TIPURI DE TEXTE

Textul este o succesiune ordonată de cuvinte, propoziţii, fraze prin care ni se comunică idei.

TEXTUL LITERAR TEXTUL NONLITERAR

 are caracter ficţional – este o plăsmuire a
imaginaţiei autorului, care transfigurează realitatea,
o modelează, transformând-o într-un univers
imaginar propriu;
 în logica ficţiunii, textul literar nu poate fi
considerat nici adevărat, nici fals;
 nu are ca scop transmiterea de informaţii exacte
către cititor, ci provocarea fanteziei şi a emoţiei
acestuia, printr-o unitate deplină a conţinutului cu
forma (scop estetic);
 expresivitatea este o trăsătură fundamentală a
textului literar, în funcţie de sensibilitatea şi
imaginaţia autorului; este obţinută prin diferite
procedee artistice/ figuri de stil;
 vehiculează valori uman-generale prin diverse teme
şi motive literare (iubirea, adevărul, dreptatea,
sinceritatea, emoţia, nostalgia, creativitatea, jocul,
războiul, tradiţia, oraşul, natura etc.);
 pune în mişcare personaje – existenţe fictive
integrate în sistemul de interacţiuni al operei
literare;
 prezintă o mare varietate de forme: opere lirice,
epice, dramatice, aparţinând diverselor specii
literare.
 are caracter nonficţional – este bazat pe aspecte adevărate,
controlabile, concrete ale realităţii;
 are drept scop informarea cititorului (scop informativ), dar
şi transmiterea unor convingeri, încercarea de a-l determina
pe acesta să facă / să creadă un anumit lucru (scop
persuasiv);
 în general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii,
cum ar fi reclamele, mizează pe jocul de cuvinte, figuri de
stil, cuvinte polisemantice etc.;
 este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;
 se caracterizează prin obiectivitate, claritate, accesibilitate
relativă, în funcţie de domeniu;
 sunt prezente uneori clişee de limbaj (formule fixe folosite
în diverse acte oficiale, scrisori etc.);
 în textele ştiinţifice sunt prezenţi termeni specifici unui
anumit domeniu de cercetare;
 se referă la persoane reale, din punct de vedere individual,
comunitar, etnic, naţional etc.;
 prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, reţete,
prospecte de medicamente, instrucţiuni de montare /
utilizare a aparatelor, ghiduri turistice, reclame, articole
de ziar sau revistă, ştiri, interviuri, anunţuri de mică
publicitate, lucrări ştiinţifice etc.

După SCOPUL COMUNICĂRII, textele pot fi:

1. Textul narativ (literar şi nonliterar) – presupune o succesiune de evenimente desfăşurate în timp şi spaţiu.
- categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru că indică o cronologie a
evenimentelor;
- timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus.

2. Textul descriptiv (literar şi nonliterar) – evocă scene, persoane, obiecte, emoţii şi se concentrează asupra
detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de către autor.
- este un text în care sunt prezentate informaţii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii
etc.;
- descrierea poate apărea atât în texte literare (tabloul – descrierea unui peisaj, a unor scene din viaţa
socială, a unui interior sau a unui obiect etc.; portretul – descrierea fizică şi/ sau morală a unui personaj),
cât şi în texte nonliterare (ghiduri turistice, texte ştiinţifice, prezentarea unor produse etc.);
- categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemnează obiectul descrierii şi părţile
acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul în care sunt percepute proprietăţile obiectului descris;
adverbele care precizează coordonatele spaţiale ale obiectului descris sau ale perspectivei din care acesta
este descris;
- timpurile verbale folosite sunt: prezentul şi imperfectul;
- folosită în textele narative, descrierea are rolul unei pauze narative – timpul naraţiunii avansează, în
timp ce timpul acţiunii stă pe loc.

3. Textul informativ (nonliterar) – transmite cititorilor idei, modelează înţelegerea, oferă explicaţii în legătură
cu diverse obiecte, fenomene, situaţii, atitudini ale unor persoane, demonstrează cum se face un lucru, cum
funcţionează un aparat, cum se fac obiectele etc.
- are ca scop transmiterea unor informaţii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;
1
 - texte informative sunt considerate ştirile, articolele de ziare, textele ştiinţifice, textele de tip utilitar
(modul de folosire a unor aparate, reţete culinare, reclamele publicitare, anunţurile, buletinul meteo etc.);
- întrebările care ghidează lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informaţi?, Cum suntem
informaţi?; De ce? (în ce scop este transmisă informaţia)?;
- în textele informative, emiţătorul este o prezenţă discretă, estompată.

4. Textul argumentativ (nonliterar) – are ca scop convingerea cititorilor în legătură cu un anumit punct de
vedere, motiv pentru care scriitorul apelează la diverse strategii retorice.

Mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri

 verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
 adverbe/ locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative: probabil, posibil, desigur,
fără îndoială, cu siguranţă etc.;
 conectori exprimând cauzalitatea, consecuţia şi concluzia: pentru că, întrucât, încât, deci, prin urmare;
 elemente corelative care indică un raţionament de tipul cauză-efect: dacă…atunci; cu cât…cu atât;
 conectori de ierarhizare a argumentelor: în primul rând/ mai întâi, în al doilea rând etc., apoi, în concluzie/
aşadar, deoarece, de exemplu, precum se ştie (se cunoaşte);
 conectori ce indică gruparea argumentelor în jurul unei teme: în ceea ce priveşte, din punctul de vedere al…;
 conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel;
 conectori de introducere a unei comparaţii: la fel ca..., spre deosebire de ...;