Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova
Inspectoratul General al Poliţiei

ORDIN

„11” noiembrie 2013 mun. Chişinău nr.138

Privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la organizarea activităţii

de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI

În scopul organizării activităţii de urmărire penală, aplicării efective şi uniforme a

legislaţiei procesuale penale de către organele de urmărire penală şi organele de constatare ale
Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, inclusiv întru îmbunătăţirea interacţiunii între
subdiviziunile care au atribuţii de prevenire, curmare, investigare şi descoperire a infracţiunilor, -

O R D O N:

1. Se aprobă instrucţiunile referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală

în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI (se anexează).
2. Şefii subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, vor:
a) organiza studierea prezentelor instrucţiuni de către efectivul din subordine;
b) asigura, cu respectarea strictă a legislaţiei şi prezentelor instrucţiuni, interacţiunea
serviciilor subordonate la prevenirea, curmarea, investigarea şi descoperirea infracţiunilor;
c) aduce actele normative ale IGP al MAI în corespundere cu prezentele
instrucţiuni.

Şeful IGP al MAI,

colonel de poliţie Ion BODRUG

Coordonat:

Şef al DGUP a IGP,

colonel de poliţie Gheorghe MALIC

Şef al DJ a IGP,
locotenent-colonel Viorel CERNĂUŢEANU

Şef al DMO a IGP,

maior de poliţie Alexandru GANACIUC

Şef al DRU a IGP,

locotenent-colonel de poliţie Veaceslav ZAPOROJAN

Ex.: R. Ojog
Tel.: 255-56

1
 CAPITOLUL I
Aspecte generale privind organizarea activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1 Obiectul organizării activităţii de urmărire penală, interpretarea unor termeni

Secţiunea 2 Cadrul juridic al activităţii de urmărire penală
Secţiunea 3 Principiile organizării activităţii de urmărire penală

CAPITOLUL II
Sistemul organelor de urmărire penală al IGP, statutul şi competenţa materială a
acestora

Secţiunea 1 Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI

Secţiunea 2 Competenţa materială internă a organelor de urmărire penală ale MAI

CAPITOLUL III
Statutul şi atribuţiile reprezentanţilor organului de urmărire penală

Secţiunea 1 Statutul conducătorului organului de urmărire penală

Secţiunea 2 Atribuţiile conducătorilor organelor de urmărire penală
Secţiunea 3 Statutul ofiţerului de urmărire penală
Secţiunea 4 Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală

CAPITOLUL IV
Sistemul organelor de constatare, competenţa materială a acestora
Secţiunea 1 Sistemul organelor de constatare ale IGP al MAI
Secţiunea 2 Competenţa organelor de constatare

CAPITOLUL V
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare în sfera procesuală penală
Secţiunea 1 Atribuţiile şefului Inspectoratului General al Poliţiei
Secţiunea 2 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul întâi
Secţiunea 3 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul doi
Secţiunea 4 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul trei

CAPITOLUL VI
Delimitarea şi asigurarea controlului şi subordonării procesuale şi a celor cu
caracter organizatoric

CAPITOLUL VII
Aspecte generale referitoare la organizarea activităţii procesuale şi de urmărire
penală

Secţiunea 1 Crearea condiţiilor necesare pentru activitatea de urmărire penală

Secţiunea 2 Planificarea activităţii de urmărire penală
Secţiunea 3 Planificarea activităţii desfăşurate în cauzele penale
Secţiunea 4 Şedinţele pe lângă conducătorul organului de urmărire penală
Secţiunea 5 Pregătirea profesională a reprezentanţilor organelor de urmărire penală şi
organelor de constatare
Secţiunea 6 Constituirea grupurilor operative şi de urmărire penală

CAPITOLUL VIII

2
 Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele de constatare în activitatea
de urmărire penală

Secţiunea 1 Scopul şi sarcinile interacţiunii

Secţiunea 2 Cadrul juridic al conlucrării organelor de urmărire penală cu alte
subdiviziuni
Secţiunea 3 Principiile colaborării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni
Secţiunea 4 Organizarea interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de
constatare
Secţiunea 5 Atribuţiile conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de
urmărire penală în sfera asigurării interacţiunii organelor de constatare cu organul de urmărire
penală din subordine

CAPITOLUL IX
Organizarea propriu-zisă a activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1 Ordinea recepţionării şi examinării altor informaţii cu privire la infracţiuni şi

incidente de către organul de constatare.
Secţiunea 2 Procedură examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni de către organul de
urmărire penală
Secţiunea 3 Organizarea deplasării grupului de urmărire penală la faţa locului
Secţiunea 4 Organizarea cercetării la faţa locului
Secţiunea 5 Organizarea începerii şi efectuării urmăririi penale
Secţiunea 6 Organizarea executării dispoziţiilor organului de urmărire penală
Secţiunea 7 Prevenirea eschivării şi căutarea învinuiţilor care s-au ascuns de organul de
urmărire penală
Secţiunea 8 Organizarea întrevederilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv
Secţiunea 9 Schimbul de informaţii şi realizarea măsurilor speciale de investigaţii
Secţiunea 10 Prevenirea şi curmarea infracţiunilor

CAPITOLUL X
Alte aspecte referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1 Criteriile de apreciere a rezultatelor activităţii de urmărire penală

Secţiunea 2 Aranjarea materialelor în dosarul penal, asigurarea integrităţii documentelor
procesuale

3
 la Ordinul IGP nr. 138 din 11 noiembrie 2013

INSTRUCŢIUNI
referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în
cadrul
Inspectoratului General al Poliţiei al MAI

Capitolul I
Aspecte generale privind organizarea activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1
Obiectul organizării activităţii de urmărire penală,
interpretarea unor termeni

1. Prezentele instrucţiuni contribuie la implementarea efectivă, uniformă şi corectă a

legislaţiei procesuale şi altor legi care reglementează activitatea de urmărire penală, vor exclude
orice interese departamentale înguste, întru realizarea scopului procesului penal, protejarea
persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune
să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală şi condamnată.
2. Instrucţiunile instituie norme obligatorii şi executorii referitoare la organizarea
activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei (în continuare IGP) al
MAI şi reguli cu privire la interacţiunea în acest domeniu a subdiviziunilor împuternicite cu
atribuţii de constatare, investigare şi urmărire a infracţiunilor.
3. În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, Legii cu privire la statutul
ofiţerului de urmărire penală şi alte acte legislative, următoarele noţiuni şi termeni semnifică:
Activitatea de urmărire penală în sens larg – reprezintă totalitatea acţiunilor organelor
de urmărire penală şi ale procurorului, exercitate în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare, îndreptate la recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi soluţionarea sesizărilor cu
privire la infracţiuni, declanşarea procesului penal şi asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea
acestuia în limitele legii, cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor
cauzei pentru colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea
făptuitorului, stabilirea adevărului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită
cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia;
Activitatea de urmărire penală în sens îngust – include lucrul propriu al organelor de
urmărire penală şi a procurorului, îmbinat cu contribuţia organelor de constatare, organelor care
exercită măsuri speciale de investigaţii şi altor persoane abilitate, orientate la descoperirea
informaţiilor cu privire la infracţiunile latente, recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi
soluţionarea sesizărilor cu privire la infracţiuni, declanşarea şi realizarea procesului penal în
scopul colectării probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea şi stabilirea
locului făptuitorului, respectiv pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a
circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului;
Bănuială rezonabilă – este situaţia în care organul de urmărire penală sau organul de
constatare dispune de anumite date faptice şi informaţii obiective că a fost săvârşită o infracţiune,
care rezulta din conţinutul actelor procedurale, inclusiv de constatare (sesizări, constatări
tehnico-ştiinţifice, medico-legale, revizii, procese verbale etc.);

4
 Conducător al organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire
penală – persoană cu funcţie de răspundere a organului de poliţie, numită prin ordinul şefului
IGP al MAI, după caz, a ministrului afacerilor interne, căruia reprezentanţii organului de
urmărire penală îi sunt subordonaţi doar organizatoric, fiind exclusă subordonarea procesuală
(după caz, şef de direcţie, şef de inspectorat etc.);
Control procesual – ansamblu de acţiuni desfăşurate în ordinea prevăzută de lege, în
exclusivitate de către conducătorii organelor de urmărire penală (inclusiv cei ierarhic superiori)
sau de către procuror, asupra activităţii procesuale a ofiţerilor de urmărire penală;
Dosarul penal – mapă, sau dispozitiv special adaptat pentru păstrarea tuturor actelor
procedurale, altor documente, obiecte sau materiale, ce se referă la o cauză penală concretă;
Organ de urmărire penală - subdiviziune constituită, în ordinea prevăzută de lege, prin
ordinul ministrului MAI, care este împuternicită cu atribuţii de a examina sesizările cu privire la
infracţiuni şi de a efectua urmărirea penală conform competenţei materiale sau teritoriale, după
caz, departament, direcţie generală, direcţie, secţie, serviciu sau birou de urmărire penală;
Organ de constatare - subdiviziune constituită, prin ordinul ministrului afacerilor
interne sau altă autoritate competentă, în cadrul poliţiei, care în virtutea atribuţiilor de serviciu
este abilitată cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de exercitare a activităţii speciale de
investigaţii şi de constatare a infracţiunilor;
Ofiţer de urmărire penală în sens procesual – persoană publică, angajată în ordinea
stabilită de lege, în serviciu în cadrul unui organ de urmărire penală, care este anume desemnată
prin rezoluţia conducătorului organului de urmărire penală competent, să efectueze urmărirea
penală în numele statului şi să reprezinte organul dat în cauza penală respectivă;
Ofiţer de urmărire penală în sens instituţional (funcţional) – persoană cu funcţie de
răspundere (funcţionar public cu statut special) angajată prin ordinul şefului IGP al MAI în
cadrul unui organ de urmărire penală al IGP, implicit angajatul ce exercită interimatul acestei
funcţii, care are atribuţia de a acorda asistenţă juridică internaţională în materie penală şi de a
executa comisiile rogatorii ale altor organe de urmărire penală naţionale;
Rolul activ – prevede obligativitatea întreprinderii unor acţiuni prompte, ofensive,
consecvente şi „pe urme fierbinţi”, fără aşteptarea anumitor indicaţii, în scopul depistării şi
documentării procesuale a datelor care pot fi folosite în calitate de probe, pentru a se contata cît
mai curând posibil circumstanţele indicate în articolul 96 Cod de procedură penală şi probele
care le dovedesc, luarea în mod de urgenţă a tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru
cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, pentru stabilirea
adevărului, cu excluderea oricăror încercări de a tărăgăna soluţia finală, identificarea şi
executarea celor mai efective măsuri speciale de investigaţii, executarea neîntârziată a
indicaţiilor sau dispoziţiilor date şi raportarea imediată despre neexecutarea acestora, luarea
imediată a măsurilor în vederea depistării şi înlăturării tuturor cauzelor ce au contribuit la
comiterea ilegalităţilor etc;
Rezoluţie – indicaţie scrisă, adresată executorului de către un conducător, care conţine o
poruncă, confirmare, exprimă un accept, sau o soluţie, semnată de autorul ei, cu indicarea datei
emiterii. Autorul rezoluţiei, sau indicaţiei, este obligat să ţină la control executarea lor şi poartă
răspundere personală de caracterul legal al acestora;
Proces verbal de autosesizare – act procedural întocmit conform alin. (3) art. 265 Cod
procedură penală de către ofiţerul de urmărire penală sau colaboratorul organului de constatare,
prin care se consemnează depistarea nemijlocită a infracţiunii ori constatarea bănuielii rezonabile
cu privire la o infracţiune comisă, urmare a căruia se dispune înregistrarea imediată a
autosesizării pentru a se începe urmărirea penală.
Subordonare procesuală – raport de dependenţă a ofiţerului de urmărire penală faţă de
conducătorul organului de urmărire penală, inclusiv ierarhic superior, în limitele chestiunilor ce
ţin de atribuţiile procesuale ale acestuia;
Subordonare organizatorică a ofiţerului de urmărire penală – raport de dependenţă
faţă de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi
conducătorul de subdiviziune teritorială, doar în limitele chestiunilor ce ţin de angajare,

5
concediere, comportament, ordinea şi disciplina interioară şi alte activităţi, care nu afectează
atribuţiile şi independenţa procesuală a reprezentanţilor organelor de urmărire penală.

Secţiunea 2
Cadrul juridic al activităţii de urmărire penală
4. Activitatea de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de Codul de procedură penală.
5. Baza organizării activităţii de urmărire penală o constituie: Legea nr.333 din
10.11.2006 „Cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală”, Legea nr.320 din 27.12.2012
„Cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului”, Legea nr.294 din 25.12.2008 „Cu privire
la procuratură”, Legea nr.59 din 29.03.2012 „Cu privire la activitatea specială de investigaţii”,
Hotărârile Parlamentului, Statutului disciplinar al poliţistului aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 502 din 09.07.2013, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului
General al Poliţiei al MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.283 din 24.04.2013, Hotărârea
Guvernului nr.986 din 24.12.2012 „Cu privire la structura şi efectivul-limită ale Inspectoratului
General al Poliţiei al MAI”, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei generale
urmărire penală (în continuare DGUP) a IGP al MAI, prezentele instrucţiuni, regulamentele
subdiviziunilor de urmărire penală, precum şi alte acte normative departamentale sau
interdepartamentale.

Secţiunea 3
Principiile organizării activităţii de urmărire penală
6. La baza organizării activităţii de urmărire penală stau următoarele principii: legalităţii;
dirijării şi organizării comune a activităţii de urmărire penală în măsura în care aceasta nu
afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a organelor de urmărire penală; interacţiunii
organelor de urmărire penală cu subdiviziunile poliţiei, organele de constatare, organele care
exercită activitate specială de investigaţii, cu organele procuraturii şi alte organe de drept, cu
cetăţenii şi cu colectivele de muncă; oportunităţii, operativităţii şi transparenţei; păstrării
confidenţialităţii în procesul penal, secretului de stat, comercial şi a altor secrete ocrotite de lege.

CAPITOLUL II
Sistemul organelor de urmărire penală al IGP, statutul şi competenţa
materială a acestora

Secţiunea 1
Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI
7. Organele de urmărire penală în cadrul IGP al MAI se constituie de ministrul afacerilor
interne, la propunerea şefului IGP, în conformitate cu ierarhia prevăzută de Codul de procedură
penală, Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, Hotărârile Guvernului nr.778 din
27.11.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea MAI,
structurii şi efectivului-limită ale aparatului central ale acestuia şi nr.735 din 16.06.2003 cu
privire la structura şi efectivul-limită ale serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor,
departamentelor şi altor autorităţi administrative centrale.
8. Sistemul organelor de urmărire penală constituit în cadrul IGP al MAI este compus
din următoarele subdiviziuni: DGUP şi subdiviziunile constituite în cadrul acesteia, Secţia
urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, Secţia coordonare a
activităţii de urmărire penală (şi serviciile din cadrul acesteia) a Direcţiei de poliţie a mun.
Chişinău, Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-
Yeri, secţiile de urmărire penală ale inspectoratelor de poliţie municipale, de sector sau raionale.
9. Direcţia generală urmărire penală, în cadrul IGP al MAI, dispune de statut de organ de
urmărire penală central de primul nivel. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a

6
Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău şi Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a
Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri dispun de statut de organe de urmărire penală de nivelul
doi. Organele de urmărire penală din cadrul subdiviziunilor teritoriale, cum ar fi inspectoratele
de poliţie municipale, de sector sau raionale dispun de statut de organe de urmărire penală de
nivelul trei.
10. Secţia de urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane
dispune de statut de organ de urmărire penală specializat.
11. Toate organele de urmărire penală cu statut inferior şi cele specializate, fiind parte
componentă a întregului sistem de organe de urmărire penală din cadrul IGP al MAI,
organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură penală, se subordonează DGUP a
IGP al MAI.
12. Organele de urmărire penală de nivelul trei, pe orizontală, organizatoric şi procesual,
în limitele Codului de procedură penală, sunt subordonate şi organelor de urmărire penală de
nivelul doi, care activează în teritoriul asupra căruia se extinde competenţa acestora.
13. Subdiviziunile de urmărire penală de toate nivelurile, inclusiv organul de urmărire
penală specializat, dispun de independenţă procesuală deplină în raport cu subdiviziunile
poliţieneşti şi organele care exercită activitate specială de investigaţii, şi sunt subordonate, după
caz, organizatoric şefului IGP al MAI sau, conducătorului subdiviziunii în cadrul cărora acestea
activează, în măsura în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală.
14. Organele de urmărire penală se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către
ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului IGP al MAI.

Secţiunea 2
Competenţa materială internă a organelor
de urmărire penală ale MAI
15. Direcţia generală urmărire penală are competenţă teritorială pe tot teritoriul
Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de
regulă efectuează urmărirea penală în cauzele penale complexe, cu grad sporit de dificultate la
administrarea probelor ori care, având în vedere cuantumul prejudiciului, calitatea şi numărul
participanţilor la procesul penal sau întinderea faptelor pe raza teritorial-administrativă cu
caracter internaţional sau republican, cît şi a cauzelor ce prezintă rezonanţă şi pericol social
sporit, inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate
sau alte organe de urmărire penală, fie transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către
Procurorul General sau adjunctul acestuia.
16. Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de
persoane, în calitate de organ specializat, are competenţă teritorială pe tot teritoriul Republicii
Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă
efectuează urmărirea penală în cauzele pornite în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 158,
165, 1651, 167, 168, 206, 207, 2081, 208 2, 220, 284, 3621 CP şi alte infracţiuni, care au tangenţă
sau au fost comise în concurs cu infracţiunile sus-menţionate, inclusiv în cele preluate, în
condiţiile legii, de la alte organe de urmărire penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi
penale de către Procurorul General sau adjunctul acestuia.
17. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a
mun. Chişinău are competenţă teritorială pe tot teritoriul municipiului Chişinău şi competenţa
materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în
cauzele complicate, cu multe episoade, fapte comise în diferite sectoare, în care este necesar de
realizat un volum mare de lucru, în cauzele în care figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi
şi părţi vătămate, cât şi pe infracţiunile prevăzute de art. 192 1, 264-266 şi 268-269 Cod penal,
inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau alte
organe de urmărire penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura
mun. Chişinău sau Procuratura Generală.
18. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a
UTA Găgăuz-Yeri are competenţă teritorială pe tot teritoriul UTA Găgăuz-Yeri a Republicii
Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă

7
efectuează urmărirea penală în cauzele complicate, cu multe episoade, fapte comise în diferite
raioane ale UTA Găgăuz-Yeri, sau în care este necesar de îndeplinit un volum mare de lucru, în
cauzele în care figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi şi părţi vătămate, inclusiv în
cauzele preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau
transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura UTA Găgăuz-Yeri sau
procuratura competentă.
19. Subdiviziunile de urmărire penală din cadrul inspectoratelor de poliţie
municipale sau raionale dispun de competenţă doar în teritoriul administrativ în care activează
şi efectuează urmărirea penală, în limitele competenţei materiale, stabilite de art. 266 Cod
procedură penală, inclusiv în cele transmise, în condiţiile legii, de alte organe de urmărire penală
sau de către procuratura competentă.
20. Direcţia generală urmărire penală, Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a
Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău şi Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a
Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri, pe lângă faptul că in raport cu organele de urmărire
penală ierarhic inferioare din circumscripţia sa de nivelul doi şi trei dispun de atribuţii ale
organului de urmărire penală ierarhic superior, precum şi Secţia urmărire penală a Centrului
pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ specializat, ţinând cont de
competenţa materială, examinează cererile şi comunicările cu privire la infracţiuni, prin care au
fost sesizate, fiind abilitate să efectueze urmărirea penală pentru orice infracţiune comisă în
limitele circumscripţiei în care activează sau să o dispună conform legii subdiviziunii teritoriale
de urmărire penală ierarhic inferioare din subordinea sa.

CAPITOLUL III
Statutul şi atribuţiile reprezentanţilor organului de urmărire penală

Secţiunea 1
Statutul conducătorului organului de urmărire penală
21. Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le exercită persoana numită
prin ordinul şefului IGP al MAI, după caz, prin ordinul ministrului afacerilor interne, în calitate
de şef al subdiviziunii de urmărire penală centrală, teritorială sau specializată, abilitată cu
atribuţii independente de dirijare şi control a activităţii de urmărire penală în subdiviziunea pe
care o conduce, după caz şi celor subordonate procesual şi organizatoric.
22. Doar conducătorul organului de urmărire penală este abilitat să reprezinte acest organ
în raport cu alte instituţii sau subdiviziuni, fără careva împuterniciri suplimentare şi să
desemneze ofiţerii de urmărire penală pentru a examina sesizările cu privire la infracţiuni sau să
efectueze urmărirea penală ori să exercite alte acţiuni prevăzute expres de lege în cadrul
organului de urmărire penală respectiv. Direcţia generală urmărire penală, în raport cu alte
instituţii sau subdiviziuni, se reprezintă doar de către şeful acesteia sau, la indicaţia expresă a lui,
de către adjunctul său.
23. De statut de conducător al organului de urmărire penală în cadrul MAI, în limitele
subdiviziunii sau circumscripţiei sale, dispun: şeful Direcţiei generale urmărire penală a IGP al
MAI şi adjunctul acestuia, şefii subdiviziunilor constituite în cadrul DGUP, şeful secţiei urmărire
penală al Centrului pentru combaterea traficului de persoane, şeful Secţiei coordonare a
activităţii de urmărire penală (şi şefii serviciilor constituite în cadrul acestei secţii) a Direcţiei de
poliţie a mun. Chişinău, şeful Secţiei coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de
poliţie a UTA Găgăuz-Yeri, şefii secţiilor urmărire penală ale inspectoratelor municipale, de
sector sau raionale de poliţie.
24. În vederea exercitării atribuţiilor de conducător, şeful organului de urmărire penală, în
limitele competenţei sale, este în drept să emită dispoziţii care sunt obligatorii pentru
reprezentaţii organului sau organelor de urmărire penală subordonate.
25. În perioada concediului de odihnă anual, medical, sau în cazul absenţei din alte
motive a conducătorului organului de urmărire penală, atribuţiile lui vor fi exercitate din oficiu
de adjunct, sau de către unul din adjuncţii acestuia, desemnat prin dispoziţia prealabilă a
conducătorului organului de urmărire penală. În cazul în care conducătorul organului de urmărire

8
penală, în prealabil, nu a emis dispoziţia respectivă, desemnarea unuia din adjuncţii acestuia
pentru a exercita interimatul funcţiei, se dispune de către Şeful DGUP a IGP al MAI. Dacă în
condiţiile expuse, nu este posibil de asigurat interimatul funcţiei conducătorului organului de
urmărire penală, atribuţiile acestuia vor fi încredinţate prin ordinul şefului IGP unuia din cei mai
experimentaţi ofiţeri de urmărire penală în conformitate cu prevederile alin. (3) art. 44 al Legii
cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, temporar pe un termen de cel mult 6 luni.

Secţiunea 2
Atribuţiile conducătorilor organelor de urmărire penală
26. Şeful Direcţiei generale urmărire penală, în raport cu conducătorii organelor de
urmărire penală de toate nivelurile din cadrul IGP al MAI, inclusiv a celor constituite în DGUP,
dispune de statut de conducător ierarhic superior şi acţionează în limitele atribuţiilor şi
competenţelor stabilite de lege, Regulamentul DGUP, prezentele instrucţiuni şi alte acte
normative departamentale sau interdepartamentale.
27. Şeful DGUP prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor constituite
în cadrul DGUP, implementează politicile statului în domeniul activităţii de urmărire penală,
organizează, dirijează, coordonează şi exercită controlul exclusiv asupra activităţii procesuale a
tuturor subdiviziunilor de urmărire penală ierarhic inferioare, contribuie la realizarea
independenţei procesuale şi conlucrării ofiţerilor de urmărire penală cu ofiţerii de investigaţii,
organele de constatare, procuratură, instanţele judecătoreşti şi alte instituţii.
28. În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful DGUP este în drept să dispună, după caz,
conform competenţei teritoriale sau materiale, în conformitate cu legislaţia, oricărei subdiviziuni
de urmărire penală subordonate, de orice nivel, să examineze şi să soluţioneze, în ordinea
prevăzută de lege, sesizările sau alte informaţii referitoare la infracţiuni şi incidente.
29. Întru soluţionarea problemelor şi divergenţelor apărute în conlucrarea organelor de
urmărire penală cu alte subdiviziuni ale poliţiei, respectiv pentru a verifica care este rolul la
descoperirea infracţiunilor a reprezentanţilor serviciilor de investigaţii incluşi în grupurile de
urmărire penală, şeful DGUP organizează şedinţe, la care poate invita conducătorii
subdiviziunilor, în cadrul cărora activează organele de urmărire penală, conducătorii organelor de
urmărire penală şi membrii grupurilor de urmărire penală.
30. Conducătorii organului de urmărire penală, de toate nivelele, au obligaţia de a depista
şi curma încălcările esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal şi
omisiunile ireparabile în procesul de administrare a probelor, cât din oficiu, atât şi la plângerile
părţilor, iar în legătură cu depistarea acestora, după caz, le revine obligaţia de a dispune sau
realiza nemijlocit ancheta de serviciu şi a adopta, conform legii, soluţii privind ridicarea
materialelor cauzei penale şi transmiterea lor altui ofiţer de urmărire penală.
31. Indicaţiile şefului DGUP, date în conformitate cu legislaţia procesuală penală,
Regulamentul DGUP şi prezentele instrucţiuni, sunt executorii pentru toţi reprezentanţii
organelor de urmărire penală şi organelor de constatare.
32. Pe lângă şeful DGUP, prin dispoziţia acestuia, se constituie şi activează un organ
consultativ compus din şeful adjunct al DGUP şi şefii de direcţii din cadrul acestei instituţii, care
are ca scop să rezolve colegial şi transparent orice probleme ce ţin de organizarea activităţii de
urmărire penală în cadrul IGP al MAI.
33. Şefii subdiviziunilor de urmărire penală de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres
prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele
proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu subdiviziunile de urmărire
penală subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de DGUP în sfera
activităţii de urmărire penală, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze, coordoneze
şi să exercite controlul activităţii de urmărire penală a organelor de urmărire penală subordonate,
implicit, să asigure şi să vegheze respectarea legislaţiei procesuale în aceste organe şi să asigure
independenţa procesuală a ofiţerilor subordonaţi.
34. Conducătorii organelor de urmărire penală de nivelul trei şi celui specializat, pe
lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi
interdepartamentale şi de regulamentele proprii, au atribuţia de a implementa, în subdiviziunile

9
pe care le conduc, politicile promovate de DGUP în sfera activităţii de urmărire penală, de a
asigura rolul activ al organului de urmărire penală, efectuarea urmăririi penale, conform
competenţei materiale, sub toate aspectele, complet, obiectiv şi cu respectarea principiilor
procesului penal.
35. Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să manifeste în permanenţă
un rol activ în asigurarea activităţii normale a ofiţerului de urmărire penală, inclusiv
interacţiunea acestuia cu organele de constatare, în soluţionarea tuturor problemelor care apar pe
parcursul urmăririi penale, cu identificarea şi lichidarea imediată a cauzelor, care pot influenţa
negativ aceasta activitate sau, după caz, să propună măsuri efective în această privinţă.
36. Conducătorul organului de urmărire penală (după caz, adjunctul acestuia) este obligat
să verifice obligatoriu temeinicia şi să contrasemneze următoarele acte procedurale, întocmite de
ofiţerul de urmărire penală: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de reţinere,
ordonanţa de aducere silită, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a
urmăririi penale şi poartă răspundere pentru calitatea şi legalitatea acestora, să ea măsuri
efective, ce nu suferă amânare, în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire
penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii.
37. Scrisorile şi adresările în alte organe sau instituţii se semnează în numele organului de
urmărire penală doar de către şeful acestuia. Adjuncţii în cazul dat sunt responsabili de calitatea
proiectului, pe linia sa de activitate.
38. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală permanent exercită controlul
asupra respectării termenelor urmării penale în toate cauzele penale, fiind obligat să intervină
efectiv, dacă ofiţerul de urmărire penală competent nu a depus cu cinci zile înainte de expirarea
termenului fixat, demersul de prelungire sau nu a trimis cauza procurorului cu propunerea de a se
adopta soluţia finală.
39. Conducătorul organului de urmărire penală, la plecarea subalternilor nemijlociţi în
concediul de odihnă anual, medical sau în alte circumstanţe în care nu-şi pot exercita atribuţiile
de serviciu, este obligat să retragă neîntârziat din procedura acestora sesizările cu privire la
infracţiuni şi cauzele penale pentru a fi transmise, în ordinea stabilită, altor ofiţeri de urmărire
penală.
40. Conducătorii tuturor organelor de urmărire penală ierarhic inferioare sunt obligaţi să
raporteze la timp şi în scris conducerii DGUP despre toate problemele existente, care pun în
dificultate sau periclitează activitatea de urmărire penală şi să înainteze propuneri în vederea
lichidării acestora, inclusiv cu implicarea conducerii ierarhic superioare.
41. Şeful organului de urmărire penală, în dependenţă de numărul de subalterni, prin
dispoziţie scrisă, poate delega adjuncţilor o parte din atribuţiile ce îi revin. Dispoziţia respectivă,
de regulă, se emite la începutul anului (sau la desemnarea în funcţie) de către conducătorul
organului de urmărire penală teritorial sau specializat şi urmează a fi coordonată cu conducerea
Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DGUP. Aceste prevederi se răsfrâng şi asupra
şefului adjunct al DGUP, şefilor direcţiilor implicite, şi alte organe de urmărire penală centrale,
cu excepţia coordonării dispoziţiei respective cu conducerea Direcţiei dirijare şi control a urmării
penale a DGUP. Dispoziţia va conţine expres, care atribuţii concret sunt delegate, fie în raport cu
anumite cauze penale, sau în privinţa unor ofiţeri de urmărire penală. În lipsa unei astfel de
dispoziţii, şeful organului de urmărire penală îşi va exercita de unul singur atribuţiile ce îi revin
şi va fi responsabil personal de organizarea activităţii de urmărire penală.
42. Întru excluderea cazurilor de corupţie şi protecţionism în activitatea subalternilor,
conducătorii nemijlociţi ai organelor de urmărire penală vor:
- admite deplasarea în orele de serviciu a subalternilor, în afara sediului, doar în baza
permisiunii prealabile, strict după necesităţi imperative, cu verificarea activităţilor întreprinse în
perioada învoirii;
- supraveghea ca întâlnirile ofiţerilor de urmărire penală cu părţile în proces să aibă loc
doar în birourile de serviciu, cu excepţia cazurilor în care acţiunile de urmărire penală urmează
să fie efectuate în afara sediului organului de urmărire penală;

10
 - atenţiona în permanenţă ofiţerii de urmărire penală asupra excluderii întâlnirilor private
cu părţile sau alţi participanţi la procesul penal, alte persoane interesate, verificând în
permanenţă respectarea acestei interdicţii;
- propune imediat procurorului de a retrage cauza penală din procedura ofiţerului de
urmărire penală, dacă există temeiuri de recuzare sau plângeri referitoare la imparţialitatea
acestuia, fie dacă se identifică anumite tendinţe neobiective, manifestări părtinitoare, încălcări
flagrante a prevederilor legale şi garanţiilor procesuale ale părţilor;
- exclude oricare interese personale sau conflicte de interese în desfăşurarea urmăririi
penale, asigurând respectarea strictă de către subalterni a limitelor competenţei procesuale;
- dezvolta şi menţine, în permanenţă, la ofiţerii de urmărire penală spiritul respectării
legalităţii, devotamentului faţă de serviciu şi imparţialităţii în procesul penal;
- identifica, în permanenţă, predispoziţiile, părţile vulnerabile ale subalternilor şi riscurile
posibile care pot genera situaţii coruptibile;
- studia sub răspundere personală candidaţii la încadrare, avansare sau promovare în
funcţiile de conducere a organelor de urmărire penală, ţinând cont de calităţile morale, în special,
atrăgându-se atenţie la predispunerea acestora la fapte de corupere sau protecţionism;
- dispune imediat efectuarea anchetelor de serviciu pe fiece caz de implicare a ofiţerilor
de urmărire penală în oricare activităţi care pot genera sau se pot transforma în acte de corupţie
sau protecţionism.
43. Conducătorii organelor de urmărire penală vor raporta obligatoriu, în scris, conducerii
DGUP a IGP al MAI, despre oricare încercare de corupere, influenţă ilegală întru adoptarea
hotărârilor, interes direct sau indirect în soluţionarea cauzei penale, despre implicarea unor
angajaţi ai poliţiei, cunoştinţe sau alte persoane în desfăşurarea procesului penal. În acest scop a
se întocmi un registru în care vor fi reflectate informaţiile de acest gen şi rezultatele soluţionării
lor.
Secţiunea 3
Statutul ofiţerului de urmărire penală
44. Atribuţiile de ofiţer de urmărire penală le execută doar persoana numită în această
funcţie în ordinea prevăzută de lege.
45. Angajaţii organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau
de exercitare a activităţii speciale de investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de
constatare a infracţiunilor, pot avea atribuţii de ofiţer de urmărire penală numai în cazul
desemnării lor prin ordonanţa procurorului, doar la propunerea ofiţerului de urmărire penală, şi
doar, pe o cauză penală concretă. În acest caz, referitor la activitatea procesuală a acestora, ei
sunt subordonaţi ofiţerului conducător al grupului de urmărire penală şi indicaţiilor scrise ale
conducătorului organului de urmărire penală şi procurorului.
46. În cazul în care angajatul organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice,
de control sau de exercitare a activităţii speciale de investigaţii se desemnează cu atribuţii de
ofiţer de urmărire penală într-o cauză concretă, conducătorul nemijlocit al lor este obligat să le
asigure prezenţa la conducătorul grupului de ofiţeri de urmărire penală, pentru executarea
sarcinilor ce îi revin.
47. Conducătorul angajatului care a fost desemnat cu atribuţii de ofiţer de urmărire
penală pe o cauză concretă i se interzice să se implice în activitatea procesuală a acestuia, să-i
creeze impedimente sau să-l sustragă de la executarea indicaţiilor superiorului grupului de
urmărire penală.
48. Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii conducătorului organului
în cadrul căruia este constituit sau activează organul de urmărire penală în legătură cu activitatea
sa procesuală, măsurile procesuale preconizate, decât în limitele în care aceasta este necesară
pentru planificarea şi acordarea asistenţei sau ajutorului în cadrul interacţiunilor procesuale sau
activităţilor complexe cu organele de constatare sau care exercită activitatea specială de
investigaţii.
49. Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de păstrarea secretului urmării penale şi,
în limitele legii, decide de sine stătător sau în coordonare cu conducătorul organului de urmărire
penală, asupra necesităţii prezentării unor conducători ai organelor poliţieneşti (şef de direcţie,

11
inspectorat) a anumitor materiale din cauzele penale, însă nici într-un caz cauzele penale nu se
prezintă pentru control acestor conducători.
50. După caz, şeful organului de constatare poate solicita în scris copiile unor materiale
pentru a planifica măsuri speciale de investigaţii sau alte activităţi, inclusiv de profilaxie, însă
limitele în care pot fi prezentate le decide ofiţerul şi conducătorul organului de urmărire penală.
Totodată, ultimii pot aplica procedura stabilită de al. (2) art. 212 Cod de procedură penală în ceea
ce priveşte, asigurarea secretului urmăririi penale.

Secţiunea 4
Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală
51. Ofiţerul de urmărire penală, în plan procesual, dispune strict doar de atribuţiile expres
prevăzute de Codul de procedură penală, fiind obligat în activitatea sa să se subordoneze
prevederilor legislative şi actelor normative departamentale sau interdepartamentale, doar în
limitele în care acestea nu afectează procesul penal şi nu încalcă drepturile şi garanţiile legale ale
omului.
52. În cazul în care un act normativ contravine legii sau dacă există neconcordanţe între
anumite prevederi legale şi Constituţia Republicii Moldova, sau dacă legislaţia naţională
contravine tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ofiţerul de urmărire
penală este obligat să aplice direct actul ierarhic superior sau după caz, legea specială.
53. Ofiţerul de urmărire penală prezintă obligatoriu pentru verificare din oficiu şi
contrasemnare conducătorului organului de urmărire penală sau, după caz, adjunctului
împuternicit al acestuia, următoarele acte procedurale: ordonanţa de începere a urmăririi penale,
procesul - verbal de reţinere, ordonanţa de aducere silită, dispoziţiile şi misiunile privind
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau
de terminare a urmăririi penale.
54. Ofiţerul de urmărire penală păstrează toate materialele şi actele procedurale,
referitoare la cauza penală exclusiv în dosarul penal şi le prezintă integral fără întârziere la
control, la prima cerinţă a conducătorului organului de urmărire penală sau a conducătorilor
ierarhic superiori.
55. Reprezentanţii organului de urmărire penală ierarhic inferior nu sunt în drept să
refuze prezentarea materialelor cauzelor penale la control reprezentanţilor împuterniciţi ai
organelor de urmărire penală ierarhic superioare, inclusiv motivând precum că procurorul nu ar
permite. Oricum, mai întâi se prezintă materialele la cerinţă, concomitent doar se informează
verbal procurorul, însă fără a i se solicita acordul. Excepţie constituie cazurile în care procurorul
expres şi în formă scrisă a anulat, sau a declarat nulă decizia de transmitere a cauzei penale spre
control sau indicaţiile scrise ale conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior.
56. Transmiterea din posesia ofiţerului de urmărire penală a materialelor dosarului penal
sau a sesizărilor cu privire la infracţiuni, inclusiv spre control, se consemnează in scris, prin
recipisă sau scrisoare de însoţire.
57. Păstrarea în afara dosarului penal a materialelor ce se referă la cauza penală constituie
o încălcare a disciplinei de muncă, fapt care poate genera răspunderea disciplinară. O abatere de
la procedura respectivă se admite doar în cazul în care dosarul penal conţine o informaţie scrisă
despre aceasta.
58. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să expedieze cauzele penale, rapoartele,
demersurile, actele procedurale, corespondenţa şi alte materiale oficial, prin intermediul
cancelariei subdiviziunii în care activează. În cazul în care anumite documente (răspunsuri la
interpelări, scrisori, adresări, demersuri, rapoarte de constatare, expertize etc.) parvin la organul
de urmărire penală, cu excepţia celor dobândite de ofiţerul de urmărire penală prin realizarea
actelor procedurale (ridicare, percheziţie, cercetarea la faţa locului, etc.), actele respective se
înregistrează obligatoriu în cancelaria organului de urmărire penală sau a subdiviziunii în care
acesta activează şi se anexează imediat la materialele cauzei penale conform rezoluţiei
conducătorului respectiv. Se interzice anexarea a astfel de documente la cauza penală sau la alte
dosare fără înregistrarea acestora în cancelaria subdiviziunii de urmărire penală sau a organului
în care acesta activează şi fără rezoluţia şefului.

12
 59. Dacă în cadrul procesului penal, ofiţerul de urmărire penală depistează careva
ilegalităţi sau abateri de la prezentele instrucţiuni în activitatea reprezentanţilor altor subdiviziuni
ale MAI sau IGP al MAI, acesta conducându-se de alin. (2) art. 217 Cod procedură penală, va
informa conducătorul organului de urmărire penală întru sesizarea factorilor de decizie
competenţi de înlăturarea încălcărilor admise, lichidarea cauzelor şi condiţiilor care le-au
generat.
60. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat sau cât mai curând
posibil, rudele victimelor care au decedat sau au fost internate în spital ca urmare a vătămărilor
corporale primite în urma infracţiunii.
61. Ofiţerului de urmărire penală i se interzice: să expună poziţia prealabilă a organului
pe care îl reprezintă vizavi de rezultatele soluţionări sesizărilor cu privire la infracţiuni sau
cauzelor penale, fie să comenteze deciziile adoptate de colegi; să întreprindă acţiuni sau să
creeze anumite situaţii, care ar putea sugera părţilor procesului penal sau altor participanţi că are
interese directe sau indirecte în desfăşurarea procesului penal şi să primească de la persoane
fizice sau juridice, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, bani, titluri de valoare,
bunuri, servicii sau alte avantaje patrimoniale, inclusiv sponsorizări.
62. Întâlnirile private cu părţile, alţi participanţi la procesul penal sau alte persoane
interesate constituie o abatere de la Codul de etică şi deontologie a poliţistului si poate genera
răspunderea prevăzută de lege.
63. Despre orice implicare ilegală a unor conducători sau persoane cu funcţii de
răspundere în activitatea procesuală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să raporteze
conducătorului organului de urmărire penală nemijlocit sau ierarhic superior, care obligatoriu vor
interveni în vederea curmării imixtiunii.
64. În cazul prezenţei circumstanţelor de incompatibilitate, la efectuarea urmăririi penale,
ofiţerul de urmărire penală este obligat să facă în ordinea stabilită o declaraţie de abţinere de la
efectuarea urmăririi penale în cauza respectivă.
65. De regulă, ofiţerul de urmărire penală efectuează actele de urmărire penală în biroul
său de serviciu, cu excepţia cazurilor în care legea permite altfel, fie când aceasta este strict
necesară în scopul asigurării rolului activ ori termenului rezonabil al urmăririi penale şi nu pune
în pericol garanţiile procesuale.
66. La cercetarea infracţiunilor ofiţerul de urmărire penală este obligat să folosească
evidenţele criminalistice şi să contribuie în ordinea stabilită la completarea acestora şi să
utilizeze pe larg mijloacele tehnice, după caz, să apeleze, în scopul prevenirii şi investigării
infracţiunilor la mijloacele de informare în masă (presă, radio, televiziune etc.).
67. Conform ordinii stabilite, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte obligatoriu darea de
seamă despre sesizările şi cauzele penale aflate în procedură pe care o semnează şi o prezintă
conducătorului organului de urmărire penală.
68. Înainte de plecare în concediul de odihnă anual sau în alte circumstanţe în care nu-şi
poate exercita atribuţiile, ofiţerul de urmărire penală este obligat să predea (prin act de primire-
predare) conducătorului organului de urmărire penală sesizările cu privire la infracţiuni şi
cauzele penale pentru a se decide transmiterea lor altor ofiţeri de urmărire penală.
69. În cazul depunerii raportului de transfer sau eliberare din funcţie ofiţerul de urmărire
penală este obligat să transmită conducătorului organului de urmărire penală toate materialele
referitoare la sesizări cu privire la infracţiuni, cauze penale, corpurile delicte şi alte documente de
serviciu, întocmind obligatoriu, în două exemplare, actul de primire-predare, semnat de persoana
care transmite şi persoana care primeşte.

13
 CAPITOLUL IV
Sistemul organelor de constatare, competenţa materială a acestora

Secţiunea 1
Sistemul organelor de constatare ale IGP al MAI
70. Organele de constatare în cadrul IGP al MAI se constituie în conformitate cu Codul
de procedură penală, Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, Hotărârile
Guvernului şi alte acte legislative şi normative aferente.
71. Din sistemul organelor de constatare ale IGP fac parte: Inspectoratul naţional de
investigaţii, Inspectoratul naţional de patrulare, Direcţia securitate publică, inclusiv
subdiviziunile constituite în cadrul acestor organe, Direcţia de poliţie a mun. Chişinău, Direcţia
de poliţie a UTA „Găgăuz-Yeri”, inspectoratele de poliţie municipale, de sector şi raionale,
oricare alte instituţii sau subdiviziuni de poliţie, desemnate cu atribuţii de constatare a
infracţiunilor.
72. Organe de constatare de primul nivel în cadrul IGP al MAI sunt: Inspectoratul
naţional de investigaţii, Inspectoratul naţional de patrulare şi Direcţia securitate publică.
73. Organe de constatare de nivelul doi în cadrul IGP al MAI sunt: Direcţia de poliţie a
mun. Chişinău şi Direcţia de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri.
74. Organe de constatare de nivelul trei în cadrul IGP al MAI sunt inspectoratele de
poliţie municipale, de sector, raionale şi alte organe abilitate cu astfel de atribuţii.
75. Organele de constatare se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii.

Secţiunea 2
Competenţa organelor de constatare
76. Competenţa materială a organelor de constatare ale poliţiei, este stabilită de art. 273
Cod procedură penală.
77. Organele de constatare au sarcina de a efectua măsuri speciale de investigaţii, inclusiv
de a utiliza înregistrări audio şi video, filmări, fotografieri, şi de a efectua acţiunile de constatare
în condiţiile prevăzute de alin. (3) art. 265 şi alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, în scopul
descoperirii indicilor infracţiunii şi persoanelor care au săvârşit-o, de a executa dispoziţiile
ofiţerului de urmărire penală cu privire la reţinere, aducerea silită, arestare şi la alte acţiuni
procesuale, precum şi de a acorda ajutor ofiţerului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de
urmărire penală.
78. Întru realizarea atribuţiilor procesuale organele de constatare recepţionează şi
examinează adresările anonime, cererile, comunicările orale sau scrise, inclusiv cele parvenite
prin telefon şi alte mijloace tehnice, date publicităţii în mass-media, sau parvenite din alte surse,
ce se referă la fapte sau incidente, însă care în sine, în lipsa unor acte de constatare suplimentare
nu conţin descrierea şi nu conţin o bănuială rezonabilă despre o infracţiune concretă şi în mod
separat fără realizarea unor acte de constatare, nu pot servi temei pentru pornirea urmăririi
penale, impunându-se necesitatea efectuării unui control suplimentar.
79. În condiţiile Codului de procedură penală, organele de constatare premergător
sesizării organelor de urmărire penală, efectuează acţiuni de constare doar în scopul depistării
indiciilor şi confirmării bănuielii rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii sau a
circumstanţelor care exclud urmărirea penală. În timp ce, circumstanţele în care s-a comis
infracţiunea şi alte date cu referire la aceasta constituie obiectul activităţii procesuale a organelor
de urmărire penală, realizată după declanşarea procesului penal.
80. Organele de constatare de primul şi al doilea nivel, de regulă, intervin şi
contribuie activ la constatarea infracţiunilor deosebit şi excepţional de grave, implicit a
infracţiunilor comise de grupări sau organizaţii criminale.
81. Organele de constatare de nivelul trei au obligaţia de a constata şi înregistra toate
infracţiunile comise în teritoriul în care activează, inclusiv cele latente.
82. Organele de constatare de primul nivel, pe liniile de activitate, pe întreg teritoriul
ţării (sau după caz în teritoriul stabilit), iar cele de nivel doi, în limitele teritoriului deservit, au
obligaţia de a verifica şi a contribui prin controale speciale întru realizarea sarcinilor puse în faţa

14
organelor de nivelul trei în ceea ce priveşte rolul activ al acestora în depistarea şi înregistrarea
tuturor infracţiunilor, comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente.
83. Organele de constatare de nivelul doi şi trei pot efectua acţiuni de constatare în afara
teritoriului în care acestea activează, însă cu informarea prealabilă a conducerii organului de
constatare din teritoriul respectiv.

CAPITOLUL V
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare în sfera
procesuală penală

Secţiunea 1
Atribuţiile şefului Inspectoratului General al Poliţiei
84. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei, în raport cu conducătorii organelor de
constatare de toate nivelurile din cadrul IGP al MAI, dispune de statut de conducător ierarhic
superior şi acţionează în limitele atribuţiilor şi competenţelor atribuite de Codul de procedură
penală, Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea IGP al MAI, prezentele instrucţiuni şi alte acte normative
departamentale sau interdepartamentale.
85. În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful IGP este în drept să dispună, după caz,
oricărui organ de constatare subordonat, de orice nivel, să examineze, în ordinea prevăzută de
lege, informaţiile referitoare la infracţiuni şi incidente şi să verifice această activitate.
86. Întru verificarea activităţii organelor de constatare subordonate, şeful IGP organizează
controale inopinate sau planificate şi şedinţe la care invită reprezentanţii acestora.
87. Indicaţiile şi cerinţele şefului IGP date în conformitate cu legislaţia în vigoare,
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea IGP al MAI şi prezentele instrucţiuni sunt
executorii pentru toţi reprezentanţii organelor de constatare subordonate respectiv.

Secţiunea 2
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul întâi
88. Şefii INI, INP şi DSP prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor
constituite în cadrul acestor instituţii, implementează politicile statului şi IGP al MAI în
domeniul constatării infracţiunilor, organizează, dirijează, coordonează şi exercită controlul
asupra activităţii organelor de constatare subordonate, inclusiv a celor din cadrul INI, INP şi
DSP, implicit organizează acordarea ajutorului metodico-practic organelor de constatare
subordonate la descoperirea infracţiunilor, întreprinde acţiuni în vederea asigurării respectării
legalităţii în activitatea de descoperire a infracţiunilor, pe linia de activitate.
89. În virtutea atribuţiilor procesuale, şefii INI, INP şi DSP sunt în drept să dispună, după
caz, oricărui organ de constatare subordonat să examineze, în ordinea prevăzută de lege,
informaţiile referitoare la infracţiuni şi incidente şi să verifice această activitate.

Secţiunea 3
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul doi
90. Conducătorii organelor de constatare de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres
prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele
proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu organele de constatare
subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de IGP al MAI în sfera
activităţii de constatare a infracţiunilor, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze,
coordoneze şi să exercite controlul activităţii organelor de constatare subordonate, implicit să
asigure respectarea legislaţiei procesuale în aceste organe.

15
 Secţiunea 4
Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul trei
91. Conducătorii organelor de constatare de nivelul trei şi celor specializate au atribuţia
de a implementa, în subdiviziunile pe care le conduc, după caz, politicile promovate de IGP al
MAI în sfera activităţii de constatare a infracţiunilor, respectiv de a asigura efectuarea acţiunilor
de constatare, în conformitate cu legea şi conform competenţei materiale, după caz, teritoriale.
92. Conducătorii organelor de constatare dispun şi de alte atribuţii prevăzute de lege,
actele normative departamentale sau interdepartamentale.

CAPITOLUL VI
Delimitarea şi asigurarea controlului şi subordonării
procesuale şi a celor cu caracter organizatoric

93. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau

specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală, în raport cu
ofiţerii de urmărire penală, amplasaţi, detaşaţi sau care permanent activează în cadrul acestei
subdiviziuni, pot realiza doar atribuţii organizatorice, legate de organizarea la general a activităţii
de urmărire penală, asigurarea interacţiunii organului de urmărire penală cu organele de
constatare din subordine, îndreptate la îndeplinirea în termen şi calitativă a dispoziţiilor şi
misiunilor ofiţerului de urmărire penală, legate de disciplina generală de serviciu, ordinea
interioară, organizarea generală a serviciului, numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie,
încetarea contractului individual de muncă cu trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte
proceduri de personal efectuate în privinţa conducătorilor şi ofiţerilor de urmărire penală,
asigurarea acestora cu mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării
atribuţiilor ce îi revin, asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor,
şi alte acţiuni cu caracter organizatoric, însă care direct sau indirect nu afectează activitatea
procesuală penală.
94. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau
specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală, sunt
obligaţi sa se abţină de la orice acţiuni sau inacţiuni, care ar afecta independenţa procesuală a
ofiţerului de urmărire penală, l-ar determina la părtinire sau neobiectivitate, fie altfel direct sau
indirect ar afecta activitatea procesual penală, prevederile legale, drepturile şi libertăţile
participanţilor la procesul penal. Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor şi ofiţerilor
de urmărire penală atrage răspunderea stabilită de legislaţie.
95. Conducătorilor instituţiilor centrale, subdiviziunilor teritoriale şi specializate, în
cadrul cărora este constituit sau activează organul fie ofiţeri de urmărire penală, inclusiv
adjuncţilor acestora, li se interzice să solicite materialele sesizărilor cu privire la infracţiuni şi
cauzele penale de la ofiţerii sau conducătorii de urmărire penală pentru control sau spre a se lua
cunoştinţă de ele, a le retrage din gestiunea lor, inclusiv pentru a fi transmise altor ofiţeri sau
conducători de urmărire penală sau reprezentanţi ai organelor de constatare.
96. Retragerea materialelor sesizării cu privire la infracţiune sau a cauzei penale din
gestiunea ofiţerului sau conducătorului de urmărire penală, inclusiv la solicitarea scrisă a
conducătorului instituţiei centrale, subdiviziunii teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este
constituit sau activează organul, fie ofiţerul de urmărire penală, poate fi realizată în condiţiile
legii şi jurisdicţiei, doar de către conducătorul organului de urmărire penală, implicit ierarhic
superior, sau procuror.
97. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau
specializate, în cadrul cărora este constituit organul sau activează ofiţerul de urmărire penală, nu
este în drept să se implice sub nici o formă în activitatea procesuală a ofiţerilor de urmărire
penală sau să ceară de la aceştia explicaţii referitoare la cauzele penale în care efectuează
urmărirea penală.
98. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau
specializate, în cadrul cărora este constituit organul sau activează ofiţerul de urmărire penală,

16
sunt obligaţi să execute sau să organizeze, în limitele legii, îndeplinirea în termen a dispoziţiilor
şi misiunilor organelor şi ofiţerilor de urmărire penală, privind efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii, cu privire la reţinere, aducerea forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum
să le acorde ajutorul solicitat şi necesar la efectuarea acţiunilor de urmărire penală.
99. Conducătorul instituţiei în cadrul cărora este constituit sau activează organul de
urmărire penală nu este în drept să dispună efectuarea anchetei de serviciu în privinţa ofiţerului
de urmărire penală daca acţiunile pretins ilegale ale acestuia se referă la activitatea procesuală.
100. În scopul asigurării independenţei şi imparţialităţii procesuale, anchetele de serviciu
în privinţa ofiţerilor şi conducătorilor de urmărire penală, referitoare la activitatea lor procesuală,
pot fi dispuse, doar de către conducătorul organului de urmărire penală, inclusiv ierarhic
superior, din oficiu, la sesizarea procurorului ori instanţei de judecată, cerere sau plângere, fie
solicitarea scrisă a conducătorului instituţiei centrale, subdiviziunii teritoriale sau specializate, în
cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală şi poate fi efectuată în
condiţiile legii, doar de către organul de urmărire penală sau cu participarea lui.
101. În acelaşi scop, numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie, încetarea
contractului individual de muncă cu trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte proceduri de
personal efectuate în privinţa conducătorilor organelor de urmărire penală teritoriale şi
specializate se realizează la propunerea şefului Direcţiei generale urmărire penală în coordonare
cu şefii subdiviziunilor în care sînt constituite organele respective. În timp ce, materialele privind
numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie, încetarea contractului individual de muncă cu
trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte proceduri de personal efectuate cu ofiţerii de
urmărire penală, se realizează la iniţiativa conducătorilor organelor de urmărire penală
respective, în coordonare obligatorie cu Direcţia generală urmărire penală sau din iniţiativa
conducerii acesteia.
102. Ofiţerii şi conducătorii organelor de urmărire penală, se subordonează, în limitele
legii, pe verticală conducătorilor organelor de urmărire penală ierarhic superioare, cît în plan
procesual, atât şi organizatoric.
103. Deşi în cadrul urmăririi penale, ia în mod independent hotărârile prin care dispune
asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, oricum în scopul exercitării în limitele legii a
controlului asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor, luării
măsurilor necesare pentru efectuarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a urmăririi
penale, pentru acordarea asistenţei metodice şi ajutorului practic, pentru a contribui la obţinerea
datelor şi materialelor necesare şi a se lua măsuri în vederea executării în termen a misiunilor
privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, constatării, din oficiu sau la plângere, a
încălcărilor esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau oricăror
omisiuni ireparabile, admise în procesul de administrare a probelor, ofiţerul de urmărire penală,
prezintă obligatoriu conducătorului organului de urmărire penală, la solicitarea acestuia
materialele cauzei penale, după caz, din oficiu pentru verificarea temeiniciei şi contrasemnarea
următoarelor acte procedurale: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de
reţinere, ordonanţa de aducere silită, dispoziţia sau misiunea privind efectuarea măsurilor
speciale de investigaţii, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a
urmăririi penale.
104. Ofiţerul de urmărire penală în mod obligatoriu va coordona cu conducătorul
organului de urmărire penală, după caz, cu conducătorul instituţiei, în cadrul căreia este constituit
sau activează organul de urmărire penală, necesitatea plecării, din sediul instituţiei în orele de
lucru, inclusiv în cazul efectuării în afara acesteia a acţiunilor procedurale, la necesitate, le va
solicita asistenţa cu mijloace tehnico-materiale, cu specialişti şi transport, alt suport cu caracter
organizatoric şi metodic, inclusiv acordarea ajutorului la efectuarea acţiunilor de urmărire
penală.
105. Ofiţerii şi conducătorii organelor de urmărire penală, se subordonează organizatoric
conducătorului subdiviziunii teritoriale sau specializate, în cadrul căreia este constituit sau
activează organul de urmărire penală, precum şi pe verticală conducătorilor instituţiilor centrale
ale Poliţiei, doar în limitele în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a sa.

17
 106. Conducătorii organului de urmărire penală, de toate nivelele, au obligaţia de a
depista şi curma încălcările esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal şi
omisiunile ireparabile, admise în procesul de administrare a probelor, cât din oficiu, atât la
sesizare şi plângerile părţilor, iar în legătură cu depistarea acestora, le revine a dispune sau
realiza nemijlocit ancheta de serviciu şi a adopta sau propune soluţii privind ridicarea
materialelor cauzelor penale şi transmiterea acestora în gestiunea altui ofiţer de urmărire penală.
107. În scopul asigurării practicii unice de urmărire penală, precum şi în legătură cu
efectuarea anchetelor de serviciu declanşate, cît din oficiu, atât şi în baza plângerilor cetăţenilor,
sesizării procurorilor sau instanţelor de judecată, şeful Direcţiei generale urmărire penală, este în
drept să solicite de la conducătorii organelor de urmărire penală ierarhic inferiori, să i se prezinte
materialele cauzelor penale şi sesizărilor cu privire la infracţiuni, pentru control, analiză,
generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic, însă fără a afecta secretul şi termenul
rezonabil al urmării penale. Solicitarea în acest scop, făcută nu în baza sesizării parvenite de la
procuror, va fi precedată de o sesizare prealabilă a procurorului conducător al urmăriri penale,
privind necesitatea solicitării cauzei penale, în care se va indica expres scopul urmărit.
108. Conducătorii organelor de urmărire penală ierarhic inferiori, de toate nivelele, vor
prezenta obligatoriu materialele cauzelor penale şi sesizărilor cu privire la infracţiuni, pentru
control, analiză, generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic, solicitate în scris de
către şeful Direcţiei generale urmărire penală, fapt adus în prealabil la cunoştinţa procurorului.
Dacă procurorul va anula decizia de transmitere a cauzei penale spre control, analiză,
generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic sau indicaţiile scrise ale conducătorului
organului de urmărire penală ierarhic superior, cauza penală nu va fi prezentată, iar ce-a
prezentată, va fi restituită imediat. În acest caz, nefiind pasibil de adoptat o soluţie în fond,
ancheta de serviciu sau generalizarea iniţiată, va fi suspendată şi în continuare, în cauza penală în
referinţă, se va considera că îndeplinirea atribuţiilor procesuale menţionate mai sus, nu au putut
fi realizate, cât de conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior, atât şi cel superior,
respectiv toată responsabilitatea de a curma eventualele încălcări a unor drepturi şi alte omisiuni
în procesul de administrare a probelor, precum şi obligaţia de a exercita controlul asupra
efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor, de a lua măsuri pentru a
asigura efectuarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a urmăririi penale, deja vor revine
în exclusivitate doar procurorului care a interzis transmiterea cauzei la control.

CAPITOLUL VII
Aspecte generale referitoare la organizarea
activităţii procesuale şi de urmărire penală

Secţiunea 1
Crearea condiţiilor necesare pentru activitatea de urmărire penală
109. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală
sau au sediul ofiţerii de urmărire penală, întru asigurarea confidenţialităţii urmăririi penale, este
obligat să asigure fiecare ofiţer de urmărire penală cu birou individual de serviciu, cu mijloace
tehnico-materiale şi alt inventar necesar pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu (mese, scaune,
dulapuri, telefon de serviciu fix şi mobil conectate la reţea, tehnică criminalistică şi specială,
respectiv safeuri, computer, tehnică audio-video, tehnică de multiplicat şi alte rechizite de birou).
110. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală,
în mod obligatoriu, va amenaja o încăpere destinată pentru întrevederea avocaţilor cu persoanele
reţinute sau arestate preventiv şi va asigura realizarea în condiţii confidenţiale a acestui drept.
111. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală,
în mod obligatoriu, va asigura organul de urmărire penală cu transport de serviciu şi cantitatea de
carburanţi necesară pentru executarea atribuţiilor procesuale, va întreprinde măsuri în vederea
dotării angajaţilor organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele
normative în domeniu.

18
 112. Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul
organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze
încăperi speciale în corespundere cu cerinţele prevăzute de actele normative în vigoare.
113. La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidenţa şi păstrarea
materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia
activează organul de urmărire penală prin dispoziţie numeşte o comisie care va efectua
inventarierea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte transmise pentru evidenţă şi
păstrare.
114. În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte în
mod obligatoriu se va efectua o anchetă de serviciu, concomitent conducătorul organului de
urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea iniţierii procedurii de restabilire a
dosarului penal sau a documentelor dispărute.
115. Se interzice semnarea foii de achitare, la transferul sau eliberarea din funcţie a
conducătorului organului de urmărire penală sau ofiţerului de urmărire penală, dacă aceştia n-au
transmis materialele cauzelor penale sau sesizărilor cu privire la infracţiuni ori corpurile delicte
prin act de primire-predare.
116. Organele de urmărire penală pot să dispună de cancelarie proprie, iar în lipsa
acesteia, sunt în drept să folosească nestingherit cancelaria organului în cadrul căruia activează.
117. Reprezentanţii organelor de urmărire penală la executarea atribuţiilor ce le revin sunt
în drept să poarte haine civile, să deţină, să păstreze şi să poarte arma de foc din dotare.
118. Conducătorii organelor de constatare au obligaţia de a asigura cu mijloace tehnico-
materiale suficiente pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu şi pe reprezentanţii organelor de
constatare.

Secţiunea 2
Planificarea activităţii de urmărire penală
119. Activităţile manageriale în cadrul organelor de urmărire penală se efectuează în
conformitate cu principiile de management în sistemul MAI, aprobate prin Ordinul MAI nr.444
din 26.12.2008.
120. Planul măsurilor organizatorice de bază a organului în cadrul căruia activează
organul de urmărire penală trebuie să conţină, de asemenea, măsuri complexe orientate la:
descoperirea infracţiunilor, reacţionarea oportună la sesizările despre infracţiuni, asigurarea
deplasării imediate a grupului operativ în componenţa deplină la locul infracţiunii, consolidarea
colaborării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni la cercetarea infracţiunilor, crearea
condiţiilor necesare pentru îndeplinirea cu succes şi legală de către ofiţerii de urmărire penală a
atribuţiilor procesuale.
121. Planurile de activitate ale organelor de urmărire penală în mod obligatoriu trebuie să
conţină: măsuri concrete (în caz de necesitate coordonate cu alte servicii) îndreptate spre
descoperirea infracţiunilor, îmbunătăţirea lucrului ofiţerilor de urmărire penală, sporirea nivelului
controlului procesual asupra activităţii lor, perfecţionarea metodicii şi tacticii efectuării urmăririi
penale, respectarea termenelor fixaţi pentru efectuarea urmăririi penale, acordarea ajutorului
practic ofiţerilor de urmărire penală, propagarea şi implementarea în practică a experienţelor
avansate în cercetarea infracţiunilor.
122. Măsurile de organizare a lucrului ofiţerilor de urmărire penală se stabilesc în
planurile de activitate ale organelor de urmărire penală. Conţinutul acestora trebuie să
corespundă maximal politicilor de urmărire penală promovate de DGUP şi să fie bazate pe
generalizările şi analiza rezultatelor obţinute în combaterea criminalităţii în teritoriul respectiv.

Secţiunea 3
Planificarea activităţii desfăşurate în cauzele penale
123. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să-şi organizeze activitatea în aşa fel ca în
cel mai scurt posibil termen şi în mod neîntârziat, să cerceteze obiectiv, multilateral, sub toate
aspectele fiece sesizare sau cauză penală din gestiunea sa. În acest scop, ofiţerul de urmărire
penală, în termen restrâns din momentul parvenirii sesizării cu privire la infracţiune, după caz, de

19
la începerea urmăririi penale, bazându-se pe informaţiile de care dispune şi pe versiunile
înaintate, va întocmi, ulterior, la apariţia necesităţii, va completa, planul acţiunilor de urmărire
penală şi măsurilor speciale de investigaţii, necesare pentru soluţionarea justă a cazului.
124. Planul cu privire la acţiunile de urmărire penală şi măsurile speciale de investigaţii
trebuie să conţină: descrierea scurtă a circumstanţelor infracţiunii, versiunile înaintate în baza
informaţiilor şi probelor acumulate, acţiunile de urmărire penală şi măsurile speciale de
investigaţii necesare în vederea confirmării sau excluderii versiunilor înaintate, executorul şi
termenul concret de realizare a acţiunilor planificate.
125. Ofiţerul de urmărire penală şi angajaţii serviciilor de investigaţii, incluşi în
componenţa grupului de urmărire penală, ţinând cont de datele acumulate la etapa iniţială a
urmăririi penale, după caz, pot să întocmească în comun planul acţiunilor de urmărire şi
măsurilor speciale de investigaţii. Planul comun va prevedea măsuri pentru toate serviciile care
urmează a fi implicate în descoperirea infracţiunii.
126. De regulă, planul acţiunilor de urmărire penală se aprobă de către
conducătorul organului de urmărire penală, iar în cazul în care în plan sunt incluse şi măsuri
speciale de investigaţii acesta se aprobă obligatoriu şi de conducătorul subdiviziunii în cadrul
căreia activează persoanele incluse în calitate de executori. Măsurile speciale de investigaţii
planificate de ofiţerul de urmărire penală sunt obligatorii spre executare pentru persoanele
împuternicite.
127. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire
penală şi conducătorul organului de urmărire penală efectuează, pe liniile de activitate, controlul
asupra executării acţiunilor şi măsurilor planificate şi acordă subalternilor ajutorul practic
necesar în realizarea legală şi cu succes a acestora.
128. În cazul în care conducătorul subdiviziunii de constatare, din anumite motive pe care
le consideră întemeiate, refuză să aprobe planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor
speciale de investigaţii, dânsul va expune în scris obiecţiile sale pe care le va expedia
conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior spre a se expune asupra acestora.
Obiecţiile respective, după caz, se pot expedia pentru informare şi conducătorului organului de
constatare ierarhic superior.
129. Despre termenele şi calitatea realizării măsurilor speciale de investigaţii incluse în
plan se poate discuta la şedinţele operative pe lângă conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia
activează organul de urmărire penală.

Secţiunea 4
Şedinţele pe lângă conducătorul organului de urmărire penală
130. Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să organizeze după
necesitate, dar nu mai rar de o dată pe săptămână, şedinţe operative cu ofiţerii de urmărire penală
din subordine în scopul abordării şi rezolvării problemelor apărute pe parcursul activităţii,
verificării indicaţiilor date subalternilor, discutării lacunelor admise de unii ofiţeri de urmărire
penală la efectuarea urmăririi penale, aducerii la cunoştinţă a actelor legislative şi normative, a
indicaţiilor conducătorilor superiori etc.
În cadrul acestor şedinţe nu pot fi puse în discuţie acţiuni de urmărire penală planificate
sau cauze penale concrete, decât în măsura în care aceasta nu va duce la divulgarea secretului
urmării penale. În acest scop se convocă şedinţe speciale.
131. Conducătorul organului de urmărire penală, pentru a verifica activitatea în cadrul
proceselor penale din procedura organului subordonat, în limitele competenţei, este în drept să
convoace şedinţe, la care pot fi invitaţi membrii grupului de urmărire penală, inclusiv angajaţii
subdiviziunilor de investigaţii.
132. Referitor la şedinţele efectuate se întocmesc obligatoriu procese-verbale. Procesele-
verbale trebuie să conţină date referitoare la: data petrecerii şedinţei, persoanele participante,
indicaţiile date, executorii, date referitoare la controlul şi termenele executării. Indicaţiile trebuie
să fie adresate în mod clar, iar termenele stabilit sa fie suficient pentru executare. Procesul-verbal
este semnat obligatoriu de conducător şi persoana care l-a întocmit.

20
 Secţiunea 5
Pregătirea profesională a reprezentanţilor organelor
de urmărire penală şi organelor de constatare
133. Instruirea şi perfecţionarea profesională a angajaţilor organelor de urmărire penală şi
a organelor de constatare se petrece în continuu, în conformitate cu actele normative respective,
în instituţia în care acestea activează.
134. Lucrătorii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare sunt obligaţi să-
şi ridice în permanenţă nivelul de pregătire profesională, atât în cadrul orelor de pregătire
profesională, cât şi individual.
135. Angajaţii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare au obligaţia de a
studia în permanenţă actele legislative, modificările şi completările operate în acestea, actele
normative departamentale şi interdepartamentale, literatura de specialitate, instrucţiunile şi
recomandările metodice ale MAI, IGP DGUP şi Procuraturii Generale.
136. La examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi promovarea în funcţie
a lucrătorilor organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare se va ţine cont de
atitudinea acestora faţă de perfecţionarea profesională.
137. Organele ierarhic superioare de urmărire penală şi de constatare au obligaţia de a
verifica periodic nivelul de pregătire profesională, de a analiza activitatea organelor din
subordine, de a acorda ajutor metodic şi practic, de a elabora îndrumări metodice şi a răspândi
practicile avansate.

Secţiunea 6
Constituirea grupurilor operative şi de urmărire penală

138. Pe lângă unităţile de gardă ale IGP al MAI, conducătorul acestora în conformitate cu
graficul respectiv, constituie zilnic grupul sau, în dependenţă de situaţia operativă, mai multe
grupuri operative şi de urmărire penală, care activează pe parcursul a 24 ore, în următoarea
componenţa: ofiţerul de urmărire penală-superior al grupului, ofiţerul de investigaţii, inspectorul
de sector, specialistul criminalist, inspectorul serviciului supraveghere transport şi circulaţie
rutieră, după caz, şi alţi angajaţi ai organelor de poliţie.

CAPITOLUL VIII
Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele
de constatare în activitatea de urmărire penală

Secţiunea 1
Scopul şi sarcinile interacţiunii
139. Scopul şi sarcinile de bază ale interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele
de constatare sunt:
- prevenirea, relevarea, curmarea şi descoperirea activităţilor infracţionale şi a
persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis;
- cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- acordarea ajutorului organului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire
penală;
- efectuarea măsurilor speciale de investigaţii;
- demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea, aducerea forţată sau
arestarea acestora în ordinea prevăzută de lege;
- căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute
fără urmă;
- căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii;
- asigurarea restituirii la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane;
- stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii şi luarea
măsurilor întru înlăturarea acestor cauze şi condiţii;

21
 - respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului atât în procesul penal, cât
şi pe parcursul activităţii speciale de investigaţii.
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în
rezultatul acţiunilor infracţionale.

Secţiunea 2
Cadrul juridic al conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni
140. Baza legislativă şi normativă a conlucrării organelor de urmărire penală cu alte
subdiviziuni ale MAI şi IGP al MAI o constituie:
- Constituţia Republicii Moldova, Codul de procedură penală, Legea privind statul
ofiţerului de urmărire penală, Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Legea
privind activitatea specială de investigaţii şi alte legi;
- Regulamentul DGUP, Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea
Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, prezentele instrucţiuni, precum şi alte acte normative
departamentale sau interdepartamentale.
- ordinele, instrucţiunile, dispoziţiile şi indicaţiile scrise, după caz, ale Procurorului
General, ministerului afacerilor interne, şefului IGP al MAI, DGUP, cu privire la activitatea de
urmărire penală sau de constatare a infracţiunilor.

Secţiunea 3
Principiile colaborării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni
141. La baza conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni stau
următoarele principii:
- respectarea strictă a legalităţii şi competenţei;
- independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală la exercitarea atribuţiilor
procesuale şi luarea deciziilor;
- rolul activ al ofiţerului de urmărire penală în conducerea şi exercitarea procesului de
urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii din momentul înregistrării faptei penale;
- planificarea coordonată a măsurilor speciale de investigaţii;
- independenţa subdiviziunilor de investigaţii în alegerea, în limitele legii, a tacticii,
metodicii şi tehnicii speciale la efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, dacă acestea nu au
fost dispuse la concret de procuror, ofiţerul, sau conducătorul organului de urmărire penală;
- colaborării prompte şi neîntrerupte din momentul sesizării despre activitatea
infracţională şi până la terminarea urmăririi penale;
- perfecţionării permanente a formelor şi metodelor de interacţiune a organului de
urmărire cu alte subdiviziuni ale MAI şi IGP al MAI.

Secţiunea 4
Organizarea interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de constatare
142. Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele de constatare este asigurată
de conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi de
conducătorul organului de urmărire penală.
143. Pentru organizarea efectivă a forţelor şi mijloacelor în prevenirea, curmarea şi
cercetarea infracţiunilor, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de
urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală, sunt obligaţi, în comun, pe
liniile de activitate şi conform competenţelor să asigure:
- studierea permanentă a nivelului, stării, tendinţelor şi dinamicii criminalităţii, şi în
dependenţă de indicii relevaţi, să elaboreze şi să întreprindă măsuri concrete de control şi de
combatere a manifestărilor infracţionale;
- controlul permanent a activităţilor de descoperire, prevenire, curmare şi cercetare a
infracţiunilor, în special a celor grave, deosebit de grave, excepţional de grave, inclusiv a
infracţiunilor transnaţionale sau de rezonanţă social-sporită;
- reacţionarea imediată şi calificată, în limitele competenţelor, la sesizările şi alte
informaţii, cu privire la infracţiuni;

22
 - cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- acordarea ajutorului şi suportului necesar ofiţerului de urmărire penală la efectuarea
acţiunilor de urmărire penală, indiferent de faptul, dacă a fost sau nu stabilit autorul acesteia;
- executarea calitativă, integrală şi în termenul stabilit a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire
penală;
- efectuarea calitativă a măsurilor speciale de investigaţii, inclusiv, până la remiterea
cauzei penale procurorului pentru terminarea urmăririi penale;
- demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea sau aducerea silită în
ordinea prevăzută de lege;
- căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute
fără urmă;
- căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii;
- restituirea la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune;
- securitatea participanţilor la proces şi a altor persoane.
- aplicarea pe larg la combaterea infracţiunilor a tehnicii speciale, tehnicii criminalistice,
evidenţelor criminalistice, experienţelor avansate, a formelor şi metodelor de organizare a
muncii;
- transmiterea oficială a documentelor dintr-o subdiviziune în alta;
- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în
rezultatul acţiunilor infracţionale sau a acţiunilor ilegale ale unor angajaţi ai IGP al MAI.
144. Responsabili pentru realizarea principiilor, sarcinilor şi atribuţiilor interacţiunii, pe
liniile de activitate, sunt conducătorii organului de constatare şi organului de urmărire penală.
145. Nivelul şi rezultatele conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni se
apreciază în permanenţă de către conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de
urmărire penală, de către conducătorul organului de urmărire penală respectiv şi de către
conducerea organelor ierarhic superioare din cadrul IGP al MAI care dirijează, coordonează şi
verifică, în limitele competenţelor, activitatea subdiviziunilor ierarhic inferioare.

Secţiunea 5
Atribuţiile conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de
urmărire penală în sfera asigurării interacţiunii organelor de constatare cu organul de
urmărire penală din subordine
146. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală are
următoarele atribuţii în sfera organizării interacţiunii organelor de constatare cu organul de
urmărire penală din subordine:
- asigură în permanenţă interacţiunea efectiva şi legală a subdiviziunilor IGP al MAI cu
organul de urmărire penală subordonat organizatoric întru realizarea cu succes a scopurilor şi
sarcinilor acestei conlucrări;
- analizează, în permanenţă, rezultatele activităţii organului de urmărire penală
subordonat organizatoric, solicită de la conducătorul acestei subdiviziuni prezentarea rapoartelor
cu privire la indicii de activitate şi în baza studiului efectuat propune soluţii de îmbunătăţire a
formelor şi metodelor de lucru a acestei subdiviziuni;
- respectă personal şi asigură independenţa procesual-penală a ofiţerilor şi conducătorilor
organului de urmărire penală;
- asigură reacţionarea imediată şi calificată a grupului operativ de urmărire penală la
sesizări şi alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, deplasarea imediată a acestuia la
locul infracţiunilor şi executarea necondiţionată de către membrii grupului a dispoziţiilor
ofiţerului de urmărire penală, referitoare la depistarea şi fixarea urmelor infracţiunii, stabilirea
victimelor, martorilor, căutarea bunurilor dispărute în urma infracţiunii, stabilirea şi căutarea
făptuitorilor infracţiunii etc.;
- se deplasează, după caz, la locul infracţiunilor deosebit de grave, excepţional de grave şi
de rezonanţă social-sporită şi dirijează (în condiţii de neamânat) activitatea serviciilor de
investigaţii în vederea descoperirii infracţiunilor, stabilirea, urmărirea şi reţinerea infractorilor, în
conlucrare cu reprezentanţii organului de urmărire penală;

23
 - organizează şi verifică calitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii îndreptate la
descoperirea infracţiunii, căutarea persoanelor dispărute fără urmă, precum şi a bunurilor care s-
au pierdut în urma săvârşirii infracţiunii, dispuse de ofiţerii de urmărire penală;
- autorizează, în limitele competenţei, înfăptuirea măsurilor speciale de investigaţii de
către subdiviziunile de investigaţii subordonate;
- asigură, în ordinea prevăzută de lege, transmiterea la timp către organele de urmărire
penală a informaţiilor, documentelor şi obiectelor care pot fi recunoscute ca corpuri delicte,
acumulate în cadrul activităţii speciale de investigaţii, necesare pentru cercetarea obiectivă,
multilaterală şi sub toate aspectele a infracţiunilor;
- veghează executarea obiectivă şi în termen a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală
cu privire la reţinere, aducerea forţată, măsurilor speciale de investigaţii, fiind responsabil de
calitatea acestora, organizează ajutorul necesar la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
- controlează declanşarea procedurilor respective şi căutarea persoanelor care se ascund
de organul de urmărire penală;
- informează imediat, în scris organul de urmărire penală competent despre reţinerea sau
scoaterea din căutare a persoanelor care s-au eschivat de la urmărirea penală;
- întreprinde măsuri în vederea executării stricte a normelor privind evidenţa
infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni;
- asigură recepţionarea înregistrarea şi examinarea obiectivă, calitativă şi legală a
informaţiilor referitoare la infracţiuni şi incidente sesizate sau depistate de subalterni şi remiterea
materialelor aferente în termenul stabilit organelor de urmărire penală competente pentru
soluţionare în baza art. 274 Cod procedură penală;
- înlătură, la solicitarea organului de urmărire penală, lacunele admise de organul de
constatare subordonat;
- organizează şi realizează, în condiţiile prevăzute de lege, măsurile îndreptate la protecţia
părţilor, martorilor şi altor participanţi la procesul penal;
- dispune efectuarea anchetelor de serviciu în privinţa ofiţerilor de urmărire penală
subordonaţi organizatoric, doar în cazul în care abaterile nu se referă la activitatea de urmărire
penală;
- veghează respectarea de către serviciile de investigaţii a drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului în procesul penal, întreprinde măsuri în vederea restabilirii şi repunerii
în drepturi a cetăţenilor ale căror drepturi au fost încălcate de organul care exercită activitate
specială de investigaţii;
- asigură limitarea accesului la persoanele bănuite sau învinuite (considerate după organul
de urmărire penală) şi deţinute în izolatorul de detenţie preventivă, fără acordul ofiţerului de
urmărire penală, fie scoaterea acestei persoane din localul încăperii, fără înregistrarea respectivă,
cu atât mai mult în lipsa dispoziţiei scrise a ofiţerului de urmărire penală cu privire la efectuarea
măsurilor speciale de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală cu aceste persoane;
- întreprinde măsuri efective în vederea excluderii cazurilor de aplicare a forţei fizice şi a
relelor tratamente faţă de persoanele bănuite sau învinuite deţinute în izolatorul de detenţie
preventivă;
- asigură acordarea, în limitele legii, a ajutorului urgent cetăţenilor care au avut de suferit
în urma comiterii infracţiunilor;
- participă în mod obligatoriu la şedinţele organizate de şeful DGUP a IGP al MAI în
scopul soluţionării problemelor ce pot să apară pe parcursul conlucrării organului de urmărire
penală cu alte subdiviziuni din subordine;
147. În lipsa conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire
penală atribuţiile menţionate le execută un alt angajat împuternicit.
148. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căreia activează organul de urmărire
penală, pentru a cunoaşte care este calitatea activităţii de urmărire penală a organului de
urmărire subordonat organizatoric, este în drept să:
- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare din cadrul IGP al MAI să
verifice întreaga activitate (sau a unor aspecte) a organului de urmărire penală subordonat;

24
 - solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare acordarea ajutorului metodico-
practic angajaţilor organului de urmărire penală în anumite cauze penale sau la exercitarea
atribuţiilor ce le revin;
- propună conducătorului organului de urmărire penală, în dependenţă de volumul de
lucru, iniţierea procedurii de desemnare cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală, pe anumite
cauze concrete, a colaboratorilor experimentaţi din cadrul serviciilor ce desfăşoară activitate
specială de investigaţii;
- organizeze şedinţe operative cu participarea organului de urmărire penală în vederea
trasării sarcinilor care rezultă din atribuţiile funcţionale.
149. Conducătorul organului de constatare de nivelul trei are obligaţia de a organiza şi
realiza procesul de constatare şi înregistrare a tuturor infracţiunilor comise în teritoriul în care
acestea activează, inclusiv cele latente.

CAPITOLUL IX
Organizarea propriu-zisă a activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1
Ordinea recepţionării şi examinării altor informaţii cu privire
la infracţiuni şi incidente de către organul de constatare.
150. Organele de constatare, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în sediul acestuia, cât
şi la faţa locului, sunt obligate să primească, să înregistreze şi să soluţioneze, în ordinea stabilită,
alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente imediat, la prima adresare a cetăţenilor,
indiferent de locul comiterii faptei.
151. Se interzice strict refuzul de a primi alte informaţii cu privire la infracţiuni pe motiv
că fapta nu a fost comisă în teritoriul asupra căruia se răsfrânge competenţa teritorială a
organului de constatare sau din alte motive.
152. Plângerile şi denunţurile anonime, precum plângerile, denunţurile şi autodenunţurile,
parvenite prin cancelaria organului de poliţie, care după formă şi conţinut nu sunt întocmite şi
înaintate în conformitate cu articolele 262-265 din Codul de procedura penală, din care
considerente nu pot fi atribuite la sesizări cu privire la infracţiuni şi alte informaţii despre
infracţiuni, fapte şi incidente parvenite în scris, care nu conţin descrierea unei infracţiuni
concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu pot servi temei pentru începerea imediată a
urmăririi penale, se înregistrează de către organul de Poliţie în forma în care au parvenit, în
Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente (registrul nr.2) şi se
examinează de către organul de constare în ordinea stabilită de alin. (2) art. 273 din Codul de
procedura penală prin efectuarea actelor de constatare ce se impun şi nu suferă amânare şi
Ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
153. La parvenirea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în formă orală,
reprezentantul organului de constatare va întocmi actul de constare în care va consemna
sesizarea orală, sau va întocmi un raport din nume propriu, pe care neîntârziat î-l va înregistra în
ordinea stabilită, în registrul nr. 2, după ce, în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală,
va efectua neamânat toate actele de constatare ce se impun, inclusiv cercetarea la faţa locului.
Ulterior, pe parcursul realizării actelor de constatare, întocmind conform alin. (3) art. 265 Cod
procedură penală un proces-verbal în care va consemna cele constatate, conducându-se de
prevederile alin. (3) art. 273 Cod procedură penală, va transmite în termen de 24 de ore
materialele acumulate, organului de urmărire penală, pentru înregistrarea în Registrul nr. 1 şi
soluţionarea conform art. 274 Cod de procedură penală.
154. În cazul în care reprezentantul organului de constatare, prin măsurile speciale de
investigaţii şi/sau prin actele de constatare efectuate, sau în alt mod, nemijlocit depistează o
infracţiune ori constatată o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune comisă, acesta
conducându-se de prevederile alin. (3) art. 265, alin. (2) şi (3) art. 273 din Codul de procedură
penală, va întocmi actele de constare necesare şi un proces-verbal în care consemnează cele
constatate, care timp de cel mult 24 ore, vor fi transmise conducătorului organului de urmărire

25
penală competent, pentru a se dispune înregistrarea imediată în Registrul nr. 1 a autosesizării şi a
se soluţiona conform art. 274 din Codul de procedură penală.
155. În acelaşi mod va proceda reprezentantul organului de constatare şi în cazul în care
nemijlocit va depista infracţiunea flagrantă, referitoare la conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe,
privind circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea,
repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, fără a implica reprezentanţii
organului de urmărire penală, care astfel contrar legislaţiei procesual penale, ar deveni martor la
constatarea infracţiunii, ne fiind în drept să efectueze urmărirea penală, dat fiindu-i apriori,
afectată imparţialitatea.
156. Actele de constare şi procesele verbale, realizate conform punctelor precedente şi în
condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, vor conţine date despre acţiunile ce nu suferă
amânare efectuate şi circumstanţele comiterii infracţiunii constatate (timpul, locul, mijloacele
infracţiunii, elementele laturii obiective a infracţiunii, încadrarea juridică, datele făptuitorului,
dacă acesta este stabilit sau reţinut, datele victimei, date despre evaluarea pagubei constatate,
corpurile delicte, alte informaţii şi documente, solicitate sau obţinute, ce confirmă constatarea
infracţiunii, declaraţiile obţinute de la martori şi victime, orice alte acţiuni efectuat şi
circumstanţele stabilite).
157. La efectuarea acţiunilor de constatare se întocmesc obligatoriu procese-verbale de
constatare cu referire la alin. (2) art. 273 din Codul de procedură penală, reprezentantul organului
de constatare, care soluţionează cazul, fiind responsabil de efectuarea la timp, calitativă şi
conform legii a acţiunilor de constatare.
158. Dacă informaţiile cu privire la infracţiuni şi incidente ţin de competenţa materială
sau teritorială a altor organe de constatare, după efectuarea acţiunilor de constare ce nu suferă
amânare, acestea se transmit imediat, în mod oficial, organelor de constatare competente,
informând imediat prin telefon secţia de gardă a acestuia.
159. Conducătorii INI, INP şi DSP a IGP al MAI în cazul recepţionării unor informaţii cu
privire la infracţiuni şi incidente, care nu pot servi temei pentru începerea urmăririi penale, fiind
necesare executarea actelor de constatare, respectiv care nu ţin de competenţa subdiviziunilor
centrale, le vor expedierea spre examinare organelor de constatare ierarhic inferioare
subordonate sau organelor de constatare competente.
160. Şeful INI, INP şi DSP a IGP al MAI examinând propunerea de expediere a
informaţiilor cu privire la infracţiuni şi incidente după competenţă organelor de constatare
inferioare, ţinând cont de principiul teritorialităţii şi competenţei materiale, va decide fie
efectuarea actelor de constatare cu deplasarea în teritoriu a reprezentantului organului de
constatare de primul nivel, fie respectiv va dispune examinarea cazului organului de constatare
ierarhic inferior, stabilind sau nu controlul executării. În cazul dat înregistrarea se dublează în
registrele respective ale organului executant.
161. Organul de constatare poate efectua acţiunile de constatare prevăzute de alin. (2) art.
273 Cod de procedură penală, doar după înregistrarea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi
incidente, în ordinea stabilită, în registrul nr. 2. În anumite circumstanţe, când nu este posibil de
comunicat despre infracţiunea flagrantă depistată, reprezentantul organului de constatare va
efectua acţiunile de constatare, însă va comunica despre aceasta în unitatea de gardă a organului
de poliţie de îndată ce a apărut această posibilitate.
162. Organul de constatare este în drept să efectueze, în ordinea şi condiţiile prevăzute de
Codul de procedură penală, reţinerea de fapt şi alte acţiuni de constatare care limitează drepturile
şi libertăţile persoanei (cercetarea la faţa locului în domiciliu, cercetarea mijlocului de transport
şi percheziţia corporală pentru ridicarea corpurilor delicte) doar în cazul infracţiunilor flagrante.
În celelalte cazuri organele de constatare pot efectua exclusiv acţiuni de constatare care nu
limitează şi nu restrâng drepturile persoanei (cum ar fi: ridicarea corpurilor delicte prin
cercetarea unor terenuri sau încăperi care nu se atribuie la domiciliu, solicitarea informaţiilor şi
documentelor necesare pentru constatarea infracţiunii, obţinerea declaraţiei de la persoane,
evaluarea pagubei, etc.).

26
 163. Organul de constatare este obligat să transmită şefului organului de urmărire penală
competent actele de constatare întocmite conform alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală şi
mijloacele materiale de probă, după caz, împreună cu procesul verbal cu privire la constatarea
infracţiunii depistate, în termen de 24 ore de la momentul în care a constatat existenţa bănuielii
rezonabile cu privire la săvârşirea acesteia.
164. Organele de constatare constituite nemijlocit în cadrul INI transmit actele de
constatare, în ordinea prevăzută în punctul precedent, DGUP a IGP al MAI sau procurorului, cu
condiţia că infracţiunea constatată ţine de competenţa acestora.
165. Făptuitorul prins în flagrant delict şi actele de constatare vor fi predate organului de
urmărire penală competent imediat, însă nu mai târziu de 1 oră de la reţinerea de fapt.
166. Procesul verbal cu privire la constatarea infracţiunii, actele de constatare şi
mijloacele materiale de probă se transmit nemijlocit şefului organului de urmărire penală
competent prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului de constatare şi
înregistrată obligatoriu în cancelaria acestuia, ulterior, după caz, în cancelaria organului de
urmărire penală.
167. În cazul în care organul de constatare nu a efectuat toate acţiunile de constatare
posibile sau a întocmit actele de constatare cu încălcarea legislaţiei, şeful organului de urmărire
este în drept prin dispoziţie scrisă să solicite conducătorului organului de constatare să
organizeze efectuarea tuturor acţiunilor de constatare şi înlăturarea derogărilor admise, stabilind,
în dependenţă de volumul de lucru, un termen care nu poate depăşi 10 zile. În acest caz, şeful
organului de urmărire penală este obligat să indice acţiunile de constatare ce urmează a fi
efectuate şi, după caz, încălcările de lege ce trebuie înlăturate.
168. Dispoziţia şefului organului de urmărire penală privitoare la efectuarea acţiunilor de
constatare suplimentare şi înlăturarea derogărilor de la legislaţia procesuală este obligatorie
pentru executare de către organul de constatare. Actele de constatare acumulate suplimentar se
transmit organului de urmărire penală oficial prin scrisoare de însoţire.

Secţiunea 2
Procedură examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni
de către organul de urmărire penală
169. Ofiţerul de urmărire penală din grupul operativ de urmărire penală, pe tot parcursul
serviciului diurn, atât în incinta organului de urmărire penală, cât şi la faţa locului, fără o
indicaţie specială a şefului organului de urmărire penală, este obligat să primească, să dispună
înregistrarea sesizărilor cu privire la infracţiuni şi să purceadă la soluţionarea lor în ordinea
stabilită. Sesizările parvenite sau înregistrate repetat, dacă se referă la cazul, deja înregistrat, se
vor anexa la materialele acumulate pe prima sesizare, fiind examinate şi soluţionate printr-o
singură decizie.
170. În anumite situaţii, poate să primească sesizări cu privire la infracţiuni şi un ofiţer de
urmărire penală, din afara grupului operativ de urmărire penală, la indicaţia conducătorului
organului de urmărire penală.
171. Dacă plângerea, denunţul, sau autodenunţul, care conţine descrierea concretă a unei
infracţiuni şi fără executarea a careva acte de constatare poate servi temei pentru începerea
urmăririi penale, se adresează în mod oral nemijlocit reprezentantului organului de constatare,
acesta, nu este în drept să-şi decline competenţa în favoarea organului de urmărire penală, dar va
anunţa neîntârziat unitatea de gardă, pentru a înregistra cazul în Registrul nr. 2 şi conducătorul
organului de urmărire penală competent, iar ultimul, în dependenţă de circumstanţele faptei şi de
necesitatea efectuării cercetării la faţa locului şi altor acţiuni ce nu suferă amânare, imediat va
decide referitor la oportunitatea deplasării ofiţerului de urmărire penală şi grupul de urmărire
penală la faţa locului.
172. Dacă conducătorul organului de urmărire penală, în dependenţă de împrejurări, va
decide că nu este oportun ca ofiţerul de urmărire penală şi alţi membri ai grupului operativ de
urmărire penală să se deplaseze la faţa locului, reprezentantul organului de constatare prezent la
locul faptei, conducându-se, de prevederile alin. (5) art. 263, alin. (2) art. 273 din Codul de
procedură penală, va consemna plângerea sau denunţul oral într-un proces-verbal cu privire la

27
actul de constare sau va întocmi un raport din nume propriu, cu privire la bănuiala rezonabilă ce
i-a fost adusă la cunoştinţă, după care în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, va
efectua imediat toate actele de constatare ce se impun şi nu suferă amânare, inclusiv cercetarea la
faţa locului. Ulterior, pe parcursul realizării actelor de constatare, întocmind conform alin. (3)
art. 265 Cod procedură penală un proces-verbal în care va consemna cele constatate şi dispunând
înregistrarea imediată a cazului, reprezentantul organului de constatare, conducându-se de
prevederile alin. (3) art. 273 Cod procedură penală, va transmite în termen de 24 de ore toate
materialele acumulate conducătorului organului de urmărire penală competent, pentru a se
dispune înregistrarea imediată în Registrul nr. 1 şi a se soluţiona conform art. 274 Cod de
procedură penală.
173. Recepţionând sesizarea cu privire la infracţiune sau actele de constatare parvenite
prin cancelarie sau de la organul de constatare, şeful organului de urmărire penală, prin rezoluţia
sa, va dispune înregistrarea imediată a acestora în registrul nr. 1 şi va desemna un ofiţer de
urmărire penală subordonat să examineze şi să soluţioneze în ordinea stabilită sesizarea cu
privire la infracţiuni, stabilind un termen minim, necesar şi posibil pentru aceasta, dar care nu va
depăşi 30 de zile calendaristice.
174. În virtutea alin. (1) art. 57 din Codul de procedură penală, ofiţerul de urmărire
penală, este abilitat să efectueze urmărirea penală în cauze penale şi să exercite alte acţiuni
prevăzute expres de lege, respectiv în cazul în care plângerea, denunţul sau autodenunţul, fie o
altă sesizare parvenită în adresa organului de urmărire penală, care nu conţine descrierea unei
infracţiuni concrete, nu este întocmită şi nu corespunde după formă şi conţinut cerinţelor
articolelor 262-265 şi 273 Cod procedura penală, nefiind pasibilă de considerat a fi o sesizare cu
privire la infracţiune, pentru înregistrarea în Registrul nr. 1, fie că expres nu conţine o bănuială
rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, pentru autosesizarea organului de urmărire
penală şi declanşarea procesului penal, acestea vor fi transmise organului de constatare
competent, deoarece conform Codului de procedură penală, de competenţa ofiţerului de urmărire
penală, nu ţine examinarea şi soluţionarea lor.
175. În acelaşi timp, odată ce prin înregistrarea sesizării cu privire la infracţiune sau
realizarea actelor procesuale, inclusiv cercetarea la faţa locului, s-a declanşat un proces penal,
acesta obligatoriu va fi soluţionat de către organul de urmărire penală sau, după caz, de către
procuror în ordinea art. 274 Cod procedură penală, prin începere sau refuzul în începerea
urmăririi penale şi clasarea procesului penal. De altfel, categoric se interzice ridicarea de către
conducătorii organelor de urmărire penală sau, mai cu seamă, de către şefii inspectoratelor de
poliţie sau adjuncţii acestora, a materialelor proceselor penale, inclusiv de cercetare la faţa
locului, realizate de ofiţerul de urmărire penală şi transmiterea lor organului de constatare pentru
a fi soluţionate de către acesta printr-o încheiere sau într-un alt mod.
176. În cazul în care, i-a fost repartizată spre examinare o cerere, plângere, denunţ sau
autodenunţ cu caracter general, despre infracţiune, însă care, după formă şi conţinut nu
corespunde cerinţelor legale, ofiţerului de urmărire penală, mai întâi de toate, va întocmi un
proces verbal cu privire la recepţionarea de la solicitant a unei sesizări cu privire la infracţiune,
sau dacă sesizarea iniţială, însăşi conţine o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni, se va autosesiza în conformitate cu legea, apoi, în ambele cazuri, imediat va dispune
înregistrarea sesizării recepţionate suplimentar sau autosesizării în Registrul nr.1 şi doar după
aceasta va purcede la examinarea în fond şi soluţionarea cazului. Aceste acţiuni vor fi realizate
consecvent imediat, fără vreo întrerupere, tărăgănare sau amânare.
177. Organul de urmărire penală, în scopul asigurării standardelor internaţionale şi
obligaţiilor pozitive ale statului, se va autosesiza neapărat în vederea cercetării efective a
cazurilor, de violenţă în familie, mai cu seamă în interesele copiilor minori, referitor la moarte
violentă, provocată prin suicid sau incidente tehnice, inclusiv accidentele rutiere, chiar şi dacă la
prima vedere, este evidentă neglijenţa sau intenţia celui decedat, fie că este un caz fortuit, acestea
de îndată ce au fost aduse la cunoştinţa organului de urmărire penală, vor fi consemnate imediat
în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (Registrul nr.1), fiind soluţionat
obligatoriu în ordinea stabilită de art. 274 Cod procedură penală.

28
 Secţiunea 3
Organizarea deplasării grupului de urmărire penală la faţa locului
178. Reprezentanţii unităţilor de gardă sunt obligaţi să recepţioneze sesizările cu privire
la infracţiuni şi alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în ordinea stabilită de ordinul
interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor,
a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
179. În cazul parvenirii unor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente care nu conţin
descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu poate servi ca
temei de începere a urmăririi penale, inspectorul operativ de serviciu este obligat să raporteze
imediat conducătorului organului de constatare, ulterior în coordonare cu acesta, să organizeze
examinarea acestora, în ordinea prevăzută de art. 273 Cod de procedură penală, inclusiv cu
deplasarea la faţa locului în caz de necesitate.
180. La parvenirea sesizărilor cu privire la infracţiuni (indiferent de forma acestora) care
conţin descrierea unei infracţiuni concrete şi pot servi temei pentru începerea imediată a
urmăririi penale fără a se impune executarea unor acte de constatare, inspectorul operativ de
serviciu este obligat să întreprindă următoarele activităţi:
- informează, în dependenţă de fapta săvârşită, serviciile de asistenţă medicală urgentă
sau alte servicii competente despre necesitatea implicării la rezolvarea cazului şi înlăturarea
pericolului;
- organizează blocarea imediată a căilor de plecare a infractorilor, trimite grupul de
capturare, ţinând cont de caracterul infracţiunii săvârşite derulează planuri operative speciale şi
informează de urgenţă organele de poliţie din vecinătate şi ierarhic superioare despre
particularităţile infractorilor dispăruţi;
- organizează paza locului infracţiunii (prin intermediul inspectorului de sector sau alte
forţe poliţieneşti disponibile) şi acumularea informaţiei prealabile despre infracţiunea săvârşită,
prin îndeplinirea actelor de constatare;
- imediat raportează conducătorului organului de urmărire penală (sau în lipsa lui
adjunctului) despre infracţiunea săvârşită şi în coordonare prealabilă cu acesta organizează
deplasarea de urgenţă a grupului operativ de urmărire penală (de baza sau de rezervă) la locul
infracţiunii, asigurându-l cu transport, mijloace de legătură, tehnică criminalistică şi alte mijloace
necesare pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii;
- informează conducătorul organului de constatare despre comiterea infracţiunii.
181. Inspectorul operativ de serviciu poartă răspundere personală pentru operativitatea
deplasării grupului operativ de urmărire penală în deplină componenţă la faţa locului.
182. Membrii grupului operativ de urmărire penală, în termen de 3 minute de la primirea
indicaţiei inspectorului operativ de serviciu, sunt obligaţi să se deplaseze la faţa locului în
componenţă deplină şi cu mijloacele necesare pentru cercetarea locului faptei şi gata de
efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală, fie după caz şi a
actelor de constatare.
183. Conducătorul organului de urmărire penală şi ofiţerul de urmărire penală din cadrul
grupului operativ de urmărire penală au dreptul, în orice timp, să facă cunoştinţă în unitatea de
gardă cu toate materialele referitoare la infracţiunile săvârşite pe parcursul serviciului diurn şi
persoanele care le-au comis.

Secţiunea 4
Organizarea cercetării la faţa locului
184. Ofiţerul de urmărire penală fiind informat de către inspectorul operativ de serviciu
despre infracţiunea săvârşită, sau la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală, este
obligat să se deplaseze pe cât de urgent posibil la faţa locului, în componenţa deplină a grupului
operativ de urmărire penală, fiind gata să primească sesizările cu privire la infracţiuni, să
efectueze cercetarea la faţa locului, după caz, să pornească imediat urmărirea penală şi să
efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare.
185. Iniţial, la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală, în calitatea sa de superior şi
conducător al grupului operativ de urmărire penală, în dependenţă de fapta comisă, organizează

29
şi în comun cu membrii grupului întreprinde măsuri urgente întru: înlăturarea pericolului existent
pentru oameni, acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la instituţia
medicală, înlăturarea persoanelor care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea
cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate de
corp delict. Ulterior, ofiţerul de urmărire penală din conţinutul informaţiilor pe care le primeşte
de la victimă, martorii oculari sau alţi lucrători de poliţie ajunşi primii la faţa locului, va stabili
dacă s-a comis o infracţiune sau contravenţie, care sunt limitele locului ce urmează a fi examinat.
186. Ofiţerul de urmărire penală nu dispune de statut de agent constatator, de aceea, i se
interzice să examineze sesizările cu privire la contravenţii. La constatarea unei contravenţii
evidente ofiţerul de urmărire penală va anunţa inspectorul operativ de serviciu pentru organizarea
examinării acesteia sau agentul constatator competent pentru documentarea faptei
contravenţionale în ordinea stabilită de Codul contravenţional. Respectiv, în cazul în care, ieşind
la faţa locului, dacă din conţinutul informaţiei, cererii sau plângerii cu caracter general, în mod
evident nu rezultă o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune identificată şi nu este temei
pentru a se autosesiza, precum şi dacă nu este posibil de întocmit un proces verbal cu privire la
recepţionarea de la solicitant a unei sesizări cu privire la infracţiune, ofiţerul de urmărire penală
fără a executa careva acţiuni procedurale, sau alte acţiuni, neprevăzute de lege, va depune un
raport, iar conducătorul organului de urmărire penală nemijlocit, va expedia aceste materiale
după competenţă, după caz, organului de constatare sau agentului constatator.
187. Stabilind că există o bănuială rezonabilă că a fost comisă o infracţiune, ofiţerul de
urmărire penală, mai întâi, va primi personal plângerea sau denunţul cu privire la infracţiune,
întocmind despre aceasta un proces-verbal, în forma stabilită de art. 262 Cod procedură penală,
sau după caz, se va autosesiza în limitele legii.
188. După recepţionarea sesizării cu privire la infracţiunea comisă, ofiţerul de urmărire
penală imediat va informa despre aceasta unitatea de gardă, dispunând înregistrarea acesteia,
după caz, conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, odată ce există indici ai infracţiunii,
concomitent cu înregistrarea sesizării, va porni, imediat la faţa locului procesul de urmărire
penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile legislaţiei procesuale, va efectua acţiuni de urmărire
penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor concludente, utile şi pertinente, va lua măsuri
în vederea asigurării acţiunii civile sau a eventualei confiscări a bunurilor dobândite ilicit.
189. Asigurându-se că nu există nici un pericol, ofiţerul de urmărire penală va efectua
cercetarea minuţioasă la faţa locului, în scopul descoperirii, fixării şi ridicării urmelor
infracţiunii, mijloacelor materiale de probă şi pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte
circumstanţe care au importanţă pentru cauză, inclusiv a elementelor negative, care nu se
încadrează în anturajul existent şi care pun la îndoială oricare circumstanţă, considerată la prima
vedere a fi veridică. Elementele negative urmează a fi examinate atent întrucât odată ce nu
coroborează cu circumstanţele care se prezumă a fi reale şi veridice, trezesc anumite dubii, ce se
impun a fi înlăturate şi clarificate. Elementele negative nu pot fi lăsate fără atenţia cuvenită şi
fără o explicaţie verosimilă, bazată pe anumite cunoştinţe generale sau fapte unanim recunoscute
şi probe, deoarece pot duce la concluzii false şi pot orienta procesul într-o direcţie greşită.
190. Ofiţerul de urmărire penală nu este în drept să efectueze cercetarea la faţa locului în
lipsa sesizării cu privire la infracţiune sau în scopul descoperirii infracţiunii, or conform alin. (4)
ar. 55 alin. (1) articolul 279 Cod procedură penală, acţiunile procesuale se efectuează în strictă
conformitate cu prevederile legii procesuale şi numai după sau concomitent cu înregistrarea în
Registrul nr. 1 a sesizării cu privire la infracţiune şi doar dacă există indici ai infracţiunii. De
altfel, dacă există indici ai infracţiunii, în legătură cu care se realizează cercetarea la faţa locului,
atunci persistă şi temeiul pornirii imediate a urmăririi penale. Abatere de la aceasta regulă,
constituie cazurile în care în cadrul cercetării la faţa locului sau imediat după, se constată
circumstanţe care exclud urmărirea penală, spre exemplu, se constată că moartea violentă a fost
provocată de persoana decedată, adică că a avut loc un suicid, fie că furtul a fost insinuat, ori alte
circumstanţe care exclud urmărirea penală.
191. În dependenţă de infracţiunea săvârşită ofiţerul de urmărire penală este obligat să
antreneze specialiştii respectivi, care îi vor acorda ajutor la depistarea, descrierea, fixarea şi
ridicarea urmelor ori mijloacelor infracţiunii, altor obiecte sau documente, care ar putea contribui

30
la stabilirea adevărului. În cazul în care, din anumite circumstanţe obiective, nu a fost posibilă
invitarea unui specialist la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală este obligat să utilizeze
personal mijloacele tehnice speciale pentru fotografierea locului infracţiunii, depistarea, fixarea
şi ridicarea urmelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care ar putea contribui la stabilirea
adevărului.
192. Dacă ofiţerul de urmărire penală, din cauza unor anumite împrejurări obiective, nu
va putea efectua sau continua cercetarea la faţa locului, sau nu va putea depista şi ridica urmele şi
mijloacele infracţiunii, obiectele sau documentele care pot fi recunoscute ca corp delict, el va lua
măsuri ca urmele şi obiectele ce prezintă interes pentru cauză să nu fie deteriorate, modificate, va
asigura paza locului respectiv, iar la dispariţia impedimentelor va efectua pe cât de curând posibil
cercetarea la faţa locului sau cercetarea suplimentară a acestuia. În asemenea caz, ofiţerul de
urmărire penală este obligat să fixeze starea de fapt prin fotografiere sau filmare, fie în alt mod
detaliat a circumstanţelor.
193. Accesul la locul faptei a persoanelor care nu participă la examinare poate fi permis
doar de către ofiţerul de urmărire penală, indicaţiile căruia, în calitatea sa de conducător al
grupului operativ şi de urmărire penală, ce se referă la cauza dată, sunt obligatorii pentru toţi
membrii grupului respectiv, conducătorii acestora şi alte persoane aflate la faţa locului.
194. În scopul optimizării şi urgentării activităţii procedurale şi speciale de investigaţii,
ofiţerul de urmărire penală împreună cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală va
planifică succesiunea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, va aprecia şi dispune executarea
măsurilor de neamânat, după caz, dispune efectuarea simultană a anumitor acţiuni de urmărire
penală şi măsuri speciale de investigaţii. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală va
coordona şi va face schimb reciproc de informaţii cu membrii grupului operativ şi de urmărire
penală.
195. În dependenţă de informaţiile prealabile acumulate, de situaţia de fapt şi de
rezultatele cercetării la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea
penală imediat la faţa locului (dacă din conţinutul actului de sesizare rezultă o bănuială
rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea
penală), să efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare şi să organizeze membrii
grupului operativ de urmărire penală, conform competenţelor acestora, la realizarea măsurilor
speciale de investigaţii şi altor activităţi orientate la stabilirea circumstanţelor cazului,
identificarea şi reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, la identificarea părţii
vătămate sau martorilor oculari.
196. Ofiţerul de investigaţii în cadrul grupului operativ de urmărire penală acordă ajutor
ofiţerului de urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, efectuează, în ordinea
stabilită, măsurile speciale de investigaţii ce se impun la propria viziune sau indicate de ofiţerul
de urmărire penală, pentru identificarea şi, după caz, reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor
infracţiunii, constatarea martorilor oculari, întreprinde alte acţiuni şi măsuri în vederea stabilirii
circumstanţelor cauzei, a datelor şi informaţiilor care pot fi folosite ca probe.
197. Inspectorul de sector, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, acordă ajutor
ofiţerului de urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, execută indicaţiile acestuia
referitoare la înlăturarea pericolului, acordarea ajutorului medical urgent şi transportarea victimei
la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care nu sunt implicate la cercetarea la faţa locului,
asigură paza locului infracţiunii pentru excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii
sau de schimbare a situaţiei de fapt, după caz, acordă ajutor ofiţerului de investigaţii la
identificarea victimei, martorilor oculari şi autorilor infracţiunii.
198. Inspectorul serviciului supraveghere transport şi circulaţie rutieră, în cadrul
grupului operativ de urmărire penală, dirijează circulaţia transportului auto, astfel încât, să se
excludă orice pericol pentru persoanele şi bunurile aflate la locul faptei, după caz, acordă primul
ajutor medical persoanelor vătămate şi organizează transportarea acestora la instituţiile medicale.
La cerinţa ofiţerului de urmărire penală, acordă ajutor la efectuarea măsurărilor necesare în
cadrul cercetării accidentului rutier, asigură examinarea medicală a conducătorului auto pentru
stabilirea stării de ebrietate, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la căutarea şi reţinerea,
după caz, a făptuitorului, care a părăsit locul accidentului rutier, a mijlocului de transport răpit

31
sau sustras, organizează transportarea mijlocului de transport avariat la locul indicat de ofiţerul
de urmărire penală.
199. Ofiţerul de investigaţii, inspectorul de sector, inspectorul serviciului supraveghere
transport şi circulaţie rutieră poartă răspunderea personală pentru tacticele, metodica şi tehnicile
aplicate în cadrul măsurilor efectuate, pentru legalitatea şi oportunitatea acestora, calitatea
documentelor întocmite şi informaţiilor prezentate.
Despre îndeplinirea actelor şi acţiunilor respective şi rezultatele acestora, inspectorii
nominalizaţi urmează să raporteze obligatoriu ofiţerului de urmărire penală.
200. Specialistul, pe lângă obligaţiile stabilite de art. 87 Cod procedură penală, în
cadrul grupului operativ de urmărire penală, este obligat să aibă un rol activ, să aplice tehnica
specială, toate cunoştinţele şi deprinderile sale profesionale pentru acordarea ajutorului ofiţerului
de urmărire penală la descoperirea, descrierea, fixarea şi ridicarea corectă a urmelor şi
mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv să
acorde ofiţerului de urmărire penală ajutor în rezolvarea oricăror probleme ce ţin de competenţa
sa profesională.
Specialistul poartă răspundere pentru aplicarea corectă a tacticii, metodicii şi tehnicii la
descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor
care au importanţă pentru cauză, respectiv pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii
false.

Secţiunea 5
Organizarea începerii şi efectuării urmăririi penale
201. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă o bănuială
rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea
penală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să înceapă imediat urmărirea penală. În acest caz
ofiţerului de urmărire penală i se interzice să tărăgăneze începerea urmăririi penale, fiind
imperativ necesar, să emită ordonanţa de începere a urmăririi penale chiar la faţa locului, să
efectueze de îndată acte de urmărire penală şi nu acte de constatare, să ordone direct expertize şi
nu constatări tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, să audieze martori, bănuiţi, etc., excluzând
faza de primire a explicaţiilor, sau a altor acte de constatare.
202. După întocmirea ordonanţei de începere a urmăririi penale sau la revenirea ofiţerului
de urmărire penală de la faţa locului, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să
desemneze, prin rezoluţia sa aplicată pe ordonanţa respectivă, ofiţerul de urmărire penală care va
efectua urmărirea penală.
203. Începând urmărirea penală ofiţerul de urmărire penală, în dependenţă de situaţia de
fapt şi versiunile înaintate, este obligat în mod urgent să efectueze acţiunile de urmărire penală
iniţiale care nu suferă amânare şi cele ulterioare, respectiv să organizeze efectuarea măsurilor
speciale de investigaţii ce se impun în scopul cercetării sub toate aspectele, completă şi obiectivă
a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului. În caz de necesitate solicită concursul
conducătorului organului de urmărire penală, după caz, şi a procurorului întru formarea grupului
de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală a altor
angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv.
204. Responsabilitatea pentru realizarea rolului activ al organului de urmărire penală
efectuarea urmăririi penale în conformitate cu legislaţia procesuală penală şi prezentele
instrucţiuni o poartă ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, conducătorul grupului de urmărire
penală.
205. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală, separat pentru fiecare
cauză penală aflată în procedura subalternilor, este obligat să exercite în permanenţă controlul
asupra realizării rolului activ al ofiţerului de urmărire penală, asupra efectuării la timp a
acţiunilor procedurale, să asigure cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a tuturor
circumstanţelor cauzei.
206. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală este obligat să intervină în
limitele competenţei sale şi, după caz, să solicite concursul procurorului întru formarea grupului

32
de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală a altor
angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv.

Secţiunea 6
Organizarea executării dispoziţiilor organului de urmărire penală
207. Ofiţerul de urmărire penală în cauzele penale şi materialele din procedură este în
drept să dea organelor de poliţie (organelor de constatare) dispoziţii cu privire la reţinere,
aducere forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la efectuarea
acţiunilor de urmărire penală în scopul stabilirii circumstanţelor, ce au importanţă pentru cauză.
208. Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală pot fi adresate organelor de
constatare atât până la începerea urmăririi penală, cât şi pe parcursul acesteia. Neîndeplinirea
cerinţelor sau dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui atrag
răspunderea stabilită de legislaţie.
209. Dispoziţiile adresate organelor de constatare cu privire la efectuarea acţiunilor de
urmărire şi măsurilor speciale de investigaţie, neprevăzute în planurile de cercetare a cauzelor
penale, se expediază conducătorilor subdiviziunilor IGP, în scris fiind înregistrate în cancelarie.
Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală trebuie să rezulte din obiectul
cauzei, să fie expuse corect şi în ordine logică şi să nu oblige executorul la efectuarea acţiunilor
care nu ţin de competenţa acestuia sau ilegale.
210. Acţiunile de urmărire penală, măsurile speciale de investigaţii şi alte acţiuni ce
urmează a fi executate de organele de poliţie trebuie formulate corect în dispoziţie, după caz, cu
expunerea informaţiilor şi anexarea documentelor necesare pentru executare.
În cazul în care ofiţerul de urmărire penală solicită organului de poliţie să audieze un
martor, acesta este obligat să indice în dispoziţie întrebările asupra cărora urmează să fie audiat
martorul.
211. Responsabilitatea pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor şi cerinţelor
înaintate o poartă ofiţerul de urmărire penală. Totodată, dacă caracterul dispoziţiei şi indicaţiei
pare a fi ilegal, executorul este obligat să ceară confirmarea acesteia de către şeful organului de
urmărire penală şi va fi executată doar după confirmarea scrisă de către acesta. Pentru executarea
unor dispoziţii sau indicaţii vădit ilegale responsabilitatea o poartă solidar cît iniţiatorul, atât şi
executorul fiind complici.
212. Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală se execută în mod activ,
imediat, pe cît mai curând posibil, dar nu mai târziu decât termenul indicat de ofiţerul de
urmărire penală sau conducătorul acestuia. Ofiţerul de urmărire penală va stabili termenul de
executare a dispoziţiei sale, pornind de la perioada minim necesară pentru îndeplinirea cerinţelor
înaintate, ţinând cont de volumul de lucru şi complexitate.
213. În cazul imposibilităţii executării integrale sau parţiale a dispoziţiilor sau altor
cerinţe ale ofiţerului de urmărire penală, conducătorul organului căruia au fost adresate, imediat
va informa în scris iniţiatorul cu indicarea motivelor respective.
214. Controlul asupra executării obiective, complete şi la timp a dispoziţiilor sau altor
cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală se pune în sarcina conducătorului organului de urmărire
penală şi a conducătorului organului, căruia s-a dispus executarea. Pentru asigurarea executării
integrale şi calitative a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală,
conducătorul organului căruia au fost adresate, va ţine evidenţa cuvenită a acestora într-un
registru special.
215. Materialele acumulate în baza dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală se
expediază organului de urmărire penală prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul
organului împuternicit de executare, care este obligat sa verifice calitatea actelor îndeplinite de
executori.
216. Răspunderea pentru efectuarea obiectivă, completă şi la timp a delegaţiilor şi
comisiilor rogatorii o poartă solidar executorul, cît şi conducătorul organului împuternicit să le
execute.
217. Întocmirea în scris a dispoziţiei de către ofiţerul de urmărire penală nu este
obligatorie în cazul în care acestea se dau membrilor grupului operativ şi de urmărire, dacă se

33
prevăd în planul acţiunilor de urmărire şi măsurilor speciale de investigaţii sau, dacă se dau
nemijlocit spre executare imediată în cadrul efectuării unor acţiuni de urmărire penală la
efectuarea cărora participă organul de constatare sau alţi factori de decizie cărora li se pune
sarcina executării.
218. În cazul neexecutării integrale sau parţiale a dispoziţiilor din vina executorului
acesteia, în cazul tergiversării sau încălcării legislaţiei pe parcursul executării dispoziţiei,
conducătorul organului de urmărire penală este obligat să anunţe în scris conducătorul organului
împuternicit şi să solicite efectuarea anchetei de serviciu în vederea stabilirii cauzelor
tergiversării sau încălcării legislaţiei la executarea dispoziţiilor, după caz, şi şeful ierarhic
superior.
Secţiunea 7
Prevenirea eschivării şi căutarea învinuiţilor
care s-au ascuns de organul de urmărire penală
219. Ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri referitoare la prevenirea ascunderii
bănuitului sau învinuitului de la urmărirea penală şi acţiuni de căutare a acestora în conformitate
legislaţia în domeniu şi ordinul MAI nr.014 din 30.07.2004.
220. Dacă bănuitul sau învinuitul nu s-a prezentat la citarea organului de urmărire penală
sau lipseşte de la domiciliu, ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri pentru stabilirea
cauzelor neprezentării acestuia.
În acest scop ofiţerul de urmărire penală, în condiţiile legii, audiază personal sau dispune
poliţiei audierea membrilor familiei, rudelor sau altor persoane, după caz, verifică posibilitatea
aflării acestuia la spital, plecării peste hotarelor ţării etc.
221. Până la soluţionarea chestiunii cu privire la alegerea măsurii preventive ofiţerul de
urmărire penală este obligat să execute personal sau să dispună serviciilor ce exercită activitate
specială de investigaţii să verifice dacă bănuitul sau învinuitul ar putea să continue activitatea
infracţională, să împiedice buna desfăşurare a procesului penal sau să se ascundă de organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată.
222. Subdiviziunea ce exercită activitate specială de investigaţii împuternicită de căutarea
învinuitului este obligată să dispună pornirea imediată a dosarului de căutare, executând astfel
ordonanţa sau dispoziţia respectivă, indiferent de faptul, dacă la ordonanţa de căutare a
învinuitului, au fost sau nu anexate toate documentele şi materiale necesare sau cele prevăzute de
actele normative în domeniu. În acest caz organul de investigaţii competent, concomitent cu
declanşarea dosarului şi căutării persoanei respective, urmează să solicite sau să acumuleze
personal materiale suplimentare, organul de urmărire penală fiind obligat să le prezinte cât mai
curând posibil.
223. Dacă procurorul a dispus investigaţiile în vederea căutării învinuitului, acesta este
anunţat în căutare pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, dacă în privinţa lui a fost
sau nu aplicată măsura preventivă.
224. Ofiţerul de urmărire penală, în ordinea prevăzută de actele normative în domeniu,
pregăteşte şi prezintă obligatoriu actele necesare pentru întocmirea dosarului personal al
reţinutului sau arestatului preventiv.
225. Concomitent cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei, ofiţerul de urmărire
penală va informa în scris administraţia locului de detenţie cu privire la apărătorul admis în
proces.
Secţiunea 8
Organizarea întrevederilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv
226. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure apărătorului admis în proces
întrevederi confidenţiale cu clientul său ori de câte ori se solicită, fără limitarea numărului şi
duratei acestora. De asemenea, ofiţerul de urmărire penală decide în conformitate cu legislaţia şi
asupra întrevederii rudelor cu bănuitul sau învinuitul reţinut sau arestat preventiv.
227. Administraţia locului de detenţie fără permisiunea scrisă a ofiţerului de urmărire
penală va interzice categoric accesul la persoanele reţinute sau arestate a altor persoane, inclusiv
a lucrătorilor organelor de constatare, chiar şi în scopul întreţinerii unor discuţii, interogări sau
altor acţiuni de urmărire, cu excepţia medicului şi apărătorului admis în proces. Pentru încălcarea

34
acestei interdicţii poartă răspundere inspectorul izolatorului de detenţie provizorie al
inspectoratului de poliţie respectiv.

Secţiunea 9
Schimbul de informaţii şi realizarea măsurilor speciale de investigaţii
228. Acumulând în cadrul activităţii speciale de investigaţii informaţii cu privire la
infracţiunea cercetată de către ofiţerul de urmărire penală sau referitoare la alte fapte
infracţionale ale bănuiţilor (învinuiţilor) figuranţi în cauza penală, serviciile de investigaţii ale
organelor de poliţie sunt obligate să comunice neîntârziat, în ordinea stabilită, ofiţerului de
urmărire penală datele ce prezintă interes pentru cercetarea obiectivă, multilaterală şi sub toate
aspectele a circumstanţelor cazului, după caz, să propună efectuarea unor acţiuni procedurale în
vederea stabilirii probelor şi verificarea procesuală a datelor obţinute în cadrul măsurilor speciale
de investigaţii.
229. Ofiţerul de urmărire penală şi ofiţerii de investigaţii asigură în comun verificarea
obiectivă şi realizarea informaţiei în procesul urmăririi penale şi poartă răspundere personală
pentru divulgarea surselor şi metodelor obţinerii ei.
230. Pentru asigurarea eficacităţii măsurilor speciale de investigaţie, ofiţerul de urmărire
penală va decide posibilitatea transmiterii ofiţerilor de investigaţii, la demersul în scris al
acestora, a anumitor informaţii din cauza penală, dacă aceasta nu va prejudicia buna desfăşurare
şi nu va aduce atingere secretului procesului, nu va încălca drepturile şi libertăţile persoanei. În
acest caz ofiţerii de investigaţii vor fi preîntâmpinaţi, în ordinea stabilită, despre răspunderea
pentru divulgarea datelor urmăririi penale sau secretelor personale.
231. Desecretizarea şi anexarea la cauza penală a materialelor activităţii speciale de
investigaţii se efectuează în conformitate cu actele normative în domeniu.

Secţiunea 10
Prevenirea şi curmarea infracţiunilor
232. Organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile necesare pentru
prevenirea şi curmarea infracţiunii.
233. Realizând prevederile legale în domeniul prevenirii şi curmării infracţiunilor
conducătorii şi ofiţerii organelor de urmărire penală:
- iau măsuri de prevenire şi curmare a infracţiunilor, în comun cu organele de poliţie,
aplicând cu promptitudine şi conform competenţelor toate mijloacele prevăzute de lege;
- elaborează şi efectuează, în comun cu organele poliţiei, măsuri complexe de prevenire şi
curmare a infracţiunilor, informează colectivele de muncă şi cetăţenii asupra respectării
legislaţiei penale şi referitor la măsurile de apărare împotriva infracţiunilor;
- stabilesc şi analizează, în comun cu organele poliţiei, cauzele şi condiţiile care au
contribuit la săvârşirea sau creşterea numărului unor categorii de infracţiuni, sesizează
conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor asupra primirii unor măsuri pentru
înlăturarea acestor cauze şi condiţii;
- sesizează organele de stat respective în privinţa încălcărilor legislaţiei în vigoare sau a
drepturilor şi libertăţilor omului depistate pe parcursul urmăririi penale;
- utilizează activ în lucrul de prevenire a infracţiunilor activitatea colectivelor de muncă,
organizaţiile obşteşti, gărzile populare, mijloacele mass-media etc.
234. În scopul înlăturării cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea
infracţiunii, ofiţerul de urmărire penală este obligat să stabilească fără întârziere aceste cauze şi
condiţii, ulterior, fără să aştepte finalizarea urmăririi penale, să întocmească în ordinea art. 217
Cod de procedură penală o sesizare pe care o va expedia spre executare organului sau persoanei
cu funcţii de răspundere competente.
Sesizarea va conţine indicaţii concrete şi efective în vederea lichidării cauzelor şi
condiţiilor ce au contribuit la comiterea infracţiunii, termenul de executare, care nu poate să
depăşească o lună, respectiv şi menţiunea despre responsabilitatea care poate să survină în caz de
neexecutare cu rea voinţă a sesizării.

35
 235. Concomitent cu expedierea sesizării executorului, o copie a acesteia se va expedia şi
şefului secţiei securitate publică ce activează în raza sediului organului sau persoanei
împuternicite de executare, în vederea organizării controlului îndeplinirii acesteia.
236. La primirea copiei sesizării, inspectorul de sector sau, după caz, altă persoană
împuternicită de controlul executării acesteia se va prezenta la persoana cu funcţie de răspundere
sau organul sesizat, pentru a purta discuţii asupra obligativităţii executării sesizării, ulterior la
expirarea termenului de executare va verifica cum instituţia sau persoana competentă a executat
indicaţiile din sesizare, informând despre aceasta în scris ofiţerul de urmărire penală competent.
237. În cazul în care executorul sesizării nu a executat integral şi în termenul stabilit
indicaţiile din sesizare, ofiţerul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală
sunt obligaţi să iniţieze procedura prevăzută de lege întru atragerea la răspundere a persoanei
care nu şi-a onorat obligaţia de a executa sesizarea.
238. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să solicite conducătorului organului de
constatare să efectueze anchete de serviciu în privinţa angajaţilor poliţiei, în special a
inspectorilor de sector, în cazul în care infracţiunile (omorul, vătămarea corporală gravă sau
medie, respectiv actele de huliganism etc.) s-au comis ca rezultat al unor relaţii ostile de lunga
durată, urmare a neînţelegerilor în familie, între vecini sau consăteni, respectiv şi în cazul în care
acestea s-au comis de persoane vulnerabile, anterior condamnate, cu un comportament predispus
de a comite infracţiuni etc.

CAPITOLUL X
Alte aspecte referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală

Secţiunea 1
Criteriile de apreciere a rezultatelor activităţii de urmărire penală
239. Performanţele organului de urmărire penală se apreciază în baza indicatorilor
stabiliţi de Legea cu privire la sistemul informaţional integral automatizat de evidenţă a
infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, respectiv şi în baza
altor indicatori stabiliţi de actele normative în domeniu, care demonstrează că urmărirea penală a
fost efectuată legal, complet, obiectiv şi sub toate aspectele.
240. Indicatorii care reflectă sub aspect negativ activitatea organelor de urmărire penală
sunt: tăinuirea informaţiilor sau sesizărilor cu privire la infracţiuni de la evidenţă, nedepistarea
infracţiunilor latente, examinarea superficială sau tergiversarea examinării sesizărilor cu privire
la infracţiuni, începerea cu întârziere a urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune
şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, fie înaintarea cu întârziere a
propunerii de neîncepere a urmăririi penale, în cazul în care sunt vădite circumstanţele care
exclud urmărirea penală, investigarea necalitativă şi tergiversarea urmăririi penale, restituirea
cauzelor pentru completarea urmăririi penale în legătură cu efectuarea superficială a acesteia,
autosesizarea neîntemeiată în vederea pornirii urmăririi penale, probată prin încetarea cauzelor
penale pe motive de reabilitare, reţinerea ilegală, repararea insuficientă a prejudiciului cauzat
prin săvârşirea infracţiunii, constatarea insuficientă a cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la
comiterea infracţiunii şi neîntreprinderea măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii,
încălcarea legilor, actelor normative, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor şi altor
participanţi la procesul penal etc.

Secţiunea 2
Aranjarea materialelor în dosarul penal,
asigurarea integrităţii documentelor procesuale
241. Ofiţerul de urmărire penală, în scopul facilitării lucrului, este obligat să păstreze şi
să aranjeze în dosar, în ordinea cronologică şi după compartimente actele procedurale şi alte
documente administrate în cadrul procesului, după cum urmează:
- borderoul documentelor aflate în cauza penală sau în unul din volumele acesteia;

36
 - ordonanţa de începere a urmăririi penale, ordonanţa de stabilire, demersurile şi
ordonanţele cu privire la prelungirea termenului urmăririi penale;
- sesizarea cu privire la infracţiune, actele de constatare care au servit temei pentru
începerea urmăririi penale;
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu anexele respective;
- cererea victimei de recunoaştere în calitate de parte vătămate sau parte civilă, dacă
solicită a fi recunoscută în această calitate, ordonanţele de recunoaştere în calitate de parte
vătămată şi parte civilă, procesele verbale de audiere a părţii vătămate sau părţii civile;
- procesele verbale de audiere a martorilor, a părţilor civilmente responsabile, după caz,
dovada de înmânare a citaţiilor, ordonanţa de aducere silită;
- procesul-verbal al confruntărilor, dacă acestea au avut loc;
- procesele-verbale privind verificarea declaraţiilor la faţa locului, reconstituirea faptei şi
de efectuare a experimentului;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la efectuarea
ridicărilor, percheziţiilor, sechestrarea corespondenţei, interceptarea şi înregistrarea
comunicărilor telefonice, sau altor convorbiri, la examinarea obiectelor şi documentelor,
recunoaşterea în calitate şi soluţiile cu privire la corpurile delicte, examinarea corporală,
prezentarea spre recunoaştere (pe viu, după fotografie), exhumarea cadavrului, şi după caz a altor
acţiuni procedurale;
- demersul cu privire la dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau medico-legale,
ordonanţa şi procesul-verbal cu privire ridicarea mostrelor, ordonanţa de dispunere a expertizei,
procesele-verbale de comunicare părţilor despre numirea expertizei, raportul de expertiză,
procesul-verbal de audiere a expertului, procesul-verbal de notificare a raportului de expertiză, a
declaraţiei expertului privind imposibilitatea prezentării concluziei. În acest compartiment
urmează să fie cusute şi documentele referitoare la internarea persoanei în instituţia medicală şi
alte acte care se referă la efectuarea expertizei;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la asigurarea
acţiunii civile, eventualei confiscări speciale;
- toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic pentru fiecare persoană şi alte
acte ce se referă la citarea, după caz, aducere silită, ordonanţa de recunoaştere în calitate de
bănuit, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aplicare a măsurii preventive, procesul-verbal
de comunicare a drepturilor bănuitului şi procesul verbal de audiere a acestuia, raportul cu
propunerea şi ordonanţa de punere sub învinuire, procesul-verbal de înmânare şi comunicare a
drepturilor învinuitului, procesul-verbal de audiere a acestuia, rapoartele, după caz, demersurile,
ordonanţele, încheierile, deciziile şi alte documente cu privire la aplicarea, prelungirea, încetarea,
înlocuirea, sau revocarea măsurilor preventive;
- interpelări şi alte tipuri de corespondenţă şi răspunsurile la aceasta, inclusiv informaţii şi
caracteristici ce se referă la părţile procesului;
- raportul cu propunerea de terminare a urmăririi penale.
242. În compartimentele menţionate pot fi cusute şi alte documente sau acte procedurale,
aferente acestora.
243. După finisarea urmăririi penale sau în caz de transmitere de la un organ la altul,
materialele cauzei penale vor fi cusute în dosare, filele cărora vor fi numerotate şi sigilate în
volume conform borderoului. Fiecare volum va conţine borderoul său şi nu mai mult de 250-300
file.
244. Toate documentele şi actele procedurale se întocmesc conform formularelor-tip.

37