ION

(de Liviu Rebreanu)

Roman interbelic, obiectiv, realist:

Romanul “Ion“ a fost considerat de critica literară capodoperă a lui Liviu Rebreanu.
Publicat în 1920, primul dintre romanele sale depășește tradiția sămănătoristă (țărănească) și
reflectă în mod realist universul rural transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.
Liviu Rebreanu afirma în “Mărturisiri“, că la baza acestui roman au stat 3 elemente
inspirate din realitate: autorul îl cunoaște pe Ion al Glanetașului, care îl impresionează prin
pasiunea cu care vorbește despre pământ; vede la marginea satului en țăran, care
îngenunchiază și sărută pământul; află despre o fată bogată cu zestre, care a fost sedusă de un
flăcău din sat și apoi pedepsită cu violență de tatăl ei. Din unirea acestor elemente Liviu
Rebreanu a creat prima dată “Rușinea“ și “Zestra“, iar apoi romanul “Ion“. Opera “Ion“ este un
roman, opera epică cu cele mai mai dimensiuni, care are un conflict complex, o acțiune
dezvoltată pe mai multe planuri narative, la care participă numeroase personaje și care oferă o
perspectivă amplă asupra realității.
Opera “Ion“ este un roman obiectiv rin specificul perspectivei narative. Ea este dindărăt,
naratorul este obiectiv, neimplicat în acțiune, este bomniscient și omniprezent și relatează la
persoana a III-a. De asemenea, întâmlările sunt prezentate în ordine cronologică, se înlănțuiesc
în mod logic ți cauzal.
Romanul se încadrează în curentul realist prin prezența personajelor tipice în situații
tipice, prin problematica socială, prin folosirea tehnicii detaliului semnificativ, prin obiectivitate
și prin crearea impresiei de veridicitate.
Tema romanului majoră este de natură socială, se prezzintă relațiile, modul de
organizare al universului rural, lupta pentru obținerea pământului și procesul de dezumanizare.
Această temă este îmbinată de altele, precum iubirea, familia și moartea, dar și destinul.
Romanul are caracter monografic prin prezentarea obiceiurilor specifice universului rural, legate
de evenimente majore, precum nunta, nașterea, botezul, înmomrmântarea, dar și de sărbători
religioase sau sociale, prezentarea unor elemente de folclor, etmografie, precum portul popular
sau dansul Someșan.
Romanul respectă concepția lui Rebreanu, că romanul trebuie să fie un “corp sferoid“,
de aceea scriitorul a fost considerat “arhitectul romanului românesc“. Romanul “Ion“ este
alcătuit din 2 părți: “Glasul pământului“ și “Glasul iubirii“, care reprezintă cele 2 mari pasiuni,
între care oscilează protagonistul. Romanul este structurat ân 13 capitole, număr simbolic
pentru destinul targic al personajului principal. Fiecare capitol poartă câte un titlu scurt, dar
sugestiv: “Începutul“, “Sfârșitul“, “Rușinea“, “Sărutarea“, “George“, “Nunta“.Elementul de
simetrie este imaginea drumului, pe care se intrpă în satul Pripas, și imaginea drumului, pe care
iese din sat la finalul romanului.