Brian McNair, An Introduction to Political Communication (3rd edition), London: Routledge, 2003

5 funcţii ale media:

1. A informa cetățenii = supraveghere şi monitoring

2. Educa = a fixa sensul şi semnificația faptelor

3. Furniza platforme pentru discursul politic public = expresie a nemulțumirii = noțiunea

consensului democratic

4. Publicitarea instituţiilor guvernamentale şi politice = câine de pază al democraţiei = jurnalism

5. Canalizarea acţiunilor de advocacy a punctelor de vedere politice –susţinerea activă a unui

partid // dimensiunea persuasivă a media

David Boorstin, The Image: A Guide to Pseudo-Events in America, 1961

● Fabricarea consensului = forţă dominantă la nivelul societăţii

● Pseudo-eveniment = specularea cu privire la fapte = fapte nereale, evenimente create şi

imaginate, veşti sintetice

● 4 caracteristici: Nu sunt spontane, Planificate în principal (nu întotdeauna în mod exclusiv) în

scopul de a fi redate şi reproduse în media, Dezvoltă o relaţie ambiguă cu adevărul pentru a
evidenția realitatea unei situaţii, Au drept scop să devină profeţii autorealizate

● Articolul 11

Libertatea de exprimare și de informare

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților
publice și fără a ține seama de frontiere.

(2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.

(Carta Drepturilor Fundamentale A Uniunii Europene

Mass-media și rolul statului
(niveluri de analiză)

Tradiții constituționale - Libertatea de exprimare- înțelesuri diverse și eclectice

Condiționalități internaționale și europene

a. Un proces gradual, dar limitat, spre omogeneizarea standardelor (drepturi și libertăți -

jurisprudența CEDO)

b. b. Comisia europeană –Un agent unificator – și rolul condiționării preaderare în vederea definirii
de noi standarde de bune practice)

Reglementări interne:

1. Media watchdogs (Modele de consilii ale audiovizualului)

2. Posturile publice de televiziune și modele de finanțare

Dreptul la liberă exprimare

Constituționalizare, sfera de protecție și evoluții recente

• Libera exprimare-> promovarea guvernării democratice; Un drept limitat prin lege pentru a
putea proteja alte drepturi (test de proporționalitate)

• Dependent de cadrul legal și contextual politic; Libertatea de exprimare – protejată și prin

mijloace extra-constituționale (i.e. Franța, Belgia, Austria vs statele tranziționale Spania,
Portugalia, Grecia)

• Definiție și întindere (în cele mai multe constituții: libera informare, în altele – referința directă
la presă – Belgia sau definiții mai largi: Germania, Ungaria și Spania)

• Limitări: Nu sunt menționate(Franța, Belgia, Danemarca, Portugalia, Polonia, Ungaria, etc.) vs.
liste extinse. (Bulgaria, Croația, Grecia, Spania, Germania)

• Interdicția explicită a cenzurii

• Libertatea presei: fără trimiteri (Franța, Cehia, Danemarca, Statele Baltice), trimiteri clare și
extinse (Portugalia) sau prevederi fragmentare (structura de proprietate –Italia, Grecia, Ungaria
și Romania), licențe (Polonia, Slovacia, Romania, Croatia), pluralism mediatic (Spania, Polonia,
etc.)

• Punerea sub acuzare sau desființarea unor publicații Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Romania,
Bulgaria
 • Dreptul la replică Spania, Portugalia, Grecia, Slovacia și Croația

• Curțile constituționale: interpretări suplimentare și contradictorii

Spre o definiție comună? Condiționări transnaționale și internaționale

❖ Libera exprimare - drept constituțional sau drept al omului?

ARTICOLUL 10 Libertatea de exprimare

• 1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie
şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi
fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de
radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.

• 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor
formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate
democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială
sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei,
a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale
sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

(Convenţia europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale)

Jurisprudența CEDO (principalele constante):

1. Marja de apreciere națională este limitată de interesul unei democrații în a asigura și a

menține libertatea presei (Worm/1997);

2. Limitele criticii acceptabile sunt mai largi în cazul oamenilor politici decât în cazul unui
cetățean privat (Lingens 1986);

3. Statutul special acordat șefilor de stat nu este un privilegiu modern (Colombani et. Al.2002);

4. In cazuri de defăimare, distincția dintre judecăți cu privire la fapte și la valori trebuie făcută

5. Protejarea surselor jurnalistice este fundamentul presei libere - dar excepții sunt
acceptabile(Goodwin vs. UK 1996),
 6. Condamnarea penală a unui jurnalist este o sancțiune disproporționată (Dalban vs Romania)

Aceste principii sunt neuniform sau parțial preluate în tradițiile locale și din cauza numărului
mare de cazuri

Comisia Europeană Noi definiții

ale Libertății de exprimare
• Primul val: Lipsa stabilității și a transparenței în sectorul audiovizualului. Pluralismul media și
diversitatea opiniilor, o presă vie și activă

• Mijloacele pentru a atinge acest scop (Cehia 2002):” În ceea ce privește libertatea de exprimare,
puține progrese au fost înregistrate în a remedia lipsa de transparență și stabilitate în sectorul
televiziunii. Aceasta reprezintă o cauză de îngrijorare, dat fiind rolul important al televiziunii într-
o democrație modernă”

• Jurnaliștii trebuie să fie independenți de presiunile politice și alte forme de intimidare

(legile cu privire la insulta și calomnie)

• O piață mediatică liberalizată

• Garanții instituționale – compoziția consiliilor audiovizualului

• Resurse financiare suficiente

• Pluralismul programelor

• In unele cazuri: accesul la informație

Noi reconfigurări și noi standarde : definiții mai largi cu privire la media (critica pieții media

1. Jurnaliști independenți (legile cu privire la defăimare – parte a acquis-ului) ;

Reglementări cu privire la divulgarea surselor, nouă categorie de jurnaliști, rolul sindicatelor
media, etc.

(2) Garanții instituționale – numirea în consiliile audiovizualului dar și a postului public de

televiziune

(3) Resurse suficiente – structura de proprietate dar și publicitatea guvernamentală

 (4) Pluralismul programelor–în special în societățile divizate etnic

Mass media ca instituții: nivelul infra-constituțional

Serviciul Public de Radio şi televiziune – televiziunea si radio-ul de stat – care domină în mod direct şi
televiziunea şi radiourile comerciale, consecinţa inexorabilă a forţelor pieţii

PRINCIPII

Universalism = Televiziunea si radioul public trebuie să fie accesibile fiecărui cetăţean. Asigurarea
faptului că fiecare poate înţelege şi să urmărească programele propuse.

Diversitatea = Tipurilor de programe oferite, audiențele vizate şi subiectele discutate

Independența = libertatea de a difuza vs presiuni comerciale sau influenţe politice

Caracter distinct = inovativă, de a crea noi genuri şi de a atrage noi alte reţele de difuzare.

• Reglementarea conţinutului televiziunilor private: Germania 1991 Curtea Constituţională

(North Rhine-Westphalia) . Guvernul a creat o listă de valori care trebuie să fie onorate de
către difuzorii privaţi

Structură și autonomie

Organizarea posturilor publice

De diferenţiat – structura administrativă între două niveluri de management : activităţile de zi cu zi pe

de o parte, şi politicile generale pe termen lung, pe de altă parte

Consiliul administraţie este de obicei responsabil pentru politicile generale (aprobă bugetul şi politicile
difuzorului public şi îşi numeşte personalul executiv al acestora-directorii).

Directorul executiv este responsabil pentru managementul zilnic atunci când este vorba despre
resursele umane şi materiale sau deciziile legate de programe.

Responsabilitatea
Scopul este transparentizarea relaţiei dintre difuzorii publici şi guvern şi descurajarea oricărei încercări a
guvernului de a interveni. În teorie postul public trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului, nu în
faţa executivului şi să elaboreze rapoarte la intervale regulate, în general anual.

Multe ţări au deasemenea un organism responsabil pentru reglarea şi supravegherea activităţilor de

difuzare. Acestea au un mandat acordat de către legislativ pentru a conduce şi a supraveghea toate
componentele difuzării şi sistemului de telecomunicaţii, acest organism poate să fie un alt buffer între
guvern şi difuzorul public.

Responsabilitate și autonomie
Modele de consilii ale audiovizualului:

Model inclusiv: Germania. Comisia cuprinde 41 de membri Femeile trebuie să fie în mod corect
reprezentate. 11 membrii sunt aleși de către parlament; 18 membrii sunt selecționați dintre ONG-uri
(Protestanți, catolici, evrei, membri ai sindicatelor, angajaţi ai statului, angajatori, muncitori necalificaţi
şi fermieri, profesioniști, membrii administrației orașelor şi regiunilor, persoane active în opere de
binefacere, atleţi, etc.); 11 membrii selecționați din domeniile publicisticii, culturii, artei şi ştiinţelor

Model mixt: Croatia 25 membri: 3 membri (Parlamentul, PM, Președintele) + reprezentanți Academia
Croată de Ştiinţe şi Arte, Asociaţia Universităţilor, Societatea Centrală Culturală şi de Publicare Croată,
Institutul de Emigrație Croată, Uniunea Scriitorilor Croați, Asociația Jurnaliștilor Croaţi, Comitetul
Olimpic Croat, minoritățile naţionale croate, etc.

Model politizat : Romania - 11 membri/6 ani (2 – Președintele; 3 Camera deputaților; 3 Senat; 3 –

Guvern)

Independenţa: Dimensiunea finanţării

Existenţa unei legături puternice între nivelurile de finanţare şi abilitatea de a menţine o audienţă
suficientă, de a menţine influenţa asupra pieţii.

Care este finanţarea ideală ?:

(a) Multianuală = oamenii politici să nu poată interveni;

(b) Suficientă pentru a conduce la îndeplinirea activităților multiple pe care difuzorul public trebuie să
le îndeplinească;

(c) Permite anumite mecanisme care să verifice responsabilitatea în cheltuirea banilor.

Sursele standard de finanţare: taxa de licenţă, fonduri de la bugetul de stat, publicitate şi contribuţii
voluntare ale contribuabililor (donaţii –caritate, sau spectatori-ascultători )

● Dependența de veniturile rezultate din publicitate => poate genera un conflict de interese care
împiedică postul să realizeze vocaţia de serviciu public;
● Donaţii => nu generează o finanţare suficientă pentru a susţine un post mare;

● Finanţare directă specificată în bugetul anual tendinţă de descreştere, depinde de veniturile

colectate la bugetul de stat, diminuarea finanţării, mai ales în anii 80 a condus la descreşterea
calităţii programelor;

● Taxe-licenţe, variază de la ţară la ţară, cele mai mici dezavantaje.