Sunteți pe pagina 1din 2

Politica monetara

avantaje si dezavantaje, instrumente, obiective

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acțiuni prin care autoritățile monetare


influențează asupra cantității de monedă în circulație, nivelul ratelor dobânzii, cursurile de
schimb valutar și alți indicatori economico-monetari în vederea realizării obiectivelor
generale ale politicii economice.
Teoria politicii monetare, precum și practica internațională, cunoaște următoarele
tipuri de obiective finale:
• creșterea economică durabilă
• ocuparea deplină a forței de muncă
• stabilitatea prețurilor
• stabilitatea ratelor dobânzii
• stabilitatea externă (stabilitatea cursurilor de schimb valutar și sustenabilitatea
balanței de plăți)
• stabilitatea sistemului financiar și alocarea optimă a fondurilor (resurselor) financiare
Trebuie precizat faptul ca o banca centrală nu poate să următească toate aceste
obiective concomitent.
Dupa 1990 cateva tari emergente au abandonat strategia de tintire a cursului de schimb
si au trecut la tintirea directa a inflatiei. Prima tara emergenta care a adoptat aceasta strategie
pentru politica monetara a fost Republica Ceha, urmata de Polonia si alte tari din Europa
Centrala si de Est.1
In Romania, Banca Centrala a adoptat ca strategie de politica monetara tintirea directa
a inflatiei in anul 2005 dupa finalizarea unui proces de pregatire prin care si-a definitivat
cadrului de analiză economică şi de decizie a politicii monetare specific acestui tip de
strategie.
Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform
reglementărilor în vigoare sunt: operaţiunile de piaţă monetară, facilităţile permanente
acordate instituţiilor de credit, rezervele minime obligatorii (RMO)
Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important
instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale,
având următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de
pe piaţa monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.
Facilităţile permanente oferite de BNR instituţiilor de credit au drept scop:
(i) absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi);
(ii) semnalizarea orientării generale a politicii monetare
(iii) stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară, prin
coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.
Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două facilităţi permanente
oferite de BNR:
facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la
banca centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă
constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca
centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în
mod normal, pragul ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.
1 - J. Jonas si F.S.Mishkin -Inflation Targeting in transition economies: experience and prospects
http://www.google.com/books?hl=ro&lr=&id=0dS-K-
b4BxgC&oi=fnd&pg=PR9&dq=advantage+of+targeting+inflation+&ots=M78ZlLqLW6&sig
=bpOn-QefMCZfAn5m6F1dbf0jfZ8#v=onepage&q=advantage%20of%20targeting
%20inflation&f=false - pag. 153
Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale
instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la BNR. Funcţiile
principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în
strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor
dobânzilor de pe piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a
tempera expansiunea creditului în valută. 2

Trebuie precizat ca in viziunea moderna, politicile monetare din majoritatea tarilor


includ doua obiective; de exemplu FED-ul are ca obiective de politica monetara minimizarea
somajului cat si stabilitatea preturilor dar cele mai multe banci centrale au un rol atat in
stabilitatea preturilor cat si in stabilitatea financiara sau macroeconomica.
Chiar Mugur Isarescu spunea: „Pe termen lung, stabilitatea preţurilor constituie
obiectivul fundamental adecvat al politicii monetare. Stabilitatea preţurilor este atât un scop în
sine, cât şi un mijloc pentru politica monetară, întrucât contribuie la realizarea unei creşteri
economice sustenabile şi la stabilitatea macroeconomică (Bernanke, 2006). Astfel,
promovarea stabilităţii preţurilor nu este numai singurul lucru pe care politica monetară îl
poate realiza în mod eficient, ci şi cel mai bun pe care îl poate face referitor la nivelul general
de bunăstare în plan social. Conform Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene,
„obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este menţinerea stabilităţii
preţurilor”3.

Exista cateva semne de intrebare in ceea ce priveste stabilitatea financiara.


In primul rand este foarte dificil de dat o definitie exacta a stabilitatii financiare.
O a doua intrebare este cum ar trebui sa actioneze politica monetara in cazul unor bule
speculativa sau a unei instabilitati financiare. Aici trebuie mentionat faptul ca este extrem de
dificil de determinat o bula speculativa in timp real. Este usor de spus ca in trecut „ s-au spart
bule speculativa” ce au stat la baza unor crize dar in timp real nu se stie ratele de schimb sunt
supraevaluate sau subevaluate sau sunt alte influente asupra lor.2

2 - BIS Papers NO 51 , „Perspectives on inflation targeting, financial stability and the global crisis”, martie
2010, pag 9
3- Mugur Isarescu, „Probleme ale politicii monetare într-o ţară emergentă. Cazul României” , Barcelona
2008 , lucrarea se gaseste pe www.bnr.ro