MUZEUL NAŢIONAL BRAN

SECȚIA DE ISTORIE „ REGINA MARIA”

LUCRARE

ŢESĂTURI FOLOSITE ÎN ORGANIZAREA

INTERIORULUI LOCUINŢEI

Luana - Marcela COJANU

BRAN

0
 2019

1. Ţesăturile tradiționale din zona Branului

Ţesăturile care altă dată împodobeau casele brănenilor, mai pot fi

găsite astăzi doar în încăperile Muzeului Etnografic, situat in mijlocul comunei
Bran la poalele castelului.

Textilele populare de casa reprezintă unul din cele mai importante

segmente ale artei populare. Cu rol utilitar, dar si decorativ, acestea erau
nelipsite din gospodăriile de la sat, dând culoare şi personalitate locuinței
țărănești.

Potrivit materiei prime din care sunt lucrate, distingem doua

categorii de ţesături:

a. ţesături din fibre animale (lână, păr de capră)

b. ţesături din fibre vegetale( cânepă, in , bumbac)

În zona Bran cea mai utilizată materie prima este lâna,

rezultată din practicarea creșterii oilor si totodată , cea mai potrivita condițiilor
de climă rece si umedă specifice acestui spaţiu etnocultural.

Adoptând o clasificare de tip funcţional, potrivit utilității avem:

a. ţesături de uz gospodăresc
b. ţesături folosite în organizarea interiorului locuinţei
c. ţesături ocazionale, folosite în desfășurarea unor ceremonii şi
obiceiuri.

1
 2. Prezentarea colecției

Ţesăturile folosite în organizarea interiorului locuinței

La organizarea interiorului locuinţei rurale tradiţionale participă

mobilierul şi ţesăturile, preponderenţa uneia sau alteia dintre cele doua categorii
de obiecte este determinată de tipul de locuință.

Astfel, in interiorul casei monocelulare sau al casei cu două încăperi,

preponderent este mobilierul, ţesăturile îndeplinind funcţia utilitară de apărare a
interiorului şi a membrilor familiei împotriva frigului.

Pe măsura evoluţiei locuinţei prin adăugarea a celei de a treia camere

(casa mare) creste şi funcţia decorativă a obiectelor componente. Ca urmare,
locul mobilierului ca element preponderent pentru organizarea locuinţei este
luat de ţesături.

Distingem trei categorii de ţesături în organizarea interiorului

locuinței:

a. ţesăturile pentru masă

b. ţesăturile de pat pentru acoperit şi învelit (străjacul, ţolul de pat,

sarica, si procoviţa)
c. ţesăturile de perete (scoarţa, ţolul,velinţa, covorul)
Faţa de masă

Faţa de masă propriu –zisă este introdusă în interiorul locuinţei brănene

începând din a doua jumătate a secolului XIX – lea, atunci când planului cu
două încăperi i se mai adăugase casa mare, cu mobilier tâmplăresc de influenţă
urbană, cu masa înaltă cu sertar .Aceasta era confecţionată din pânză de in şi
bumbac (urzeală de in şi băteală de bumbac), ţesută în patru iţe. La început
decorul era simplu, realizat prin învărgare din beteală cu vărgi înguste, paralele
pe tot câmpul ţesăturii, evoluează spre decorul in brazi şi spre decorul floral,

2
brodat în cruci si la fir încadrat de chenare, in care se resimt influenţele
ţesăturilor din aşezările urbane şi spre decorul cu fir metalic, ales cu speteaza.
Cromatica, la început simplă, în culoarea naturală a materialului folosit,
evoluează treptat spre una din culorile de baza alb sau negru, alături de tonuri de
roșu, negru, albastru.

E- 1694

Piesa este confecţionată din trei stani de pânză uniţi între ei cu acele de
fâşii înguste de pânză. Fiecare stan este brodat de jur împrejur chenar îngust cu
motivul “cârligul ciobanului” delimitat de triunghiuri. Înspre interior se afla un
brâu mai lat cu viţă de vie şi struguri, la fiecare colţ are vrejuri vegetale şi pe
mijloc patru vase cu flori stilizate alternând cu motive vegetale de mici

3
dimensiuni. Fâşiile de pânză ce unesc cei trei stani sunt brodate cu motive
vegetale stilizate ( motivele se formează din fond – pânză)

Ţesăturile de pat pentru acoperit şi învelit

Atât ca tehnici de ţesut cât si ca sistem de ornamentare, ţesăturile de pat

constituie categoria cea mai simplă de ţesături. Sunt lucrate din cânepă sau lână
şi sunt folosite ca aşternut, la acoperitul patului şi pentru învelit.

Cele mai simple piese prezintă un câmp monocrom în culoarea natural a

lânii alb sau negru (sârb). Un alt tip îl reprezintă piesele vărgate, în alternanţă
cromatică alb-negru (sârb) repetate ritmic pe întreaga suprafaţă a ţesăturii. Un
rol deosebit îl are ţesătura „încadrilată”( în pătrăţele), cu decor constând într-un
joc de linii obţinut prin încrucişarea din urzeala si băteală a firelor colorate
diferit.

Ţolul pentru acoperit şi învelit este realizat din lână ţigaie sau stogoşă,
ţesut in doua iţe şi compus din două foi de ţesătură încheiate cu acul.

Cel mai frecvent, ţolul de pat din interiorul locuinţei brănene reprezintă
un sistem de învărgare din ţesătură. Decorul este geometric, în vărgi din băteală
în alternanţă cromatică alb –negru, în culorile naturale a lânii. La început vărgile
sunt simple, treptat sunt încadrate de şiruri de zimţi. Câmpul ornamental
acoperă întreaga suprafaţă a ţesăturii.

Spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XX – lea, decorul în vărgi al

ţolului de pat în alternanţă cromatică alb - negru, amplasat în câmpul central,
este încadrat de un chenar cu motive florale stilizate, în culoarea neagră pe fond
alb. Vărgile, dispuse transversal, sunt încadrate de „zimţi”şi „bobiţe”, motive
decorative dispuse liniar.

4
 E- 2386

Piesa are formă dreptunghiulară, dintr-o singură foaie, sistemul de

ornamentare prin vărgare, vergi late încadrate de şire de motive geometrice,
dispuse transversal, acestea sunt în alternată cromatica alb - negru repetate la
intervale repetate într-un ritm constant A-B-A-B pe întreaga suprafaţă a
ţesăturii. Culorile sunt natural alb și negru(sârb).

Sarica (straiul) numită plocad în aşezările din zona Muşceleană, este

folosită ca acoperitoare pentru pat, cu rol preponderent decorativ, dar şi pentru
învelit în nopțile friguroase de iarnă. Sarica este ţesută din lână ţurcană, în două
iţe, îngroşată la dârstă, după care este scămoşată, adică firul este” tras” prin
trecerea ţesăturii, învârtită pe cozul dârstei. Printr-o grapă cu mărăcini

Decorul este simplu; un câmp uniform monocrom în culoarea lânii. În

satele Branului întâlnim în prima jumătate a secolului al XX-lea şi straie vopsite
Într-o singură culoare, roşu, sau portocaliu cu firul tras la dârstă. O formă mai
evoluată o constituie sarica policromă numită „strai” la Bran. Ţesut în două iţe
din fir gros îndrugat din lână ţurcană, îngroşat la dârstă, cu firul tras la grapă de
mărăcini, straiul are câmpul ornamental amplasat pe toată suprafaţa țesăturii,
cu decor geometrizant în vărgi, din ţesut, dispuse transversal în alternanţă
cromatică, repetate ritmic pe întreaga suprafaţă a ţesăturii. Frecvent este straiul
cu romburi concentrice, policrome, în tonuri de roşu, galben, mov, liliachiu, pe

5
fondul alb al ţesăturii. Mai rare sunt straiele cu decor încadrilat ( în pătrăţele)
rezultate din intersectarea firelor de urzelă şi bătaie, în alternanţa alb-negru
repetate ritmic A-B-A-B.

E- 1422 Piesa dreptunghiulară este ţesută în două iţe la război, urzeala

răsucită cu druga, bătaia îndrugată cu druga, îngroșată şi scămoşată la dârstă şi
vâltoare. Vărgile dispuse transversal, policrome, roşu, portocaliu, verde
alternând cu vergi albe. Tehnica de decorare” învărgătură” din bătaie. Câmpul
ornamental acoperă întreaga suprafaţă a ţesăturii.

Ţesături de perete

O altă categorie de ţesături utilizate la decorarea interiorului locuinţelor

din zona Bran - Muscel, si acelor dâmbovițene de pe Valea Ialomiţei o
constituie ţesăturile de perete.

Velinţa este o ţesătură mai evoluată care apare în satele Brănene din
satele Moroieni şi Pietroasa judeţul Dâmboviţa. În forma dreptunghiulară,

6
velinţa prezintă un decor geometrizant; bazat pe romburi concentrice, cu
conturul zimţat.

Velinţa evoluează în două direcţii; aceasta capătă o formă la care lăţimea

dreptunghiului se apropie de mărimea lungimii, iar structura ornamentală este
un câmp central, compus „în joc de fond continu”, încadrat de chenare preluate
din covorul oriental.

În centru sunt dispuse romburi concentrice de diferite mărimi, în timp ce

chenarele, dispuse pe cele patru laturi ale ţesăturii, prezintă motive geometrice
scheomorfe (furci și cârlige), alternând ritmic cu ornamente simbolice religioase
(prescuri). Culorile vegetale folosite iniţial sunt înlocuite de culorile de
„prăvălie” aprinse şi în tonuri de roşu, mov, galben, roz pe fondul verde la
chenar şi în tonuri de verde, galben, mov, roz pe fondul roşu al câmpului central
al ţesăturii.

Velinţa brăneană evoluează spre covor, la început cu decor geometric,

preponderent în romburi, in culoare maro, de unde şi denumirea de „marouri”
pe care o capătă în satele de jos ale Branului, iar in ultimele decenii cu decor
floral stilizat.

7
 E- 306. Piesa are forma dreptunghiulară este compusă din două foi cusute
pe mijloc, compoziţie ornamentală în joc, de fond continu,este limitată de
chenarele care sunt dispuse liniar, cu motive romboidale, ( romburi cu conturul
dinţat) altenând cu motive scheomorfe (sape), câmpul ornamental cu decor în
romburi concentrice cu conturul dinţat, dispuse liniar, tonuri de roşu, galben
verde, albastru, mov.

Ştergarele de perete

În vechime, textilele erau ţesute din cânepă mai rar din in, din a doua
jumătate a secolului al XIX –lea se introduce bumbacul, la început pentru decor
apoi pentru întreaga ţesătură.

La ornamentarea lor s-a folosit la început arnicul (bumbacul) alb roşu, şi

negru, iar pe la sfârşitul secolului al XIX_ lea s-a introdus lânica , un fir de
lână moale din comerţ, folosită mai cu seamă în Transilvania pentru alesul
ştergarelor. În sec XX apar mulineurile policrome cumpărate de la prăvălie.

În mod obişnuit ţesăturile din pânză sunt lucrate în două şi patru iţe.
Tehnicile de ornamentare sunt alesul și broderia. Cea mai veche tehnică este
alesul în război, în timp ce broderia pătrunde în arta populară din zona Branului
spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului XX.lea.

În satele din Bran, ştergarele erau aşezate în registrul median deasupra

icoanelor, legate în „fluture” sau în registrul superior , în jurul farfuriilor de pe
cuierul pictat.

8
 E- 212. Piesă dintr-o singură bucată dreptunghiulară, decorată cu motive
în vărgi dispuse pe întreaga suprafaţă a ţesăturii, transversal în diverse variante
cromatice, asociate cu motive florale din alesătură, decor concentrat la capetele
ţesăturii. Tehnica de decorare „învărgarea” este realizată din bătaie.

Piesele prezentate în lucrare, fac parte din patrimoniul Muzeului Național

Bran, Secția etnografică.

Bibliografie

1. Ioan PRAHOVEANU Aşezările brănene-potul popular şi Ţesăturile

tradiţionale, editura Universităţii Transilvania, 2008

2. Academia de ştiinţe sociale sociale si politice a Republicii Socialiste

Romania, Ţara Bârsei, editura Academiei Socialiste România
Bucureşti 1974

3. Fişe analitice de evidenţă, Muzeul Naţional Bran