Sunteți pe pagina 1din 3

Stilul bizantin

Începuturile acestui stil se găsesc in perioada dintre secolele IV-


V, in cadrulantichităţii târzii. Se dezvolta in trei etape: secolele IV-VI, VI-XII,
XII-XV.In prima perioada edificiile, in mare majoritate biserici, erau ridicate
pe un plan bazilical cu 3, 4 sau 5 nave, preluat de la vechea bazilica romana.
Ca o excepţie, BisericaSan Vitale din Ravenna, Italia, are un plan octogonal.
Cea mai reprezentativacaracteristica a stilului este utilizarea mozaicurilor
pentru decorarea interioara, fiindfaimoase cele de la catedrala Sf. Sofia din
Constantinopol (azi Istanbul) si SanVitaledin Ravenna.

Prin dimensiunile sale si impresia de spaţialitate din interior,


catedrala Sf. Sofiaeste o încercare a omului de a reprezenta imensitatea si
infinitatea cosmosului.In acelaşi secol VI încep sa fie construite biserici cu
plan de cruce greaca (bisericaSf. Ioan din Efes) cu 5 cupole, sau de octogon
înscris intr-un pătrat (San Vitale dinRavenna).In secolul IX se impune planul
de cruce greaca, se aduc modificări sistemului desusţinere a cupolei (acum
se sprijină direct pe ziduri, fiind eliminaţi contrafortii).Concomitent, apar
decoraţiile exterioare care ating apogeul dezvoltării in secolele X(arcade
oarbe, cărămidă colorata si ceramica smălţuită acoperă zidurile) si XV
(sculpturisi fresce)Cea de-a treia perioada a bizantinului (secolul XV) începe
cu dinastia Comnenilor. Celemai importante edificii sunt biserica
Pantokratonului, panteon pentru zece generaţii deîmpăraţi, Comneni si
Paleologi, si Chora (azi Kahrie Djami), cea mai eleganta biserica bizantina
dupa Sf. Sofia.

Bisericile de stil bizantin se caracterizează prin:


planul cruciform care reiesedin apariţia absidelor în pereţii laterali,
împărţirea în trei încăperi: pronaos, naos si altar,ultimele doua despărţire
între ele prin catapeteasmă, acoperişul în formă de bolta arcuită, prezenţa
unei cupole centrale ridicată deasupra naosului în care este pictat
HristosPantocratorul, contrastul evident dintre aspectul exterior simplu şi
sobru şi interiorul bogat ornamentat prin picturi sau mozaicuri. Sculptura
este foarte săracă, prezentă numaila ornamentarea ferestrelor, uşilor şi
coloanelor

Catedrala Sfânta Sofia


In cele ce urmează ne vom îndrepta atenţia către catedrala Sf.
Sofia, cel maicunoscut si mai reuşit monument bizantin. A fost construita in
secolul VI (inaugurata in537) din dorinţa împăratului Iustinian de a lasă lumii
un monument care sa rămână unic prin grandoare si sa-i poarte faima multe
secole după moartea sa. A fost proiectata decătre arhitectii Arthemios si
Isidoros. Ca o curiozitate, putem menţiona faptul ca, deşisituată intr-una din
cele mai active zone seismice din Europa, cutremurele nu i-au
afectatstructura de rezistenta. Unele teorii afirma ca aceasta s-ar datora atit
sistemului foarteingenios de sustinere a cupolei cit si faptului ca in mortarul
initial s-a adaugat si caramida pisata, ceea ce ar da o mare elasticitate
zidurilor.

Ca toate bisericile bizantine din secolele IV-IX, Sf. Sofia este


total lipsită deornamentaţii exterioare, splendoarea sa bazându-se pe
partea interioara.Intrarea in edificiu se face printr-o galerie închisă (nartex),
prin 9 porţi.

Poarta centrala era rezervata împaratului si suitei sale. Din


aceasta prima galerie, alte 5 porţi duc intr-un al doilea nartex din care, prin
alte 9 porţi, se ajunge in nava centrala, unimens patrulater cu laturile de 77,
respectiv 71,7, metri. Deasupra navei centrale se înalţăgigantica si totuşi
maiestuoasa cupola principala de căramidă de 33 de metri in diametru,la o
înălţime de 56 de metri fata de sol. Ea se sprijină pe doua cupole mici si
douasemicupole care distribuie greutatea pe patru contraforti imenşi.
Pentru iluminareainteriorului, in baza cupolei s-au aplicat 40 de ferestre.

In 1453 Constantinopolul este cucerit de turci care adaugă 4


minarete edificiului siacoperă mozaicurile cu un strat gros de tencuiala
datorita interdicţiei Coranului de a aveareprezentări vizuale in lăcaşurile de
rugăciune