în timp ce acela adevărat să fie prezentat publicului și aplicat în practică, în general.
La prima vedere, oamenii simpli care nu doresc să pătrundă în profunzimea
problemei gândesc faptul că idealul alimentației fără foc nu poate fi realizat rapid și
că omul nu este gata să-și abandoneze obiceiurile adânc înrădăcinate. Dar aceasta
este vocea dependenței, nu cea a științei. Știința ar trebui, totuși, să fie separată de
dependență. Este nevoie să recunoască faptul că alimentele crude sunt materiale
reale și complete pentru organismul omenesc, după care cei care doresc să
degenereze materialele crude să fie lăsați să facă ce doresc cu ei și copiii lor.
În primul rând, este nevoie să folosim experiența colectată din consumul alimentelor
crude pentru a ne corecta noțiunile false prevalente în știința nutriției, în
conformitate cu care multe alimente esențiale sunt considerate dăunătoare pentru
oameni, în timp ce acelea cu adevărat dăunătoare sunt recomandate ca fiind
complete. Este important să realizăm că, fără excepție, toate cazurile în care se
interzic alimentele crude celor slăbiți, bolnavi, suferinzilor de afecțiuni ale stomacului
sau altor boli, sunt exact cazurile în care alimentele interzise ar duce la vindecare,
susținere și întărirea pacienților.
În aceste cazuri nu mai este o chestiune de a opri un obicei dăunător. Din contră,
pacientul cere fructe și noi refuzăm să-i dăm; se simte rău cu mâncarea gătită, dar îl
convingem să mănânce mai mult; luăm fructele din mâna copiilor și-i forțăm să
înghită mâncare gătită. Cu alte cuvinte, le grăbim finalul forțându-i să mănânce exact
acele alimente care sunt cauza bolilor și incapacității lor. Corectarea doar a acestei
neînțelegeri ar reduce numărul deceselor premature cu 50%.
Pentru a ne convinge de adevărul acestor declarații nu avem altceva de făcut decât
să testăm alimentele nepreparate termic câteva luni și acest experiment ar trebui
făcut de orice persoană de bun-simț. În acest fel se va pune capăt conflictului dintre
punctele de vedere diferite asupra nutriției.
În lumina alimentației nepreparate termic, principiile de bază ale nutriției nu mai
rămân limitate doar universităților și institutelor de ceretare; ci ele devin subiecte de
importanță primordială pentru omenire. Pentru omul de pe stradă, numele științific a
sute de alimente, formulele lor complicate și descrierile lungi și obositoare ale
proprităților nutritive și presupuselor beneficii pot fi rezumate doar în trei cuvinte:
MÂNCARE CRUDĂ VEGETALĂ sau material crud complet pentru fabrica corpului
omenesc.
Astfel, mâncarea fără foc devine un ideal separate de știința medicinei, un ideal care
nu este explicabil printr-o formulă științifică, ci prin logică, dovezile sale fiind legile de
neclintit ale naturii și rezultatele de bază obținute din experiențele tuturor.
Nu ar trebui să modificăm în nici un fel integritatea materialelor ”crude”
destinate corpului uman
Corpul omenesc este fabrica cea mai perfect și în același timp, cea mai complicată
din lume. Sau cel mai bine ar fi să-l considerăm o lume imensă de fabrici și sisteme,
dar fiind că fiecare celulă privită separate este o fabrică complicată în sine,
constituită la rândul său din nenumărate alte fabrici. Până în prezent, oamenii de
știință au reușit să descopere zece mii de părți în fiecare celulă. Fiecare glandă sau
organ sunt compuse din miliarde de astfel de celule și din combinația acestor glande,
organe, sisteme se formează scheletul și pielea corpului omenesc.
Pentru a-și putea îndeplini funcțiile în mod corespunzător, aceste fabrici și sisteme
foarte complicate au nevoie să fie aprovizionate cu ”materii prime” care să conțină
zeci de mii de substanțe diferite, fiecare având o sarcină specială de îndeplinit în
organizarea generală a corpului omenesc. Toate aceste substanțe sunt construite cu
ajutorul luminii solare și sunt concentrate în organele vegetale. De exemplu, o
sămânță, o frunză sau un bob de porumb conțin în sine toți acei constituienți nutritivi
esențiali organismului animal. Acești constituienți pot diferi în variate plante, în ceea
ce privește compoziția și aranjamentul lor, dar nu contează prea mult, pentru că
după ce sunt introduse în organism sunt scindate și re-sintetizate, proces prin care o
substanță se schimbă într-o altă substanță. Astfel, organismul este în stare să
schimbe cantitățile variaților constituienți în concordanță cu nevoile sale, dar în
absența anumitor elemente chimice, nu este în stare să-l înlocuiască cu altul sau să-l
sintetizeze în interiorul corpului.
De exemplu, n-au fost descoperite în laborator concentrații mari de calciu, vitamine
sau proteine în trifoi, dar tocmai din trifoi și din alte ierburi banale animalele își iau
toate vitaminele și sărurile minerale, și-și construiesc oasele lor masive, carnea și
grăsimea. Cu alte cuvinte, în loc de lapte, unt, brânză, creier, ficat și carne
recomandate de oamenii miopi drept surse de calciu, fosfor, vitamine și proteine
„echilibrate”, ar putea fi recomandat doar trifoiul, pentru că din el își au originea
toate aceste substanțe. De aceea este fără sens, valoare și chiar dăunător să se
pretindă că un anume alimente este bogat într-o anume vitamină, în timp ce altul
abundă într-un anumit mineral, pentru că, în afară de a duce în eroare și a produce
confuzie în oameni, aceste declarații nu servesc nici unui scop.
Principalele funcții ale constituienților nutritivi în organism sunt în număr de trei. În
primul rând, ei sunt materiale de construcție pentru renovarea și construcția
celulelor; apoi ei produc energia necesară pentru mișcarea acelor celule și producția
căldurii în corp și în ultimul rând, ei furnizează celulelor specializate ”materia primă”
necesare pentru activitățile lor productive.
Este imperativ necesar să avem grijă de organismul nostru în același mod în care un
industriaș are grijă de fabrica sa. De aceea, pentru cele trei categorii de operații și
funcții trebuie să furnizăm corpurilor noastre toți constituienții nutritivi necesari, în
mod integral, așa cum există în Natura care ni-i oferă. Altfel, dacă apar deficiențe în
oricare dintre constituienți, acest fapt va avea un efect advers inevitabil asupra
construcției și activității organismului.
Dar cum își tratează corpul omul civilizat al prezentului? El risipește, arde, ucide și
modifică integritatea materialelor crude și apoi își umple stomacul la întâmplare cu
cadavre și otrăvuri, în care au rămas doar câteva mii de substanțe nutritive. În acest
mod, consumul anumitor constituienți depășește necesarul normal al organismului de
mii de ori, în timp ce va exista un deficit corespunzător al altor constituienți.
Din mâncarea gătită, pâinea albă, macaroane, orez, dulciuri, unt și margarină sunt
produse celule incapabile, parazitice cu structură simplă, sub greutatea cărora se
înconvoaie dependentul de hrană gătită. Oamenii de știință pot dovedi că în urmă cu
50, 100 sau 200 de ani, indispozițiile și bolile oamenilor erau însoțite de stare de
pierdere în greutate. În prezent, omul are o putere mai mare de rezistență iar corpul
omenesc a devenit capabil de a rezista alimentelor nenaturale și de a preveni
introducerea unor cantități excesive a acestora prin pierderea apetitului, diaree,
vărsături și alte simptome. Dar în decursul timpului, organismul uman cedează
presiunii hranei degenerate, ”se adaptează” la ea și permite existența unei dolofăneli
exagerate la copii și a unei rotunjimi a fețetelor. Cei supraponderali sunt primii care
prezintă în corp celule simple, lipsite de valoare și inactive, corespunzător structurii
lor. De aceea în prezent nu mai găsim oameni subțiri și lumea este plină de
corpolență și urâțenie nenaturală.
Astăzi, mulți copii se nasc cu o povară îngrozitoare de celule inactive și lipsite de
valoare. Părinții lor, în simplitatea gândirii pe care o au, sunt mândrii de dolofăneala
copiilor și rotunjimea fețelor lor. Dar această suprapondere de dimensiuni enorme îl
va îngrozi pe cel ce-i înțelege adevărata natură. Cu toate acestea, în prostia lor,
oamenii pun reprezentări ale acestei monstruozități pe ambalajele hranei pentru
copii, ca fiind o imagine a sănătății.
Organismul uman face un efort uriaș să țină sub un oarecare control creșterea
haotică a celulelor parazitare și inutile, prin distribuirea lor în toate părțile libere ale
corpului, la nivelul extremităților superioare și inferioare, în jurul bărbiei, sub pielea
abdomenului și pe coapse, și în alte părți. Se întâmplă ca ocazional, unele dintre
celule să reușească să scape de sub control, să se separe de viața comunitară, să
devină independente și să înceapă o existență individuală, multiplicându-se fără
limită. Adesea, organismul reușește să țină grupuri de astfel de celule izolate într-un
singur loc, prevenind răspândirea lor. Rezultatul este o creștere tumorală, numită
”neoplasm benign” sau ”tumoră benignă” și este diferită de creșterea acelor celule
consumatoare de proteine (în special, proteine animale), cunoscută drept ”neoplasm
malign” sau pur și simplu, cancer.
Este necesar să subliniem faptul că nu doar gătitul este unicul factor ce determină
pierderea valorii nutritive a alimentelor. Făina albă și orezul polizat sunt alimente
dăunătoare chiar și atunci când sunt consumate în stare nepreparată termic. Nici
chiar paiele uscate nu reprezintă alimente perfecte, în ciuda faptului că reușesc să
mențină o creatură în viață. Mâncarea perfectă ar fi planta întreagă de grâu,
consumată verde în timpul verii și uscată, iarna. Pentru vacă și oaie doar iarba
obișnuită de pe pășune nu poate fi considerată nutriția perfectă. Aceste animale au
evoluat în stare de libertate, înainte de a fi domesticite, consumând în același timp
ierburi, frunze, fructe și legume. De aceea apar boli frecvente la aceste animale
cărora omul, prin intervenția sa, le-a negat dreptul la alimentația corespunzătoare pe
care o solicită celulele corpurilor lor. Cu toate acestea, organele animalelor hrănite cu
ierburile obișnuite nu sunt atât de supra-solicitate precum cele ale oamenilor; nici
microbii nu sunt o teroare pentru ele, la fel de mare ca pentru noi, din simplul motiv
că aceste animale nu au bucătărie. Ar fi posibil să le oferim celulelor canceroase
calitățile înalte posedate de celulele normale și să le ajutăm să se reîntoarcă la
comunitatea organismului – prin consumul de fructe, care sunt mai sărace în
proteine, dar bogate în vitamine și alți constituienți de o înaltă valoare nutritivă, pe
care nici un medicament nu va reuși să-i înlocuiască. Toate tentativele de a vindeca o
boală precum cancerul cu medicamente și operații sunt absolut inutile și sunt
destinate eșecului. Dar un om prudent nu ar suferi vreodată de cancer dacă nu și-ar
modifica integritatea ”materiilor prime” pe care le consumă.
Astfel celulele care sunt produse din pui sau orez, din supă, ficat fiert, pâine sau unt,
din gem sau dulciuri – sunt lipsite de capacitatea de a performa orice muncă utilă.
Celulele active, specializate și complet sănătoase ale corpului omenesc se hrănesc
exclusiv cu fructe și legume crude; cu alte cuvinte cu acea materie primă care
introduce în corp mii de nutrienți diferiți în starea lor naturală și vie, pe care un
dependent de hrană gătită le consumă doar uneori, ca un fel de ”lux” ne-nutritiv.
Oricine ar trebui să fie în stare să realizeze enormitatea crimei comise de părinții
care spun copilulului să nu-și strice pofta de mâncare consumând un fruct înaintea
mesei. Este ca și cum i-ai interzice să consume miile de materii prime esențiale
pentru corpul lui, în starea lor naturală și vie, pentru a aștepta să introducă cadavrele
lipsite de viață, sub forma mesei ce urmează să fie servită.
Mâncătorii de hrană gătită termic sunt fericiți la gândul că masa pe care o vor
consuma este bogată în calorii. Să nu uităm că aceste calorii pot fi utile doar dacă
sunt avantajos folosite de către organism. Când numărul de celule musculare este
mic, și chiar și acestea sunt slăbite, bolnave și lipsite de elasticitate, cea mai mare
parte a caloriilor rămâne nefolosită și după ce produc foarte multe daune în corp,
părăsesc organismul sub formă de căldură nedorită și fără să împlinească nici un
scop definit. Când aprindem un foc în aer liber, energia acelui foc este pierdută inutil,
dar dacă aprindem focul într-un motor sau într-o fabrică, el va servi în întregime unui
scop. Prin intermediul alimentelor gătite, dependentul de hrană gătită introduce în
corp un aport de calorii de trei-patru ori mai mare față de necesitățile funcționale ale
corpului său. Caloriile obținute din hrana nepreparată termic își servesc scopului,
întrucât sunt însoțite de toți factorii necesari pentru utilizarea acelor calorii.
Există foarte multă literatură ce se ocupă de studiul constituienților separați din
alimente, la care au acces nu doar oamenii de știință ci și populația. Dar atenția
exagerată pe care o acordăm constituienților individuali provinde din faptul că am
alterat integritatea alimentelor și am lipsit corpul de o mare parte dintre constituienții
esențiali. Studiile arată cât de la începutul înțelegerii se află omul și că acesta nu
cunoaște nici unul dintr-o mie din secretele naturii. Studiile ar fi trebuit să fie limitate
doar la cercurile științifice iar experiementele pentru testarea nutrienților individuali,
în special a proteinelor animale, vitaminelor sintetice și mineralelor ar trebui făcute
doar pe animale. În starea cunoașterii imperfecte din prezent, este mai periculos să
se experimenteze pe corpul omenesc. Dar în orice caz, nu este nevoie să se recurgă
la constituienți individuali făcuți artificiali, atunci când îi avem la dispoziția noastră, în
mod constant, în mod integral, tot timpul și mai ales când nici o substanță nutritivă
nu poate avea un scop util când este consumată în mod izolat.
Datoria biologilor și medicilor ar fi să sfătuiască oamenii să nu separe constituienții
nutritivi ci să-i consume mereu împreună, în forma lor naturală echilibrată și vie. Nu
ar trebui să discute despre utilitatea constituienților individuali nutritivi, ci să
consilieze faptul că sunt indispensabili. Pentru un avion, combustibilul folosit nu este
ceva UTIL, ci este ceva INDISPENSABIL. Oamenii de știință nu ar trebui să discute
despre beneficiiile unei anumite vitamine, ci ar trebui să sublinieze pericolele
afectării integrității alimentelor ce o conțin și a distrugerii acesteia.
În general vorbind, întreaga știință a nutriției ar putea fi rezumată la două mari idei și
prezentată astfel tuturor oamenilor:
1. Hrana umană ar trebui să fie în totalitate constituită din celule vii. Doar acele
alimente care sunt compuse din celule vii au calitățile necesare pentru a
satisface cererile organismului omanesc. OMUL NU ESTE UN CONSUMATOR DE
CADAVRE. El nu poate fi carnivor, pentru că nu este în stare nici să prindă o
muscă din aer și să o înghită de vie, nici să sfâșie hrana de pe un animal,
precum un carnivor, devorând-o cu toate componentele sale, cu măruntaie,
oase și copite.
2. Există variante de vegetale în natură, pe care omul le poate selecta pentru
hrana sa. Cele mai înalt nutritive și perfecte vegetale pentru corpul omenesc
sunt fructele, verdețurile (funzele verzi), cerealele și rădăcinile. Dintre toate
animalele, omul a dezvoltat și atins un grad înalt de perfecțiune, întrucât a
reușit să-ți obțină alimentele prin munca mâinilor sale și și-a dezvoltat fizicul
datorită acestor alimente. De aceea, de câte ori este posibil, omul ar trebui să-
și aleagă cei mai valoroși nutrienți pentru cosum.
Prin consumul de hrană preparată termic, omul își satură pofta cu trei sau patru
varietăți de substanțe degenerate și-și lipsește organismul de mii de alți constituienți
naturali. O dovadă izbitoare a acestei declarații este că printre miile de prescripții
medicale sunt prea puține care să nu conțină vitamine sau alte suplimente, dar nu
prea veți găsi prescripții în care să fie menționate nume de proteine, grăsimi sau
carbohidrați.
Pe scurt, omul se află în stare de sănătate perfectă când se hrănește doar cu
mâncare nepreparată termic, se îmbolnăvește atunci când consumă mâncare gătită
și moare repede când trăiește exclusiv doar cu dieta preparată termic.
………………………………………………………………………
Cea mai mare crimă este să obișnuiești un copil nou-născut cu hrana gătită
Când o persoană înțelege clar că mâncarea preparată termic este un obicei
nenatural, care produce toate bolile omenirii și ea reprezintă o dependență cumplită
ce agață oamenii ireversibil, ea este deja o victimă aproape incapabilă să se
elibereze singură din ghiarele acestui viciu. Ce drept are o persoană cu bun-simț să
introducă această otravă, cu propria mână, în organismul nou-născutului? Ce drept
are să distrugă organele copilului printr-o mâncare care este arsă, omorâtă și
distrusă prin foc? Nu este asta cea mai cumplită dintre crime, nu este o pruncucidere
brutală? Și eu mi-am ucis în acest fel cei doi copiii iubiți cu propriile mâini și sunt
foarte conștient de enormitatea crimei înfăptuite.
Privit detașat, toți părinții dependenți de hrana gătită își omoară copiii. În secolul
prezent nimeni nu mai moare de ”moarte naturală”. Toate decesele sunt rezultatul
bolilor produse de hrana gătită, iar oamenii care își învață copiii să mănânce hrană
gătită sunt părinții lor. Părinții mâncători de hrană gătită au nevoie să realizeze
responsabilitatea pe care o dețin pentru fiecare boală și tulburare a copiilor și să și-o
asume complet. Ei au nevoie să cântărească foarte serios acest subiect înainte de a
continua același comportament greșit. Fundația fiecărui cancer, a fiecărui atac
cardiac este pusă cu fiecare înghițitură de mâncare gătită dată unui copil, chiar dacă
boala va apare ulterior la o vârstă avansată.
Se poate argumenta faptul că va fi dificil pentru adulți să fie complet lipsiți de hrana
gătită. Foarte bine atunci, să-i lăsăm să persevereze în obiceiurile lor dăunătoare.
Dar de ce să le dea copiilor aceleași materii prime arse, de ce să le distrugă și să le
scoată constituienții esențiali, pentru a le transforma în substanțe dăunătoare, pe
care apoi să le servească copiilor? Acest comportament inuman cu micuții inocenți –
este un barbarism ce trebuie oprit.
Nu există nici o regulă socială care să oprească un părinte să dea, în loc de pâine
albă, orez polizat sau macaroane – semințe încolțite, sau în loc de zahăr – miere, sau
în loc de lapte praf – sucuri proaspete de morcovi, portocale, struguri sau mere,
fructe proaspete în loc de compoturi; nuci, migdale și boabe germinate de fasole și
mazăre, în loc de carne și grăsimi. Prin consumul de hrană nepreparată termic,
copilul se va bucura de sănătate, de fericire și o viață lungă, în locul alternativei unei
vieți pline de boală și o moarte prematură. Puteți fi liniștiți că orice copil de om va
primi hrana nepreparată termic cu bucurie și în totalitate. Corpul cere ”materia
primă” în stare intactă, pentru că are dreptul la ea. Medicul sau părintele care nu
este lipsit de bun simț sau conștiență va aplica aceste principii naturale fără cea mai
mică ezitare.
Când la vârsta de trei sau patru luni, organele copiilor încep să funcționeze neregulat,
medicul ”miop” prescrie două sau trei feluri de vitamine artificiale în locul MIILOR de
substanțe care au fost arse și distruse în foc, sau unii medici recomandă, ca un fel de
medicament, câteva lingurițe de suc de fructe, liniștindu-și astfel conștiința și pe cea
a părinților. De ce ar suferi un copil de deficiențe de vitamine, dacă nu chiar mama
sa, cu mâna ei, nu ar distruge aceste vitamine ce există în mâncarea naturală?
Să închidem ochii câteva momente și să ne imaginăm în totalitate miracolele pe care
le realizează natura. Imediat ce introducem un singur grăunte de grâne în ”fabrica”
corpului uman, prin intermediul gurii, organismul ia acel grăunte, îl descompune și îl
distribuie în întregul corp. Miile de substanțe diferite concentrate în acel bob de
grâne se mișcă în toate direcțiile și fiecare se duce să-și îndeplinească sarcinile
specifice. Astfel, variații constituienți nutritive dintr-un grăunte de grâne realizează
mii de sarcini diferite și coordonează funcții biologice în organism, fără nici cea mai
mică eroare sau sincopă.
Dar ce se întâmplă atunci când introducem în stomac o înghițitură de pâine albă? Ea
va pune stomacul la muncă fără nici un scop, este arsă și transformată în căldură sau
în cel mai bun caz, va mai adăuga câteva ”cărămizi” unor celule indolente și lipsite
de valoare. Inima unui om care se hrănește cu cereale integrale este fermă și
puternică (precum un bob de porumb), în timp ce inima unei persoane care consumă
făină albă este slabă și moale, precum pâinea pe care o consumă. Uitați-vă în jur la
numărul crescător de insuficiențe cardiace.
Dacă printr-un miracol, toți oamenii din lume s-ar trezi și ar începe să mănânce hrană
nepreparată termic, cu excepția unor cazuri de boală și degenerare prea avansată,
nu ar mai exista decese premature în următoarele trei sau patru decenii, și vârstnicii
ar ajunge la vârste considerabile. În prezent, decesele cauzate de mâncarea gătită
depășesc de mai multe ori pe cele induse de cele mai mari războaie.
În numele tuturor copiilor neajutorați, fac apel la toți oamenii de știință, la învățați și
liderii națiunilor, la miniștrii sănătății, la părinți și toți oamenii cu inima bună din lume
– să se oprească din a-și mai ucide copiii. În fiecare zi, plătim prețul a mii de vieți
inocente. Oamenii adulți sunt liberi să-și sacrifice viețile pentru plăcerea fatală a
hranei gătite și să se sinucidă în fiecare moment, dar cine le dă totuși dreptul să-și
masacreze și copiii, în special cu acele mâncăruri care nu numai că nu fac plăcere
copiilor, dar îi și umplu de dezgust? Este inutil să argumentați faptul că atunci când
un copil crește și-i vede pe ceilalți mâncând, va simți și el dorința să mănânce. Mai
întâi de toate, un barbarism precum consumul hranei gătite nu va mai dura mult și
sunt foarte încrezător în victoria hranei ”crude”, nepreparate termic. Apoi, există
milioane de oameni care observă depedențele de alcool și droguri din ceilalți și
reușesc să nu cadă în patima acestora. Copilul meu are 6 ani și poate înțelege deja
orice; când îi vede pe ceilalți consumând hrana gătită, ea o detestă cu întregul suflet.
Ce dependent de droguri își învață copilul din leagăn să depindă de același viciu? Ce
bun simț impinge un om să-și sacrifice copilul pentru a-l transforma într-un
companion alături de care să perpetueze viciul căruia i-a căzut pradă? Haideți să
învățăm părinții să crească copiii sănătoși, în concordanță cu legile naturii și după ce
aceștia cresc, să-i lăsăm să-și exercite liberul arbitru în toate alegerile, la fel cum fac
toți cu toate viciile existente.
După citirea celor de mai sus, nici un părinte cu bun simț nu va mai găsit justificări în
sfaturile diferite citite sau auzite în alte părți. Dacă părintele va ignora în continuare
vocea adevărului, atunci va trebui să-și asume responsabilitatea afectării sănătății
copilului și a subminării viitorului său. O persoană trebuie să fie lipsită de cea mai
elementară judecată pentru a înlocui 10.000 de subtanțe naturale cu două
suplimente, pentru a înlocui celulele vii cu cele moarte, pentru a substitui materialele
naturale echilibrate cu cele degenerate, pentru a înlocui nutrienții naturali cu cei
nenaturali, grânele încolțite cu pânea albă, mazărea verde cu carnea gătită și
fructele proaspete cu gem.

Fragmente din cartea ”Hrana nepreparată termic – o lume fără

boli, vicii și otrăvuri”

De Ashavir Ter-Hovanessian
Mulțumim Monicăi Neagu pentru traducerea și editarea altor fragmente din cartea lui
Hovanessian, o ”bijuterie” de cunoaștere pentru toți cei care își caută răspunsuri în
vindecarea prin alimentație.
Paginile 33 -38 (ale cărții în original).
Cum se nasc bolile

Să luăm exemplul unei glande compuse din câteva miliarde de celule. Aceste celule
sunt diversificate, fiecare având funcții și sarcini diferite de îndeplinit. Astfel, avem
celule musculare, celule epiteliale, celule nervoase și multe alte tipologii. Dar funcția
principală a celulelor oricărei glande o reprezintă secreția de fluide.
Glandele unei persoane care consumă mâncare gătită dețin tot spectrul de celule,
poate chiar unele suplimentare, dar doar un sfert sau o cincime dintre acestea sunt
capabile să-și îndeplinească treaba, sau să o facă în mod adecvat. Proteinele de
unele singure, în special proteinele de origine animală – pe care oamenii cu vederi
înguste le privesc drept materialul perfect de construcție – pot crea doar o structură
simplistă a unei celule primitive, fără formă și fără scop precis. O asemenea structură
amintește de cele mai primitive organisme care au apărut pe pământ, în primele
stagii evoluționiste, și care erau construite cu cele mai rudimentare elemente:
proteine, grăsimi și carbohidrați.
Dar în decursul a milioane și milioane de ani care au urmat, aceste organisme
primitve unicelulare au trecut printr-un proces evolutiv cu ajutorul unor substanțe
nutritive de cea mai bună calitate, și anume cu vitaminele și mineralele pe care le
cunoaștem azi sau nu. De-a lungul evoluției, ele s-au perfecționat și au dat naștere
unor organisme mult mai complexe, dintre care omul fiind produsul lor perfect.
Putem recunoaște acest proces istoric, replicat pe scurt, în evoluția embrionului de
mamifer, din momentul fertilizării până la dezvoltarea sa totală. Același proces se
petrece și în cazul evoluției unei singure celule umane.
În oricare dintre glandele omului, o celulă specializată are propriile mecanisme, care
funcționează și se activează cu ajutorul unor anumite substanțe nutritive. Acum,
materia primă exclusivă în baza căreia aceste mecanisme performează este hrana
crudă. O albină nu poate produce mierea folosind nectar preparat termic!
Când substanțele nutritive necesare nu ajung în celule în cantitate suficientă, atunci
dezvoltarea și activitatea lor încetinește sau chiar se oprește. Asta dă ocazia unor
celule bolnave și imperfecte să se dezvolte, cum ar fi celulele adipoase, anaplastice,
maligne sau canceroase, macrofage, megacariocite, policariocite ș.a.m.d.
Astfel, nu numai că majoritatea celulelor glandei nu ajung să aibă posibilitatea să se
specializeze (diferențieze), dar nici acele câteva celule care mai pot produce secreția
de fluide specifică nu sunt hrănite cu combustibilul care să asigure un nivel de
producție optim. Acesta este motivul pentru care glanda se îmbolnăvește. O
dezvoltare insuficientă și o funcționare deficitară a celulelor se poate întâmpla și în
cadrul altor organe și sisteme, având ca efect apariția bolilor specifice.
În unele cazuri, daunele provocate într-o glandă sau organ sunt atât de mari încât
extirparea devine inevitabilă. În loc ca omul să prevină distrugerea lor, adoptând
măsuri cât se poate de naturale, el se supune calvarului unei operații și apoi se simte
mândru de rezultatul miraculos. Pentru un crudivor, este simplu de înțeles că un
medicament de sinteză nu poate reface integritatea unei celule degenerate și nu
poate recupera capacitatea ei optimă de lucru.
Consumatorul de hrană crudă nu se teme de microbi, pentru că el este protejat de
forțe naturale. Microbii nu pot afecta celulele bine dezvoltate și specializate
(diferențiate). Ei pot contamina și dăuna doar în cazul celulelor slăbite și fragile.
Realitatea este că un consumator de mâncare gătită își datorează existența tocmai
acelor câtorva ingrediente crude pe care le consumă ocazional de plăcere, fără să ia
în calcul importanța lor majoră. Cu toate că organismul uman își asigură existența
printr-o cantitate incredibil de mică de nutrienți în formă crudă, acea doză este
suficientă doar pentru o perioadă finită de timp.
În ziua de azi, chiar și cei mai renumiți experți în nutriție consideră că putrefacția sau
contaminarea sunt singurele probleme legate de mâncare. În schimb, dacă acea
mâncare este proaspătă, curată și ”bine preparată”, atunci înseamnă că este
hrănitoare, completă și normală. Absența miilor de compuși esențiali nu pare să-i
îngrijoreze absolut deloc. Când li se amintește de ei, aceștia răspund că mănâncă și
fructe. Un răspuns lipsit total de sens. Bolile de care suferă organismul uman apar
tocmai din cauza separării substanțelor nutritive unele de altele și a consumului lor
de unul singur, ocazional și întâmplător.
Valoarea nutritivă a mâncării nu depinde de varietatea felurilor pe care le consumăm,
ci de varietatea nutrienților pe care îi conține. Cea mai banală frunză de salată, de
una singură, are o cantitate mai mare de nutrienți decât toate felurile servite laolaltă
la cea mai somptuoasă petrecere. Acesta e verdictul științei.
Există numeroase conferințe pe marginea prevenției bolilor, unde, după discuții ce
durează cu orele, pe tema unor subiecte secundare, cei mai importanți reprezentanți
ai lumii medicale se adună în jurul meselor frumos amenajate pentru cină. Apoi, în
ignoranță totală a dietei perfect echilibrate cu nutrienți formați în laboratorul Naturii,
pentru prevenirea bolilor cu mii de substanțe vii, aceștia încep să se sature cu
mâncăruri ”delicioase” ce conțin cadavre degenerate din 4-5 feluri preferate. Cu atât
mai grav, mulți dintre ei, uitând de importanța constituenților naturali din dietă, își
mai aprind și o țigară și mai beau și o cafea. Rog medicii să mă scuze pentru această
descriere succintă, dar dacă stau o clipă să analizeze situația, sunt convins că ar fi de
acord cu mine că acesta nu este un stil de alimentație corect și că e timpul să facă o
schimbare în sistemul actual de nutriție profund eronat.
La un moment dat, în anumite țări din Asia, criminalii condamnați la moarte erau
hrăniți cu o dietă compusă exclusiv din carne gătită. Aceștia mureau în aproximativ
28-30 de zile, în timp ce un om căruia nu i se dă absolut nimic de mâncare poate trăi
chiar și 70 de zile. Asta ne arată nu doar că prepararea termică a cărnii o face o
mâncare slabă din punct de vedere nutritiv, ci și că toxinele produse de gătit au
efecte de-a dreptul otrăvitoare într-un timp relativ scurt.
E cunoscut faptul că cei care consumă cantități excesive de orez rafinat sunt afectați
de boala beri beri (n.red. o maladie cauzată de malnutriție), care poate lua viața
bolnavului, supus unor chinuri considerabile. Cel mai cunoscut simptom la beri beri
este polinevrita, dar nu este singurul, ci doar unul dintre ele. Nici deficiența vitaminei
B1 nu este singura sa cauză, așa cum se consideră de obicei. Orezul rafinat nu
conține nicio vitamină, cunoscută sau nu. Pâinea albă, și, în general, orice preparat
din făină albă, are aceleași proprietăți precum orezul rafinat. Același lucru e valabil și
cu zahărul artificial sau grăsimile alterate termic, care reprezintă o parte dintre miile
de compuși nutritivi pe care îi consumăm.
Alimentele de mai sus, pe care se bazează dieta standard a consumatorului de
mîncare gătită, sunt principalii factori care cauzează moartea, doar că ele ucid sub
forma bolilor infecțioase, a diareei, reumatismului, gutei, sclerozei, diabetului,
apoplexiei, cancerului ș.a.m.d. Uneori ucid o persoană în primul an de viață, alteori la
vârsta de 10, 50 sau 70 de ani, depinzând de proporția celor două categorii
alimentare consumate (preparate termic sau crude) și de gradul de rezistență
ereditară a individului.
Ca urmare a unei diete deficitare, multe mame în ziua de azi nu mai au lapte să-și
alăpteze copiii, și unele dintre ele își hrănesc pruncii cu lapte praf, biscuiți, pâine albă
și ceai. În consecință, copilul devine slăbit și epuizat – spitalele de pediatrie și
orfelinatele sunt pline de astfel de pacienți. Este suficient să le dai acestor copii două
biberoane de suc de fructe pe zi și ei își pot recăpata sănătatea în decurs de 2
săptămâni. Dar medicii, consumatori ei înșiși de mâncare gătită, neglijează nevoia de
fructe a organsimului și încep să desfășoare tot felul de experimente pe corpul
vlăguit al copilului și după ce îi iau acestuia și ultima picătură de sânge la analize,
încearcă apoi să-l hrănească prin formule de lapte praf, derivate din carne, vitamine
artificiale și diverse medicamente. Cu alte cuvinte, ignoră echilibrul armonios al
substanțelor hrănitoare ce se găsesc la îndemână în natură, înlocuindu-l cu tot felul
de substanțe despre care au aflat noțiuni disparate prin experimente de laborator.
Dacă pruncul nu primește măcar o parte de hrană naturală, el va muri cu siguranță și
astfel de pierderi de viață se întâmplă cu miile. Și ceea ce este cu atât mai grav e
faptul că mulți medici naivi nu permit măcar consumul de fructe proaspete în rândul
copiilor, sub falsa impresie că stomacul lor e prea slăbit să le digere, sau, cel mult,
lasă chestiunea fructelor la latitudinea părinților, privind aspectul ca un moft fără
nicio importanță.
Remarcăm cu toții faptul că în majoritatea spitalelor se găsesc carne, biscuiți, lapte
praf, zahăr, ceai, margarină, orez, pâine albă, vitamine sintetice și medicamente cu
carul, dar nu o să găsim pe nicăieri un storcător de fructe, fructele nefiind
considerate obligatorii. Zeci de cadavre de copii părăsesc aceste spitale și nimeni nu
dorește să acuze sistemul de alimentație ne-natural pentru asta. Fac apel la
sentimentele umanitare ale doctorilor să ia serios în considerare acest aspect. Îi rog
pe toți profesorii universitari, pe toate cadrele responsabile și pe toate ministerele de
sănătate ale țărilor acestei lumi, chiar dacă sunt îngrijorați de nivelul de sănătate și
bunăstare al popoarelor lor sau nu. Afirmațiile pe care le fac aici nu sunt niște ipoteze
șubrede, ci dovezi solide pe care nu le-am cules din experimente pe porcușori de
Guineea, ci le-am obținut în baza experienței mele și a familiei mele.
Cel mai eficient mod de a preveni și vindeca boala, în același timp crescând nivelul
de trai, este ca fiecare minister al sănătății să aloce un buget mic pentru înființarea
unor departamente de informare, al căror scop precis să fie avizarea populației
asupra efectelor dezastruoase ale gătitului și ale tuturor alimentelor fără vitamine, în
special a pâinii albe, a orezului, a cărnii, a grăsimilor animale, a zahărului, ceaiului,
cafelei, a băuturilor alcoolice sau răcoritoare. Aceste departamente ar trebui apoi să
educe populația să reducă consumul de mâncare preparată la foc pe cât posibil și să
facă schimbări treptate în obiceiurile alimentare. Desigur, nu toată lumea va fi
receptivă și nu va fi posibil să determini pe oricine să devină crudivor deodată, dar
este esențial ca oamenii să intre în contact cu substanțele crude și nealterate încă
din primii ani de viață, să se poată elibera de prejudecățile periculoase, să realizeze
că nu supa de pui, pilaful, cotletele și ouăle de la micul dejun le dau lor și copiilor lor
forță și sănătate, ci grâul încolțit, morcovii, roșiile, nucile și strugurii. Mă dau pe mine
însumi exemplu, care, după 52 de ani de consum de carne și mâncăruri gătite, îmi
pierdusem toată puterea și nu puteam urca nici măcar un rând de scări fără să-mi
pierd respirația ; iar astăzi, după renunțarea la hrană preparată termic în ultimii 8
ani, pot să escaladez munți fără nicio problemă.
Nu știu în ce bază științifică, în casele multora și în grădinițe, se găsesc pachete de
biscuiți din care copiii se servesc la discreție, când și cum au chef. Acele pachete
pline de substanțe îngrozitoare ar trebui înlocuite cu coșuri de fructe, morcovi,
castraveți și roșii pe timpul verii, și cu fructe deshidratate pe timpul iernii, din care
copiii să fie lăsați liberi să mănânce ziua întreagă, cât de mult și cât de des. Așa se va
putea observa, de către oricine, că prin legile naturii, copiii se vor orienta mai mult
către fructe și mai puțin către mâncarea procesată, alegând sănătatea cu mîna lor.
Sistemul de alimentație pe bază de crudități ar trebui adoptat în spitale pentru toți
pacienții, iar rezultatele obținute să fie făcute cunoscute. Reforme utile s-ar putea
face și în restaurante, sau în cantinele și rațiile alimentare pentru armată. Fără să
lipsești total consumatorul de hrana procesată termic și de plăcerea de a o mânca,
chiar așa mortală pe cât e, se poate, pentru început, să se consume în proporție de
50%, iar restul să fie ocupat de salate și ingrediente crude, alături de multitudinea de
fructe proaspete, de sezon. Astfel, nu doar că oamenii își vor diversifica dieta și se
vor bucura mai mult de mâncare, dar și sănătatea lor se va îmbunătăți iar cheltuielile
publice sanitare se vor micșora.
Odată ce populația va cunoaște daunele pe care le provoacă hrana preparată termic,
oamenii o vor evita. Un procent semnificativ dintre ei vor închide gura propriei
dependențe și vor urma exemplul alimentației crudivore pentru a-și asigura propria
sănătate și pe cea a familiei lor. Oamenii care și-au pierdut speranța vindecării sau
cei care au ajuns desfigurați de greutatea corporală își vor da seama că, printr-o
dietă strict crudivoră, vor putea obține nivelul de sănătate la care au visat
dintotdeauna.
Diverși autori scriu cărți numeroase ca să demonstreze proprietățile terapeutice ale
fructelor și legumelor luate separat, cum ar fi strugurii, curmalele, merele, ceapa sau
ridichiile, și dezvoltând principii speciale de consum, încearcă să dea un aer științific
acestei operațiuni. De fapt, toate varietățile de plante vii comestibile au aceleași
calități. Indiferent de boala de care suferă o persoană, toate satisfac nevoile
organismului, reglează funcțiile organelor și restabilesc sănătatea bolnavului.
Comunicarea acestor adevăruri ar trebui făcută public fără niciun cost, pentru că este
inuman să percepi bani în schimbul acestui gen de informații.
Dieta unui consumator de mâncare gătită este plină de contradicții fatale. În multe
cazuri, anumite alimente sunt recomandate drept benefice, iar altele, esențiale, drept
total dăunătoare și interzise. Acest fapt se explică prin experiența imediată,
superficială și contradictorie a efectelor alimentare, ale căror calcule se fac în
laborator. Milioane de oameni nevinovați pier din cauza acestor calcule eronate.
Cel mai de încredere ghid de alimentație îl constituie principiile fundamentale ale
celui care experimentează hrana vie, în care toate greșelile, contradicțiile și
neînțelegerile științifice, în general, și cele dietetice, în particular, sunt scoase la
iveală și corectate odată pentru totdeauna. Este nevoie să propagăm aceste
experiențe cât mai departe și mai des, pentru ca omenirea să cunoască rezultatele
obținute.
………………………………………………………
Paginile 40-50
Biologii care proslăvesc plăcerea mâncării trebuie să dovedească cum de Natura a
făcut greșeala de a nu ne oferi alimente gătite
Fac apel public la toți oamenii de știință să îmi confirme viziunea și să declare acest
lucru, sau să dovedească faptul că, atunci când alimentele naturale sunt puse pe foc,
nu își pierd proprietățile și energia nutrițională; că celulele vegetale vii nu mor și că
nu apare nicio modificare în componența atomilor. Apoi să demonstreze cum
Creatorul nostru a omis să ne dea o parte dintre nutrienții necesari organismului,
proveniți din alimentele “purificate” prin prepararea și arderea la foc, că operațiunile
desfășurate în fabrici și bucătării sunt măsuri științifice luate pentru a corecta erorile
Creatorului și că vitaminele sintetice, fabricate de om, au o valoare superioară celor
ce se găsesc în natură. Dacă nu reușesc să explice toate astea, atunci ar trebui să-și
recunoască tragicele greșeli săvârșite până acum și să termine, odată pentru
totdeauna, cu mesele preparate la foc; să se subordoneze înțelepicunii Creatorului și
să înceteze să schimbe compoziția alimentelor create de EL. Să-i lăsăm pe cei care se
consideră carnivori să-și mănânce carnea vie și proaspătă, dacă vor, exact așa cum
fac animalele sălbatice carnivore, fără să îi distrugă și modifice structura.
Nu avem niciun drept să schimbăm integritatea structurală a materiei vii create de
natură în folosul organismului uman atâta vreme cât, cu toate mijloacele științifice pe
care le avem la dispoziție, nu reușim să creăm nici cel mai mic organism unicelular;
atâta vreme cât, cu ajutorul tuturor substanțelor nutritive pe care le cunoaștem, nu
reușim să hrănim artificial un organism și să-l facem să supraviețuiască un timp mai
îndelungat; sau atâta vreme cât de-abia reușim să distingem a mia parte
componentă dintr-un bob de porumb. E adevărat că s-au făcut multe cercetări și
progres în identificarea diverșilor nutirenți și s-au înregistrat multe descoperiri
importante asupra substanțelor nutritive, dar toate aceste noutăți nu depășesc, ca
importanță, descoperirea sateliților artificiali.
Diferența dintre vitaminele artificiale și elementele naturale constitutive ale unui bob
de porumb e cam aceeași ca cea dintre un satelit artificial, realizat de om, și
corpurile celeste care compun sistemul nostru galactic. Doar că oamenii de știință
care elaborează un satelit, totuși, nu-și propun să distrugă galaxia existentă și s-o
înlocuiască cu corpuri astrologice nou create de ei.
Cea mai bună cale de urmat pentru noi este să studiem amănunțit legile naturale ale
evoluției animale și vegetale, și apoi să sprijinim munca naturii prin orice mijloace
care să-i grăbească evoluția. Dar, în niciun caz, să nu încercăm să sabotăm misiunea
naturii și să preluăm din sarcina sa cu ajutorul jalnicelor extracte din glande și
vitamine artificiale.
Când punem un cartof sau un dovlecel într-o tigaie cu unt și începem să le prăjim,
chiar atunci declanșăm procesul de distrugere. Imediat acestea încep să sfârîie, să se
zbârcească, să devină maronii și să se usuce, și, dacă nu oprim operațiunea, se ard și
devin pur și simplu scrum. Mirosul acela îmbietor care ne gâdilă nările este aroma
celor mai valoroase substanțe nutritive care ne râd în nas pe măsură ce se evaporă.
Termenii “a găti “ și “a coace“ nu ar trebui folosiți în sensul de a prepara, crea și
îmbunătăți, ci, mai degrabă, în sensul de a dezintegra, distruge, arde, omorî și
anihila, pentru că, prin aceste două operațiuni, noi eliminăm cele mai prețioase
substanțe vitale pentru organism, și deci comitem o crimă oribilă în rândul umanității.
Copiii mici detestă gustul de mâncare gătită, ce pare apetisant doar pentru
un dependent de preparate la foc, așa cum opiumul este îmbietor pentru un
dependent de droguri
Oamenii simpli la minte ar putea să creadă că este o cruzime să lipsești copilul mic
de plăcerea provenită din gustul mâncării gătite. Astfel de persoane ar trebui să
realizeze că, în fapt, hrana preparată la foc nici măcar nu e gustoasă; ea pare așa
doar consumatorului de mâncăre gătită, la fel cum opiumul pare bun consumatorului
de droguri. Până acum nimeni nu a pronunțat acest simplu adevăr, pentru că, din
timpuri imemoriale, nimeni nu a mâncat altcumva decât gătit la foc. Organele unui
nou-născut sunt însă exclusiv adaptate alimentelor vii. Puiului de om îi plac foarte
mult fructele și legumele în stare naturală și mănâncă, cu cea mai mare satisfacție,
cereale, cartofi, fasole, vinete, mazăre și linte crude, care i se par gustoase, spre
deosebire de cum le percepe un consumator de hrană la foc.
Copilul mic nu simte nicio plăcere când gustă un fel de mâncare gătit ; îi e scârbă și
fuge de el din tot sufletul și doar cu mare efort poate să înghită acel aliment
nenatural. Dar bietul părinte cu gândire simplistă nu înțelege, pentru că o mamă se
ia după propria dependență și, din grija de a-și hrăni copilul corespunzător, continuă
să-i îndese pe gât mâncarea nesănătoasă până îl transformă și pe el în dependentul
perfect, distrugându-i sănătatea și fericirea.
În primii ani de viață, copilul duce o luptă grea cu mâncarea nenaturală. Acest aspect
este evident dacă luăm în calcul toate afecțiunile și problemele la stomac din
perioada copilăriei, precum și rata mortalității infantile. Puiul de om este nou-
construit precum o fabrică perfectă și nu se va îmbolnăvi dacă îi asigurăm nutrienți
naturali corespunzători activităților naturale ale organelor sale.
Adoptarea universală a alimentației crudivore este singura cale de a elibera omenirea
de blestemul bolilor. Propagarea ar trebui să înceapă cu cei bolnavi, cu cei nou-
născuți, cu persoanele excepționale înzestrate cu voință și înțelepciune și cu părinții
grijulii care se vor obliga să excludă din casele lor orice urmă de hrană alterată,
pentru a nu oferi tentații copiilor.
Această perioadă inițială de abținere voluntară de la mâncare gătită va dura până în
ziua când autoritățile o să revină la realitate și vor declara alimentația fără foc
obligatorie, exercitând forța preventivă a naturii asupra maselor ignorante și
neștiutoare. Va veni o vreme când hrana vie va lua lumea în stăpânire. În acele zile
binecuvântate, degenerarea materiilor prime vii, necesare fabricii care este corpul
uman, va fi considerată una dintre cele mai atroce crime și va fi aspru pedepsită.
Așa-zisa imposibilitate de a renunța la obiceiul consumului de mâncare gătită nu ar
trebui să servească drept scuză, negând faptul că ne dăunează. Nimeni nu încearcă
să justifice hoția, jaful și crima doar pentru că societatea nu a reușit să scape de ele.
Aspectul esențial aici este ca oamenii de știință să fie de acord în teorie și să declare
către public că operațiunea preparării hranei la foc este greșită, nenaturală și
periculoasă, fiind cauza directă a bolilor. Al doilea aspect, cel al implementării
obiceiul alimentației naturale în practică, se va desfășura apoi de la sine.
Gătitul mâncării a dat naștere adicțiilor alimentare, maladiilor, științei medicale și
farmacologiei. Scopul principal al științei medicale este să repare și să refacă
organele umane degenerate și îmbolnăvite. În loc de asta, cel ce consumă alimente
în stare crudă are propria știință și viziune despre sănătate, cu scopul de a preveni
degenerările menționate mai sus și de a-și asigura o viață lungă, fericită și
sănătoasăă pentru el și generațiile care îi vor urma. Toate bolile sunt cauzate de
violarea legilor naturii. Hrana crudă constrânge omul să asculte de acele legi.
Practica mâncatului crudivor în familia mea
Faptul că pot scrie aceste rânduri la vârsta de 60 de ani se datorează hranei crude.
Acum 7-8 ani, inima mea era într-o stare atât de precară încât un atac de cord părea
inevitabil. Îmi pierdeam suflul urcând doar câteva trepte; n-aveam suficientă putere
nici să ridic o găleată cu apă. Constipația, indigestia, arsurile de stomac, insomnia,
durerile de cap, hemoroizii, guta, inflamația, hipertensiunea, tahicardia, bronșita
cronică și răcelile frecvente m-au însoțit mult timp pe drumul vieții. Datorită
alimentației crudivore am scăpat însă de toate aceste afecțiuni. Tensiunea mea a
scăzut permanent de la valoarea de 18-20 la 13, și pulsul de la 80-90 la 58-60. Pot să
străbat pe jos distanța până la Tajrish (n. red: suburbie din Teheran, capitala Iranului,
orașul unde autorul a locuit alături de familia sa), adică 24 de kilometri în 4 ore, să
mă cațăr pe munte ca o capră, să car ditamai valizele pe scări și, atunci când am
timp, să fac plimbări de 12 kilometri ca rutină zilnică. Eu, care am suferit de bronșită
cronică și cădeam răpus la pat de câteva ori pe an în mod uzual, n-am mai avut
niciun fel de răceală în ultimii ani deși am dormit, fără frică de microbi sau de frig, în
aer liber, și vara și iarna.
Demult, am avut un atac de gută atât de grav încât nici nu-mi putea atinge
articulațiile de la degetul mare de la picior; astăzi, pot să le mișc fără cel mai mic
disconfort. Când vreodată s-au obținut rezultate asemănătoare ca ajutorul
analgezicelor tip Atophan, hormonilor tip ACTH, medicamentelor de inimă tip
Digitalis, a bromurilor, iodurilor, aspirinelor, antibioticelor și a altor mii de pastile ? O
inimă care pulsează cu 58 de bătăi pe minut poate fi considerată ca va funcționa
perfect pentru mulți ani, fără să fie în pericolul de a suferi un infarct. Cât timp cineva
consumă hrană preparată termic, o astfel de scădere a ritmului cardiac indică o inimă
slăbită, dar, în cazul meu, e o consecință naturală a activității normale a organelor
digestive. E extrem de important de remarcat că, atunci când încep să-mi încarc
stomacul cu mai multă mâncare decât capacitatea lui normală, alimentele nu petrec
prea mult timp în stomac, ci trec rapid în intestine și sunt eliminate din corp în câteva
ore, fără să înceapă procesul de descompunere și fără să am nici cea mai mică
neplăcere digestivă. În aceste condiții, ritmul cardiac crește cu cel mult 4-5 bătăi pe
minut, în timp ce atunci când încerc să-mi “satisfac” corpul cu mâncare gătită, ca “un
om obișnuit”, ritmul sare direct la 85-90 și trebuie să treacă câteva zile până când
stomacul revine la starea sa normală de lejeritate.
Alături de mine, pe cel de-al treilea copil al meu l-am crescut crudivor. A împlinit deja
aproape 7 ani și nu a pus vreodată gura pe vreo fărâmă de mâncare gătită. Starea sa
de sănătate este pur și simplu perfectă. Acum pot să observ ce diferență uriașă este
între un copil crudivor și unul care consumă hrană la foc. E mai simplu să crești o
sută de copii crudivori decât unul singur mâncător de hrană gătită. Nu mai există
motive să te îngrijorezi de afecțiuni precum febra și răcelile, diareea și constipația,
dacă copilul mănâncă prea mult sau prea puțin.
Fetița mea e veselă precum o ciocârlie și, oricând dorește, se duce la masă și se
servește singură cu orice poftește să mănânce. Se joacă, cântă și dansează cât e ziua
de lungă, fără toane și capricii, fără plânsete, fără să facă probleme celor din jur.
Merge la culcare la ora 8 fix serile, și, după ce-și cântă ei înseși timp de câteva
minute, închide ochii și doarme buștean până la 6 dimineața. Mai mult, ce e
ramarcabil este că, după primele luni de viață, ne amintim doar 3-4 dăți în care s-a
trezit în timpul nopții. Somnul ei este atât de profund și sigur încât niciun zgomot sau
mișcare n-o deranjează. Când ceilalți copii de la grădiniță se așează la masă pentru
micul dejun, și mănâncă pâine cu brânză, pâine cu unt sau produse de patiserie, ea
își scoate pachețelul cu fructe de acasă și îl savureză liniștită. Când mergem în vizită
la prieteni, e complet indiferentă la mesele încărcate cu foieteje și dulciuri, la care
oamenii se așează să se ”delecteze”. Adesea, ia prăjiturele de pe masă și umple cu
ele farfuriuțele din setul său de jucărie, pentru o ”partidă de ceai cu gustări gătite”,
pe care o pune în scenă cu păpușile sau prietenii de joacă. Niciodată n-a schițat vreo
dorință, sau măcar curiozitate, de a gusta din ele. Așa ar trebui să să crească toți
copiii noștri crudivori.
Soția mea, pe care nu am constrâns-o în niciun fel, a început treptat să-și schimbe
stilul alimentar, de dragul sănătății copilului și al ei înseși, și a devenit complet
crudivoră, cu o stare de bine ce o mulțumește deplin. Mai întâi, a renunțat total la
carne și a redus felurile de mâncare gătită vegetariană la 1-2 dăți pe săptămână. Pe
măsură ce fetița a mai crescut, aceste mese au fost înlocuite cu câțiva cartofi fierți
consumați ocazional. În final, a renunțat și la ei după ce copilul a întrebat-o într-o zi
“Ce miroase așa urât, mami ? “. După acest episod, singurul lucru preparat termic pe
care l-a mai mâncat a fost câte o felie de pâine cu miere și alune de pădure, ascunsă
de privirile copilului. (Nota autorului: la acea vreme, viziunea mea despre alimentația
crudivoră era încă în formare; acum știu foarte clar că regula generală este
abstinența totală de la mâncare gătită încă din prima zi, mai ales pentru cei care
suferă de o boală). Astăzi, soția mea are experiența efectelor minunate ale
alimentației fără foc pe propriul corp, așa că nu e deloc surprinzător că, din acest
motiv, nu mai consumă nimic preparat termic. Și a reușit să facă asta fără mare chin,
odată ce decizia a fost făcută cu toată sinceritatea. Când nu mai există miros de
mâncare gătită în casă, să mânânci crudivor devine o chestie simplă. Aceasta este
calea pe care ar trebui s-o urmeze toți părinții care își iubesc copiii și țin la sănătatea
lor.
Toate obiceiurile rele și înclinațiile animalice ale omului sunt consecința
mâncării preparate la foc
Odată cu alimentația crudivoră, omul scapă de vicii precum alcoolul, țigările,
drogurile și lăcomia. Aceste adicții nu pot sta în compania alimentelor crude cum
niciun diavol nu se poate alia cu un înger. Viciile sus-numite sunt sateliții mâncării
gătite.
Prin victoria alimentației fără foc, se va instala pacea mondială și va apărea
cooperarea între națiuni. Toate crimele, ura, dușmănia, aroganța, gelozia și, în
general, toate obiceiurile rele și înclinațiile animalice ale omului sunt rezultatul
consumului de mâncare gătită. Prin abolirea ei, toate patimile omenești se vor potoli,
mințile umane se vor înnobila și viața va deveni atât de simplă încât nimeni nu va
mai fi constrâns să sară la beregata nimănui sau să-și vândă sufletul pentru un bol de
mâncare caldă.
Preocuparea pentru dietă ar trebui să se limiteze strict la înlocuirea hranei
nenaturale cu metoda alimentației naturale

Alimentația complet crudivoră este singura cale prin care omenirea va scăpa de
boală. Jumătățile de măsură nu au dat și nu vor da niciodată vreun rezultat. În
condițiile în care se consumă hrană gătită, niciun calcul despre valoarea nutritivă a
alimentelor nu are vreun sens. Indiferent de natura bolii, când ne referim la dieta
potrivită, singurul lucru pe care trebuie să-l luăm în considerare e crud versus gătit,
natural versus nenatural, pur versus alterat. Recomandările zilnice de la radio, din
ziar și așa mai departe, despre diverse vitamine, minerale și proteine și valoarea lor
calorică, sunt de-a dreptul nepractice, obscure și periculoase, mai ales când
produsele sunt obținute prin manipulare farmaceutică sau sunt de origine animală.
Când luăm în considerare proprietățile specifice ale substanțelor nutritive, nu ar
trebui să ne batem capul cu ce vitamine sau ce compuși există într-un aliment. Ci
doar prezența propriu-zisă a nutrienților în fiecare dumicat pe care îl înghițim e cea
care contează. Trebuie, deci, să ne asigurăm că ei nu lipsesc din hrana pe care o
consumăm. Nutrienții sunt prezenți într-o dietă crudivoră pe bază de plante, dar
lipsesc cu miile din dieta preparată termic.
Secole la rând, mii de specialiși au studiat dietetica (n. red: studiul alimentației).
Dar pentru că s-au concentrat pe probleme secundare și nu au luat în calcul daunele
produse de focul din bucătărie, constatările lor nu au produs rezultatul dorit și, ce-i
mai rău, din cauza numeroaselor contradicții apărute, au fost dezastruoase pentru
omenire. Chiar și vegetarienii, considerați o categorie progresistă, nu doar că au
tolerat stricăciunile produse de foc, dar au consimțit uzul de pâine albă și zahăr, care
sunt complet golite de orice valoare nutritivă. Cu toate astea, trebuie să recunoaștem
că în lupta împotriva dependențelor alimentare, vegetarienii au trecut de ce-i mai
greu. Cel mai dificil pas este renunțarea la carne, după care substituirea celorlalte
alimente cu produse crude reprezintă un hop mai mic, deși tocmai acest hop mic este
esențial în atingerea obiectivului final. De aceea, mă aștept ca vegetarienii, indiferent
de principiile individuale, să accepte ideea de alimentație crudivoră și să se adune cu
toții sub aceeași umbrelă, pentru a pune bazele unei vieți fericite, așa cum omenirea
a visat dintotdeauna.
Ca expert în dietetică, G. Hauser a câștigat o reputație remarcabilă în America. Dar
chiar și Hauser, progresist cum e, în comparație cu alți dieteticieni, nu a luat în calcul
efectul produs de gătitul mâncării și, în consecință, încearcă să repare răul cauzat în
bucătărie cu ajutorul rețetelor medicale. Haideți să ne imaginăm, pentru o clipă, că
sfaturile sale servesc unui scop util. Dar unde va găsi muncitorul, fermierul și omul de
rând de pe stradă o mie de dolari ca să-l consulte și să obțină informații despre câtă
melasă neagră să ia dimineața, câta drojdie seara și câte mii de unități dintr-o
anumită vitamină să înghită zilnic? Nu aceasta este abordarea cea mai potrivită.
Este necesar să familiarizăm pe toată lumea, cât mai îndeaproape, cu ideea
combustibilului crud integral pentru organismul uman, să schimbăm în mod radical
obiceiurile alimentare actuale și să încetăm cu toate recomandările unei anumite
diete sau vitamine.
Oamenii de știință știu prea bine că o persoană care mănâncă exclusiv pâine albă,
orez rafinat sau carne nu poate spera la o viață lungă. Dar omul de rând nu știe.
După el, aceste alimente îi oferă o nutriție excelentă. Cum putem garanta că, silit de
împrejurări sau sub presiunea lipsei de bani, acea persoană și familia lui nu o să
recurgă, fără discernământ, la aceste produse și n-o să-și distrugă, astfel, sănătatea?
Chiar și unui om de știință eminent, cunoscător al acestor aspecte, îi este poate
imposibil să reziste impusurilor lăcomiei și consumă toate acele substanțe păcătoase
care îl omoară încet dar sigur, comițând practic sinuciderea prin cancer sau infarct.
Nu e îndeajuns, așadar, să propagăm aceste idei cu ajutorul cărților; este necesar să
mobilizăm organele avizate ale statului să introducă schimbări esențiale, bine
gândite, legate de obiceiurile alimentare ale populației. Trebuie luat măsuri active
care să limiteze treptat risipa masivă de substanțe nutritive din mâncare și care să
încurajeze consumul de alimente crude și nealterate. Obiectivul de bază al fiecărei
diete este consumul de hrană crudă, în timp ce termenul de “dietă” își pierde sensul
și este înlocuit de expresia ALIMENTAȚIE NATURALĂ sau MATERIALE INTEGRALE
CRUDE PENTRU FABRICA OMENEASCĂ.
Utilizarea de vitamine și minerale artificiale trebuie oprită
Cantitatea relativă de substanțe nutritive din alimentele naturale variază destul de
mult, în sensul în care la un miligram dintr-o substanță poate corespunde o miime de
miligram dintr-o a doua substanță și una la million dintr-a treia. Dar acea infimă parte
este la fel de importantă, pentru fabrica umană, precum un miligram. Acum, în
timpul procesului de preparare termică, tocmai acele mici fărâme de nutrienți sunt
distruse într-o primă fază. Ne-am putea întreba de ce, cu un deficit atât de mare de
materie brută, uzina care este corpul uman nu se oprește pur și simplu, așa cum ar
face o fabrică obișnuită, și cum de își continuă operațiunile pe termen lung, făcându-
ne, astfel, să tragem concluzia greșită că orice ne satisface apetitul este o mâncare
hrănitoare.
În realitate, corpul omenesc nu este, însă, o fabrică obișnuită. Este o lume cu miliarde
de locuitori, neînumărate uzine, diverse organizații, sisteme, magazii, rezerve și așa
mai departe. Chiar dacă nu mai primește hrană, reușește să se auto-susțină chiar și
până la 70 de zile, apelând la stocurile din rezervă. După ce intră în organism,
substanțele nutritive sunt distribuite, prin intermediul sângelui, în funcție de nevoile
speciale ale fiecărei celule specializate. Dar celulele care compun glandele și
organele nu primesc nimic din cele câteva substanțe hrănitoare degenerate din
mâncare gătită, atât de puține încât poți să le numeri pe degetele de la o mână. Ele
rămân în așteptare, înfometate și oropsite, până ce stăpânul lor se îndură să întindă
mâna după o legumă verde sau un fruct. Omul nu resimte foamea celulelor
individuale întrucât, în ciuda glandelor și organelor sale flămânde, stomacul îi e plin,
dependența satisfăcută, el însuși mulțumit. Dar și mai mulțumite sunt celulele
neînsemnate, pasive și letargice, care devorează cu lăcomie “materialele brute
perfect-echilibrate” care se potrivesc de minune structurii lor, și care “întăresc și
fortifică” organismul prin masa lor crescătoare.
Acesta este motivul pentru care, cu o masă de 50-60 de kilograme de celule
ineficiente și inutile, o persoană aparent sănătoasă, rezistentă și viguroasă, nu
dispune nici măcar de câteva sute de grame de celulele specializate active, cu care
un organ sau altul să poată funcționa normal și să-și îndeplinească sarcinile fără
cusur. Atâta vreme cât glandele și organele nu sunt lipsite de ultima urmă de celule
active, omul e capabil în continuare să-și ducă existența, dar când acestea sunt
epuizate, atunci moartea este inevitabilă. Atunci, omul “sătul”, “rezistent” și
“viguros” moare din cauza glandelor și organelor pe care le-a înfometat.
De exemplu, celulele cardiace își pierd puterea și elasticitatea de a realiza contracții
normale. Inima încearcă, ulterior, să salveze situația, multiplicând numărul de celule,
și ajunge să-și crească masa cu celule noi, formate din proteine animale și pâine
albă. Dar asta nu folosește la nimic, pentru că acele entități nu au capacitatea de a-și
îndeplini sarcinile necesare și inima se oprește din bătut nu după mult timp.
Nu știm, cu exactitate, câte substanțe intră în alcătuirea unui bob de grâu sau a altui
corp vegetal. Să presupunem, în mod ipotetic, că acel număr ar fi 10.000. Urmând
cele mai elementare legi ale naturii, putem deduce de aici că fabrica umană are
nevoie de 10.000 de substanțe brute diferite pentru a funcționa și că trebuie să ne
îngrijim ca niciuna dintre ele să nu ne lipsească. Aceasta este cea mai naturală
măsură ca să asigurăm buna desfășurare din cadrul fabricii umane.
Acum să privim cam cât de cu-susul-în-jos este sistemul alimentar în epoca mâncării
preparate termic. Oamenii distrug în masă substanțele esențiale din alimente și își
hrănesc corpurile cu doar câteva varietăți ce rămân din ele. După ani grei petrecuți
în cercetare, biologii au descoperit că există doar 1.015 tipuri de nutrienți în brânză,
unt, ficat sau creier. În mod normal, ne-am fi putut aștepta să comunice, ca urmare a
muncii lor îndelungate, faptul că un cutare sau cutare aliment conține doar 10-15
tipologii de compuși alterați, dezechilibrați, toxici, degenerați și morți, iar că din cei
ce compun natural un produs crud, 9.990 lipsesc cu totul, transformând acele
alimente în produse incomplete, dăunătoare și periculoase, ce nu sunt recomandate
nimănui pentru comsum.
În schimb, ei specifică, pe rând, numele substanțelor pe care au reușit să le identifice
în conținut, care sunt utilizările lor nutritive și, enumerând proprietățile acestora, le
recomandă drept “benefice”. Niciun cuvânt despre absența celorlalte mii de compuși
nutritivi, despre rolul lor în alimentație și despre consecințele dezastruoase care
decurg, invariabil, din lipsa lor. Cu toate astea, aceste aspecte sunt esențiale în
discuție.
Trebuie avut în vedere că, atât de diversificate sunt rolurile hranei crude în cadrul
organismului încât, și dacă am ajunge să le cunoaștem, printr-un miracol, pe toate,
tot n-ar fi suficient timp, într-o viața de om, să le descriem pe hârtie. Trebuie să
înțelegem, ca regulă de bază în nutriție, faptul că nicio substanță nutritivă nu își mai
îndeplinește rolul atunci când este consumată separat, când e scoasă din întreg.
Dacă cineva remarcă, în fața celui mai mare om de știință, că pâinea albă nu are
nicio urmă de vitamine în ea, acesta o să răspundă, fără ezitare, că el consumă și
alte alimente care chiar conțin vitamine. E ca și cum un zidar își așează cărămizile
toată ziua, înălțând un zid fără mortar, pentru ca apoi să spună că, uneori, folosește
și mortarul. Atât de mare este miopia cauzată de dependența de mâncare.
Ce altceva este pâinea albă dacă nu amidon, zahăr, grăsimi, proteine și câteva săruri
moarte – cu alte cuvinte, cenușa fără viață a câtorva dintre cei 10.000 de compuși
existenți în produsele crude? Ce este zahărul rafinat dacă nu doar una din 10.000 de
substanțe ? Ce altceva e carnea dacă nu o masă de proteine contaminate și câteva
urme de substanțe nutritive degenerate ? Cu toate acestea, omul își îndeasă până la
refuz stomacul cu aceste câteva categorii de substanțe și își lipsește organele de
celelalte mii de elemente esențiale. Cât despre bolile ce rezultă ulterior în corp, omul
și le explică vizitând spitalele sau analizând ilustrațiile din cărțile de specialitate. Cum
altcumva să apară acele degenerări, bube și ulcerații dacă nu prin absența
nutrienților de calitate superioară ?
Deși oamenii de știință n-au descoperit decât 40-50 de elemente dintre miile care
compun nutrienții, o mare parte din literatura medicală de specialitate este
concentrată pe descrierea efectelor acelor substanțe, ele ocupând, de asemenea, și o
mare parte din activitatea medicală curentă. În plus, o întreagă rețea de instituții s-a
răspândit în lungul și latul lumii, cu scopul de a fabrica și distribui acele substanțe. Să
ne gândim un pic ce s-ar întâmpla dacă, în loc de aceste 40-50 de substanțe,
cercetătorii ar reuși să descopere 400 sau 500, sau chiar 4000 sau 5000. Omul
contemporan pare să-și fi pierdut complet perspectiva asupra integralității
alimentelor crude ce sunt, cu adevărat, necesare corpului; fie nu le găsește la
îndemână, fie i se pare imposibil să le obțină. Așa că le caută prin tot felul de locuri
obscure ca să-și satisfacă nevoile organsimului.
Cercetătării au impresia că doar substanțele cu formule pe care ei le cunosc și apar
în cărți sunt științific valabile. Întrucât nu cunosc formula completă a elementelor ce
compun un bob de grâu, nu consideră că există știință și acolo. Au impresia că e ceva
“banal”, ușor de găsit, care există peste tot și e cunoscut de toată lumea. Dar
lucrurile se schimbă atunci când reușesc să mai descopere vreo substanță nouă și să-
i descifreze formula. Atunci ea devine știință; aflarea ei este întâmpinată ca o mare
victorie a medicinei și, mai mult, stârnește interesul și avântul în fabrici, farmacii și
spitale. Toate astea din cauză că omul nu vrea să renunțe la pâinea sa albă.
Fie ce-o fi, oamenii trebuie să recunoască, pâna la urmă, că singura modalitate de a
scăpa de boli este ca mai întâi să limiteze strict, apoi să interzică total, distrugerea în
masă a nutrienților din alimente. În acest scop, autorități specializate trebuie să facă
cunoscută realitatea și să ia măsuri active împotriva degradării alimentelor.
Acestea trebuie să obțină noi varietăți de feluri de mâncare, din mixuri diferite de
produse crude, și să le recomande publicului, ale cărui obiceiuri alimentare se vor
adapta gradual. Ca rezultat, bolile ce lovesc acum omenirea vor dispărea treptat și
costurile noastre de viață vor cunoaște economii semnificative.
Până ca eu și familia mea să devenim crudivori, împreună consumam un kilogram de
pâine pe zi, pe când acum, un kilogram de grâu ne ajunge 8 sau chiar 10 zile. Dacă
aș fi continuat să mânânc pâine albă, pâna acum aș fi fost mort de mult, dar datorită
grâului crud dătător de viață, sunt încă viu și simt că așa voi rămâne 40-50 de ani de-
acum înainte.

SPECIALIȘTII SE TREZESC!
Mulțumesc doamnei Mihaela Walter pentru o carte minunată trimisă, care m-a
impresionat profund de la primele pagini.
Opinia autoarei se suprapune cu propria mea dezvoltare din prezent, de aceea am
ales să vă prezint, în traducere și adaptare, câteva fragmente din carte (sublinierile
sunt ale mele!).
Galina Schatalova – Wir fressen uns zu Tode (Ne omorâm mâncând cu lăcomie)
Conceptul revoluționar al unei doctorițe din Rusia cu privire la o viață mai lungă într-o
stare optimă de sănătate
Apărută în Editura Ganzheitlich Heilen, 2002

Capitolul 1 – Pericolele Civilizației

Sunt adesea întrebată ce trebuie să facă cineva pentru a-și păstra și la vârste
înaintate sănătatea și dinamismul, interesul față de viață și să rămână social un
participant activ. Sunt întrebată cum ar trebui ca cineva să se hrănească corect, să
respire corect, ce exerciții să facă etc.
În continuare, doresc să prezint cititorilor propriul meu ”Sistem cu privire la
sănătatea naturală”.
Sănătatea nu rezultă din aplicarea mecanică a exercițiilor de respirație sau fizice,
tehnicilor de tonifiere sau din respectarea regulilor de nutritiție, ci mai ales din
înțelegerea MOTIVAȚIEI pentru care omul face tot ce face. Și pentru acesta, fiecare
trebuie să știe după ce Legi Naturale funcționează procesele de bază ale orga
nismului omenesc. Conștiența și inconștientul sunt la fel de importante pentru
procesul sănătății, precum toate celelalte.
Discut intenționat despre UN SISTEM al sănătății naturale. Cu alte cuvinte: când doriți
să fiți sănătoși, atunci vă înarmați cu RĂBDARE și VOINȚĂ, care să nu vă ajungă doar
pentru o săptămână sau o lună, ci pentru ÎNTREAGA VIAȚĂ. Aveți înainte o sarcină
dificilă, pentru că aveți nevoie să vă schimbați întreaga modalitate de gândire și
întregul mod de viață. Este nevoie să opriți nenumărate obiceiuri dăunătoare și să re-
învățați altele noi și mai utile. ȘI nu în cele din urmă, cel mai important: aveți nevoie
să vă înțelegeți CA FIIND O PARTE DIN NATURĂ. Iar aici veți fi împiedicați de
enormele dificultăți din societatea modernă, care nu este construită în armonie cu
Natura, ci în confruntare cu Natura.
……………………….
Este important să avem grijă la Legile Naturale, care ne determină existența. În
primul sfert al Secolului XX, marele învățat Vladimir Vernadski a emis ideea că
omenirea constituie împreună cu Natura vie și cea inanimată UN TOT, care
funcționează în conformitate cu Legile Naturii. Iar noi nu am avansat prea mult în
recunoașterea acestor Legi. Aceasta a dus la evoluția nesănătoasă a dezvoltării
civilizației moderne. Au fost instaurate concepții cu privire la normele vieții care au
dus omenirea în pragul auto-anihilării.
Am aflat că omul are nevoie de timp (de mai mulți ani) pentru a putea să evalueze
diferența dintre VALORILE naturale și cele existente în viața sa.
De ce fac această afirmație?
Din studiul biologiei, a ființelor vii, a rezultat o lege bine-cunoscută: timpul de la
nașterea unui animal și până la maturizarea sa durează între 1/7 și 1/17 din durata
totală a vieții sale. Când ne gândim că ființa umană se maturizează la 21-22 ani
(după al treilea ciclu de 7 ani), putem să calculăm cu ușurință faptul că vârsta lăsată
de Natură pentru ființa umană este de minimum 154 de ani.
Dar în realitate, atingerea acestui moment este în prezent foarte îndepărtată.
Aceasta înseamnă că fie calculele noastre sunt eronate, sau există alte motive pentru
care omul devine fragil și dispare la 60 sau 70 de ani. Prima variantă poate fi exclusă,
pentru că numărul oamenilor pe Pământ care au depășit 100 de ani este destul de
mare – prea mare pentru a fi doar o întâmplare.
Concluzia care se impune este că depinde doar de noi înșine, de ignoranța noastră cu
privire la Legile Naturii, de modul nostru de viață, de obișnuințele și capriciile
(toanele) noastre, care devin adesea un al doilea ”Eu”. Să nu ne justificăm cu
dificultățile noastre de zi cu zi. Aceste justificări sunt doar iluzii, pentru că permit
oamenilor să nu depunem nici un efort în depășirea propriilor slăbiciuni. Chiar și în
țările dezvoltate, capitaliste, în care viața grea de zi cu zi este de mult uitată, durata
medie de viață nu depășește 80 de ani.
Nu este vorba despre circumstanțe, ci de faptul că nu suntem capabili să folosim o
mare bogăție pe care ne-a dăruit-o Natura: posibilitățile nelimitate ale organismului
omenesc. Și mai mult, nici măcar nu ne-am înțeles corespunzător organismul.
Toanele și obișnuințele, dogmele și prejudecățile înlocuiesc adesea cunoașterea
științifică. Și cel mai trist este faptul că o recunoaștere a Legilor Naturii a rămas la cel
mai jos nivel cu putință. Iar paradoxul cel mai mare sună astfel: nu știm nici până
astăzi ce acțiune au anumite alimente asupra organismului, chiar dacă procesul de
alimentație există de când există omenirea.
Folosim adesea la fabricarea alimentelor și medicamentelor atât componente
artificiale, cât și substanțe, care în ciuda originii naturale, sunt concentrate irațional.
Se declanșează astfel o auto-otrăvire colectivă a tuturor oamenilor.
Natura i-a trasat ființei umane granițe bine stabilite pentru supraviețuire. Limitele de
temperatură între care poate exista fără haine, sau fără zidurile locuințelor care îi
protejează trupul sunt foarte înguste, între 50 și 60 de grade. Înțelegerea omenească
permite o depășire relativă a acestor granițe. Dar oamenii și-au creat un habitat de
viață atât de artificial, distrugând toate firele care îl mai legau de Natură, instaurând
iluzia că lui îi este permis totul. Această atot-suficiență nu a rămas nepedepsită:
organismul care nu cunoaște condiții naturale de viață devine o pradă ușoară
numeroaselor boli.
Dar oamenii nu caută cauza bolilor pe care le au în pierderea armoniei cu Natura și
normelor false de viață pe care le aplică, ci în tulburările care apar la nivelul
organelor interne ale corpului. Bolile sunt considerate un fel de ”rateuri” sau ”pene”
ale acestor organe. Considerațiile superficiale ale beteșugurilor omenești au dus la
credința că studiul anatomiei și funcției fiecărui organ în parte, cu ajutorul sintezei
unor noi medicamente, pot ”repara” organele. Aceasta a dus la concentrarea
eforturilor medicinii europene asupra cercetării detaliilor, cu costul neglijării
cunoașterii Întregului = organismul omenesc. Astăzi există peste 170 de discipline
medicale, care se ocupă cu cercetarea unui anumit detaliu. Nu este întâmplător
faptul că nu știm încă cum ar trebui să fie un om sănătos, pentru că nu avem criterii
fiziologice obiective ale sănătății.
De mulți ani, o ședință a Organizației Mondiale a Sănătății, în care s-au reunit
”crema” învățaților a formulat următoarele: ”Prin sănătate se înțelege starea lipsei
bolii și a unei situații în care omul este în totalitatea abilităților sale fizice, psihice și
sociale”.
O astfel de definiție nu poate în mod natural să fie la baza unui sistem de prevenție a
sănătății eficient, pentru că nu ia seamă nici partea sufletească, precum și nici cea
trupească. De aceea am simțit nevoia să fac cercetări cu scopul de a găsi o bază a
unui sistem.
Și am ajuns la concluzia că un om cu adevărat sănătos are nevoie de cinci ori mai
puțin oxigen decât colegul său ”aparent sănătos”. Primul respiră mai rar, fără să aibă
nevoie de un antrenament special, având două sau trei cicluri pe minut, și nu 18 sau
20 ca celălalt.
Acest fapt mi-a confirmat conceptual despre utilizarea energiei oganismului pentru
schimbul de oxigen, producându-se o echilibrare mai ușoară a funcțiilor sale.
……………………….
Sper că v-a plăcut și incitat fragmentul dnei doctor Schatalova.

CARE ESTE ALIMENTAȚIA POTRIVITĂ

SPECIEI UMANE?
Inventivitatea și înțelepciunea Naturii
Lumea plantelor și animalelor oferă oamenilor multiple surse alimentare. Dificultatea
principală constă în alegerea, din toate aceste posibilități, a celor cu adevărat
necesare și utile. Există multiple criterii de selecție: unele popoare preferă carnea de
porc, dintre toate sursele de proteine, în timp ce altele o refuză cu desăvârșire. Există
numeroase astfel de diferențe cu privire la evaluarea valorii nutritive a alimentelor.
Un singur criteriu ar fi în stare să compenseze toate aceste diferențe de gusturi sau
de interdicții religioase și moral-etice: criteriul ”alimentației potrivite speciei”. Să
vedem următoarele exemple.
Ce credeți că s-ar întâmpla cu un șarpe boa, dacă în loc de un iepure proaspăt vânat
și viu, acesta ar înghiți un iepure preparat sub formă de friptură? Procesul lui de
digestie ar fi mult îngreunat. Așa cum a reieșit dintr-unul din experimentele
membrului Academiei Ruse de Științe A. M. Ugolev, Natura vie deține mecanismul
autolizei (auto-distrucției, auto-digestiei). Acest lucru înseamnă că propriile enzime
ale corpului încep să descompună albuminele. În mod corespunzător, doar 50%
dintre enzimele folosite pentru digestie se găsesc în sucul digestiv al consumatorului.
Restul se găsesc în țesuturile ”victimei”, fie ea o plantă sau un animal. Sucul gastric
declanșează mecanismul auto-digestiei. Așa încep în țesuturile ”victimei” procese de
descompunere. Ca rezultat, procesele de digestie și asimilare a substanțelor nutritive
sunt accelerate și optimizate.
Experimentele făcute de A. M. Ugolev au revelat și alte legități, care clarifică de ce
folosirea prelucrării termice a alimentelor în bucătărie reduce la minim valoarea lor
nutritivă. În cadrul testărilor a fost comparată digestia țesuturilor, care și-au păstrat
însușirile naturale, cu țesuturile prelucrate termic. A fost scos în evidență faptul că în
cazul primelor țesuturile au fost complet descompuse, în timp ce în al doilea caz,
țesuturile și-au mai păstrat parțial structura, ceea ce a îngreunat posibilitatea
asimilării lor. Iar acest lucru a dus la o poluare interioară a organismului. Aceste
descoperiri au aruncat o lumină nouă asupra disputei existente între cele două școli
dietetice. Una dintre școli spune că cerealele și pâinea sunt de nelipsit în dietă, în
timp ce a doua școală susține contrariul. Dar nu cerealele sunt problema, ci
intensitatea prelucrării acestora: se pare că tractul nostru digestiv are de muncit cu
curățenia resturilor incomplet digerate, cu cât prelucrarea cerealelor este mai
intensă, prin fierbere, coacere sau prăjire. Același lucru este valabil și pentru pâine,
care se coace la temperaturi foarte înalte.
Dar fenimenul autolizei sau auto-digestiei nu ne poate totuși spune dacă un aliment
este potrivit speciei animale sau umane. Enzimele ”consumatorului” trebuie să fie
compatibile cu structura țesuturilor ”victimei”. Cele două trebuie să se potrivească
precum cheia într-un lacăt, doar atunci hrana va fi digerată cu consum minim de
energie. Altfel, se poate evidenția cum energia consumată pentru digestie este mai
mare decât cea obținută din produsul consumat.
Aceste mecanisme ale auto-digestiei există în orice organism viu. Într-un tubercul de
cartof, cu un conținut bogat de amidon, există un strat subțire sub coaja tuberculului
ce conține substanțe degradatoare de amidon. Același lucru este valabil și pentru
grâu, secară sau alte boabe de cereale, a căror coajă conține exact substanțele
necesare ce pot degrada amidonul și elibera energia înmagazinată în acesta.
Acest principiu nu este proiectat pentru a face procesul de ”a mânca și a fi mâncat”
mai ușor. Ci îndeplinește o altă funcție mai importantă, în care embrionul este dotat
cu substanțe și energie, necesare pentru dezvoltarea sa normală. Să exemplificăm cu
boabele de grâu anterior menționate. La o anumită temperatură și umiditate a
solului, enzimele care le conțin încep să descompună amidonul din structura lor în
substanțe ce vor fi folosite pentru construcția părților diferite din plantă: sistemul
radicular, tulpina și frunzele. Cu energia eliberată se sprijină embrionul să-și realizeze
programul de dezvoltare, pe care îl poartă în aparatul său genetic.
Sensul alimentației potrivite speciei constă în faptul că toate organismele vii au
nevoie de puterea de digestie a altor organisme vii ce trec prin ele, pentru a putea să
obțină energie.
Acest tip de nutriție este regăsit în întreaga lume vie. Fiecare specie biologică are
propria sa nutriție, așa cum am menționat la exemplul cu șarpele boa, întrucât
caracterele alimentelor corespunzătoare speciei se regăsesc în anatomia și fiziologia
organismului consumator. Pentru o și mai bună înțelegere, vă voi mai oferi două
exemple.
Este cunoscut faptul că organismul animalelor de pradă este adaptat pentru digestia
cărnii altor animale. Dar nimeni nu servește masa unui predator, el trebuie să se
descurce singur cu procurarea sa. De aceea, are nevoie de picioare rapide, de ghiare
ascuțite și dinți sub formă de colți, care reprezintă ”cartea de identitate” a animalelor
de pradă. Este vizibilă această unitate între formă și conținut, care permite
supraviețuirea lor, fiind astfel menținută în caracteristicile anatomice.
Al doilea exemplu vine din lumea animalelor care consumă plante. Hrana principală a
cămilelor este un ciulin (numit ”ciulinul cămilelor”), o plantă nepretențioasă, ce nu
este prea bogată în proteine, lipide sau carbohidrați. Cu toate acestea ea împlinește
complet nevoia cămilelor de energie și substanțe și permite animalelor să-și păstreze
masa corporală, să reziste pe distanțe mari sub soarele pârjolitor și pe nisipul fierinte
și să-și realizeze și rezerve de substanțe nutritive sub forma grăsimilor din cocoașă.
Întregul organism al animalelor este adaptat la consumul acestei plante insignifiante.
De câte ori am mers în deșert, m-am uitat cu atenție la modul în care se hrănesc
cămilele. Și m-am tot mirat cum de ciulinii nu rănesc mucoasa bucală sensibilă a
botului cămilei. Când am studiat mai îndeaproape interiorul botului cămilei mi-a
devenit evident că existau o mulțime de crescături ca niște negi care puteau înfășura
țepii ciulinului, astfel încât aceștia să nu înțepe.
Dacă o cămilă este hrănită cu alte alimente, uneori cu șașlâc (n.tr. = frigărui de miel)
bogat în grăsimi, ea începe să slăbească, să se ”ofilească”. Și încercați, invers, să
hrăniți un leu cu ciulini pentru cămile. Mai degrabă va muri de foame decât să se
atingă de ciulin.
 
Este omul un omnivor?
Deși toată lumea cunoaște importanța alimentației corespunzătoare speciei pentru
toate ființele vii, atât suporterii nutriției ”ortodoxe”, cât și teoreticienii nutriționiști
mai moderni neagă rolul său important în viața omului. Ei toți îi atribuie omului
abilitatea de a putea, fără să-și prejudicieze în nici un fel sănătatea, să consume atât
alimente animale, cât și vegetale.
Și pe ce argumente se bazează presupunerile lor?
Chipurile omul s-ar situa, pe baza structurii tractului său digestiv, undeva între
ierbivore și animalele de pradă. Într-adevăr, în organismul nostru, lungimea tractului
digestiv stomac/intestine este mai mică decât la ierbivore, dar mai mare decât la
animalele de pradă. În tractul gastro-intestinal omenesc nu există porțiuni, precum la
animalele consumatoare de ierburi, în care hrana să sufere o prelucrare primară prin
bacterii și alte micro-organisme. Și în același timp, stomacul omului nu are forma
rotundă, pe care o are cel al animalelor de pradă. Sunt multe alte exemple de
multiple diferențieri.
Sunt aduse și alte argumente, pentru faptul că omul poate consuma, pe lângă
alimente vegetale, și animale. S-a presupus că omul a învățat această abilitate în
decursul evoluției sale. Se pare că cei care consideră omul ”omnivor” caută explicații
logice de partea lor.
Desigur, anatomic și fiziologic omul se deosebește atât de animalele ierbivore, cât și
de cele carnivore. Dar asta nu înseamnă că el se găsește între cele două categorii.
După oamenii de știință, mai există o a treia categorie de animale: mâncătoarele de
fructe. Și acestei grupe îi aparțin oamenii. Alimentele potrivite speciei sale sunt
fructele, bobițele, grânele, nucile, semințele, tuberculii, cu alte cuvinte părți din
plante, în care concentrația de nutrienți este mult mai mare decât în părțile verzi.
Astfel este lămurită diferența de construcție și de funcționare fiziologică a tractului
gastro-intestinal la oameni și la ierbivore, acestea din urmând consumând cu
preponderență părțile verzi ale plantelor.
Particularitățile alimentației corespunzătoare speciei umane nu-l apropie deloc pe
acesta de carnivore. Singurul lucru pe care îl au în comun îl reprezintă valoarea
nutritivă foarte mare a alimentelor consumate. Atât fructele, cât și carnea sunt
caracterizate printr-o valoare nutritivă înaltă. Aici este amestecată o asemănare (dar
doar aparentă, întrucât calitatea alimentelor este foarte diferită), între alimentația și
structura tractului digestiv corespunzător fiecărei specii.
Să privim abilitatea omului de a folosi carnea în alimentația sa. Mai întâi de toate,
trebuie să ne întrebăm ce numește omul cu adevărat ”carne” și ce nu. Animalele de
pradă care se hrănesc cu carnea altor animale, le vânează de vii și le consumă
imediat, iar țesuturile acestora își păstrează abilitatea de auto-digestie. Omul nu
consumă, de fapt, carne, în adevăratul sens al cuvântului, ci o combinație moartă de
proteine și grăsimi, obținută prin prelucrare termică și preparare culinară. Și mai
trebuie să observăm că el are capacitatea de a consuma carnea datorită stăpânirii
focului.
Deși omul consumă carne de mii de ani, nu s-a dezvoltat nici o trăsătură anatomică
sau fiziologică ca la carnivore. Nu ne-au crescut ghiare ascuțite sau colți. Reacția
chimică din gură este bazică la om, și nu a devenit acidă, așa cum este caracteristic
unul animal de pradă. Așa încât toate încercările de a trage o linie dreaptă între
ierbivore și carnivore și a așeza omul la mijlocul acestei linii – sunt condamnate la
eșec.
 
Alimentația corespunzătoare speciei și curățenia organismului
Aici vom vedea că nu este vorba despre faptul că suntem obișnuiți cu o anumită
modalitate de alimentație. Foarte adevărată este declarația lui Vladimir Vernadeski,
care în ceea ce privește alimentația corespunzătoare speciei organismului – spune că
este aceea care îi furnizează acestuia substanțele pentru construcția propriilor celule.
Din punct de vedere al aportului de energie și auto-reglării organismelor vii, cuvintele
acestui om de științe sunt decisive.
Să începem să descriem sistemele de furnizare de energie pe care Natura le-a
furnizat fiecărei specii biologice. Dacă și cum funcționează ele depinde de cât de
bine, de rațional și economic folosesc celulele substanțele și energia primite din
exterior.
La fel de important este faptul că de structura chimică constantă a celulelor depinde
mecanismul de auto-reglare. Dacă se schimbă structura chimică, toate sistemele
existente încep să aibă devieri, abateri și depuneri.
Astfel, portretul anatomic și fiziologic al fiecărei specii biologice exprimă obiectiv
particularitățile sale funcționale, ce garantează supraviețuirea sa. Organismul nu
poate să scape prea ușor de aceste particularități și să le înlocuiască cu altele noi.
Niciodată cerbul nu se va duce la vânătoare de iepuri sau lupul să pască iarbă. Numai
omul crede că prin stăpânirea focului este capabil ”să folosească” carnea fraților săi
mai mici. Cuvântul ”să folosească” a fost pus în ghilimele, pentru că folosirea cărnii
nu a adus decât daune corpului omenesc, în special suprasolicitarea și epuizrea
propriilor resurse.
”Să lăsăm resursele să fie resurse” spun susținătorii alimentației ”cu de toate”.
”Rezultatul este cel important!”. Și se continuă justificarea consumului de carne:
”Organismul își primește substanțele nutritive necesare și supraviețuirea sa este
asigurată – acesta este scopul principal!”
Aș fi de accord cu acest argument doar în situații extreme. În cazul în care
supraviețuirea oamenilor depinde de asta, de exemplu în perioada glaciară.
Dar astăzi situația este complet diferită. Prin dezvoltarea agriculturii omul s-a eliberat
de constrângerea căutării hranei în zone îndepărtate. Acum el își poate procura
alimentele fără prea mare efort din apropierea casei în care locuiește. Astfel, carnea
ar fi trebuit să-și piardă importanța de aliment. Dar nu aceasta este realitatea. Omul
a păstrat obișnuința consumului de carne, transformând-o într-o dependență, care
este transmisă de la generație la generație odată cu laptele mamei. Dar deși
alimentele animale acoperă necesarul momentan de energie și substanțe, ele
acționează în același timp precum bombe cu ceas, care sunt amorsate chimic.
Undeva în profunzimea organismului nostru se derulează invizibile și inaudibile reacții
de distrucție, până când se produce o explozie extensivă. Aceasta poate fi o moarte
subită sau o boală incurabilă – este greu de spus, totul ține de ”noroc”. Corpul uman
nu se schimbă – explozia este inevitabilă.
Și totuși omul are posibilitatea să se elibereze de propriile suferințe și să urmeze
vocea puternică a înțelegerii sănătoase.
Nu mă refer aici la asceză, la renunțarea la toate bucuriile pământești, fără de care
viața nu ar fi nici pe jumătate la fel de frumoasă. De exemplu, nu-mi imaginez
sărbătoarea Paștelui fără prăjituri și pască, ori ouă încondeiate sau noaptea de
Crăciun, fără o gâscă sau găină pe masă. Dar sunt complet împotrivă ca la fiecare
prilej sau chiar fără prilej să se consumă continuu aceste produse. Un om inteligent
nu cade în această capcană, a confortului, care îl scoate din cadrul alimentației
potrivite speciei sale. O măsură sănătoasă este o condiție a existenței umane, atât
din punct de vedere social, cât și fiziologic.
În realitate, menținerea ”măsurii” este o modalitate poate neobișnuită pentru mulți
dintre noi, dar foarte naturală. Și cât de devreme începem să ne obișnuim așa, cu
atât mai sănătoși vom deveni. Întrucât organismul nostru nu poate să primească
doar substanțe nutritive ”din pastile”, ci are nevoie să își preia din alimente ceea ce
are nevoie.
 
Alimentele potrivite speciei
Exemplul cel mai clar și evident al alimentației corespunzătoare speciei îl reprezintă
hrănirea copilului mic cu laptele mamei sale. Omul vine pe lume ca o ființă
neajutorată și necoaptă. Trec mulți ani până când organismul său se formează
definitiv. De exemplu, aparatul respirator este complet funcțional abia în jur de 18-20
de ani. Iar tractul gastro-intestinal rămâne toată viața lezat, dacă cel mic nu a primit
hrănitorul lapte al mamei sale.
Aici nu dorim să discutăm despre valoarea nutritivă a laptelui de mamă, care cel mai
adesea este exagerată. În ceea ce privește conținutul de proteine, grăsimi și
carbohidrați, laptele de mamă rămâne în urma multor alimente, inclusiv conținutul
său caloric este foarte redus. Cu toate acestea, laptele de mamă se caracterizează
printr-un conțin deosebit de amino-acizi, enzime și alte substanțe, de care are nevoie
nou-născutul pentru dezvoltarea sa normală, precum și printr-un conținut de energie
și informație ce reglează dezvoltarea micuțului. Această informație este diferită
pentru fiecare specie biologică. În timp de puiul de om își dublează masa corporală
abia prin a 180-a zi de viață, un iepure o face în șase zile. Și este foarte logic, dacă
ne gândim că iepuroaica, datorită particularităților sale anatomice, nu-și poate
proteja puii de animalele de pradă. Șansele lor de supraviețuire sunt cu atât mai
mari, cu cât se maturizează mai devreme.
În acest fel, Natura s-a îngrijit ca fiecare specie biologică să aibă o șansă de
supraviețuire.
La timpul respectiv, cunoștințele despre hrănirea organismului nou-născutului cu
laptele de mamă m-a făcut să mă gândesc la necesarul energetic al oamenilor.
Exemplul copiilor, care în ciuda unui conținut minim de proteine din alimentație se
dezvoltă dinamic și cresc rapid, a fost un model minunat pentru dezvoltarea teoriei
mele despre rațiile alimentare sărace în calorii și proteine.
Așa a apărut ideea mea pe baza principiului utilității (oportunității): Organismul
uman este capabil să preia toate formele de energie care se găsesc în mediul său
înconjurător și să le folosească pentru acoperirea multiplelor sale nevoi. Astfel, el își
poate scădea necesarul de hrană, întărindu-și sănătatea și prelungindu-și viața.
Experimentele făcute pe mine însămi, ce durează de circa 50 de ani, precum și
experiențelor multora dintre cei sfătuiți de mine mi-au confirmat corectitudinea și
actualitatea acestei idei.
 
Câte surse de energie are omul?
Așa cum am mai amintit deja, supremația în lumea științifică este cea a Teoriei cu
”toate felurile de alimente”. Susținătorii acesteia presupun că singura sursă de
energie a omului este alimentația, și că hrănirea nu este nimic altceva decât
însușirea de substanțe, de care are nevoie organismul, pentru a înlocui energia
consumată și a reînoi și reconstrui țesuturile.
În tinerețea mea am împărtășit și eu, alături de majoritatea colegilor mei, această
credință. Teoria am studiat-o atât în Facultatea de Medicină, cât și în timpul celor trei
ani de specializare în chirurgie. Dar în timpul războiului cu Finlanda și în timpul celui
de-al doilea război mondial, în timp ce căutam răspunsurile la mai multe întrebări,
mi-a încolțit prima oară îndoiala cu privire la veridicitatea teoriei științifice.
În munca mea de teren, ca și chirurg, m-am confruntat cu multe situații extraordinare
și stresante. Am avut de-a face cu răniți grav, și trebuia să mă decid rapid cum
puteam să-i ajut și ce puteri naturale puteam să folosesc pentru ajutor. Atunci mi-a
venit pentru prima oară în minte să folosesc alimentele pe post de medicamente. Am
început să înțeleg avantajele alimentației vegetariene și în mine s-a construit treptat
reprezentarea unei alimentații vindecătoare, care să fie folosită conștient și să-și
păstreze însușirile sale naturale.
În cazurile dificile de arsuri pe membre, dar și la alte răniri, care s-ar fi putut complica
cu tetanus, am obținut rezultate pozitive: am întregit nevoia de alimentație vie a
acelor oameni cu sucuri de fructe și legume și am folosit întotdeauna remedii
naturale.
Mai târziu am preluat aceste experiențe la Institutul de neurochirurgie, unde m-am
confruntat cu problema pericolului de edem cerebral în stadiile post-operatorii. În
practica mea personală de chirurg – datorită pregătirilor anterioare și tratamentului
post-operator al pacientului – n-am avut niciodată de-a face cu o astfel de
complicație.
Este de la sine înțeles că am pus puterea vindecătoare a alimentației printre primele
locuri în Sistemul însănătoșirii naturale, pe care l-am proiectat. Dar în același timp,
evaluarea, respectiv echilibrarea psihologică și spiritual-sufletească a omului rămâne
pentru mine pe primul loc.
Îndoiala cu privire la infailibilitatea teoriei despre alimentația ”cu toate alimentele”
nu mi-a dat pace. Și considerațiile marelui om de știință Vernadeschi, precum și cele
ale părintelui cosmobiologiei Alexander L. Tșișevschi m-au influențat foarte mult.
Ambii erau de părere că toate organismele vii – inclusiv cel omenesc – dispun de
însușiri care să le permită să preia din energia Cosmosului, pe care să o acumuleze,
și prin activitățile vieții să o transforme și apoi să o proiecteze în exterior, în spațiul
înconjurător.
Pe baza experimentelor mele personale timp de mulți ani pot să afirm cu întreaga
convigere că există astfel de canale de intrare a energiei în organismul nostru.
Datorită profunzimii acestora, cercetarea lor științifică practic nici măcar nu a început
bine.
 
De ce este atât de decisiv importantă pentru mine aprovizionarea cu energie a
organismului? Răspunsul corect depinde nemijlocit de cantitatea de nutrienți de care
avem nevoie și ce calități trebuie să aibă aceștia.
Biologia modernă nu are la dispoziție nici o cercetare onestă la nivelul unor sisteme
singulare de aprovizionare cu energie a organismului uman. De aceea, se folosește
de foarte multe idei și ipoteze ale înaintașilor noștri, care au perceput lumea ca un
tot și au considerat omul ca o parte a acestei lumi.
Cu adevărat, omul este o parte inseparabilă a substanței vii, a Întregului
Organismelor existente. În primul rând, el este legat de materia vie prin chiar
originea sa. La proceerea sa el primește un program pentru dezvoltarea ulterioară,
care este inclus în codul său genetic. Existența ulterioară a organismului viu depinde
de însușirea acestuia de a procura energia corespunzătoare din mediul său
înconjurător, care să-i servească drept material de construcție. El are la dispoziție, în
acest scop, multiple posibilități, așa cum consideră susținătorii teoriei moderne a
nutriției. Care sunt aceste posibilități?
Să luăm în considerare două situații din viața zilnică.
Primul exemplu: ajungeți acasă înghețat bine, nu reușiți deloc să vă încălziți. Așa
încât vă turnați o ceașcă de ceai fierbinte și o luați în mână, și imediat începe ca
familara sa căldură să vă intre în degete. Acest lucru înseamnă că o anumită
cantitate de energie este preluată direct prin pielea organismului. Urmează să beți
conținutul ceștii de ceai. Desigur că în acest ceai nu prea există substanțe nutritive,
dar dumneavoastră deja vă este mai cald.
Al doilea exemplu: este primăvară, stați în umbra copacilor, suflă un vânt mai rece.
Înghețați un pic și vă duceți mai în soare. Imediat simțiți că vă încălziți.
Ambele reacții le recunoașteți, pentru că le puteți percepe în corpul dv. Sunt însă și
lucruri obișnuite, zilnic, care nu cad în sarcina cercetării științifice. Dar ne oferă nu
puține informații ”științifice”, care sunt ignorate de multe ori în discuțiile de
specialitate pe tema furnizării de energie a organismului și construcția propriilor sale
substanțe. Tocmai ce am aflat de la oamenii de știință despre posibilitatea directă de
folosire a azotului din aer pentru construcția proteinelor animale. Pe această
problemă lucrează marele fiziolog I. M. Sechenov, care și-a concentrat atenția asupra
conținutului de azot din sângele arterial și din cel venos. Rezultatele sale arată că în
sângele arterial, îmbogățit cu gazele din atmosferă, există clar mai mult azot decât în
sângele venos, care provine dinspre țesuturile corpului. Și astfel s-a putut
concluziona că o parte din azotul din atmosferă a fost absorbit de către corp.
Cercetările lui Sechenov au fost urmate de cele ale lui Wolski. Acesta și-a îndreptat
atenția către două posibilități prin care azotul din aerul inspirat se transformă în
corpul omenesc în proteine: prima, cu ajutorul bacteriilor, care se găsesc în căile
respiratorii superioare ale oamenilor, precum și în intestinul gros; și a doua prin
preluarea azotului de către celulele organismului viu. După calculele lui Wolski
rezultă că organismul omenesc poate prelua doar prin respirația din cursul unei zile
18 grame de azot. Și această cantitate este suficientă pentru producția a 112 grame
de albumine în corp.
Cercetătorii americani au descoperit și ei că organismele pot să intercepteze direct
azotul atmosferic, ceea ce este foarte util pentru toate ființele vii. Ca și sursă
principală pentru azotul atmosferic sunt responsabile cele circa 100 de fulgere care
lovesc în fiecare secundă pământul. În cercetările care au durat circa 2 ani, oamenii
de știință au dovedit că fulgerele produc la fel de mulți compuși azotați, precum alte
surse naturale.
Să nu uităm și asemănarea uimitoare dintre hemoglobina sângelui și clorofila
plantelor. Acestea pot cu ajutorul energiei razelor solare să lege atât azotul
atmosferic, cât și alte elemente chimice.
Și nu trebuie să ignorăm și posibilitatea obținerii de energie independent de
alimentație. Ne putem referi la energia de rezonanță, care provine de la rezonanța
dintre frecvența structurilor corpului omenesc și cea a cosmosului. Acest lucru
înseamnă că sistemul nostru primește energie de la radiațiile cosmice. Aici ar fi încă
foarte multe de făcut pentru oamenii de știință, care s-au consacrat studierii
problemei schimbului de energie din materia vie.
Atâta timp cât nu există cercetări serioase în această direcție, este necesar să
vorbim despre partea cantitativă, despre partea din energie pe care o preluăm pe
lângă alimentație. Să ne gândim și la următoarea întrebare: de ce are nevoie
sistemul energetic al organismului viu de legătura cu cosmosul? Întrebarea pare a fi
dificilă, de aceea răspundem la ea în fiecare zi, în fiecare minut – prin întregul nostru
comportament.
 
Formula vieții îndelungate
Ați pășit vreodată pe vreo cărare care să scurteze distanța până la brutărie sau la
librăria la care mergeați? Cu siguranță cunoașteți astfel de ”scurtături”. Și motivul nu
este doar comoditatea. Aici acționează o lege, care până în prezent este logică
pentru înțelegerea omului sănătos: cu cât este mai scurt drumul, cu atât mai puțin
timp și energie cheltuim pentru el. Poate această lege are și alte descrieri mai
precise, dar eu o voi folosi pentru a discuta despre Principiul optimizării energetice.
Pe baza acestui principiu este construită întreaga Natură vie.
Pentru a explica mai bine esența sa, vă propun următorul mic experiment de gândire:
vreți să încălziți o oală cu apă. Pentru aceasta aveți două posibilități. Fie puteți să
mergeți în curte, să tăiați lemne de foc, să faceți focul într-o sobă și să puneți oala cu
apă pe sobă. Sau puteți să vă duceți la aragazul cu gaz și în câteva minute aveți apa
fierbinte. Se poate presupune că decizia pe care ați lua-o în cazul condițiilor acestui
experiment este de la sine înțeleasă.
Natura a proiectat în interiorul organismului nostru atât o sobă de gătit rusească –
organele de digestie – cât și mai multe ”aragaze” moderne, care sunt folosite când și
când atunci când apare un necesar de mai puțină energie. De exemplu, în țesuturile
plămânilor sunt depozitate mereu grăsimi. Acestea fac parte inseparabilă din
sistemul energetic al omului și sunt necesare pentru încălzirea aerului respirat.
Știm deja că aerul din alveolele pulmonare trebuie să aibă o anumită temperatură:
36,7 grade Celsius. Când este preluat din atmosferă, aerul poate avea circa -40 grade
Celsius iarna, și trebuie să fie încălzit în timp de câteva secunde la un gradient de
peste 70 de grade. Chiar dacă tehnic problema pare dificil de rezolvat, organismul
reușește să o facă, totuși, fără probleme: El folosește pentru aceasta oxidarea
grăsimilor din țesuturile pulmonare și eliberarea rapidă de căldură.
De altfel, există mecanisme asemănătoare și în partea superioară a toracelui, unde
țesutul adipos protejează marile vase de sânge. În situații extreme, conținutul de
energie din grăsimi este folosit pentru încălzirea sângelui care ajunge la nivelul
creierului.
Sistemul energetic al corpului nostru este destul de descentralizat și include mai
multe nivele de câștig energetic. Ne putem întreba de ce este necesar un astfel de
”pluralism”, în care fiecare sistem, fiecare organ, are un cerc de acțiune clar
delimitat. Sistemul nostru nervos central coordonează întregul organism și o
autonomie exagerată a unei regiuni ar putea să aducă o dizarmonie în respectivul
organism.
Putem să discutăm în contradictoriu pe această temă, dar chiar dacă discuția ar fi
vehementă, ar fi și infructuoasă.
Infructuoasă, pentru că Natura a rezolvat problema fără noi și pentru noi.
Numeroși oameni de știință sunt de părere că energia, care curge prin materia vie, se
echilibrează în decursul timpului, și intensitatea sa influențează durata de viață a
organismului. Cu cât mai multă energie trece prin noi într-o unitate de timp, cu atât
mai scurtă este existența noastră pământeană.
Această legitate face ca descentralizarea schimburilor energetice să apară într-o
lumină cu totul nouă. În aceste condiții, conținutul de energie al ființelor vii trebuie să
fie drămuit și economisit. Astfel se justifică existența surselor multiple de energie.
Acolo în organism, unde omul are nevoie să aprindă doar o mică lampă, este inutil să
pună în mișcare un reactor atomic. Funcție de ce am discutat, se schimbă și
reprezentarea felului și cantității de alimente de care depinde direct durata de viață a
existenței umane.
Nu cunoaștem nici o formă de viață din Natură care să posede o imortalitate a
organismului său individual. Durata vieții sale depinde de mulți factori constanți și
variabili.
Dintre factorii constanți amintim cantitatea medie de energie pe care o poate folosi
în cursul unei vieți biologice un reprezentant sănătos al speciei sale biologice. Pentru
oameni, această ”limită” energetică se estimează la circa 50.000.000 kilokalorii și
asta după calculele făcute de susținătorii alimentației ”cu toate alimentele”.
Devieri de la aceste valori pot avea diferite motive, care de regulă sunt limitate în
timp. Aici vorbim despre legături și schimbări dintre oameni și lumea exterioară de
natură psihologică, fizică, socială, ocupațională și climatică – ce pot influența puternic
consumul de energie și durata de viață a indivizilor. Dar pentru că ne vom ocupa de
întreaga specie ca și tot, vom utiliza valoarea medie.
Vom stabili ca bază de pornire o formulă simplă. Notăm cantitatea medie de energie,
de care are nevoie organismul nostru în viața sa, cu E1, consumul mediu de energie
zilnic cu Et și durata vieții cu D1.
Cu acestea, putem obține următorul raport:
E1 : Et = D1
 
Să privim ce urmări are această formulă pentru noi. Să calculăm mai întâi durata de
viață, pe care susținătorii teoriei alimentației ”cu toate alimentele” o estimează prin
calculele lor. ”Limita” energiei pe care omul o poate folosi în cursul vieții sale este de
circa 50.000.000 kilokalorii, durata medie a cantității de energie zilnică pe care o
necesită corpul nostru este estimată la circa 2500 până la 3000 kilokalorii.
50.000.000 : 2500 = 20.000 zile sau circa 55 ani.
Și acum să venim cu teoria noastră. O rație zilnică medie considerată de Sistemul de
însănătoșire naturală include mai puțin de 1000 kilokalorii. Aceasta nu reprezintă o
estimare întâmplătoare, ci este o cifră reală, care a fost confirmată prin experiențele
timp de numeroși ani, făcute de zeci de mii de oameni. Uneori această cifră este mai
mică, dar am rotunjit-o la 1000 kilokalorii.
Ca și rezultat obținem:
50.000.000 : 1000 = 50.000 zile sau 137 ani.
Nu v-am prezentat o matematică simplă, ci Viața. Sunt destule cazuri de oameni care
au trăit și mai mult decât atât
Dar este important să precizez ceva: aceste calcule sunt corecte atunci când omul
primește de sugar o alimentație naturală. Cei mai mulți dintre oameni se schimbă pe
sistemul meu, atunci când limitele energiei corpului lor sunt aproape epuizate, și
organismul este deja împovărat de numeroase boli cronice. Dar și în aceste situații
Sistemul meu vă poate ajuta, să vă recăpătați sănătatea.
Nu pretind ca toate calculele de mai sus să fie absolutizate. Marele Ivan Pavlov a
spus că organismul omenesc este un sistem auto-reglator, auto-suficient și
desăvârșit. Există o premiză prin care, dacă sunt oferite condițiile naturale,
organismul oamenilor rezonabili poate să-și extindă granițele temporale ale
existenței sale până la valori care nouă ni se par astăzi fantastice. Ce ne împiedică să
ne schimbăm poziția actuală?
Atractivitatea alimentației ”cu toate alimentele” are multe motivații subiective și
obiective, care pot reține oamenii să facă pasul deciziv, adică schimbarea pe
alimentația vegetariană. Cel mai important motiv este obișnuința de a ne răsfăța
corpul, fără să ne gândim la urmările lăcomiei noastre.
Îndată ce este vorba să facem ceva concret, apare puterea obișnuinței în calea
planului nostru. Și aceasta convinge omul nu prin ceva folositor, ci îi copleșește
voința de schimbare de dragul menținerii alimentelor pe care le iubește atât de mult.
Cu toate acestea, omul este dotat cu rațiune și este în stare să-și schimbe punctele
de vedere, chiar dacă acestea durează de zeci de ani, atunci când ele nu mai
corespund realității. Recunosc că nu este simplu, în special faptul că organismul și
fiecare dintre celulele sale sunt astfel orientate încât să necesite o cantitate mai
mare de energie, și acest lucru este înscris ca și Normă în subconștient. Abaterea de
la această normă este percepută ca un semnal de alarmă. Aș putea asemui
organismul defectat de folosirea alimentației ”amestecate” cu un instrument muzical
prost acordat. Cel mai talentat muzician nu poate să cânte nici măcar o melodie
ușoară: pentru că instrumentul trebuie din nou acordat. Acest lucru nu este ușor,
chiar dacă ar fi vorba de reglarea unor singure părți. Dar închipuiți-vă ce sarcină mult
mai complicată este, atunci când avem de-a face cu miliarde de celule vii, care
trebuie fiecare să-și modifice ”tonalitatea”, de zeci și sute de organe și sisteme, care
formează întregi orchestre în corpul noastru. Toate aceste orchestre trebuie să se
dezvețe împreună și să învețe o nouă modalitate complet nouă, neobișnuită de
interpretare. Nu trebuie să judecăm prea tare oamenii, pentru că se decid pentru
schimbare, doar într-o situație fără ieșire în care se află viața lor.
Cu toate acestea, înțelegerea nu înseamnă asentiment și aplicare. Calea pe care a
apucat-o astăzi omenirea este calea către boală, către suferință, care face viețile lor
nenatural de scurte, grele și dificile. Și un rol foarte important în joacă aici teoria
alimentației ”cu toate alimentele”. Nu îmi voi repeta aici criticile la adresa acestei
teorii. Mă limitez să vă prezinte o parte din faptele pe care le-am aflat până în
prezent, despre acțiunea distructivă a alimentației cu alimente animale asupra
corpului omenesc.
 
Să nu vă faceți idoli
Chiar din momentul apariției sale, teoria alimentației ”cu toate alimentele” a
considerat proteinele – dintre toate alimentele de origine animală – drept fiind hrana
ideală pentru organism. S-a presupus că acestea conțin cele mai multe substanțe și
elemente necesare omului, care permit compensarea energiei cheltuite de organism.
Împotriva tuturor faptelor, împotriva tuturor experiențelor alimentației vegetariene, a
persistat această teză a aminoacizilor esențiali, care nu pot fi produși în corpul
omenesc și trebuie să fie aduși prin carnea animalelor, pește și produse lactate –
persistând de la dizertație la dizertație, de la o monografie la alta. S-a subliniat
gradul înalt de utilizare al proteinelor animale, care chipurile reprezintă cele mai
eficiente alimente pentru om. Viața și dezvoltarea științei a combătut aceste
argumente.
În primul rând, în carne există numai 52% dintre substanțe ce pot fi utilizate în corpul
omenesc, în timp ce în plante ele sunt în procent de 94%. În afară de aceasta,
conținutul de elemente nutritive necesare omului ce intră în corp este complet diferit
de cel din plante. Carnea animalelor este supusă unei prelucrări minuțioase, în timpul
căreia toate însușirile vii ale țesuturilor musculare sunt distruse și mecanismul auto-
digestiei este distrus. Ea este transformată într-un amestec de proteine, grăsime și
carbohidrați fără viață. Ca rezultat, omul consumă exagerat de multă energie pentru
digestia sa. Când omul se hrănește cu alimente de origine vegetală proaspete, care
și-au păstrat însușirile vitale, folosește el în totalitate mecanismele de auto-digestie
existente în plante.
În al doilea rând, s-a stabilit că în organismul uman pot fi fabricați toți aminoacizii
necesari, printre care și cei așa-numiți esențiali. Acest proces are loc, printre altele,
în microflora din intestinul nostru gros.
În al treilea rând, calitatea de a obține căldură și energie din proteinele cărnii nu s-a
dovedit o binecuvântare, ci o nefericire pentru om – și aceasta din motivul ineficienței
sale. Cercetările au arătat că pentru aceeași nevoie, trebuie să se ardă cu 32% mai
multe proteine animale decât carbohidrați.
Cu aceste constatări, nu au fost nici pe departe descrise complet efectele dăunătoare
pentru care le pricinuiește organismului consumul de carne. Consecința sa cea mai
gravă constă dintr-un fenomen, al cărui pericol cei mai mulți dintre noi nu-l cunosc
sau sesizează. Mă refer în special la stimularea dezvoltării copiilor (accelerarea).
Oamenii de știință sunt de părere că acest lucru afectează sănătatea corporală și
spirituală, precum și durata de viață omenească. Imunitatea naturală este scăzută și
tinerii se maturează sexual prea devreme, astfel încât ajung să facă copiii la o vârstă
la care sentimentul de responsabilitate pentru aceștia nu este complet dezvoltat.
Motivul acestei accelerări este în mare parte irosirea energiei, care îi stă la dispoziție
omului pentru întreaga sa viață, doar în primii ani ai tinereții. Toate eczemele și bolile
copilăriei, care sunt descrise drept tulburări ale imunității sau metabolismului, nu
reprezintă decât consecințele unei iubiri părintești oarbe, care nu este delimitată de
o înțelegere omenească sănătoasă. Prin alimentarea exagerată a copiilor cu carne și
dulciuri, părinții le scurtează inconștient viața.
Pentru cei care s-au decis cu adevărat să nu-și mai scurteze viața, devenind
conștienți, mai prezint alte câteva fapte. Acestea sunt legate de consumul de carne și
mai ales, de cantitatea de produși de descompunere care apar în organismul nostru,
plus de toată energia consumată pentru îndepărtarea lor. Produșii de degradare ai
proteinelor, în special cele animale, sunt eliminați prin rinichi și au nevoie de minim
42 grame de apă pentru fiecare gram de proteină. Dimpotrivă, produșii de ardere ai
carbohidraților și grăsimilor sunt eliminați prin plămâni, sub formă de dioxid de
carbon, respectiv sub formă de apă prin piele, plămâni și rinichi. De aceea nu este
necesară o cantitate suplimentară de apă, reducându-se corespunzător cantitatea de
urină și normalizându-se compoziția sa.
Este foarte important să realizăm că produsele reziduale ale proteinelor animalelor
poluează mediul intern al organismului, reducând abilitatea de auto-curățenie a
țesuturilor sale și afectând capacitatea sa de auto-reglare.
 
Faptele sunt pâinea oamenilor de știință – propriile mele experimente
Conceptul nutriției vindecătoare nu a apărut din nimic. Am realizat o multitudine de
experimente ce mi-au arătat ce lipsită de valoare este reprezentarea teoreticienilor
alimentației cu ”toate alimentele”. Rezultatele experimentelor au fost documentate
de experții Institutului de Cercetări pentru Cultura Fizică.
Primul meu experiment oficial înregistrat și acceptat de comisia de expertiză a fost
cu atleți de super-maraton și a necesitat o pregătire lungă și complicată. Care a fost
modalitatea de realizare și scopul acestui experiment?
Ne-am decis în 1983 ca la super-maratonul anual să participe și o grupă de sportivi,
care au trecut pe alimentația naturală vegetariană. Grupa de control a fost
reprezentată de totalitatea celorlalți participanți obișnuiți la super-maraton, dar
pentru protocol au fost aleși patru sportivi, care funcție de nivelul de antrenament și
posibilitățile corporale erau asemănători cu grupa experimentală.
Rațiile alimentare ale sportivilor din grupa de control au fost stabilite funcție de
normele Institutului de Cercetări pentru Nutriție și au conținut alimente bogate în
calorii, cu 180 grame de proteine animale, 200 grame grăsimi și 900 grame
carbohidrați – împreună însumând circa 6000 kilokalorii. Sportivii ”mei” au primit,
dimpotrivă, în toată perioada de pregătire înainte de alergarea de 500 km nu mai
mult de 800 kilokalorii zilnic, iar în zilele cele mai solicitante, au primit circa 1200
kilokalorii.
În seara precedentă startului, toți membrii comisiei și-au exprimat îndoiala cu privire
la experimentul meu. Au încercat să mă convingă de faptul că membrii grupei mele
experimentale vor ceda după primii kilometric, dacă nu vor fi hrăniți cu carne,
cârnați, brânză și iaurt, sau nici măcar ceai negru cu zahăr nu primesc, ori puterile nu
le sunt susținute de făinoase integrale. M-au avertizat să datorită lipsei sării din
organism, sunt inevitabile crampele musculare. Dar chiar din a doua zi fețele
membrilor comisiei au devenit gânditoare, iar a treia zi s-au înseninat, pentru că au
văzut că experimentul a descurs conform proiectului meu. Membrii grupului de
control au ajuns la destinațiile de etapă storși de putere, în timp ce protejații mei
erau proaspeți și bine dispuți. Rezultatele cercetărilor obiective au arătat nu numai
că au fost mai rezistenți decât concurenții lor, dar nici măcar nu au pierdut din masa
corporală, iar unii chiar au pus pe ei.
Rezultatele experimentului au convins comitetul sportiv și mi s-a dat o altă
posibilitate pentru o altă încercare, cu alegerea celor mai buni sportivi din țară. Astfel
am putut cunoaște elita noastră sportivă și am studiat modul de viață al acestor
oameni. De atunci am o stimă foarte mare pentru aceste fete și acești băieți curajoși
și determinați, care își dedică viața auto-depășirii continue. Ei ne amintesc prin
rezultatele lor noi cum pot fi depășite granițele posibilităților omenești. Dar în același
timp mi-a fost foarte clar faptul că accentul se pune exclusiv pe dezvoltarea
abilităților sportive, în timp ce nu sunt luate în seamnă dezvoltarea sănătății lor
corporale și spirituale. Cu alte cuvinte, se face totul să fie forțate cele mai înalte
rezultate, fără nici o grijă pentru acțiunea lor asupra sănătății, asupra duratei vieții
lor de sportiv și de om. Atunci am înțeles de ce mulți sportivi sunt adesea mai bolnavi
și cu afecțiuni mai grave decât oamenii obișnuiți.
M-am ocupat de două sportive excepționale, care au fost interesate în sistemul meu
de însănătoșire naturală – maestra internațională la alergare maraton Raisa
Smechnova și maestra atletă (alergări) Anna Charitonova. Chiar la super-maratonul
din 1984, Anna Charitonova, devenită susținătoare ferventă a Sistemului de
însănătoșire naturală, a reușit să parcurgă distanța de 450 kilometri în mai puțin de 5
zile. Astfel a ajuns să fie singura femeie dintr-un grup de 40 de bărbați și s-a clasat
pe al 6-lea loc. Și ceea ce este cel mai demn de menționat: nu a pierdut nici măcar
un gram din masa corporală.
Raissa Smechnova a renunțat, la fel de decisă precum Anna Charitonova, la rațiile
alimentare consistente, care sunt obișnuite la sportivele supra-solicitate și a trecut pe
alimentația vegetală. A trăit inițial trei luni în conformitate cu sistemul meu și ulterior
a terminat prima alergarea de maraton din concursul internațional de la Helsinki. Și
asta la 32 de ani!
Un aspect important al succesului Sistemului de Însănătoșire naturală este voința
fermă. Un exemplu foarte bun în acest sens este povestea unei participante la
alergările experimentale de lungă durată din 1983, Elvira Marinițșeva. Înainte de
începerea orei de exersare a grupei mele de sănătate a venit la mine o doamnă
minunată, grațioasă, cu o expresie inteligentă și determinată, care m-a implorat să o
accept în grupa mea fără aprobare medicală. Se pare că medicul ei curant nu i-a dat
permisiunea, datorită rezultatelor electrocardiogramei.
Mi-a plăcut perseverența Elvirei și dorința ei sinceră de a-și recăpăta sănătatea. După
câteva analize medicale am constatat că ea a rezistat la eforturi mult mai mari decât
am cerut eu de la grupa mea de sănătate, așa încât am început să o pregătesc
pentru a participa la super-maraton. Am repartizat-o pe Elvira într-o grupă de femei
care se antrenau după instrucțiunile mele. Se întâlneau în fiecare zi, dimineața
devreme și parcurgeau între 10-15 km în training autogen dinamic, au făcut baie
întreaga toamnă și iarnă într-un lac exterior și au făcut yoga și exerciții respiratorii,
după Sistemul natural de însănătoșire.
Tenacitatea și determinarea Elvirei au ajutat-o să-și echilibreze suferințele. Același
medic, care nu a vrut să-i dea permisiunea pentru sport, a participat la un
antrenament obișnuit și a decis imediat să-i ofere o adeverință medicală pentru a-i
permite participarea la super-maraton.
Acest exemplu arată ce rol imens joacă în vindecare calitățile spirituale ale
oamenilor: voința, înțelegerea și fără îndoială cunoașterea sa despre Sistemul
însănătoșirii naturale.
Cercetările care au fost realizate de-a lungul experimentelor de psihologi au mai
indicat un lucru pozitiv: fiecare participant la alergările de lungă durată, care trăia
după sistemul meu a dovedit o mai mare stabilitate emoțională și psihică, în
legăturile sale cu mediul înconjurător, o stare de bine mai mare, mai multă liniște
interioară și disponibilitate de ajutor pentru ceilalți.
După ce am terminat cu alergătoarele de super-maraton, m-am decis să continui
experimentele cu cățărători pe munte. Nu voi descrie detaliat aici totul, ci voi
evidenția doar unele aspecte, care să vă amintească de rolul conștienței și voinței în
trecerea către alimentația corespunzătoare naturii voastre umane. Printre cei trei
alpiniști care au participat la experimentul meu, era unul deosebit de bine făcut, pe
care ceilalți bărbați îl porecleau Apollo. El se evidenția prin devotamentul său față de
alimentație. Chiar înainte de experimentul nostru era un vegetarian convins:
prietenul său cel mai bun murise mai de mult de cancer. La câteva ore după ce a
plecat de lângă prietenul mort, tânărul despre care vorbesc a jurat ca în amintirea
prietenului său viața lui să nu mai depindă de omorârea unei alte viețuitoare.
El se deosebea de colegii săi, cu care a participat la experiment, datorită acestui
sentiment de responsabilitate, dezvoltat foarte devreme în viață. Și acest sentiment
realiza un câmp energetic perceptibil, care acționa asupra oamenilor din jurul său și
aceștia observându-l, făceau totul mai conștient și serios. Mi-aș dori ca elevii și
discipolii mei să fie cristale la fel de strălucitoare, precum Apollo. Cristale care
scufundate în mediul omenesc de așteptări și speranțe să permită acestora năzuințe
clare și evidente pentru a-și obține sănătatea, fără ”când” și ”dar”-uri.
Experiența a arătat că pasul către apogeul alimentației naturale poate fi evident mai
ușor pentru vegetarieni. Pentru că aceși oameni sunt deja eliberați de produsele
cauzatoare de boală – consumul cărnii și produselor din carne. Nu întâmplător, acest
alpinist de care v-am vorbit a găsit mult mai repede și mai ușor decât colegii săi
calea către nutriția vindecătoare și modul de viață natural, putând rezista mai ușor la
suprasolicitările din timpul experimentului.
Alte experimente au urmat cu o serie de alți alpiniști, al căror scop era să atingă un
platou înalt din Ala-Arșta. Doi bărbați și două femei au participat la experiment, între
ele și autoarea acestei cărți. Ne trezeam la răsăritul soarelui și începeam urcușul
muntelui, fără să mâncăm micul dejun. Mergeam circa 15 kilometri și ne întorceam
pe la 5 seara înapoi în tabără. Aici eram examinați și cântăriți de un medic și apoi
luam masa.
Rația noastră alimentară consta într-o supă caldă de legume, un terci proaspăt
preparat din grâu încolțit și infuzii din plante vii. După masă făceam o plimbare
relaxată de încă vreo 10 kilometri, de data asta nu în urcuș ci la vale, după care iar
ne întorceam în tabără. Așa încât am umblat zilnic circa 25 kilometri. Am dormit sub
cerul liber, am mâncat o singură dată pe zi și am băut doar de două ori pe zi. Nimeni
dintre noi nu a pierdut în greutate și nici unul nu s-a îmbolnăvit. Dimpotrivă, la
despărțire eram mai sănătoși, decât atunci când ne-am întâlnit, și căpătasem noi
forțe.
În final, doresc să vă povestesc despre marșul nostru pedestru între Naltșic și
Pizunda, care a durat 23 de zile. În această perioadă, rațiile noastre zilnice au constat
din 50 de grame de hrișcă și 100 grame de fructe uscate – și asta în perioade de
suprasolicitare fizică considerabilă.
Este suficient să vă spun că în decursul acestei călătorii am escaladat patru trecători
montane. Am intrat foarte bine dispuși și întregi în Pizunda, în timp ce tovarășii noștri
de drum întâmplători, alpiniști care se hrăneau convențional, nu-și mai puteau mișca
picioarele de oboseală.
Și mai semnificative au fost rezultatele marșului organizat de către mine pentru noi
patru, prin pusta din mijlocul Asiei. Însoțitorii mei și cu mine am avut drept rații
zilnice până în 600 kilokalorii, în timp ce am acoperit zilnic între 30-35 kilometri prin
clima continentală excesivă.
Și deosebit de didactică a fost traversarea deja amintită, realizată în iulie și august
1987. Datorită unei solicitări a Societății Geografice a URSS, am dovedit că este
posibil ca normele necesarului de apă în condițiile traversării pustei în lunile de vară
pot fi micșorate. Până atunci exista părerea că în lunile de vară, în expedițiile
pedestre din pusta fierbinte de nisip, oamenii trebuiau să consume cel puțin zece litri
de apă, pentru a-și asigura reglarea echilibrului termic.
Se credea că transpirația acoperă pielea și prin evaporare o răcorește. Dar eu știu, că
apa pe care o bea omul nu va fi neapărat eliminată prin porii pielii, ci suferă o serie
de schimbări importante, care solicită nu puțină energie din partea organismului. De
aceea omul este slăbit de folosirea excesivă de fluide și el se supraîncălzește. Se
cunoaște acest fenomen de multă vreme. Nu întâmplător, Iulius Cezar, înainte de a-și
alege luptători dintre legionarii săi, îi trecea prin următoarea încercare: candidații
făceau un marș lung, în care nu primeau nici un strop de apă. Apoi, primeau cât de
multă apă vroiau. Aceia care beau mult și cu lăcomie, erau eliminați.
La experimentul meu au participat 11 persoane – dintre care un cercetător, care
dorea să studieze zona uscată a mării Aral în condițiile lipsei complete de apă,
precum și ghizi autorizați. Toți au fost trecuți pe Sistemul însănătoșirii naturale și pe
alimentația complet naturală. Grupul trebuia să acopere distanța de 125 kilometri
dintre orașele Aralsk și Karateren. Intenționam să acoperim distanța în 7 zile, dar am
reușit să o facem în 5 zile. În acea perioadă aveam deja peste 70 de ani, dar nu am
fost o povară pentru ceilalți. Dimpotrivă, am fost un exemplu de rezistență și
răbdare. De la Karateren mi-am întors cu ghidul turistic la Moscova și cercetătorii au
continuat expediția. Unii dintre ei au intrat în Guiness Buch – Cartea recordurilor –
pentru ce au realizat.
În derularea experimentelor am încercat să minimizez necesarul de apă în condițiile
de pustă de la 10 la 1 litru de apă pe zi.
În primul rând, am reușit pentru faptul că participații consumau exclusiv alimente
sărace în proteine și calorii și deloc produse animale. Pentru că produsele animale,
necesită pentru digestia lor 42 grame de apă pentru fiecare 1 gram de proteine.
În al doilea rând am consumat apă structurată, care era îmbogățită cu ierburi (infuzii
vegetale), care nu a crescut temperatura corpului, dimpotrivă, a scăzut-o.
Au fost luate în seamă reacțiile specifice ale mucoaselor în condiții de pustă. La
consumul de apă rece obișnuită, reacția instantă este de sete intensă. Am descoperit
că era suficient să ținem în gură o piatră curată sau o stafidă, pentru a provoca
secreția de salivă, care este un fluid natural structurat și setea dispărea imediat.
Același lucru l-am obinut și cu infuzia fierbinte din plante.
Toate ne-au învățat că putem să scădem consumul de apă, fără să prejudiciem
sănătatea, la un litru pe zi.
Când mi-am început experimentele, nu m-am așteptat la un răspuns atât de lărgit din
partea publicului. Am primit numeroase scrisori, inclusiv din străinătate, în care era
exprimată atât uimirea, cât și îndoiala. Într-o scrisoare din fosta Cehoslovacie mi s-a
argumentat cum este imposibilă scăderea cantității de apă sub 10 litri, din motive
pur fiziologice.
Pentru a da la o parte toate îndoielile, am decis să mai organizez o expediție și am
invitat și participanți din Cehoslovacia. Această expediție comună a avut loc în
următorul an, adică 1988 și a fost constituită din 6 persoane de fiecare parte: ruși și
un cehoslovac. Cinci dintre elevii mei, care trăiau după Sistemul însănătoșirii
naturale, eu însămi, cinci sportivi bine antrenați din Cehoslovacia și o traducătoare.
Și chiar dacă elevii mei erau fizic mai puțin antrenați, nici unul dintre ei nu a rămas în
urmă. Trei dintre cei din grupul oaspeților cehi au abandonat pe drum: unul dintre ei
în timpul marșului de antrenament prin zona secetoasă a munților Kopet-Daga, al
doilea a fost epuizat la finalul primei zile de marș, iar al treilea în cea de-a treia zi. Cei
rămași, inclusiv traducătoarea au mers alături de noi circa 134 km, după care li s-au
terminat și lor puterile. Acest lucru era de așteptat, pentru că au primit alimentație
bogată în calorii, cu proteine animale și au băut cel puțin 10 litri de apă pe zi. Toți s-
au epuizat la maxim. Componenții grupei noastre arătau înfloritori și se simțeau atât
de bine, că i-au însoțit pe oaspeți în zone locuite, întorcându-se din drum mulți
kilometric și apoi au continuat marșul până la final – adică alți 272 kilometri.
Raportul meu pentru Institutul Științific de Cultură Fizică, cu privire la toate
experimentele derulate între 1983 și 1989 a avut o influență destul de mare,
suficient cât să mi se aprobe mijloace pentru alte experimente, și mai clarificatoare.
Am putut să conving 7 dintre foștii mei pacienți să participe la alt experiment. Îi
tratasem pe toți în conformitate cu principiiile Sistemului de însănătoșire naturală,
fiecare avusese boli cronice dificile, de la diabet insulino-dependent, hipertensiune
arterială cronică, ulcer duodenal, pielonefrită cronică datorită unei alergii
medicamentoase, ciroză hepatică, insuficiență cardiacă datorită obezității și cancer al
papilei Vater. Înainte de experiment, toți aceși foști gravi bolnavi au fost investigați
amănunțit în Institutul Științific de Cultură Fizică și au primit aprobarea să participe la
marșul de 500 km prin partea centrală a deșertului Karacorum, între orașul
Bacharden și parcul național Kurtamyr.
După o pregătire temeinică de 10 zile ne-am pornit la drum. Am umblat prin ținuturi
fără drumuri, prin nisipul încălzit la 50 de grade. Cu toate acestea, am umblat
neobosiți, ne-am bucurat de frumusețea maiestuoasă a naturii și de răsărituri și
apusuri de soare extraordinare. Am dormit pe salteluțe mici. Într-unul dintre
popasurile de noapte, deșertul mi-a dăruit un mic suvenir: într-un buzunar al
rucsacului meu, folosit pe post de pernă de dormit am găsit o piele uscată de șarpe;
acesta se freacă de pietre și în felul acesta se eliberează de vechea piele.
Am mâncat o singură dată pe zi și am băut ceai verde cu miere și stafide, care ne
răcorea pielea. Consumul nostru de apă a fost de maxim 1 litru pe zi.
Inițial am plănuit să facem marșul în 20 de zile, dar ne-au ajuns doar 16 zile, atât de
ușor au scos-o la capăt participanții cu uriașa distanță. La final, toți se simțeau
minunat, nu numai că și-au păstrat greutatea corporală, dar unii au și luat în
greutate. Și asta în ciuda unui minim consum de mâncare și apă.
Ce cheie de descifrare avem pentru aceste experimente unice, care au fost plănuite
și realizate de mine timp de 7 ani (1983-1990)? Și încă nu v-am povestit de toate, ci
le-a descris doar pe cele mai importante. La multe dintre ele am luat parte personal –
ca o altă confirmare a efectului Sistemului însănătoșirii naturale, după care am trăit
în ultimii 40 de ani ai vieții. Dacă stați să vă gândiți: 500 de kilometri prin nisipul
arzător al deșertului, nu reușesc să parcurgă nici măcar tinerii, și eu la vremea
ultimului experiment avea deja 75 de ani.
Dacă vom încerca să punem în cifre rezultatele experimentelor, va deveni clar faptul
că Sistemul însănătoșirii naturale este un sistem care cu adevărat aduce sănătate
oamenilor. Sistemul medical clasic este caracteristic pentru oamenii artificiali, care
suferă de bolile moderne ale civilizației, iar sistemul însănătoșirii naturale este cel
pentru oamenii raționali, care au recepționat vocea naturii și s-au supus legităților
acesteia.
Rezultatele cercetărilor mele pe reprezentații din ambele grupe au arătat clar
diferențele dintre cele două grupe. A fost scos clar în evidență că la oamenii
artificiali, metabolismul bazal, cu alte cuvinte, consumul de energie al organismului
în stare de liniște absolută, este de mai mult de patru ori crescut față de oamenii
raționali. Ei foloseau circa 1200 până la 1700 kilokalorii, față de 240 până la 400
kilokalorii. La reprezentanții din prima grupă ritmul respirator a fost de 18-20 cicluri
(inspir – expir) pe minut, în timp ce la a doua grupă, de 4 până la 5 cicluri. Omul
artificial folosea corespunzător de cinci ori mai multă hrană decât omul rațional.
Pentru că stomacul nostru are un conținut limitat, părerea generală spune că
alimentele trebuie ”optimizate” adică substanțele nutritive concentrate. Ca rezultat,
însușirile naturale ale alimentelor sunt complet annihilate.
Faptele au fost atât de evidente încât orice cercetător ar putea să facă o legătură cu
ele. Dar cum au reacționat reprezentanții alimentației ”cu toate alimentele” la aceste
fapte? În nici un fel. Nu le-au recunoscut, pentru că dacă ar fi făcut-o, ar fi însemnat
ca propriile lor rezultate să fie false. Și evidențele? Nici măcar nu s-au uiat la ele,
chiar dacă faptele au fost trăite real în escaladări montane și sub arșița pustei și a
deșertului. Cum încercăm să-i convingem pe aceși învățați atât de conservatori și
închiși? Cei mai mulți se poartă de parcă ce s-a întâmplat a fost atât de neobișnuit,
încât nici măcar nu merită oboseala să se coboare din turnul de fildeș al științei,
pentru a evalua datele. După o privire superficială, faptele au fost considerate
neimportante.
Reacția lor nu a fost doar de neînțeles, dar m-a și întristat foarte tare. Pentru că în
Sistemul de însănătoșire naturală nu este vorba doar despre cât de mult și cum ar
trebui să mănânce omul, pentru a rămâne sănătos corporal. Sănătatea spirituală și
emoțională joacă și ea un rol foarte important.
Dacă s-ar crede în vorbele zicătorii că într-un corp sănătos, locuiește un spirit
sănătos, societatea noastră ar avea foarte puține probleme. Dar aceste probleme
există, așa cum știe toată lumea. Din televizoare și radio-uri tot se intonează apeluri
la retrezirea valorilor spirituale și se fac apeluri la rațiunea și inima publicului. Se dau
și rețete: dezvoltarea culturii, aplicarea filantropiei, aducerea mai aproape de oameni
a cuvântului Domnului. Nu puțini cred faptul că societatea trebuie să învețe să
trăiască în prietenie, iubire și armonie între oameni și cu natura și toate problemele
vor fi rezolvate.
Nu este nevoie să fii prea inteligent pentru a observa punctul comun al tuturor
acestor ”rețete”: sănătatea spirituală a oamenilor trebuie să vină din afară – de la
stat, de la societate, de la antreprenori, de la oamenii bisericii. Cu alte cuvinte: și
bolnavii merg la doctor și așteaptă ca acesta să-i vindece.
Nu vreau să spun că nu este nevoie de reforme – fără acestea, cartea mea nu ar fi
putut fi tipărită. Dar acestea sunt pentru binele spiritual al unui popor, doar atunci
când năzuința către binele material și excesele nu ocupă locul sufletului și al inimii.
Reformele ar trebuie să accentueze nu doar ideea de umanitate și bine, ci și căutarea
unui stil de viață natural, fără excese, care să asigure atât sănătatea corporală, cât și
cea spirituală.
Se cunoaște faptul că materia vie respinge țesuturile moarte. Să ne închipuim astfel
cum Natura vie din jurul nostru respinge lumea noastră fără spirit, muribundă, lume
în care rămâne din ce în ce mai puțin loc pentru oamenii care năzuiesc către
sănătatatea corporală și spirituală. Eu însămi sunt cel mai bun exemplu: nu este
nevoie decât să mă depărtez un singur pas de reprezentările acceptate general ale
”alimentației cu toate alimentele”, pentru a declanșa neînțelegerea celorlalți. De
peste tot am primit reacții de genul: ”Ce frumos ar fi dacă…”.
Este incredibil de greu de depășit această poziție a oamenilor. De aceea pun accentul
nu doar pe anumite metode, cu obiective limitate, care ar putea trata o boală sau
alta. Doresc în mod deosebit să fie cunoscute legile și principiile modului de
funcționare al organismelor vii în totalitate. Numai astfel de cunoștințe, care să ducă
la noi convingeri, sunt în stare să vă întărească puterea de decizie, pentru a rezista
opiniei generale. Numai așa vă puteți convinge anturajul și să vă regăsiți drumul
înapoi către natură, cea care ne-a dăruit sentimentul celei mai înalte armonii, pe care
o numim SPIRITUALITATE.

ALIMENTAȚIA POTRIVITĂ SPECIEI

UMANE PARTEA A 2-A
Galina Șalatova – Ne îndopăm până la moarte (Wir fressen uns zu Tode)
– continuarea materialului ”Alimentația potrivită speciei umane” (partea a 2-a) –
Să învățăm despre alimentația vindecătoare
Împotriva Naturii
Principiul utilității energeticii, de care am discutat anterior, ne va folosi ca punct de
plecare pentru a evalua modul în care se poate optimiza munca tuturor sistemelor
energetice ale omului, pentru readucerea organelor corpului la programarea lor
naturală. Desigur, modalitatea ideală ar fi întoarcerea la modul de viață al
strămoșilor noștri. Dar dezvoltarea omenirii este un proces ireversibil. O altă
întrebare care se ridică este în ce direcție ne duce această dezvoltare.
Nu doresc să mai discut cât de dezgustător este comportamentul omului față de
mediul său înconjurător. Încet, dar sigur, el distruge Natura, rămânând să vedem cine
și ce va ceda mai întâi. Natura Planetei noastre este un sistem viu, închis, fără
granițe politice. Când omul otrăvește Natura într-un loc, el crede că în alte locuri ea
va rămâne curată. Oamenii de știință din multe țări sunt preocupați de ideea
menținerii vieții pe Pământ, dovadă numeroasele congrese din ultimii ani.
Dar comportamentul și mai dăunător al omului cu sine însuși nu și-a regăsit o
rezonanță atât de puternică și nu este făcut public într-o manieră la fel de deschisă.
Aceasta se datorează lipsei cunoștințelor despre propriul organism, dar și faptului că
încălcarea legităților biologice acționează la oameni abia după ani sau zeci de ani și
nu pot fi stabilite legături cauzale cu bolile ce apar. Aceste ”încălcări” de care
vorbesc sunt binecunoscute de mult timp:
Pe de o parte, supraalimentația sistematică, mai ales cu acele alimentele așa numite
”optimizate”, care au suferit o prelucrare industrială. Aceste alimente furnizează un
influx crescut de energie țesuturilor organismului nostru, ceea ce duce atât la o
poluare a acestor țesuturi, cât și o slăbire a eficacității mecanismelor de auto-reglare.
Pe de altă parte, o altă problemă este lipsa de mișcare fizică. Dacă maimuțele se
mișcă mult, pentru a-și câștiga mâncarea, pentru oameni este suficient să intre în
primul fast-food sau să stea jumătate de oră lângă aragaz. Un consum prea mic de
energie al organismului nu este mai puțin dăunător ca un consum prea mare, pentru
că și acesta duce la blocajul țesuturilor și tulburarea mecanismelor de auto-reglare.
Aceste fapte sunt atât de des menționate în presa zilnică sau științifică, încât nu este
nevoie să mai adaug nimic aici. Dar până acum, nu a încercat nimeni să considere
aceste probleme din punct de vedere al Principiului utilității (optimizării) energetice.
Acest principiu permite să constatăm legăturile fine ce există în organismul nostru, a
căror afectare declanșează o furtună în toate funcțiile sale.
Greutatea de prisos – consum de energie excesiv (și inutil)
În prezent, bazele ”științifice” alimentației se datorează eforturilor teoreticienilor
”caloriilor”, cele mai bune fiind considerate alimentele bogate în proteine, de origine
animală. De aceea, se consumă mult mai mult decât are nevoie organismul nostru.
Un corp ”plin” a devenit o imagine răspândită pretutindeni. Digestia alimentelor
bogate în proteine necesită cu mult mai multă energie decât a hranei din plante,
săracă în proteine. Masa corporală excesivă supune omul la mai multe eforturi în
timpul mersului și la fiecare mișcare. Cât de mare este consumul suplimentar de
energie, putem să vedem din următorul exemplu: dacă aveți peste 10 kilograme față
de greutatea ”normală” – atunci faceți-vă un sac cu 10 kg de cartofi și puneți-l pe
spate, cărându-l după dumneavoastră o întreagă săptămână!
Masa excedentară înseamnă și un tract gastro-intestinal mărit și depunere de grăsimi
în interiorul abdomenului. Un stomac dilatat și alte organe interne mărite de volum
limitează mobilitatea diafragmului, care desparte abdomenul de torace.
Toate acestea îngreunează așa numita ”respirație abdominală”, care ar trebui să fie
baza unui organism sănătos. Existența unei respirații abdominale se recunoaște
atunci când la inspirație burta se mărește de volum, și circumferința abdomenului se
mărește, producând o presiune negativă interioară. Diafragmul se lasă mai în jos,
producând o presiune negativă și în torace. Apoi intră iar aer în plămâni. La expirație,
burta este trasă, presiunea în abdomen crește și diafragmul se va ridica. Așa se
micșorează diametrul toracelui, ceea ce favorizează eliminarea aerului din plămâni.
Aceasta este modalitatea economică de respirație, pentru că cele mai importante
componente active sunt elemente mobile, elastice: peretele abdominal anterior și
diafragmul. Cutia toracică, datorită construcției sale mai rigide, joacă doar un rol de
susținere.
Într-un organism cu cavitatea abdominală plină de grăsime, dar considerat ”normal”
de către criteriile medicinii moderne, mobilitatea abdomenului este mult redusă,
astfel încât omul este silit să respire în primul rând prin lățirea și presarea cutiei
toracice. Se produce o solicitare mult mai mare astfel, și ca urmare, un consum mult
mai mare de energie. Datorită greutății suplimentare, corpul are nevoie de mai mult
oxigen, dar dimensiunile cutiei toracice rămân aceleași – de aceea va crește
frecvența respiratorie. Astfel, consumul de energie continuă să crească.
Schimbările indicate aici în funcționarea aparatului respirator îl împiedică de la
îndeplinirea a două dintre funcțiile sale – preluarea și legarea azotului din atmosferă
cu ajutorul microflorei din aparatul respirator. Respirația superficială și scurtă
înseamnă că în zona superioară a căilor respiratorii microbii nu primesc suficient
azot. În plus, ca urmare a consumului (și descompunerii) cărnii în organism, mediul
organismului devine hiperacid, ceea ce are în plus un efect negativ asupra florei
bacteriene responsabile de legarea azotului, din căile respiratorii. Dacă organismul
primește prea puțin azot prin acest canal, atunci va crește necesarul lui prin
alimentație.
Dar asta nu este tot. Alimentația bogată și tulburările sistemului respirator au și alte
urmări asupra echilibrului termic al organismului.
Când este cald, alimentația excesivă cu proteine eliberează prea multă căldură prin
procesul de oxidare. Am amintit anterior că pentru prelucrarea unui gram de proteine
sunt necesare 42 grame de apă. Dacă omul consumă în 24 de ore 100 grame de
proteine, el necesită pentru prelucrarea lor circa 4 litri de apă. Acest lucru înseamnă
o supraîncărcare a rinichilor și inimii. Și se poate ajunge, în plus, la o intoxicare a
organismului cu acid uric și alte produse de degradare a proteinelor.
Experimentele mele în deșert au dovedit convingător că omul aflat pe o nutriție
săracă în proteine și calorii, formată din produse naturale, își poate reduce radical
consumul de apă de la 10 litri, la 1 litru pe zi, chiar și în condițiile provocărilor
extreme ale climei continentale. Însoțitorii mei la aceste marșuri, aflați în stare de
sănătate, au aflat că le sunt suficiente aceste cantități de apă, chiar pe o căldură de
circa 50 grade Celsisius. Și cel mai important este: echilibrul acid-bazic nu s-a
modificat către hiperacidifierea organismului.
V-am descris deja toate procesele care se petrec într-un organism ”practic sănătos”,
adaptat la așa-numita civilizație modernă. Din păcate, se stabilește o egalitate între
cuvintele ”civilizație” și ”mod de viață ne-natural” – deși dificultățile nu sunt chiar
atât de importante, pentru a ne pune în postura de a le schimba. Avem nevoie doar
să ne depărtăm de obișnuința școlarilor nepăsători și să refuzăm cerințele
”înțelepților” noștri învățători, îndeplinind în schimb, cerințele Naturii.
 
Să ne antrenăm un mod de viață nou, mai natural
Legile Naturii nu se prea suprapun peste ceea ce facem noi ca oameni. Să ne
reîntoarcem la legile naturii înseamnă să trecem printr-o serie de neplăceri, pe care
schimbările ritmului vieții și al sistemului de valori le va produce în viețile noastre.
În continuare, vă voi oferi o serie de sfaturi practice, asupra modului în care puteți să
vă re-aduceți în ordine consumul de energie al propriului dv organism. Pentru
aplicarea Sistemului meu de însănătoșire naturală este necesar un antrenament bun
și complex. Cele mai mari dificultăți constau în antrenarea sistemului, care a suferit
cele mai distructive influențe datorită reprezentărilor moderne: nutriția. Prin
”antrenament” înțeleg aici învățarea și aplicarea (exersarea) anumitor reguli și
modalități de comportament până când sunt atât de bine stăpânite, încât devin o a
doua natură. Scopul antrenamentului este să-i ajute pe oameni la trecerea spre o
alimentație naturală, adică potrivită speciei umane.
Încep cu o serie de reguli, pe care consumul alimentelor naturale îl necesită. Cele mai
multe întrebări ale cititorilor mei, precum și auditorilor prelegerilor mele se referă la
consumul de grăsimi și posibilitatea îndepărtării acestora. Un corp plin nu este doar o
depășire clară a unității dintre formă și conținut, care să producă o lipsă a armoniei
interioare a organismului. Ci este și un semn că se preia prea multă energie, decât îi
este necesară, de fapt, corpului. Energia în exces se schimbă într-o substanță ce o
poate depozita o perioadă mai lungă – adică grăsimea. O cantitate mică de grăsimi
este nevoie să se găsească în celulele corpului: ea folosește ca sursă de rezervă
pentru necesarul de energie al corpului în situații extreme, în situații de foame de
lungă durată, în solicitări intensive al corpului, în caz de frig extrem etc.
Dar când se ”colectează” în mod sistematic energia sub această formă, se ajunge la
îngrășare, la degenerarea țesuturilor, care este exact un semn de lipsă a sănătății.
Așa numiții oameni practic sănătoși cu greutate excedentară a corpului nu au nici
cea mai mică suspiciune că boli perfide se pot ascunde și acapara neștiut organismul.
Dar nu întâmplător ei sunt obosiți, somnoroși, iritabili, puterea lor de rezistență
împotriva răcelilor este scăzută, tensiunea sanguină nu le este stabilă și au probleme
cardio-circulatorii.
Din punct de vedere medical, supraponderea este o boală cronică, care poate dura
zeci de ani, dar care de la primele simptome acute poate duce la probleme mortale:
atac cerebral, infarct cardiac, comă diabetică sau multe alte probleme brusc apărute.
Dar în același timp, poate produce afectări cronice treptate, precum: osteocondroză,
arterioscleroză, alergii, colită, gastrită, duodenită, hepatită, pancratită, tensiune
arterială crescută etc.
Principala problemă a acestor tulburări este, așa cum am menționat, producția
exagerată de energie în corp, apărută datorită nutriției eronate: alimente îmbogățite
artificial cu proteine animale, cu grăsimi și carbohidrați – ce pot determina o creștere
degenerativă a organismului și o tulburare a structurii chimice normale a celulelor.
Ce am putea face, pentru a ne schimba nutriția?
Deja v-am prezentat că pentru om, este programat consumul de legume, fructe,
păstăi, grâne, bobițe, ierburi comestibile, semințe, nuci și miere, iar în stadiul de
sugar, doar laptele de mamă. În perioada trecerii către o nutriție vindecătoare,
oamenii pot consuma și ouă, plus pește, iar la cei care au simptome clare de floră
intestinală dezechilibrată și produse fermentate de lapte, precum iaurtul.
Faza de trecere poate să dureze săptămâni sau luni. Să nu uitați că în această
perioadă va avea loc un proces interior de vindecare, de aceea este important să nu
vă grăbiți. Pentru inconștientul nostru, care s-a dezvoltat în decursul întregii noastre
vieți adaptat la alimentele folosite, normalul îl reprezintă acele alimente
”dăunătoare” folosite. În concordanță cu acest ”normal” el a dezvoltat diferite
programe de administrare pentru diferitele sisteme ale organismului și pentru
întregul corp. Aceste programe includ ceea ce am putea numi ”ciclul de producție” al
vitalității organismului: ele susțin stabilitatea structurii chimice a celulelor și
stabilitatea frecvenței pulsului și frecvenței respiratorii, mecanismul schimbării
energiei suplimentare în grăsime, ritmul activității tractului stomac / intestin și altele.
Orice funcție cât de mică a organismului este descrisă în programul subconștientului
nostru. Cât timp organismul omenesc se află în condițiile sale deformate, ne-
naturale, se instalează un ”ciclu de producție” automatizat, al cărui scop este
supraviețuirea organismului.
Astfel, până acum, știm că acest ”ciclu de producție” muncește ineficient și
micșorează la jumătate durata de viață a oamenilor, iar în ultimii ani corpul se
îmbolnăvește prin intoxicare de multiple afecțiuni cronice. Dar trebuie să luăm în
considerare că „întreprinderea” interioară lucrează cum poate ea mai bine și nu o
putem ”închide” pentru un timp. Ci avem nevoie să schimbăm modul său de lucru
treptat, pas cu pas, cu ajutorul unor metode speciale. Așa încât putem să introducem
în inconștient programe de gestionare funcționale, asemănătoare cu cele pe care
Natura le-a programat în memoria noastră genetică. Aceste programe naturale din
aparatul nostru genetic dispar în cursul tulburărilor de dezvoltare ale civilizației
noastre. Ele sunt date la o parte total sau parțial datorită condițiilor de viață
artificiale, create de omul însuși pentru sine. Depinde de fiecare dintre noi dacă
dorim să re-folosim posibilitățile naturale din corpul nostru.
Acest proces ar putea dura o perioadă de timp, așa cum am menționat, și în nici un
caz nu trebuie accelerat artificial și supra-solicitat organismul. Vă pot repeta ce li s-a
întâmplat la doi dintre elevii mei, care au luat parte la unul dintre experimentele dn
deșert. După terminarea experimentelor, unul dintre aceștia s-a dus într-un
restaurant, iar celălalt într-o piață, pentru a-și procura produse, la care renunțaseră
anterior. Comportamentul lor poate fi explicat doar prin faptul că în perioada de
trecere au făcut greșeli, iar subconștientul lor a fost constrâns prin voință să lucreze
după noua schemă. De aceea, subconștientul a protestat, și după suprasolicitarea
dificilă din deșert ambii au slăbit controlul asupra forței voinței. De aceea vă repet
mereu: fără presiune, fără constrângere. Doar treptat, cu răbdare și claritate, cu
privire la scopul urmărit. Și lucrul cel mai important: nu vă chinuiți cu starea de
foame.
 
Foamea și apetitul
Foamea este o stare nenaturală a organismului omenesc. Înseamnă că avem nevoie
de substanțe nutritive, pentru că lipsa lor tulbură vitalitatea, respectiv sănătatea
corpului. De aceea este nerezonabil să se scadă greutatea corporală sub masa sa
optimă – care este diferită pentru fiecare individ în parte. Această masă se menține
de la sine în cursul alimentației vindecătoarea și rămâne stabilă întreaga viață.
Omul ar trebui să știe că senzația de foame și apetitul sunt două stări complet
diferite ale corpului său și apar din cauze complet diferite. Foamea este un semnal
pentru necesitatea de a-și recompleta rezervele organismului. Acest semnal dispare
în momentul în care sunt introduse cantitățile necesare de alimente. Apetitul
continuu indică starea de boală a tractului stomac-intestine și a psihicului, și de cele
mai multe ori această stare este declanșată artificial de anumite substanțe sau
prelucrări ale alimentelor (condimente). Asta înseamnă că se intenționează
stimularea omului de a mânca mult mai mult decât el are nevoie, cu adevărat.
Proteinele și grăsimile nu au nici un gust al lor, dar gustul și mirosul sunt primele
legate de procesul de alimentație. În alimentele naturale de origine vegetală,
substanțele ”gustoase” sunt conținute într-o compoziție reală și suficientă. Gândiți-vă
la aroma unui măr, a unui pepene, a unei salate din grădină, a unei rădăcini sau
cereale. Dar mirosul cărnii crude vă trezește pofta de mâncare? Nu, pentru că
substanțele mirositoare conținute în carne nu induc nevoia de a mânca din carne, la
fel cum mirosul de tutun nu are nimic de-a face cu atracția irezistibilă de a-l consuma
ca și țigară. Aici discutăm despre feluri diferite de dependențe, care sunt produse
prin consumul repetat al substanțelor respective. Atât tutunul, cât și carnea, sunt
consumate după ce sunt pregătite ”corespunzător”, nu în stare naturală.
În prima săptămână, uneori chiar și în primele luni ale fazei de schimbare alimentară
este important să se introducă o monodietă, cu alte cuvinte, la o masă să fie un
singur fel de alimente. Dar în cursul zilei, se poate schimba: puteți să consumați
legume, terciuri, sucuri de legume, ceaiuri din ierburi cu lămâie și miere, semințe de
floarea soarelui sau supe din legume, sau lapte din nuci măcinate.
Este important ca alimentele să-și păstreze însușirile lor naturale și să nu fie
”optimizate” în mod artificial. Alimentele trebuie să fie astfel prelucrate, încât să nu-
și schimbe individualitatea biologică, astfel încât pierderile de energie să fie cât mai
puține, folosindu-se și mecanismele de auto-digestie din alimente. Aici este principala
diferență între alimentația corespunzătoare speciei și alimentația obișnuită, sau chiar
cea vegetariană.
Structura alimentației vindecătoare variază cu anotimpurile și cu regiunile în care
omul trăiește.
 
Alimentația și cosmosul
Astrologii se preocupă de mult timp de influențele pe care le au câmpurile magnetice
ale planetelor și radiațiile cosmice asupra organismului omenesc. În ultimii ani s-a
arătat convingător că toate aceste influențe acționează asupra consumului de
energie al oamenilor. Am descris deja câteva dintre trăsăturile neobișnuite ale apei,
care reacționează la acțiunea tuturor acestor factori. Chimiștii au observat că
încercările lor de categorisire într-o anumită ordine a reacțiilor au o desfășurare
diferită și duc la rezultate diferite, funcție de momentul zilei în care sunt realizate.
Reacțiile pot fi mai rapide sau mai lente, sau se desfășoară cu consum sau producție
de energie, mai mare sau mai mică. Aceste diferențieri au fost constatate pe întregul
glob pământesc. Corpul omenesc este format din 70% apă și în mediul intern al
corpului se desfășoară aceleași reacții ca în orice mediu apos, de aceea știm că
acțiunile cosmice pot modifica energia noastră.
Astrologii și-au focalizat de mult timp atenția pe faptul că oamenii născuți sub diferite
configurații cerești, au tendințe către anumite afecțiuni și au nevoie de o anumită
cantitate și tip de alimente. În toate acestea nu văd deloc o interpretare mistică.
Când un om este născut, de exemplu, în semnul taurului, atunci procreerea s-a
petrecut undeva în iulie sau august. Dezvoltarea copilului a avut loc în timpul
toamnei și a iernii, perioadă în care intensitatea strălucirii soarelui este diminuată și
mama însărcinată, începe să sufere de carențe de vitamine – ceea ce afectează
evident copilul și dezvoltarea corpului acestuia.
Ce mai trebuie luat în considerare, în plus, este faptul că acțiunea schimbătoare a
câmpului magnetic al pământului, soarelui, planetelor și stelelelor poate fi
accentuată sau diminuată. Toate acestea pot stimula activitatea solară, provoca
furtuni magnetice, care – așa cum știu mulți medici – pot induce procese de suferință
în organismul omenesc.
Factorii discutați aici și mulți alții, pe care știința încă nu i-a descoperit complet, pot
să influențeze evident starea și dezvoltarea sistemului energetic al corpului omenesc.
 
Particularitățile tranziției la alimentația vindecătoare
Este grea schimbarea de pe azi pe mâini la alimentația vindecătoare și nu oricui îi
reușește. Așa cum deja am menționat, la schimbare este nevoie ca fiecare să aibă
destulă răbdare. Cea mai grea este partea de trecere dincolo de obișnuințele
alimentare. Mult timp este posibil să nu se reușească aceasta, cel puțin nu până când
omul își asumă responsabilitatea completă pentru starea sa de sănătate.
În prima parte a cărții am indicat cum omul poate să schimbe alimentația funcție de
fiecare anotimp, trecând ușor spre Sistemul natural de însănătoșire: este valabil
pentru cei deciși, care au foarte clar scopul procesului și știu exact ce doresc să
obțină. Când cineva vede nevoia unei schimbări, dar are încă frici și îndoieli, atunci
este cel mai bine ca primul pas în schimbare să-l facă în timpul primăverii. Atunci
începe să stea soarele mai mult pe cer, ne îmbrăcăm mai ușor și întregul corp preia
din energia solară, care i-a lipsit în timpul iernii. Sub influența razelor soarelui se
fabrică vitamine în pielea omului. Dar lucrul cel mai important pentru alimentația
potrivită speciei umane, care devine mai ușoară în acest anotimp, este apariția
plantelor proaspete, ce reprezintă alimentația naturală a oamenilor. Acestea pot să
fie atât plante crescute în sălbăticie, cât și legume și ierburi din grădină. Majoritatea
dintre voi știți din proprie experiență cum dorința de consum de carne scade în
perioada primăverii.
Cu această ocazie vreau să accentuez importanța vitaminelor și a numeroaselor
substanțe medicamentoase care sunt conținute în alimentele vegetale. Avantajul
acestora contra medicamentelor sintetice constă în faptul că ele pot fi preluate de
celulele vii, datorită faptului că plantele conțin și multe alte componente, ce au
acțiune asupra reacțiilor chimice (pe care le pot intensifica sau diminua).
De aceea, substanțele farmacologice ce se găsesc în celulele vii ale plantelor au o
acțiune mai blândă asupra organismului omenesc. Ele nu se ”năpustesc” asupra
întregului sistem de reacții chimice din celule, așa cum se întâmplă la consumul de
substanțe sintetice sau concentrate.
În perioada trecerii la o alimentație sănătoasă vă recomand să susțineți organismul
cu proceduri de curățenie. Există multiple metode posibile, precum băile, compresele
(cataplasmele), masajele, clismele etc. Sistemul însănătoșirii naturale este deschis la
orice fel de metode atât tradiționale, cât și ne-tradiționale.
Doresc să subliniez că aceste proceduri de curățenie nu sunt gândite pentru a
”detoxifica” regulat corpul. Ele nu servesc în nici un caz la neutralizarea acțiunii
dăunătoare a consumului de carne, fără să fie oprit acest consum. Prescriu proceduri
de curățare numai în perioada de trecere, pentru a ușura re-orientarea organismului
către alimentația bazată pe plante. După schimbare, aceste proceduri nu mai sunt
necesare.
Ca orice formă de tratament, alegerea unei sau alteia dintre proceduri va fi
individuală. Depinde de caracterul omnului, de particularitățile și preferințele sale.
 
Poluarea tehnologică și alimentația vindecătoare
În unitatea inseparabilă a aspectelor biologice și bio-fizice ale alimentației există și
aspectul biochimic. În munca de mulți ani, biochimiștii au dobândit cunoaștere
despre diferitele acțiuni ale alimentelor. Dar după o observație deosebită a
cunoscutului biochimist și deținător al premiului Nobel, Albert von Szent-Gyorgy
(1893-1986) toate aceste cunoștințe sunt doar un balast inutil fără înțelegerea
particularităților bioenergetice ale organismului viu.
Între timp, o altă ramură a biochimiei, cea care s-a ocupat de poluarea tehnologică a
mediului încojurător, s-a ocupat intensiv de aceste aspecte.
În ultimii ani există fel și fel de ”radiații civile” produse de oameni, care au atras
atenția cercetătorilor. Se pare că civilizația modernă produce o cantitate foarte mare
de radiații: radiații ionizante (folosite în special în medicină), microunde, radiații de
frecvență joasă și alte forme. Stațiile de televiziune și radio, rețelele de înaltă
tensiune, cuptoarele cu microunde, telefoanele și toate jucăriile electronice – precum
și multe altele – realizează o poluare sesizabilă a mediului înconjurător.
Veți spune că dozele de radiații nu sunt atât de mari pentru a fi periculoase. Totuși
ele depășesc nivelul natural de radio-activitate al pământului, și pot să devină
periculoase la un moment dat. Deși sunt multe stații de televiziune și radio în jurul
pământului, se pare că totuși radiațiile nu ne omoară. Se pare, că dimpotrivă,
profităm de prezența lor, din plin. Chiar și multe dintre boli sunt tratate de biologi și
medici cu doze mici de radiații. Totuși, din ce în ce mai mulți oameni încep să sufere
de dureri de cap și amețeli, de tulburări psihice și iritabilitate. Pot apare afecțiuni
precum leucemia și afecțiuni ale pielii. Oare nu datorită radiațiilor există atâtea
probleme de nașteri dificile, de infertilitate sau nașteri premature? Eu n-am nicio
îndoială în această privință.
Știți deja că organismul omenesc preia o serie de radiații, care acționează asupra sa.
Chiar dacă se spune că ele sunt în cantitate scăzută, acțiunea lor asupra corpului nu
este mică. Cel puțin, radiațiile ne însoțesc întreaga noastră viață pe pământ. Atunci
unde este pericolul lor cel mai mare?
Așa cum am arătat mai devreme, știm că într-un organism viu există o ”limită”
naturală legată de energia care îi stă la dispoziție. Cu cât este folosită mai multă
energie într-o unitate de timp, cu atât mai repede ticăie ceasul său biologic, adică cu
atât mai intensiv se desfășoară procesul de îmbătrânire a celulelor corpului. Îmi
amintesc de cercetări ale biofizicienilor, care au arătat că radiațiile ionizante produc
efecte de îmbătrânire în corpul omenesc, cu toate consecințele lor negative, în
special afectarea stabilității sistemului imunitar. Așa încât, doze mici de
radioactivitate, care acționează zi după zi asupra oamenilor, pot să accelereze
îmbătrânirea și să producă boli legate de îmbătrânire, în special cancer și afecțiuni
cardio-circulatorii.
Așa încât vă rog să vă abțineți în a mai folosi sintagma ”doze mici de radiații”. Pentru
că toate acestea trebuie să fie considerate în contextul vieții noastre ne-naturale. Mă
refer în special la nutriția omului modern, care este influențată de obișnuințe fatale,
majoritatea cu ”binecuvântarea” științei oficiale.
Luate împreună, acești doi factori – nutriția incorectă și dozele mici de radiații –
subminează stabilitatea organismului nostru față de mediul exterior și îi împiedică
auto-reglarea naturală.
În anii 20 și în special în a doua parte, problema ”protecției” organismului omenesc
de ”realizările” civilizației (precum poluarea alimentelor cu substanțe toxice) a
devenit deosebit de acută.
Oamenii știu de mult timp că pentru siguranța supraviețuirii lor anumite
microelemente sunt neapărat necesare. Dintre acestea amintim calciul, magneziul și
fierul. Există elemente care sunt folositoare omului în doze foarte mici, în timp ce
sunt dăunătoare în doze mari, de exemplu cuprul. Și nu în ultimul rând, există
elemente fără nici o valoare pentru organism, care în anumite doze pot fi otrăvitoare:
cadmium, aluminiul, plumbul și mercurul.
Cadmium-ul determină creșterea tensiunii arteriale, se colectează la nivelul
rinichilor, slăbește sistemul imunitar și influențează durata de viață. Dar se pare că
acțiunea cea mai dăunătoare se petrece asupra capacităților spirituale ale oamenilor,
pentru că împidică folosirea de către creier a zincului. Cadmiumul este foarte
răspândit în prezent. El este inclus, de exemplu, în țigări, în apa de băut, în
îngrășămintele agricole și în aerul poluat.
Cercetările moderne indică și faptul că un element așa de uzitat zilnic
precum Aluminiul este destul de dăunător. Ca multe alte elemente dăunătoare, se
depozitează (adună) în organism și produce o întreagă gamă de afecțiuni. Aluminiul
poate fi cauza debilității mentale, poate duce la o stare de iritabilitate, poate produce
anemie, dureri de cap, colită, boli ale rinichilor și ficatului, precum și tulburări
neurologice producătoare de boală Parkinson, printre altele. Până acum, Aluminiul nu
a avut o reputație atât de rea. Acest lucru îl indică faptul că a fost utilizat pentru
producția ustensilelor de gătit, a foliilor de împachetare a alimentelor, precum și a
dozelor pentru băuturi. Aluminiul se mai găsește și în aspirină, în anumite sortimente
de brânzeturi, în deodorante, în apa de băut, până și în sarea de bucătărie.
Fiecare dintre noi a auzit de diferite cazuri de otrăvire cu plumb. Dar nu toată lumea
știe că otrăvirile cu plumb se pot produce mult mai ușor decât pare la prima vedere.
Este suficient pentru asta să fie crescute legume la o distanță mică de o autostradă
sau în apropierea unui aeroport, unde plumbul se regăsește în gazele emanate de
autovehicule sau avioane. De aceea grădinile trebuie să fie măcar la 100 metri
depărtare de autostradă (sau deloc, în apropierea acesteia). Atât ciupercile, precum
și ierburile de leac trebuie, de asemenea, culese din locuri cât mai sigure (nu în
apropierea drumurilor circulate).
Plumbul este responsabil pentru dureri de stomac, anemie, artrită, tulburări ale
activității cerebrale, iritabilitate crescută și tulburări ale uterului la femei. Slăbește
sistemul imunitar, provoacă o stare generală de slăbiciune și o serie de boli psihice,
afectează rinichii și ficatul și influențează negativ sinteza vitaminei D în corp, ceea ce
duce la o carență de calciu.
Nu mai puțin periculoasă este și otrăvirea cu mercur, deși majoritatea pretind că
intră foarte puțin în contact cu acest metal. Cu toate acestea, mercurul se regăsește
în îngrășămintele agricole, în plombele dentare, în vopselele pentru corp, în diferite
unguente, cosmetice, pesticide, culori și acuarele folosite de pictori. Urmarea
intoxicațiilor cu mercur pot fi alergiile, artritele, tulburările în activitatea creierului și
slăbirea țesuturilor articulațiilor genunchiului și cotului, înrăutățirea vederii, stări
depresive, afectarea rinichilor, căderea dinților și slăbirea sistemului imunitar.
Mercurul are și un efect negativ asupra dezvoltării copilului la femeia însărcinată.
Parțial nu reușim să scăpăm complet de toate aceste substanțe dăunătoare, dar
există mijloace prin care ne putem proteja de dozele de radiații și metalele toxice.
Aceste mijloace ni le pune la dispoziție Natura vie.
Există alimente vegetale, care își păstrază toate însușirile naturale și care sunt
crescute cu ajutorul tehnologiilor ecologice. Dintre ele menționăm boabele de
cereale, care sunt bogate în carbohidrați, în vitamine din grupul B, în fier, calciu, zinc
și microelemente. Pe lângă acestea, amintim legumele proaspete, leguminoasele
(păstăile), semințele și nucile.
Deosebit de importantă este o alimentație bogată în zinc. Zincul înlocuiește cadmiul
în organismul omenesc, întărește sistemul imunitar și acționează pozitiv asupra
psihicului omenesc. Asta nu înseamnă că aveți nevoie neapărat să luați zinc sub
forma unei pastille. Pentru că nu foarte mult din el va fi preluat de organism, întrucât
acesta are nevoie de zinc în legături biologic active, care se găsesc doar în
alimentele vegetale vii. Așa încât menționăm că o boabă de grâu încolțit conține 130
până la 200 miligrame de zinc pe kilogram. La fel de mult zinc este și în unele
ciuperci și în seva de mesteacăn. Și mai mult zinc se găsește în algele de mare, care
pot fi adăugate la nutriția sănătoasă. Spanacul și mazărea verde sunt foarte bogate
în zinc, de asemenea.
Prelucrarea cerealelor duce la o scădere a conținutului de zinc în produsul final și
astfel se dezechilibrează raportul cu cadmium-ul. În timp ce raportul dintre zinc și
cadmiu este în grâul încolțit de 35:1, în pâine și făina albă el este doar de 5:1. Cu
toate acestea, pâinea albă este cea mai prețuită în alimentația oamenilor moderni.
Primul lucru pe care îl are de făcut o gospodică pentru a avea grijă de sănătatea
familiei sale ar fi scoaterea din casă a tuturor ustensilelor de bucătărie din aluminiu.
Este cel mai bine să fie folosite cratițe din ceramică sau sticlă, în cazuri excepționale
din email, a cărui suprafață nu a fost zgâriată. Același lucru este valabil și pentru site,
linguri, furculițe. Cele mai bune tacâmuri sunt cele din porțelan, din lemn sau din oțel
inoxidabil.
Un alt izvor al poluării tehnogene al organismului este apa de băut. Omul are
senzația că o curățare a apei de microbi este suficientă. Este ținută sub tăcere faptul
că elementele folosite pentru această curățenie, clorul și fluorul, sunt foarte
periculoase pentru sănătate. Clorul a fost utilizat ca și gaz toxic în primul război
mondial. Fluorul este o substanță oxidantă puternică, care accelerează procesul de
îmbătrânire. Și chiar dacă stomatologii prescriu cu ușurință fluorul, oncologii nu sunt
atât de optimiști atunci când este vorba de legătura dintre apariția cancerelor și flor.
În plus, este ignorată complet posibilitatea de reacție a clorului și fluorului cu metalul
din pereții conductelor de apă, provocând multe reacții chimice nedorite.
Am discutat foarte adesea despre rolul apei în alimentația vindecătoare. Cu cât
aceasta este mai curată, cu atât acționează mai binefăcător în prelucrarea
alimentelor pentru organism. De aceea este cel mai bine să se folosească apă de
izvor, sau apă structurată. În cazul apei de izvor, trebuie precauție să nu fie poluată
cu ape reziduale sau deversări. În cazul izvoarelor, care se găsesc pe teritoriul
orașelor – această grijă este deosebit de importantă. Eu personal folosesc exclusiv
apă structurată.
 
Alegerea alimentelor
Cine apreciază puterea vindecătoare a alimentelor, nu vorbește despre aminoacizi
esențiali, grăsimi sau carbonhidrați, ci se gândește la nevoia de săruri minerale a
organismului. Sursele principale ale acestor săruri minerale sunt legumele, care
reprezintă și izvorul nostru de vitamine. Consumul regulat de legume, în special de
legume proaspete sau proaspăt preparate, normalizează auto-reglarea organismului,
susține dezvoltarea unei flore intestinale sănătoase și activează respirația intra-
celulară, procese deosebit de importante mai ales la vârstnici. Micro-ogranismele,
fără care organismul nostru nu ar putea să existe, în mod normal, îi furnizează
acestuia aminoacizi esențiali și vitamine și iau parte la reglarea termică. În cazul
alimentației vindecătoare, este foarte important ca alimentele să nu conțină
mucegaiuri, spori de ciuperci sau bacterii din flora de putrefacție.
Alimentația vindecătoare depinde de sezon: primăvarea este perioada ierburilor.
Vara și toamna sunt anotimpurile fructelor și legumelor. Iarna, se vor folosi nuci și
grâne. Organismul omenesc sănătos nu are nevoie de o alimentație prea
diversificată. Alimentația este mult mai bine organizată de natură, decât își pot
imagina dietetologii, care încarcă oamenii zilnic cu amestecuri imposibile de alimente
incompatibile între ele.
Criteriul principal în alegerea alimentelor este menținerea procesului de auto-digestie
în interiorul produselor. Cu cât sunt mai apropiate de momentul culegeri (recoltei),
atât temporal, cât și spațial, cu atât valoarea nutritivă a alimentelor este mai mare.
De aceea morcovii, sfecla și pătrunjelui care provine din grădină sunt mult mai
nutritive decât bananele, avocado sau pepenii care au fost transportați de departe.
Este posibil ca acestea să conțină chiar mai multe proteine, grăsimi și carbohidrați, în
timp ce plantele cultivate în regiunea noastră sunt mult mai hrănitoare pentru corp.
Gândiți-vă doar: când alimentele vin de departe, pot fi și mucegăite sau veștejite, de
aceea este mai bines să avem de-a face cu o cantitate mai mică de produse
proaspete și integrale, decât cu o gamă largă de produse învechite. Cu cât un
aliment este mai proaspăt, cu atât el echilibrează mai bine necesarul de energie al
organismului
Față de fructe și legume, făina albă și orezul alb (polizat) nu au nici o valoare
nutritivă, deși ele joacă un rol important inclusiv în alimentația vegetariană.
Uneori pot fi auzite opinii, cum că alimentația vindecătoare este mai scumpă, în
condițiile prezentului. Dar depinde de punctul de vedere al celui care face această
evaluare. Dacă tăiați din bugetul dv cheltuielile pentru carne, cârnați, unt, brânză și
lapte, și calculați cât veți cheltui lunar pe legume, fructe, sucuri și grâne, veți vedea
că nu aveți nevoie de mai mulți bani, ci chiar de mai puțini. Dar câștigul principal
este cel legat de sănătate. Veți uita drumul către medici și spital, și nu veți mai
cheltui bani în farmacie.
Nutriția vindecătoare poate să fie deosebit de ieftină, atunci când realizăm că
oamenii se pot descurca foarte bine cu o alimentație săracă în proteine și calorii,
chiar și în condiții de eforturi fizice considerabile. Dar pentru a ajunge la această
constatare, este nevoie de o echilibrare emoțională și o menținere a alimentației cu
produse care își păstrează însușirile naturale.
Dar să ne reîntoarcem la alegerea alimentelor. Prima greșeală pe care am sesizat-o
la dietologi a fost în urmă cu peste 15 ani, când am îndrăznit să-mi reduc doza zilnică
de sare de bucătărie de la 25 grame, cât era științific considerat normal, la 2 grame
pe zi. Se pare că organismul are nevoie de doar 2 grame pe zi. Să nu uităm că sarea
de bucătărie poate fi dăunătoare pentru corp, în timp ce sarea de mare poate fi mai
blândă. Se poate chiar înlocui complet sarea cu alge de mare uscate și măcinate.
Există și alte particularități ale alimentației vindecătoare. De exemplu, veți descoperi
că nu veți găsi în ea nici un fel de lapte sau produse din lapte, poate veți descoperi
cel mult două lingurițe de iaurt pentru îmbunătățirea gustului alimentelor. Laptele
este un aliment neprețuit și de neînlocuit pentru sugar, în perioada în care i se
dezvoltă tractul digestiv. Iar către vârsta de 3 ani, laptele nu mai poate fi folosit de
corpul omenesc.
Produsele de lapte pot fi folosite în alimentație, dacă sunt dorite – dar aici ar fi altă
temă de discuție. Vreau să vă amintesc că alimentația vindecătoare este
stimulatoare pentru producția de lapte la femeile care alăptează. Iar laptele de
mamă NU ARE ÎNLOCUITORI. De mamă depinde ca pruncul ei să fie întreaga viață
sănătos. Dacă mama care alăptează folosește în alimentația sa proteine animale, va
avea puțin lapte și în scurt timp, va înțărca. Și o mamă care se alimentează corect
știe ce înseamnă alimentația. Este important ca micuțul să primească în primul an
nimic altceva decât lapte de mamă și o cantitate mică de sucuri de fructe și legume,
precum și lapte de migdale făcut cu 5 până la 15 migdale. Orice altă modalitate de
alimentație a copilului dezechilibrează procesul natural de nutriție al sugarului.
Nucile nu acționează prea bine asupra organismului omenesc, atunci când sunt
consumate în cantitate perea mare. O mânuță de alune sau sâmburi de migdale, trei
până la patru nuci sau o linguriță de semințe de pin reprezintă o rație zilnic, din
fiecare dintre aceastea. Pentru a obține ”lapte” din miez de nucă sau migdale, se
încălzesc foarte puțin miejii, se macină fin (de preferat la aparatul de măcinat cafea).
Făina de nuci se amestecă cu puțină apă sau suc. Consistența laptelui de nuci o
puteți stabili singuri. Pentru copiii mici, care au depășit vârsta de sugar, este potrivit
laptele de migdale.
Miejii dulci de migdale au însușiri nutritive deosebite. Puneți la înmuiat de cu seară
circa 20 de mieji de migdale, astfel încât dimineața să poată fi decojiți cu ușurință. Ce
a rămas din mieji măcinați și amestecați cu apă sau suc de morcovi. Acestă mâncare
dă forță la copiii și adulții slăbiți. Poate fi utilizată chiar și la sugari, atunci când miejii
sunt măcinați foarte mărunt.
Evitați folosirea zahărului, pentru că acest produs nu are însușiri biologice. Zahărul
nu este altceva decât concentrat de calorii goale. Declanșează haos la nivelul
pancreasului și în întregul sistem al carbohidraților. Și acest lucru duce la tulburări
ulterioare ale metabolismelor, la o scădere a abilităților corporale și spirituale,
provoacă pietre la rinichi, slăbiciune a apărării imunitare și diabet.
Dacă doriți să faceți un plan pentru alimentația familiei dv, gândiți-vă la menținerea
constanței echilibrului acid-alcalin în diferitele părți ale tractului gastro-intestinal.
Carbohidrații se digeră începând din gură. De aceea avem nevoie de un mediu alcalin
(bazic) și de enzima naturală ptialina. Sub acțiunea acestei enzime, polizaharidele cu
gust neutru se transformă în zahăr. Acest lucru nu se poate realiza decât într-un
mediu bazic, de aceea gura noastră trebuie să fie mereu în ordine. Ptialina este
produsă la comanda creierului din glandele salivare, dar doar atunci când în gura
noastră nu este nimic dulce. De aceea, în rețetele noastre, spre deosebire de
bucătăria ortodoxă și vegetariană, nu veți găsi dulciuri, care să fie bogate în
carbohidrați. Dacă doriți să fiți sănătoși, uitați de torturi, checuri, turtă dulce și alte
produse străine de natura umană.
De asemenea, este important să ne ferim de nutriția cu grăsimi, pentru că acestea
acționează negativ asupra procesului de digestie, acoperind mucoasa tractului
digestiv cu o strat de grăsimi. În plus, trebuie să ne gândim și la situația rinichilor: la
un conținut de grăsimi de 10% începe să apară o degenerare a țesutului renal.
Grăsimile dezechilibrează și procesul diviziunii celulare și echilibrul hormonal în
organism și scad eficacitatea sistemului imunitar. Un exces de grăsimi poate avea și
alte urmări, nu în ultimul rând provocarea unui cancer.
Grăsimile de care aveți nevoie se găsesc în primul rând în semințele integrale de
cereale încolțite, în nuci și o cantitate foarte mică de ulei vegetal nerafinat. Vă
recomand în mod special uleiul de usturoi, pe care îl pregătesc eu însămi, în perioada
anului când usturoiul este cel mai zemos. Cățeii de usturoi curățați îi pun într-o sticlă
și îi acopăr cu ulei vegetal, în special, ulei de măsline, de soia sau de floarea soarelui.
Apoi închid sticla cu un dop de cârpă. Atât usturoiul, cât și uleiul au însușiri
bactericide și nu este nevoie de o prelucrare termică suplimentară. Uleiul este gata
de folosire în trei până la patru săptămâni de la pregătire. O linguriță de ulei de
usturoi în sosuri, în terciuri sau salate îmbunătățește clar și minunat gustul acestora.
Când uleiul se apropie de final și usturoiul a căpătat o culoare aurie, se poate tăia
mărunt, încălzi ușor și folosi, de exemplu, în salate.
Dacă trebuie pregătite anumite feluri de mâncare, faceți tot ce vă stă cu putință să
păstrați însușirile naturale ale alimentelor.
 
Prelucrarea alimentelor
În alimentația vindecătoare, tratamentul termic al alimentelor la pregătirea mâncării
are o importanță specială, spre deosebire de bucătăria vegetariană. Alimentele
trebuie încălzite cât de puțin cu putință, pentru a nu-și pierde însușirile vindecătoare
și abilitatea de a realiza procesul de auto-digestie. Nu considerăm, în același timp că
ar fi necesară o abținere completă de la gătit și o schimbare către alimentație crudă,
nepreparată termic, pentru că prelucrarea termică îmbunătățește gustul cartofilor,
grânelor și păstăilor. În afară de asta, le permite mărunțirea eficientă în cavitatea
bucală și stomac, ceea ce este bine pentru om.
La trecerea către alimentația potrivită speciei umane, este bine să vă lăsați în dulap
tigăile pentru prăjit, măcar până învățați să nu mai folosiți ulei la prăjit. În situația
prăjelilor, grăsimile ajung la o temperatură de 250 de grade Celsius și se produc
otrăvuri și gaze. Cu cât prelucrarea termică este de mai scurtă durată, cu atât
calitatea alimentelor este mai bună. O pregătire a mâncării peste 100 de grade nu
este dorită. O gospodină pricepută înțelege repede ce timp de fierbere (aburire)
necesită fiecare produs natural. Este important ca legumele să rămână un pic
crocante, la finalul prelucrării, să nu se înmoaie complet.
Dacă doriți să vă hrăniți familia cu alimente naturale, să nu reîncălziți niciodată o
porție de mâncare. La popoarele vitale și longevive, se gătește zilnic atât cât este
necesar pentru masa respectivă. Dacă se mănâncă de două ori pe zi, atunci se va
găti de două ori pe zi. La popoarele longevive se obișnuiește ca la finalul mesei
resturile de la masă să fie date animalelor. Iar pentru altă masă, totul se pregătește
proaspăt.
Nu folosiți niciodată oala sub presiune. Datorită presiunii vaporilor, temperatura
crește peste 100 grade Celsius, ceea ce afectează însușirile alimentelor. În această
situație, apare o schimbare în structura proteinelor și apei, precum și o distrucție a
enzimelor, care asigură auto-digestia alimentelor naturale.
 
Igiena alimentației
Când se dorește să se urmeze (depisteze) calea care duce organismul uman de la
starea de sănătate către o boală cronică, se descoperă că principalele cauze pentru
diferitele boli existente sunt aceleași, cu foarte puține excepții. Multe dintre cauze au
fost deja expuse în paginile cărții, și nu este nevoie să le re-amintim. Dar este nevoie
să ne ocupăm aici, în mod deosebit, de o greșeală pe care o comite omenirea în mod
inconștient. Și deși este o greșeală veche, atât de veche cât omenirea, nu și-a pierdut
actualitatea. Dimpotrivă: apare din ce în ce mai mult în primele rânduri ale
problemelor acute de sănătate ale oamenilor, atât sănătate fizică, cât și psihică și
spirituală. Este vorba despre ”cultura alimentației”. Și mai precis, de un aspect
modest al acesteia, care se intitulează ”igiena alimentației”.
Nu mă înșel deloc când spun că pentru majoritatea oamenilor, igiena alimentației nu
înseamnă decât spălarea mâinilor înainte de masă și spălarea fructelor și legumelor
cu apă fierbinte. Nimeni nu se gândește la alegerea alimentelor cele mai
vindecătoare sau la necesitatea de a mesteca bine alimentele.
O greșeală asemănătoare o fac până și mulți medici – exact așa cum am
experimentat eu din replica sarcastică a doctoriței șefe din Ministerul sănătății: ”Ce
vreți să ne mai raportați nou? Că trebuie să ne spălăm pe dinți și pe mâini?”
Pentru că știu multe, nu am nici cea mai mică dorință să pierd timp și energie, pentru
a indica lacunele din formarea profesională a acestei femei. Dar numărul crescut de
boli cronice din țara noastră și întreaga lume îmi confirmă faptul că igiena
alimentației este prea puțin valorizată și prețuită. Pentru a ne proteja sănătatea și
pentru a trata oamenii bolnavi este neapărat necesar să fie adunate și integrate
toate datele științifice noi din ultimele cercetări moderne.
Sunt convinsă că de mult timp, ar fi trebuit introdusă în medicină, pe lângă disciplina
de igienă, și cea de igienă fiziologică. Aceasta ar permite să fie înțelese mai bine
tulburările funcționării fiziologice a întregului organism omenesc. O astfel de igienă
este o parte inseparbilă a Sistemului meu de însănătoșire naturală și a demonstrat că
poate proteja sănătatea a zeci de mii de oameni. O respectare a regulilor igienei
fiziologice este un factor de vindecare important, care s-a dovedit de ajutor în
dispariția multor suferințe cronice.
Doresc să vă rețin atenția asupra igienei tractului digestiv, asupra întregului aparat
digestiv, nu doar asupra tractului gastro-intestinal, deși pentru mulți este același
lucru. Din păcate, nu se iau în seamă două organe extrem de importante ale tractului
digestiv: cavitatea bucală și esofagul. Și nu este o observație întâmplătoare, ci am
multe dovezi clare despre modul simplist, chiar primitiv în care sunt considerate
rolurile lor în procesul digestiv al oamenilor.
Împotriva unei opinii larg răspândite, gura noastră este o ”stație de încărcare”, dar și
un ”atelier de prelucrare” în același timp, în care mâncarea este măcinată în bucăți
mici și amestecată cu salivă, pentru a aluneca mai ușor de-a lungul esofagului către
stomac. Aici își începe mâncarea lunga ei călătorie prin toate părțile tubului gastro-
intestinal, pentru a fi prelucrată ulterior prin enzimele digestive. Cercetările lui
Sechenov și lucrările lui Pavlov au arătat ce rol hotărâtor îl are creierul uman în
organizarea prelucrării alimentelor. Creierul elaborează programul activităților
ulterioare din acest proces și eliberarea enzimelor și hormonilor, precum și echilibrul
acido-bazic din secrețiile digestive. Dar pentru a putea elabora acest program,
creierul are nevoie de informații clare despre structura și calitățile alimentelor
consumate.
Prima sursă a acestor informații – ce determină succesul procesului ce urmează –
este gura (cavitatea bucală). Aici există terminații ale filetelor nervoase – ”senzori”,
cu ajutorul cărora este cercetat gustul alimentelor și se stabilește din ce părți este
constituită. Acești senzori anunță și glandele salivare despre uscăciunea sau
conținutul de fluide din alimente. nformații sunt trimise la creier, care pe baza lor
stabilește programul de acțiune al organelor digestive.
Dar n-am epuizat descrierea funcțiilor cavității bucale. Gura oamenilor este o parte la
fel de importantă a tractului digestiv, pentru toate celalte părți ale sale. Aici începe
procesul de prelucrare al alimentelor și de calitatea acestei prelucrări depinde
eficacitatea digestiei în restul segmentelor.
Am discutat anterior despre digestia carbohidraților în mediul bazic al cavității
bucale, prin acțiunea enzimelor din glandele salivare. Acest proces nu se produce
complet, de cele mai multe ori, și asta din cauza noastră. Majoritatea nu avem
destulă răbdare să mestecăm atât de bine alimentele, așa cum este necesar conform
regulilor igienei alimentare.
Regula masticației temeinice este cunoscută de mii de ani și ne-a fost transmisă în
nenumărate variante, fără ca ea să primească ”binecuvântarea” științei oficiale.
Despre ”necesitatea unei masticații temeinice a mâncării” ne-au vorbit Pitagora și
Hufeland, Kant și Fletcher, Shelton și Oshawa. Ultimul sfătuia oamenii sănătoși să
mestece fiecare îmbucătură de circa 50 de ori, pe cei bolnavi, de 100 de ori și pe cei
aflați pe calea spre desăvârșire de 150 de ori.
Eu spun adesea în public: îmi observ frecvent pacienții când încerc să le fac aceste
recomandări și mulți îmi spun doar cei înapoiați mental își numără de câte ori
mestecă. Și realmente, ce om ”normal” are răbdare pentru așa cea? Dar vechea
regulă biologică asta spune: să mesteci mult și cu atenție. Ideea principală aici nu
este procesul, ci rezultatul. Mestecați, fără să numărați, suficient de mult, până când
alimentele se transformă într-o pastă fluidă în gura dv, în care să nu mai existe
bucățele solide și pe care o puteți bea ca pe o apă. În acest caz, sigur va avea loc
transformarea amidonului în zahăr chiar din gură și nu se vor suprasolicita alte
organe digestive. Și aceasta este premiza nutriției vindecătoare.
Dar veți descoperi că nu veți reuși să transformați mâncarea într-o masă fluidă prin
mestecare, dacă vă umpleți gura cu prea multă mâncare. Observați ce se întâmplă în
acest caz: imediat ce începeți să mestecați, începeți să și înghițiți mici cantități
neprelucrate și o parte din hrana neprelucrată intră pe esofag și ajunge în stomac.
De aceea, este nevoie să menționăm a doua regulă a igienei fiziologice a tractului
digestiv: mâncați cu înghițituri atât de mici, încât să poată fi prelucrate cât mai bine
cu putință.
Când învățați pentru prima oară să luați în seamă cele două reguli, veți descoperi
imediat ce mult se micșorează cantitatea de mâncare de care aveți nevoie, fără să
fie nevoie de vreun efort suplimentar. Și funcția mușchilor care se ocupă de
separarea esofagului de cavitatea bucală se regenerează.
Natura ne-a construit astfel tractul digestiv încât să fie împiedicată trecerea
alimentelor neprelucrate din gură în esofag. Dar noi încercăm mereu să interferăm cu
funcția acestuia și să o împiedicăm.
În urmă cu 15-20 de ani am fost impresionată de informația despre o fată care a
mâncat o bucată de carne ce i-a rămas în gât, iar la încercarea de a i-o scoate cu
ajutorul unei furculițe a reușit să înghită nu doar carnea, ci și furculița. Fata a fost
salvată printr-o operație de urgență și i s-a scos furculița din stomac, dar impresia pe
care mi-a făcut-o această povestire, despre modul barbar în care ne putem comporta
cu corpul nostru – mă urmărește și în ziua de astăzi.
Mai sus v-am explicat cum informații din cavitatea bucală ajung la creierul nostru,
care realizează programul de prelucrare a alimentelor. Este evident faptul că
alimentele ușor și efectiv prelucrate sunt cu atât mai ușor de acceptat, cu cât conțin
mai puține componente în compoziția și structura lor. Acest lucru este deosebit de
important la alimentația vindecătoare țintită, dar și la trecerea de la alimentația cu
carne și vegetale la cea vindecătoare.
Aici urmează cea de-a treia regulă a igienei tractului gastro-intestinal despre
monodiete: Consumul unui singur tip de aliment la o masă este de dorit și în unele
situații inevitabil.  Pentru un om sănătos, care dorește să treacă pe dieta
vindecătoare sau abia a trecut pe ea, este de dorit monodieta. Pentru cei cu boli
cronice – monodieta este obligatorie.
Următoarea parte a tractului digestiv care urmează gurii este esofagul, asupra căruia
trebuie să fim deosebit de atenți, mai ales când avem de-a face cu boli cardio-
circulatorii. Vecinătatea ”strânsă” a esofagului cu inima poate să agraveze tabloul
evolutiv al unei boli cardiace, atunci când există probleme inflamatorii la nivelul
esofagului. De aceea, este important să nu uităm de acest organ, locul în care pot să
apară diferite tumori sau inflamații.
Esofagul este organul care suferă printre primele, datorită alimentației nesănătoase.
La diferiți oameni, apar manifestări variate, funcție de constituția lor. Nu voi intra în
detalii, pentru că dieta individuală este sarcina medicului curativ. Pentru cititorul
nostru este suficient să prezint a patra Regulă a tractului digestiv: Perioada de timp
între mesele individuale trebuie să fie de minim 4 ore. De acest timp este nevoie
pentru o digestie completă a alimentației din stomac, când aceasta este compusă,
desigur, din alimente potrivite speciei umane.
Pentru cei care încă nu s-au despărțit de produsele animale, trebuie să adaug că
pentru golirea completă a stomacului după consumul cărnii sunt necesare 8 ore,
după consumul de lapte (și lactate) 6 ore, iar după cârnați și alte produse din carne,
circa 12 ore.
Funcția esofagului poate fi tulburată din diferite motive, cel mai important fiind
servirea tardivă a mesei. La trecerea dintre esofag și stomac se află un orificiu numit
cardia, în jurul căruia se află un sficter (un mușchi rotund) ce închide / deschide
orificiul. Acest mușchi își reduce activitatea la foarte mulți oameni în jur de orele
17.00 – 18.00. În loc să existe o digestie rapidă, alimentele încep să putrezească sau
să fermenteze, ceea ce nu este bine nici pentru sănătatea esofagului, nici pentru cea
a stomacului, în care stau acestea. La toate persoanele care au balonare doresc să le
amintesc aceste lucruri, pentru că prima și cea mai importantă caracteristică este
problema apărută în treimea inferioară a esofagului.
De aceea sfătuiesc oamenii să nu mai consume mâncare după ora 18.00 – în cel mai
rău caz, să consume o ceașcă de ceai de ierburi cu miere.
Pentru mulți, din aceleași motive – există indicația de a se reține de la mâncare
dimineața și a înlocui micul dejun cu o ceașcă de infuzie de plante sau suc de
legume.
Masa principală ar trebui luată undeva în jurul orei 14.00. Dacă nu sunteți obișnuiți să
mâncați o singură dată pe zi, puteți să creșteți numărul meselor. Dar este important
să mențineți intervalul de patru ore între mese.
Și acum, după ce ne-am îndreptat atenția spre aceste părți deosebit de importante
ale tractului digestiv, să ne referim și la tractul gastro-intestinal. Să începem cu
stomacul. Acesta posedă un mușchi în peretele organului, foarte bine dezvoltat, care
este acoperit pe interior de o mucoasă, în care se găsesc glande, ce formează
sucurile digestive. Cu ajutorul lor sunt prelucrate proteinele în interiorul stomacului.
Așa cum deja stiți, pereții stomacului se dilată (se destind) la alimentația prea bogată
sau falsă, mușchii se slăbesc și mucoasa se subțiază, ceea ce duce la o tulburare a
glandelor secretorii. Această situație este reversibilă, iar tratamentul este strict
individual. Este important să ne gândim că volumul unei mese nu ar trebui să
depășească volumul stomacului în stare naturală, nedestinsă. Acest volum este de
250-350 mililitri. Dacă doriți o estimare mai bună a cantității indicate, atunci faceți
mâna dv un pumn concav, ca un vas în care să puteți turna apă. Cantitatea de apă
care vă încape în mână fără să dea pe dinafară reprezintă conținutul stomacului dv în
stare nedilatată.
La ieșirea din stomac se găsește pilorul, ”portarul” stomacului, care desparte
stomacul de duoden. În duoden se varsă canale, care reunesc organul cu ficatul și
pancreasul.
”Portarul” stomacului permite alimentelor să iasă din stomac atunci când sunt
prelucrate și în stomac s-a terminat neutralizarea terciului alimentar. Sficterul este
unidirecțional, doar DINSPRE stomac spre duoden, pentru că stabilitatea mediului
bazic din duoden este importantă.
De aici, un motiv ulterior pentru a dicta o pauză de minim 4 ore între mese.
Închipuiți-vă că prelucrarea primei porțiuni de mâncare a ajuns la final și procesul de
neutralizare a început. Când în acest timp, mâncați din nou ceva, apare o dilemă
pentru stomac, dacă să se continue procesul de neutralizare, sau dacă din nou
conținutul de acid al sucului gastric să crească drastic, pentru începerea prelucrării
noii cantități de mâncare înghițite. Dacă doriți să vă păstrați sănătatea, nu mai lăsați
stomacul să se ocupe cu astfel de dileme.
În duoden are loc o prelucrare ulterioară a alimentației, prin secrețiile intestinale,
precum și datorită bilei și sucului pancreatic. Canalul pancreatic și canalul biliar se
deschid în concavitatea duodenului prin așa numita papilă a lui Vater, care nu poate
să suporte absolut nici un pic de acid. Dacă ”portarul” stomacului stă semi-deschis (și
la un stomac extrem de destins aceasta nu este excepția, ci regula), atunci conținutul
acid al stomacului mai scapă în duoden și apar mari neplăceri în acest fel: inflamație
sau chiar cancer al papilei Vater. Același lucru se poate întâmpla într-o situație
inversă, în care bila din duoden poate să intre în stomac, prin intermediul sficterului
semi-deschis și să ”spele” la propriu filmul protector (și așa subțiat) de pe pereții
stomacului: atunci pot apare fie un ulcer al stomacului, fie un cancer al stomacului.
Doar din aceste puține exemple prezentate aici v-ați făcut deja o reprezentare
asupra marii importanțe a ”portarului” stomacului pentru sănătatea corpului nostru.
Sarcina sa este să țină ”ușa” dintre stomac și duoden închisă – iar atunci când funcția
sa este tulburată, nu mai ajută nici cele mai noi preparate medicamentoase și nici
tehnicile medicale moderne sau bisturiul chirurgilor. Doar respectarea igienei
tractului digestiv și eventuala schimbare către hrana vindecătoare pot readuce în
echilibru ”portarul” stomacului și să vă păzească pe dv de nenumărate alte boli
cronice posibile.
După duoden, alimentele prelucrate aici ajung în intestinul subțire, în care sunt
reabsorbite printr-un process complicat toate substanțele nutritive. De înțelegerea
acestui proces s-au preocupat mulți oameni de știință, inclusive Pavlov, fără ca să-i fi
descifrat toate secretele. Elevul talentat al lui Pavlov, Ugolev s-a ocupat în mod
special de asta. Cu ajutorul lui putem să înțelegem cum organismul nostru poate fi
poluat sau otrăvit cu substanțele reziduale ale procesului digestiv, cu ”zgura” ce
rămâne la final. Pentru combaterea și înlăturarea reziduurilor s-a dezvoltat o întreagă
ramură medicală – cu ajutorul preparatelor medicinale de mare success comercial.
Ugolev și colaboratorii săi au descoperit trei tipuri de digestie, cu ajutorul cărora este
prelucrată hrana: digestia cavitară (în lumenul tubului digestiv), digestia
membranară și digestia intra-celulară. În cadrul digestiei cavitare are loc prima
descompunere a legăturilor organice existente în alimentație. Știm astăzi că această
descompunere începe în special în cavitatea bucală, pentru amidoane, în stomac,
pentru proteine și în duoden, pentru grăsimi.
Digestia membranară, care se găsește la suprafața celulelor ce acoperă intestinul
subțire, duce la finalizarea descompunerii legăturilor organice cu ajutorul enzimelor,
și începerea transportului moleculelor nutritive în interiorul celulelor. În celule există
mici vezicule, numite lizozomi, care sunt plini de enzime digestive – ce sunt folosite
în situații extreme.
Așadar, tipurile de bază de digestie pentru oameni sunt digestia cavitară și cea
membranară. Când se consumă alimentele vegetale potrivite speciei umane, când se
respectă regulile igienei tractului digestiv, atunci finalizarea descompunerii
substanțelor organice are loc la nivelul digestiei cavitare. Resturile nefolosite de
alimente rămân în cavitatea intestinului și sunt eliminate de către organism. Dar
tabloul se schimbă brusc, atunci când vorbim de alimentația ”cu de toate alimentele”
amestecate. Consumul proteinelor și grăsimilor animale greu digerabile îngreunează
procesul descompunerii lor și duce la o încărcare mult mai mare a mecanismului
digestiei membranare. În acest caz, reziduurile din procesul de digestie rămân în
corpul nostru, în spațiul dintre celule, iar înlăturarea acestora îngreunează
suplimentar sistemele de eliminare, în special ficatul și rinichii.
Dar acesta nu este nici pe departe cel mai mare dezavantaj al alimentației
amestecate ”cu de toate”. După ce un timp mecanismul digestiei membranare a fost
suprasolicitat constant, o parte dintre substanțele nutritive neprelucrate sunt forțate
să intre în interiorul celulelor, printre altele, și în celulele creierului. În acel moment
apare necesitatea unor enzime digestive, care există în celule în lizozomi și se
eliberează din aceștia. Astfel, intră în acțiune procesul de digestie intracelular – un
proces ”de nevoie” al corpului. Ca rezultat, se tulbură masiv funcționalitatea celulară
și mediul lor intern va rămâne plin cu reziduuri. Digestia intra-celulară nu este
altceva decât unul dintre mecanismele de adaptare, care îi permit omului să
”supraviețuiască” la condiții de trai improprii. În orice caz – este o parte de care
corpul nu are nevoie, atunci când are o alimentație și igienă alimentară
corespunzătoare. Practica arată că oamenii care mențin constant Sistemul
însănătoșirii naturale nu au nevoie de nici un mecanism ”de nevoie” pentru digestie,
și nici măcar de alte medicamente sau mecanisme pentru eliminare. Toate aceste
metode, noi și moderne, sunt doar părți ale unui tribut înfiorător pe care omul îl
plătește pentru că și-a făcut din alimentație un idol.
Cu intenstinul subțire se termină toate părțile tractului digestiv în care organele au
conținut, prelucrat și reabsorbit alimentele cu ajutorul propriile enzime ale corpului.
”Și intestinul gros?” o să mă întrebați acum. ”El nu este o continuare organică a
intestinului subțire și întregului tract digestiv?”
Desigur, dar cu o limitare: în procesele de digestie care se produc în toate părțile
tractului digestiv deasupra intestinului gros, actorii principali au fost propriile enzime
ale corpului. În intestinul gros începe împărăția bacteriilor. Aceste bacterii prelucrază
orice fragmente alimentare care nu pot fi digerate cu propriile noastre mijloace.
Dintre aceste fragmente fac parte în primul rând fibrele vegetale din alimentația
bazată pe plante. Ele reprezintă ajutorul principal pentru micul nostru prieten și
pentru ele intestinul gros este locația principală. Aici are loc atât descompunere a
fibrelor, cât și sinteza unor aminoacizi și vitamine esențiale, de care omul are
neapărat nevoie, dar care nu pot fi sintetizate de restul organismului.
De aceea, scopul principal este igiena bună a intestinului gros pentru realizarea unui
mediu în care flora intestinală se găsește în condiții optime. De aceea, avem nevoie
să fim atenți la două condiții.
Prima constă în starea ”portarului” care desparte intestinul subțire de intestinul gros:
când acest ”portar”, din motivele alimentației false, stă jumătate deschis, se scurge
conținut intestinal incomplet prelucrat din intestinul subțire în cel gros și acesta
acționează devastator asupra bacteriilor ce trăiesc aici. Prin alimentația
vindecătoare, se poate împiedica acest process.
A doua condiție pentru menținerea florei intestinale constă în evitarea administrării
de antibiotice și alte preparate cu efecte bactericide.
În încheiere, câteva ultime cuvinte despre consumul de băuturi: beți doar ÎNAINTE de
masă, la minim 10 minute înainte să mâncați. Altfel diluați sucurile gastrice și
diminuați eficacitatea procesului de digestie.
V-am descris aici cele mai ușoare și mai aplicabile reguli de igienă digestivă
utile pentru orice om.
Respectați aceste reguli și zecile de boli cronice vor înceta să vă mai
tulbure viața.

PLANTATI ARBORI FRUCTIFERI

Imaginați-vă că ați trăi într-un oraș sau o

comunitate – în care pe toate străzile ar fi plantați pomi fructiferi – și în drumul către
serviciu sau parc, v-ați opri să culegeți un măr, o prună sau cireșe.
Am avut privilegiul să mă aflu într-o localitate din Nordul Germaniei pentru câteva
săptămâni și m-am plimbat printr-un parc public în care toate aleile erau mărginite
de meri încărcați de roade. Pentru că era mijlocul lui septembrie, merele erau
aproape coapte și îngreunau ramurile, ce atârnau împovărate.
Dar frecvenții trecători aveau grijă să culeagă roadele arborilor – și fiecare dintre cei
care treceau erau binecuvântați cu aromele fructelor.
Mi s-a părut o idee genială – să oferi oamenilor ”gustări naturale” gratuite și
sănătoase.
Cu atât mai mult cu cât parcul se afla în apropierea unei pădurice de deal, care era
plină ochi de rugi de mure, de corcoduși sălbatici, porumbarim păducei și alte plante
roditoare.
Era suficient să-ți faci o plimbare de o oră în natură – că-ți puteai lua liniștit cea mai
sănătoasă masă cu putință – fructe proaspete, culese și consumate pe loc – cu toate
enzimele și întreaga energie și informație a Pământului cuprinsă în ele. Nu a fost de
mirare că nimeni nu avea nevoie de prea mult – 1-2 mere erau suficiente, la fel și un
pumn de mure sau câteva corcodușe ori porumbace.
Nu-ți trebuia mult din aceste fructe energizate (și energizante).
Și mai ales, nu-ți trebuia mult de mâncare, pentru că oxigenul din aer – și frumusețea
locurilor – îți umpleau bateriile corpului și de restul ”nutrienților” de care acesta avea
nevoie.
Hrana, oxigenul și mișcarea fizică – sunt NEVOILE FUNDAMENTALE ale oamenilor.
Și când un loc ți le împlinește pe toate – atunci hrana devine DOAR O PARTE din
ecuație – NU întreaga ecuație (cum este în orașele mari ale lumii).
Încetul cu încetul – nu mai ai nevoie de mâncare – nu ”mâncarea” așa cum ni s-a
spus că este definită (”hrana gătită”) – pentru că MÂNCAREA REALĂ de care are
nevoie corpul nostru viu și dinamic – este reprezentată de de VIUL fructelor (de
enzimele, mineralele, vitaminele și puținii nutrienți din fructele BUNE, proaspete,
coapte și organice).
Există în lume multe tendințe de a re-aduce în orașele oamenilor hrana adevărată.

Am găsit acest articol pe Internet (în limba

engleză), în care se discută despre comunități întregi din Canada sau Australia, unde
se realizează plantarea pomilor fructiferi în parcurile și locurile publice.
http://www.citylab.com/commute/2012/10/imagine-walking-down-corner-pick-your-
own-apple/3500/
Proiecte asemănătoare există în multe comunități ale lumii, în Europa, America sau
Asia (aici am văzut abundența la ea acasă – arborii fructiferi fiind la dispoziția tuturor,
tot timpul – cocotierii, bananierii, papaya, mango, avocado sau ananașii – crescând
sălbatic și liber pretutindeni).
Și în România există o dezvoltare în această direcție.
Am văzut-o în multe orașe din Transilvania.
Chiar am fost impresionată, într-o toamnă însorită, când am fost la un curs în Cluj și
am locuit pe una dintre colinele orașului, într-o zonă mai periferică și liniștită. Pentru
a ajunge de la hotelul unde eram cazați la sala unde se desfășura cursul, făceam o
plimbare de circa 10 minute în fiecare dimineață pe o străduță însorită, care era
mărginită de pomi fructiferi: pruni, meri, peri, nuci dar și tufișe de mure sau
porumbace (desigur, făceam aceeași plimbare și la întors, seara, după curs!).
Așa încât, până ajungeam la curs, ne serveam micul dejun – în fiecare zi cu alte
fructe – care de care mai gustoase, mai interesante ca și savoare, ca și aromă.
Și ne luam masa de seară – sățioasă și nutritivă. Astfel încât, masa de prânz servită
la curs a părut inutilă (și mai ales, nenutritivă și negustoasă, cu toate ”preparatele”
termice aruncate în farfurie).
Mi-a plăcut foarte mult ideea ca pomii fructiferi să fie disponibili ”la liber” pentru
oameni. Pentru că fiecare își va lua exact cât va avea nevoie . Nu poți lua prea mult –
din două motive: pentru că te saturi repede, și efectiv nu ai nevoie de multe fructe și
doi, pentru că dacă îți iei prea multe fructe, se strică rapid, a doua sau a treia zi deja
s-au degradat. Toate fructele crescute în stare naturală, ne-pesticizate și stropite și
mai ales, coapte, sunt rapid degradabile, odată ce au fost culese. În câteva ore
începe procesul natural de oxidare și distrugere – și în 1-2 zile sunt necomestibile.
Am experimentat acest fenomen și ne-am ”vindecat” rapid de lăcomia noastră
cultivată social și tendința ”de a face provizii”.
Am învățat să ne bazăm pe ce ne oferă Natura, în fiecare zi – și să avem încredere că
vom găsi EXACT CE ARE NEVOIE CORPUL NOSTRU în acel moment.
Așadar – când ai de-a face cu pomii ”curați”, ne-tratați cu substanțe chimice și ne-
inhibați în modul lor natural de exprimare / manifestare – ai de-a face cu variantele
ADEVĂRATE – de nutriție pentru ființa umană.
Fructele ADEVĂRATE sunt aceste fructe ”sălbatice” sau ”sălbăticite” – mai mici,
mai puțin aspectuoase decât fructele din magazine, de multe ori ”împărțind” un fruct
cu viermi, păsări sau insecte,(dacă le place și lor….sigur este bun!) – dar pline de
nutrienții de care au nevoie corpurile vii.
O singură mușcătură dintr-un astfel de fruct – aduce nutrienți cât o farfurie din
mâncarea ”chinuită” servită acasă sau restaurant.
Și consumul lor regulat te învață cu SIMPLITATEA, cu săturarea cu puțin și
cu RESPECTUL imens pentru Natură și mecanismele ei de echilibrare.
Am discutat în alte material despre ideea că fructele sunt darurile arborilor pentru
oameni – în schimbul plantării semințelor și a înmulțirii și răspândirii lor.
Semințele interioare ale arborilor sunt destinate a fi plantate – pentru a ajuta la
menținerea vieții pe PĂmânt.
A vieții pomilor – dar și a vieții oamenilor.
Plantați semințele din arbore fructiferi – plantați semințele de mere, de pere, de caise
și piersici, plantați nuci și alune – oriunde aveți posibilitatea. Pe terenurile virane, în
locurile publice – în toate zonele unde omul nu și-a extins stăpânirea dominatoare
(mai sunt încă astfel de locuri, puține, dar sunt).
Dacă aveți propria grădină, în jurul casei – plantați cât mai mulți pomi fructiferi.
Dăruiți-vă bogăția Naturii și bucurați-vă de hrană de bună calitate, în apropierea
casei
Selectați acei arbore rezistenți, care nu au nevoie de stropire, tăiere sau toaletare
prea multă. Lăsați arborii să crească natural, căutați indivizi ”viguroși” și rezistenți la
condițiile de sol și mediu în care trăiți.
Nu încercați să țineți în viață pomi chinuiți și care au nevoie de prea multă îngrijire.

Nu consumați energie cu susținerea arborilor – ci lăsați-i să aibă grijă ei înșiși de

propriile nevoi.
Învățați înțelepciunea Naturii – folosind cel mai la îndemână instrument pe care îl
aveți – plantarea arborilor.
ȘI folosiți arborii fructiferi ca și simbol al Raiului pe care îl puteți re-construi pe
Pământ.
Chiar dacă Planeta noastră nu seamănă în prezent cu nimic din imaginile feerice cu
care asociem noțiunea de Rai – nu înseamnă că nu putem VISA UN VIS NOU
PENTRU PLANETA NOASTRĂ.
Să începem, fiecare dintre noi, cât de puțin putem, să construim RAIUL ARBORILOR
FRUCTIFERI pe Pământ,
Plantați cu toții arbori fructiferi.
Unde puteți, cât puteți,
Să încercăm să dăm la o parte din ”dominația” cerealelor și a legumelor – care ne-
au transformat în ”legume” și la propriu, nu doar la figurat.
Să mai dăm la o parte fixitățile și rigiditățile din corpurile și mințile noastre –
colaborând împreună cu ARBORII – partenerii noștri de existență pe Pământ.
O toamnă minunată vă dorim tuturor!

POVESTEA MEA
Spune-ne mai multe despre tine, unde locuiești, cu ce te ocupi, despre
familia ta etc.?
Numele meu este Michael Arnstein. M-am născut în Ianuarie 1977, am 36 de ani, sunt
căsătorit și am 3 copii de 12, 11 și respectiv 7 ani. Dețin o companie de dimensiuni
medii de software în domeniul comertului on line din industria bijuteriilor, „The
Natural Sapphire Company”. Locuiesc și muncesc în New York.
Descrie- ne călătoria ta spre Fructarianism. Spune-ne despre alte diete pe care le-ai
încercat, cum ai învățat despre veganism, acum devenind fructarian.
Am crescut într-o casă în care se mânca diferit ceea ce se consideră Dieta Standard
Americană (SAD) . Ideea mamei despre o alimentatie sănătoasă era ceva de genul:
Mic dejun: lapte (parțial degresat 2%), precum și orice cereale în care zahărul nu a
fost primul ingredient pe cutie.
Prânz: Unt de arahide și jeleu, sau ton (cu ulei), morcovi, și poate o prăjitură de
ciocolată.
Cină: cotlete de miel, friptură, sau pește prăjit, broccoli la aburi (cu unt), piure de
cartofi (cu mai mult unt). Fast-food la sfârșit de săptămână era considerat un lux iar
sucurile acidulate erau primite doar cu ocazia unor petreceri sau evenimente
speciale.
Crescând am fost dolofan, dar nu un copil gras. Mă duceam la doctor pentru o durere
în gât sau boli virale, bacteriene cam de 5-6 ori pe an. Am crescut luând toate
medicamentele găsite în magazine de la siropuri reci la antibiotice.Credeam că e
ceva normal.
Am avut un frate mai mare și o soră, care au început să învețe mai mult despre o
alimentație sănătoasă, atunci când au intrat la un liceu sportiv. Am adoptat aceleași
obiceiuri de a încerca să mănânc mai sănătos urmându-le exemplul odată ce am
intrat la liceu, la vârsta de 15 ani. Alimentație mai sănătoasă a însemnat, practic,
eliminarea cărnii roșii și a alimentelor prăjite. Astfel încât călătoria mea pentru a-mi
îmbunătăți dieta a început în mod eficient atunci când aveam 15 ani.
De-a lungul anilor, am început sa elimin tot mai multe alimente nesănătoase și am
învățat mai multe despre nutriție și formarea mea ca atlet de performanță. Am fost
un alergător competitiv în timpul liceului și am intrat în clasamentul statal în ultimul
an. În acel moment mă consideram vegetarian; cea mai mare parte a mâncării mele
consta in plante si cereale, fierte cu includerea ocazională de pește, lactate / brânză
cu conținut scăzut de grăsimi și ouă.
Eram mândru de disciplina mea alimentară de la o vârstă fragedă. Credeam că
mâncam extrem de sănătos, și mă simțeam bine cu privire la aspectele etice și de
mediu de a nu mânca aproape nici un aliment de origine animală.
Când am ajuns la 20 de ani, am început să elimin alte alimente, în fiecare an de la 1
ianuarie ca o rezoluție de Anul Nou.
Pește un an, apoi brânză încă un an (care a fost greu!), apoi toate lactatele (lapte /
smântână), apoi ouă și produse realizate cu ouă, și în cele din urmă toate alimentele
prăjite.
Până când am ajuns la 26 sau 27 de ani, eram deja un vegan foarte strict.
Curând nu am mai avut nimic in dieta mea nimic la care să „renunț” la 1 ianuarie …
sau cel puțin așa credeam..
La 27 de ani am încercat dieta tradițională „raw”, care era compusă în principal din
unturi din semințe (nuci) foarte bogate in grăsimi, super-alimente, de tone de
avocado și toate tipurile de „biscuiți/gustări raw” bogate în grăsimi și deshidratate.
Unul din motivele pentru care am dorit să fac o altă schimbare în dietă a avut de a
face cu greutatea mea în constantă creștere în ultimii ani. Am început din nou să mă
implic în competițiile sportive de alergări (între timp au apărut și copiii) și am devenit
conștient de faptul că greutatea corporală era un factor important în a obține
performanță .
Timp de aproximativ opt săptămâni, am ținut o dietă raw bogată în grăsimi. Am
pierdut o mare parte a tesutului adipos din organism, dar în cele din urmă am
recunoscut că existau și o mulțime de dezavantaje. În urma dietei raw bogate în
grăsimi și produse crude am avut mari probleme de digestie, mă simțeam letargic și
deshidratat de multe ori, și am dezvoltat chiar unele dependențe la anumite produse
stimulatoare care sunt foarte populare în dieta raw.
La scurt timp după această încercare de dietă raw, am decis să încerc să abordez
dieta Atkins, dar fără carne, mai degrabă am mâncat legume și shake-uri proteice – o
grămadă! Am pierdut o mulțime de grăsime corporală măncând o mulțime de shake-
uri proteice până la ora cinei în fiecare zi.
Deși greutatea corpului meu a scăzut în mod semnificativ, și chiar mi-am îmbunătățit
viteza de alergare (de la scăderea mare în organism a grăsimii / greutății), m-am
luptat cu menținerea dietei cu conținut ridicat de proteine. Am renunțat complet la
dietele bogate in proteine, atunci când am suferit o fractură de tibie, care m-a scos
din competițiile sportive pentru 6 luni.
Ulterior, m-am întors la dieta mea vegană ce consta în produse fierte, cu conținut
scăzut în grăsimi și am mâncat o mulțime de supe de legume, fasole, si cereale.
(Dacă sunteți familiarizat cu dieta pe care dr. Fuhrman o prezintă în cartea sa “
Mănâncă să trăiești” atunci veți înțelege cam ce am mâncat eu de-a lungul celor 20
de ani ai mei). Când m-am apropiat de 30 de ani am continuat să alerg și să mă
antrenez pentru proba de triathlon dar nu am reușit să îmi îmbunătățesc
performanțele chiar dacă mi-am întețit antrenamentele. Am continuat să citesc multe
cărți despre dietă și modul în care aceasta a afectat performanțele atletice, am
cheltuit o grămadă de bani pe suplimente în speranța de a găsi soluția magică.
Apoi, chiar înainte de Anul Nou, în decembrie 2007, soția mea citit o carte despre un
alt regim raw și m-a sfătuit să o citesc și eu (cartea se numea 80/10/10). M-am gândit
puțin la idea de a încerca din nou un regim raw dar i-am spus că această dietă nu
funcționează, că am mai încercat-o deja fără nici un rezultat. Ea mi-a explicat că de
data asta nu e vorba de o dietă bogată în grăsimi crude(nuci), fără crackersi, super-
alimente sau suplimente ci era vorba numai de fructe și legume cu conținut scăzut
de grăsimi si legume dar mai ales fructe. La îndemnul ei am acceptat să citesc cartea
dar numai primele capitole.
Am început să râd de unul singur în timp ce citeam un exemplu de masă:
Mic dejun: 8 banane se curăță si se mănâncă. Poftă bună!
Prânz: 2-3 pepeni galbeni, se taie în jumătate, se folosește o lingură și se mănâncă.
Cină: 3 miezuri de salată verde, jumătate de avocado, rosii, telină, ardei gras, se
amestecă . Ca gustare se pot adăuga și portocale proaspete. Poftă bună !
48 oră mai târziu, am terminat de citit cartea și mi-am zis: „această dietă raw bazată
doar pe fructe și legume crude este o nebunie, dar aș putea totuși să o încerc pentru
o săptămână …”, am inceput consumul de tone de fructe, și m-am îndrăgostit …
viața mea nu a mai fost niciodată la fel de bună. Acest lucru a fost, de fapt, unul
dintre acele puncte de cotitură din viața mea.
Ce anume te-a atras la Fructarianism?
Veganismul este în mod logic o alegere etică. Dar Fructarianismul este într-adevăr
cea mai sănătoasă formă de veganism. Puteți mânca destul de nesănătos chiar fiind
„vegetarian”. Fructarianismul are nenumărate beneficii suplimentare, atât pentru
persoana care mănâncă o dietă fructarianăcât și pentru lumea în care trăim .
De ce ai ales denumirea de Fructarian când există și alți termeni asociați acestei
diete?
Sunt mulți termeni diferiți asociați cu acest tip de alimentație pe care eu o numesc
Fructarianism. Unele dintre cele mai populare denumiri folosite sunt: Dietă Naturală
Igienică, Dietă cu mai puțin Mucus, LFRV (Low Fat Raw Vegan), Dieta 80/10/10 , Raw-
foodist, Frugivoră , Dietă pe bază de fructe, iar unor oameni chiar le place să
folosească termenul „Paleo” deoarece unii promotori ai acestuia sugerează un
procent ridicat de calorii din dieta lor provenind din fructe.
Eu personal îmi asigur aproximativ 80-90% din calorii din fructe. Alte 10-20% provin
din legume crude. Rareori mănânc nuci sau semințe, și din acest motiv consider că
cea mai bună definiție pentru dieta mea este Fructarianismul. Eu cred că, dacă o
persoană își procură între 60-85% din calorii din fructe proaspete, va obține cele mai
multe dintre beneficiile care vin de la o dietă fructariană.
De cât timp mănânci în acest fel?
Mănânc astfel în mod continuu începând din ianuarie 2008. Prefer să continui să
mănânc așa și pe zi ce trece sunt tot mai convins și mă simt din ce în ce mai
confortabil cu dieta fructariană.
Poți să ne dai un exemplu de zi obișnuită din dieta și stilul tău de viață?
Ziua mea se învârte în jurul antrenamelor zilnice. La trezire de obicei, beau cam un
litru de apă. Apoi, prepar un suc din10 portocale sau consum câteva căpșuni sau
papaya , în general fructe cu un conținut ridicat de apă. Cam de fiecare dată mănânc
un fruct la o masă.
Apoi îmi încep antrenamentul , care în mod normal constă în alergare de 15 mile
pentru a ajunge la muncă în Manhattan. După alergare consum unul sau două tipuri
de fructe proaspete, coapte, de sezon pe tot parcursul zilei, până la ora cinei.
Fructele pe care le consum în mod obișnuit sunt pepeni, curmale japoneze, mango,
smochine proaspete, struguri, citrice, fructe sâmburoase, fructe de pădure și altele;
există o varietate infinită de la o săptămână la alta.
Pentru cină îmi pregătesc o salată enormă care conține salată verde cu diferite tipuri
de rosii, morcovi, țelină, castraveți, ardei gras de diferite culori, ceapă roșie și orice
alte legume de sezon. Dacă am chef de un sos/dressing aceasta este, de obicei doar
un blend din mango,poate un avocado și suc de lămâie O gustare de seară poate
consta din struguri, mango, sau alte fructe exotice sau de sezon.
Cum putem compara o dietă săracă in grăsimi fructariană cu o dietă bogată
în grăsimi raw? Cum le percepi pe ambele în mod diferit?
Ca și atlet mă simt mult mai bine și am performanțe mai bune atunci când mențin o
dietă săracă în grăsimi. Dacă consum prea multă grăsime cu o noapte înainte de un
antrenament, mă simt letargic în dimineața următoare. Aceasta nu este o reacție
psihologică! Am observat o diferență reală de fiecare dată. Cu cât consum mai puțină
grăsime cu atât starea mea de spirit e mai bună și rezultatele mele ca și atlet sunt
mai bune. Estimez că în porția mea de calorii zilnică 5-15% este grăsime, 75-85%
glucide și 10-15% proteine.
Am avut o dietă cu conținut mare de grăsime cea mai mare parte a vieții mele, și
chiar am încercat dieta raw cu conținut mare de grăsime pentru o perioadă mai lungă
de timp. De la adoptarea unui regim alimentar în întregime raw, o dietă fructariană
cu conținut sărac în grăsime, m-am simțim indubitabil mult mai bine iar
performanțele mele sportive s-au îmbunătățit.
Ai vreodată poftă de alimente gătite sau alimente raw bogate în grăsimi?
Consider că de multe ori alimentele gătite, foarte procesate, și chiar alimentele raw
cu conținut ridicat de grăsime creează dependență alimentară pe viață. Am fost
absolut dependent de aceste alimente nenaturale de multe ori în viața mea, și
ocazional tânjesc în a le mânca. Dar în acest moment al vieții mele sunt foarte
conștient de modul în care aceste lucruri mă fac să mă simt după ce le-am mâncat;
astfel menținerea unei diete fructariene mi se pare mult mai ușor de făcut și chiar nu
depun un efort deosebit.
În mare parte din punct de vedere emotional pot spune că am “divorțat “de
consumul de alimente care nu mă fac să mă simt bine și nu sunt bune pentru
sănătatea mea. În același fel percep fumatul unei țigări ca și consumul de droguri. În
mintea mea, există o diferență mică între ele. Întotdeauna mi-am dorit să mă simt și
bine și să am rezultate bune ca și sportiv. Nici nu vreau să mă gândesc să iau în
considerare măcar să regresez în ceea ce privește sănătatea mea. Apreciez
sănătatea mea fizică mai mult decât celelalte lucruri din viața mea.
Care sunt câteva dintre beneficiile pe care le-ai experimentat în timpul
trecerii la o dietă fructariană?
Există multe multe beneficii, care vor apărea aproape imediat, atunci când se adoptă
un regim alimentar fructarian. Continui să observ alte îmbunătățiri pe termen lung și
modificări de-a lungul anilor.
Unele dintre beneficiile imediate pe care le-am observat în primele câteva săptămâni
au fost:
Mirosul corpului: Eu pur și simplu nu mai aveam miros. Hainele mele la sfârșitul zilei
nu aveau nici un miros.
Pielea: Pielea de pe față, de obicei grasă, a devenit aproape complet neuleioasă.
Obișnuitele linii albe de piele uscată (semnele de deshidratare)de pe mâini, brațe și
de pe picioare au dispărut, chiar și în lunile de iarnă. Pielea mea a devenit mai moale,
a căpătat mai multă culoare și am început să mă bronzez extrem de rapid.
Păr: părul meu a devenit mai mătăsos, mai puțin gras și nu am mai avut niciodată
scalp uscat.
Grăsime corporală: Mi-am pierdut grăsimea corporală considerabil în primele câteva
săptămâni, și mai ales grăsimea abdominală de care se părea că nu voi putea scăpa
niciodată în ciuda tututor tipuri de dietă pe care le-am încercat.
Mucus: Nu am mai avut nici un fel de mucus în gât sau nas; sinusurile au fost
desfundate complet. Când mă trezeam dimineața nu aveam nici un fel de scurgeri
din ochi acumulate peste noapte, gură uscată sau flegmă lipicioasă în gât pentru
prima dată în viața mea!
Digestia: Nu am fost niciodată obosit după o masă mare de fructe sau legume. Am
avut foarte rar gaze și acestea lipsite de miros.
Ceara din urechi: Am observat că atunci când îmi curățam urechile după duș, nu mai
era prezentă aproape deloc ceară.
Miros: Simțul mirosului s-a îmbunătățit. Mirosul a devenit foarte intensificat.
Gust: Am observat îmbunătățirea gustului; Am devenit mai sensibil la micile diferențe
dintre aceleași tipuri de fructe.
Unghii: Unghiile de la picioare erau deshuamate si erau afectate de un fel de
ciuperci/ fungi. Într-o lună unghiile mele s-au curățat și și-au îmbunătățit aspectul.
Imunitate: Când copiii și soția mea au fost bolnavi în urma unor răceli virale, eu nu
am fost afectat de nici un simptom de răceală așa cum m-aș fi așteptat.
Prospețime : Când mă trezesc dimineața mă simt mai ușor când mă dau jos din pat,
mai proaspăt și plin de energie.
Eliminări: Vizitele la baie au devenit rapide, eficiente, și lipsite de efort.
Exercițiu: Am văzut aproape imediat o îmbunătățire a eficienței mea în alergare.
Alerg mult mai repede acum .
Transpirație: Sudoarea mea nu are miros. Când îmi intră transpirația în ochi nu mă
ustură și nici nu are un gust greu/neplăcut.
Dinți: Nu am mai acumulat tartru pe dinți așa cum se întâmpla înainte în timpul
vechii mele diete.
Respirația: Nu am mai avut niciodată o respirație urât mirositoare, niciodată.
Pofte: Au încetat pornirile acelea intense de “trebuie să mănânc ceva acum”!
Senzația aceea de foame intensă a încetat.
Simplitate: Mental am eliberat o mare parte din ziua mea, care în mod normal era
dedicată planificării meselor.
Claritate mentală: am observat că nu mai visez cu ochii deschiși și nu am mai avut
senzația aceea de “ ceață pe creier “la locul de muncă.
Atitudine pozitivă: Am observat că personalitatea mea și starea de spirit au devenit
foarte optimiste. Nu m-am mai simțit niciodată deprimat.
Acestea au fost toate schimbări semnificative la scurt timp după adoptarea unui
regim alimentar strict fructarian. Modificări continuă să apară în sănătatea mea și în
abilitățile mele atletice atâta timp cât mențin acest regim alimentar și stil de viață.

Cum a schimbat dieta ta fructariană modul de a mănca a familiei tale?

Când eu și soția mea ne-am căsătorit, amândoi am avut cereri personale unul de la
celălalt. O cerință a mea a fost aceea de a nu se consuma carne de animal sau
produse fastfood / junk food în casa noastră. Am avut aceste acorduri reciproce în
vigoare din prima zi, astfel încât adăugarea de mai multe fructe crude și legume
proaspete nu a fost o mare schimbare. Am cumpărat pur și simplu mai puține cereale
și alimente vegane procesate.
Copiii noștri nu sunt legați în subsol suferind de foame, sunt copii americani obișnuiți
cu părinții care îi sfătuiesc să facă alegeri bune , dar care îi lasă să facă și alegeri
proaste cu speranța că vor realiza singuri unde au greșit așa cum au făcut și părinții
lor. Dar ne-am minți dacă nu le-am spune ce periculoase sunt inghețata, pizza și
gogoșile, atunci când le mănâncă!
Ne puteți spune despre orice provocări, probleme sau realități dificile pe care le-ați
experimentat tinând o dietă fructariană într-o lume de adepți ai dietei SAD (Dieta
Standard Americană)?
De departe problemele cele mai notabile care apar atunci când ești fructarian este
atunci când sunt în medii sociale, cum ar fi adunări de vacanță de familie, sau de a
merge la un restaurant. Nici o persoană nu vrea sa se simtă ca un proscris, ciudat,
sau mâncătorul antisocial.
De foarte multe ori mi s-a părut că oamenii care se simt cel mai inconfortabil cu ceea
ce mănâncă sunt adepții dietei SAD atunci cand sunt în colectivitate. Ei întreabă
mereu , „de ce, de ce, de ce?” „De ce nu mâncați alimente obișnuite ca toți ceilalți?”
Chiar și după ce am explicat că eu sunt un fructarian, ei continuă să fie atât de
insistenți să mănânc aceleași lucruri pe care ei le mănâncă pănă în punctul în care
chiar pare că îi deranjează propriile mele alegeri privind dieta.
Dacă nu am acces la fructe proaspete la o adunare socială încerc să mi le aduc de
acasă sau să aleg opțiuni sănătoase pe care le pot găsi acolo, cum ar fi morcovi,
țelină sau sifon. Totuși, stigmatul social cu familia, prietenii, colegii, etc devine o
realitate enervantă cu care trebuie să înveți să trăiești.
Menținerea angajamentul pentru sănătatea ta și menținerea obiceiurile sănătoase in
medii sociale străine merită toată supărarea după ce vezi cum toată lumea ia
medicamente antiacide și se plânge de probleme de sănătate în timp ce mănâncă
prăjiturile si își beau băuturile de după cină. Îmi amintesc cum e să te trezești în
dimineața următoare cu un stomac de plumb și nu-mi e dor de această senzație nici
un pic.
Descrie antrenamentul sportiv curent.
Dieta mea este fundamentul sănătății mele, dar există atât de multe alte variabile
importante în obținerea stării de sănătate optimă și a unor rezultate bune ca și atlet.
Ceilalți factori principali care mi se pare extrem de importanți sunt : somn suficient,
stres mental redus, mișcare / flexibilitate, antrenament nici prea mult nici prea puțin.
Fiind un atlet de performanță, mă antrenez în diferite momente ale anului pentru
diferite evenimente sportive, cum ar fi 5k/10k, semi-maraton, maraton, ultra-maraton
și triatlon. Dieta mea fluctuează în principal referitor la cantitatea de calorii pe care le
consum. Dacă trebuie să mă antrenez mai mult, mănânc mai mult. Este aproape
imposibil să mănâci prea mult când urmezi o dieta fructariană; mănânci până când
corpul tău în mod natural îți spune să te oprești.
Cum faci să răspunzi necesităților tale de formare ca atlet prin alegerile
tale nutriționale?
Îmi ascult corpul. Vara am mai multă poftă de țelină și roșii decât în lunile de iarnă,
așa că pur și simplu cresc cantitatea de ceea ce poftesc sau simt nevoia să mănânc.
Corpul meu este foarte conștient de ceea ce are nevoie, atunci când o dietă raw
foarte naturală.
Când mă antrenez cu exerciții solicitante mă întorc la banane si pepeni, care îmi aduc
o mulțime de calorii pentru a alimenta antrenamente mele. Când mă concentrez pe
exerciții de creștere a vitezei și fac antrenamente mai scurte, mănânc mai multe
citrice, care se potrivesc acestor tipuri de antrenamente. Dacă îi oferi organismului
tău o sansa de a se curăța și o dietă fructariană săracă în grăsimi, vei observa ce
puteri incredibile posedă corpul tău.
Ce alte aspecte legate de sănătate ți se par importante în completarea unui
stil de viață/ dietă fructariană?
O dietă raw fructariană cu conținut scăzut de grăsimi este fundamentală pentru o
stare bună de sănătate. Am descoperit că și alte părți ale vieții mele s-au îmbunătățit
în urma succesului și a stării de sănătate provenite de pe urma dietei mele. Simt că
dieta mea este ca un sol bogat, și din el poate crește un copac puternic în toate
direcțiile. În primul rând, relația cu mine însumi s-a imbunătățit foarte mult mâncând
atât de simplu, natural si pur. Am iubire de sine și respect, alegând să nu mă mai
rănesc singur cum făceam cu vechia mea dieta ce consta în alimente ce creau
dependență și care mă făceau să mă simt slab din punct de vedere fizic și mental.
Când am iubire de sine, încredere în mine și o atitudine mentală pozitivă, aceste
lucruri mă fac o persoană mai bună în orice alt domeniu al vieții mele: devin mai
darnic, mai răbdător, și mai puțin egoist decât eram atunci când mâncam pizza sau
alte alimente vegetariene procesate.
Frucitarianism este un fundament pentru o atitudine pozitivă. Sunt în măsură să
gândeasc cu mai multă claritate și viteză atunci când mănânc în acest fel. Acest lucru
îmi permite să gestionez afacerea mea și îndatoririle de zi cu zi de la locul de muncă
mult mai eficient.
Acest lucru îmi permite, fără îndoială, să produc mai mulți bani și să am mai mult
timp liber pentru alte lucruri dn viața mea. Exercițiul intensiv este ceva ce mă bucură
pe deplin. Îmi place să văd cât de mult pot împinge limitele corpului meu, pentru a
vedea pe deplin puterea și potențialul său. Acest lucru pentru mine este emoție
aplicată în viață.
Dieta mea fructariană îmi permite toate aceste provocări fizice.
Somnul devine mai mult decât o prioritate, pentru că doresc sa îmi odihnesc complet
corpul după antrenamente intensive. O dietă fructariană vă permite să dormiți mult
mai bine, pentru că în acel moment corpul nu mai este preocupat cu digestia
alimentelor grele, gătite. Există beneficii infinite și recompense care vin din acest
mod natural de a te hrăni.
Ne puteți spune despre îmbunătățirile performanțelor dvs ca și atlet în
urma acestei diete fructariene?
Am observat imediat schimbarea compoziției corporale în primele 4-6 săptămâni. Am
trecut de la aproximativ 10% grăsime corporală până la 3-4% (am pierdut
aproximativ 10 lbs – 5 kg ; de la 133 la 122 lbs (60 kg la 55 kg) (eu având în înălțime
5’4 – 1.63 m ). Aceasta a fost o schimbare remarcabilă, pentru că în trecut am reușit
să ajung la această greutate doar cât timp am încercat dieta Atkins (cu shake-uri de
proteine non-animale), și nivelurile de energie sunt extrem de ridicate, mâncând o
cantitate enormă de fructe raw proaspete. Timpii obținuți în antrenamente și curse
au început să scadă în mod semnificativ.
Am atribut aceste rezultate mai multor factori, cele mai importante fiind:
Greutate corporală mai mică / grăsime corporală redusă.
Îmbunătățiri de absorbție de oxigen: Aproape deloc mucus în sistemul meu
respirator.
Recuperare îmbunătățită: m-am trezit recuperându-mă atât de repede în urma
antrenamentelor și am dormit mult mai bine.
Aceste trei modificări de bază au produs nenumărate alte recții secundare pozitive,
cum ar fi eficiență și o formă fizică mult mai bună. Contracțiile musculare sunt
îmbunătățite cu mai puțină grăsime intramusculară.

Care sunt unele dintre realizările dvs. sportive recente menținând în același
timp o dietă strict fructariană?
Am alergat primul meu maraton când aveam 18 ani. Am terminat cursa în 2:52 și m-
am calificat pentru Maratonul din Boston, unde am scos un timp foarte bun 2:47. În
următorii 10 ani nu am putut să scot un timp mai bun de 2:45. Indiferent de cât mă
antrenam, m-am plafonat complet în performanța mea. În ianuarie 2008, am adoptat
o dietă fructariană, și două luni mai târziu, am participat la Marathonul de la Napa
Valley unde am scos un timp de 2:34.07, terminând pe locul al doilea.
Uimit la îmbunătățirile de performanță am continuat cu fructarianismul .
Am alergat ulterior zeci de maratoane sub 2:40, cu multe victorii, cel mai bun timp al
meu fiind acela de 2:28.12 (05:39 pe milă ), în 2011 la NYC Marathon plasându-mă
pe locul 29 în general și pe locul 5 dintre participanții americani. Am redus, de
asemenea jumătatea mea de maraton de la 1:17 la 1:10 și 10km în 32 de minute.
Am avut o carieră de succes în sportul de ultra-viteză. În prezent sunt al 8-lea cel mai
rapid american care a lergat vreodată la distanța 100 mile in 12 ore 57 minute (7:46
medie pentru 100 mile!)
Acestea nu sunt îmbunătățiri ale performanței Acestea sunt schimbări incredibile într-
un alergător despre care mulți ar spune că e trecut de prima tinerețe. Acum sunt
trecut bine de 30 de ani, alerg mai repede decât am alergat în toată viața mea și voi
continua sa alerg și mai repede cât timp voi continua să mănânc în acest mod..
Ce obiective ca și atlet mai ai acum de atins?
Obiectivele mele de viitor includ:
◦ Să alerg mai mult decât la legendarele ultramaratoane de 100 de mile, și anume la
cursele de 24 de ore și chiar mai mult.
◦ Să dobor recordul de 9 ore la Ironman Triathlon (PR actuală este 9:38 la cursul
Ironman Lake Placid NY)
◦ Să scot un timp mai mic de 2: 25 la maraton
◦ Sa scot un timp mai mic de 1:10 la jumăatae de maraton
◦ Timp sub32: 00 la cursa de 10K
◦ Timp sub15: 30 la cursa de 5K
◦ Timp sub 9: 40 la cursa de 2mile
Ce reacții ai avut din partea familiei și prietenilor datorită a alegerile tale
alimentare?
Familia extinsă și prietenii se uită la mine cu un sentiment de curiozitate și uimire. Ei
au crezut că am înebunit când am adoptat o dieta fructariană, dar acum, după atât
de mult timp și de succes mâncând în acest fel, numai fac glume proaste și nici nu își
mai fac griji pentru mine. Mă întreabă cum ar putea și ei să mănânce mai curat, mai
sănătos și ce sfaturi și recomandări le pot da în îcest sens.
Și reacții de la alții din comunitatea dumneavoastră sportivă?
La început, mulți dintre colegii mei de antrenamnet, antrenori și critici au prezis că
mă voi lovi/vătăma rapid sau claca emoțional foarte repede. Acum, după succesul
atletic imens, cei mai mulți oameni care au aflat despre despre rezultatele mele
mănâncă mai multe fructe, mult mai multe. I-am încurajat să încerce să se
concentreze pe schimbari treptate in dietă și nu să devină prea obsedați de
schimbare peste noapte. Mi-a luat aproape 20 de ani de ajustări lente ale dietei
pentru a ajunge unde sunt. De-a lungul timpului ajungând să mănânci mai multe
fructe te vei simți confortabil și complet natural.
Care îți imaginezi că este viitorul atleților vegani?
Primesc reviste de sănătate pentru sportivi de peste 20 de ani și am observat o
creștere a numărului de articole legate de necesitatea introducerii a tot mai multe
fructe și legume raw în dietă. Cred că sportivii se vor concentra tot mai mult spre o
dietă bazată pe mâncare raw când sunt în pregătiri pentru competiții.
Acestă dietă funcționează, și vestea despre asta începe să se răspândească.
Pastilele, pulberile, și poțiunile într-adevăr nu funcționează pe termen lung,
mâncarea produsă de Mama Natură este cel mai bun “pariu “pe care îl poți face
pentru a obține o performanță optimă. Nu există nici o altă alegere.
Este viitorul, care este o binecuvântare!

Ce sugestii aveți pentru cineva care vrea să citească mai mult despre
Fructariansim?
Cartea 80/10/10 de Dr. Doug Graham este foarte bună pentru a obține informații cu
privire la cum să îți schimbi dieta pe una bazată pe fructe cu conținut scăzut de
grăsimi. Este una dintre cele mai simple, mai logice și mai ușor de citit cărți pe care
am experimenta-o vreodată în dietă.
O căutare rapidă pe Amazon va arăta nenumărate alte cărți și autori, care sunt toate
foarte asemănătoare în mesajul lor principal de a consuma alimente vegetale raw cu
conținut redus de grăsimi.
A existat vreun principiu sau mesaj în dieta fructariană de care ții cont mai presus de
orice altceva?
Simplitate. Am simțit liniște, calm în toată această simplitate . Este atât de natural,
atât de direct, atât de ușor, atât de corect!
Dacă ai putea să schimbi ceva în tranziția la o dieta fructariană care ar fi
acel lucru ?
Aș mânca doar produse organice. Când am început cu Fructarianismul, am mâncat
produse crescute pentru piața de larg consum și pot să spune că a fost o mare
greșeală. Când se mănâncă astfel de produse trebuie luate în considerație cantități
imense de produse chimice, și alți contaminanți nesănătoși folosiți în creșterea
acestor produse.
Cred ca mâncarea organică este un element esential in menținerea sănătății, să nu
mai spun că produsele ecologice au un gust mult mai bun!
Este ceva ce ai de gând să schimbi referitor la dieta ta pe măsură ce mergi înainte cu
acest mod de viață?
Am de gând să păstrez concentrarea mea în consumul de mese mono (să mănânc un
singur tip de fructe la masă). Am găsit acest lucru ca fiind foarte, foarte benefic.
Când am citit prima dată despre mese mono și problemele legate de combinarea
alimentelor, m-am gândit ca e un subiect de mică importanță. Dar acum, după ce am
mâncat mai multe mese mono, văd și simt o mare diferență. Este mult mai ușor
pentru digestia mea.
Ți se întâmplă frecvent să demitizezi idei sau inexactități despre
Fructarianism?
Am făcut destul de multe teste de sânge de când am adoptat această dietă Am avut
toate tipurile de temeri legate de deficiențe. Cu toate acestea, în primi doi ani
analizele mi-au ieșit ok, dar nivelul de vitamină B12 era în continuă scădere . Acum
singurul supliment pe care îl iau este vitamin B12
Mi-am îmbunătățit performanțele sportive an după an, chiar și atunci când mi s-a
spus de multe ori că sănătatea mea va începe să eșueze din cauza dietei fructariene.
În primii ani am fost îngrijorat ca aș putea experimenta stresul unei noi fracturi. Cu
toate acestea, an după an, am continuat să cresc viteza de rulare și distanțele în
timpul antrenamentelor. Curând am fost capabil să alerg multe mile pe săptămână
(150 mile timp de multe săptămâni) și niciodată , nu m-am îmbolnăvit sau rănit,
oasele mele erau de stâncă!
Eu cu siguranță nu am avut nici o deficiență de proteine, nici nu cred că există un
diagnostic medical pentru deficit de proteine! Asta e tot informație de marketing.
Eu nu primesc proteine din plante, eu primesc aminoacizi, din care îmi fac propriile
mele proteine care mă ajută să îmi cresc performanțele sportive.
Ce sugestii ai putea oferi cuiva care se gândește să treacă la Fructarianism?
Aș sugera că, dacă cineva se îndoiește sau își pune întrebări despre o dietă, ar trebui
să facă acest lucru doar după ce a făcut o încercare serioasă . Aș sugera o perioadă
de probă de 30 zile înainte să emită o judecată de valoare.
Acesta dietă funcționează. Este într-adevăr Grădina Edenului, Fântâna Tinereții.
Eu sunt dovada vie, și îmi solicit corpul foarte mult în timpul antrenamentelor, lucruri
pe care puțini oameni le îndură și totuși am prosperat!
–––––––––––––––––
Biografie
Unde te-ai născut, unde ai crescut?
M-am născut în Livingston, New Jersey, în ianuarie 1977. Am crescut în nord NJ /
suburbiile din New York. Mi-am petrecut verile la Jersey Shore.
Unde locuiești acum?
Chiar la granița Westchester / Bronx din New York, foarte aproape de Van Cortlandt
Park.
Căsătorit / copii?
M-am căsătorit cu cu soția mea Victoria în februarie 1999 Avem 3 copii:. Sam are 12
ani, Nancy 11, Charlotte 7.
Înălțimea mea:
5 ‘4” = 1.63 m (Trebuie să menționez că cel mai mare alergător al tuturor timpurilor
Haile Gebrselassie, este de aceeași înălțime!)
Greutatea mea:
Greutatea mea regulatăr este de aproximativ 120-122lbs (54-55 kg). Când mă
antrenez intens în timpul sezonului de curse greutatea mea este intre 118-120lbs (53
– 54 kg).
Care este profesia ta, ce faci toată ziua?
La sfârșitul anilor 90, când internetul a devenit important am inceput o afacere de
software în domeniul comerțului online cu bijuterii.
Afacerea mea a crescut pe măsură ce am depus mai mult și efort și am acordat mai
mult timp dezvoltării propriului sistem de software, care este coloana vertebrală a
afacerii noastre de astăzi.
Avem o grămadă de alte afaceri colaterale care folosesc în prezent aproximativ 40 de
persoane cu normă întreagă.
A fost o mare bucurie să văd această afacere dezvoltându-se, dar este, de
asemenea, o mare responsabilitate să o gestionez.
Cel mai bună caracteristică/ calitate a ta? Cea mai rea ?
Hmmm, cred că cea mai buna calitate este hotărârea/ determinarea , de felul meu nu
dau înapoi,nu renunț când îmi doresc ceva.
Am învățat să fac față disconfortului destul de bine și asta datorită rezinstenței
dobândite în urma antrenamentelor.
Cea mai rea calitate a mea este tendința mea de a amâna lucrurile … ciudat cum
sunt legate cea mai bună și cea mai rea calitate a mea … Sunt un dezastru într-o zi
proastă și un Superman într-o zi bună …
Autorul tău preferat, Cărți preferate / Reviste?
Dr. Douglas Graham, cărțile sale cu privire la alimentația naturală mi-au schimbat
viața.
Dean Karanazes, este un mare autor și atlet, el m-a inspirat să trec antrenamentele
mele ca și atlet la nivelul următor.
Anne Osborne, cartea ei „Fructarianismul , calea spre Paradis” m-a inspirat mai
departe. Cartea ei m-a ajutat să ating nivele superioare.
Essie Honiball, cartea ei „Trăiește cu fructe”, este o altă pionieră a Fructarianismului.
Arnold Ehret, am citit doar câteva cărți / scrieri și el a fost cu siguranță printre primii
care și-au croit drumul spre sănătate naturală și dietă.
Citesc următoarele reviste: UltraRunning, Rock and Ice, Kiteboarding, Runner”s
World, Gems and Gemology
Film preferat, Emisiune TV preferată?
Printre filmele mele preferate se numără:
Star Wars, Matrix, Redemption Shaw Shank, Space Balls, Endurance (Story on Haile
Gebrselassie), Forever Running (Viața lui Yiannis Kourous)
Seria Rocky, It’ s a Wonderful Life, The Sound of Music,
Unele dintre show-urile mele preferate de televiziune (cu toate că nu prea ma uit la
TV) :
Curb Your Enthusiasm
Ce ai pe iPod? Muzică preferată?
Dacă vreau să exagerez cu un antrenament, merge orice cu un ritm bun, dar trance
techno este favoritul meu. Îmi place, de asemenea, rock clasic, Led Zeppelin, Eagles,
etc
Îmi place muzica clasică, opera și chiar muzică clasică de orgă atunci când vreau să
mă relaxez.
Ce tip de mașină conduci?
Eu doar alerg! Nu, serios eu chiar alerg către cele mai multe locuri unde am nevoie
să ajung. Dacă este o excursie de familie luăm nostru van-ul Chevy Express.
Hobby-uri?
Alergările, vizitarea fermelor, conservarea naturii – orice care implică activități în
natură și a fi în aer liber.
Alpinism, alpinism de iarnă, triatlon, drumeții, snowshoeing.
Petrecerea timpului cu soția și copiii, stând în jurul focului cu o pătură pe noi și cu
zăpada căzând afară.
Destinatia de vacanță preferată? Unde visezi să mergi?
Insulele Hawaii sunt, fără îndoială, locul meu preferat de pe planetă.
De asemenea, iubesc foarte tare Munții Albi din New Hampshire. Mt. Washington este
un loc incredibil!
Canadian Rockies – Icefield’s Parkway, lacul Moraine și Valley of the Ten Peaks este
epic!
Sri Lanka este o a doua casă pentru mine, din moment ce o mare parte a proiectelor
mele de business se desfășoară acolo.
Momentul preferat din zi și de ce?
Dimineata devreme clar, deși foarte, foarte rar văd acest moment al zilei.
Speranța și scopul meu pe măsură ce înaintez în viață este de a învăța cum să
reușesc să mă duc la culcare devreme – ceea ce înseamnă în mod automat că mă voi
și trezi devreme.
Pot alerga 100 mile, dar se pare că nu pot par să adorm la ora 08:45 / 9 pm și să mă
trezesc la 5 dimineata odată cu soarele …
Cea mai de preț posesie a ta?
Sănătatea mea. E tot ce avem vreodată!
Cea mai mare teamă?
Teama însăși.
Citat preferat?
„Fă sau nu fă … aici nu există încercare” ~ Yoda
„O zi fără antrenament este o zi fără valoare” ~ Will de la VO2MaxOut.com
„Mersul la culcare, devreme și trezirea devreme fac un om sănătos, bogat și înțelept”
~ Ben Franklin
„Un măr pe zi nu este de ajuns” ~ Michael Arnstein
Chestii care te scot din sărite?
Orice formă de a „striga”, decât dacă este pentru o ocazie fericită.
Performanțele în alergare
400m: 55 secunde (în liceu)
800: 02:08 (în liceu)
1 Milă: 04:36 (în liceu)
2 Mile: 09:44 (în liceu)
5K: 15:46
10K: 32:48 (2009 în Central Park)
1/2 Marathon: 1:10.55 (2010 NYC 1/2 Marathon)
Marathon: 2:28.12 (2011 NYC Marathon)
60K: 04:32 (2008 Knickerbocker NYC)
50 Mile: 05:50 (2009 JFK 50)
100 km: 07:27 Campionatele Naționale 2010 Madison, WI
12 Ore: 91.5 mile (2012 Desert Solstice)
100 Mile Trail: 14:38 (2012 Javelina Jundred)
100 Mile Road / Track: 12:57.45 (2012 Desert Solstice)
135 Mile: 31:04 2012 Badwater Ultramaraton
153 Mile: 33:20 2012 Spartathlon
Triatlon:
Timpul al 4-lea la Hawaii Ironman (PR 09:43)
Timpul al 4-lea la Lake Placid Ironman (PR 09:38)
De ce alergi și de continui să îți aduci noi provocări?
Pentru a mă bucura de viață!
Obiectivele viitoare?
Să mă duc la culcare devreme, astfel înât să mă pot trezi devreme!
Noi performanțe la alergarea de 100 mile până ajung la vârsta de 40 de ani!
Să continui cu dieta mea fructariană.
Să petrec mai mult timp cu familia mea.
Să escaladez Mt. Everest .
Să cresc cantitatea de fructe și legume raw în dietă.
Să mă bucur de viață!
Mulțumesc tuturor celor care mă ajută în răspândirea informațiilor despre fructe:
MULȚUMESC IUBITORILOR DE FRUCTE ȘI TUTUROR CELOR DESCHIȘI CĂTRE NATURĂ:
Traducere realizată de Raluca Basuc
http://www.centrulnatura.ro/terapia-florala-bach/
Interviu original trimis de dna Eugenia Ceaca (mulțumesc pentru informație și mail!)
Am vazut ca ati deschis o noua sectiune, dedicata fructelor. M-am gandit sa va trimit
un scurt interviu difuzat pe CNN, un interviu luat unui atlet amator fructivor din
Statele Unite.
La CNN:
https://www.youtube.com/watch?v=KE5Z1gKiD1s.
Site-ul lui:
http://www.thefruitarian.com/content/my-story