Teoriile comportamentiste si situationale

 ,,Initierea structurii,, se refera la comportamentul conducerii ce are in

vedere:

- stabilirea sarcinilor si repartisarea lor -specificarea procedurilor de lucru

- programarea activitatilor

- clarificarea expectantelor membrilor echipei.

 ,,Consolidarea,, defineste comportamentul conducerii orientat sa-și

motiveze angajatii.

Conducerea isi motiveaSa angajatii pentru ca acestia sa urmareasca obiectivele organiSatiei

,in vederea mentinerii armoniei de grup si a satisfactiei acestora.

Membrii grupului de munca apreciaSa mai mult domensiunea ,,considerarii,, ;insa daca
nivelul conducerii este inalt ,accentul este pus mai mult pe initierea structurii.

Liderii evaluati bine la dimensiunea ,,considerare,, nu intampina fluctuatii de personal ,iar

satisfactia grupului este ridicata.

Folosirea strategiei ,,initiere de structura,, determina o productivitate mai mare si evaluari

bune din partea superiorilor.

Cercetatorii au constituit in urma studiului patru stiluri de conducere , in urma combinarii

celor doua dimensiuni:

- Considerare redusa cu initiere intensa de structura;

- Considerare intensa cu initiere slaba de structura;

- Considerare si initiativa de structura reduse;

- Considerare si initiativa de structura intense;

Au fost efectuate studii pe aceeasi tema la Universitatea Michigan. Acesti cercetatori au

clasificat liderii in doua categorii:

- Lideri care pun accent pe productie;

- Lideri care pun accent pe angajati;

Cercetatorii sustin faptul ca nu exista o combinare a celor doua orientari si ca un lider este
orientat intr-una din cele doua.

Liderii centrati pe producție [production task centered]

- stabilesc standard inalte;

 - organizeaza sarcini si indica metodele de lucru;

- monitorizeaza activitatea membrilor echipei;

Liderii centrati pe oameni [employee centered]

- incurajeaza angajatii sa participe la stabilirea obiectivelor si la alte decizii de grup ,astfel

consolideaza increderea si respectul reciproc.

Concluzia studiului a fost ca liderii centrati pe interactiunea cu membrii grupului au rezultate

mai bune.

Teorii situationale primare

Acestea au aparut pentru a evidentia situatia in care actioneaza individul si particularitațile

acesteia.

E.S. Bogardus este de parere ca este necesar sa interpretăm conducerea ca pe o funcție a

situației sociale. Se pune accent pe ideea că secretul conducerii se regasește în caracteristicile
grupului pe care îl conduce, în psihologia lor.

Conform lui Stogdill, caracteristicile, calitățile și aptitudinile sunt generate și solicitate de

situația în care el trebuie să conducă.

Conducătorul devine expresia grupului pe care îl conduce, a situației în care se găsește.

În urma analizei a 124 de lucrari au reieșit cinci factori asociați conducerii la care s-a adăugat
si factorul - situația.

1. Nivelul mental;

2. Statutul;

3. Aptitudinile;

4. Trebuințele și interesele membrilor grupului;

5. Obiectivele pe care le au de atins;

Teoria supunerii față de legea situației

Mary Parker Follet susține faptul ca se poate determina modalitatea în care se dau și se
execută ordinele.

Astfel ,se pot dentifica două situații extreme în activitatea de conducere: cea în care
ordinele sunt foarte stricte și cea în care ordinele lipsesc.

In aceste situații există efecte negative.

Teoria supunerii față de legea situației

 În prima situație conducătorul se implică prea mult și manifestă comportamente
constrângătoare în raport cu subordonații, în timp ce în situația a doua lipsește implicarea șefului în
direcționarea subordonaților, ceea ce determina nerealizarea sarcinilor.

Teoria supunerii față de legea situației

Mary Parker propune drept soluții: depersonalizarea ordinelor și supunerea față de legea
situației.

Conducătorul grupului si angajatul trebuie să ia în considerare condițiile impuse de situație și

să le accepte.