Sunteți pe pagina 1din 4

GARGANTUA ȘI PANTAGUEL

Francois Rabelais
Francios Rabelais ,scriitor și medic francez ,s-a născut în jurul anului 1494 în Turena
,Franța .Despre copilăria și adolescență lui nu se se spun prea multe lucruri.A studiat
greacă și latian ,științele ,dreptul și literele .În anul 1530 renunta la călugărie și începe
studiul medicinei la Universitatea din Montpellier ,pentru că ina anul 1532 să fie numit
medic în Lyon .
Cu ajutorul cunoscintelor sale de greacă traduce în franceză ”Aforismele” lui
Hipocrat .Sub pseudonimul ALCOFRYBAS NASIER (anagramă lui Francois Rabelais )scrie
prima să opera ”Pantagruel”(1532) și un almanah amuzant”La Pantagruelin
Prognostication ”.Cu puțîn înainte să scrie ”Marile și nepretuitele cronici ale enormului
uriaș Gargantua” .
Ideea de a scriie o astfel de opera i-a venit lui Rabelais la citirea unei cărțîi de largă
popularitate, cu prilejul târgului anual care încă din sec.XV-lea făcea faima orașului
Lyon.Cartea se intitula „Marile și nepretuitele cronici ale enormului uriaș Gargantua ” și
titlui mai continuă încă de două ori ,cu explicațîi promițătoare care aduceau reclamă
bâlciului .Autorului i-au rămas în schimb necunoscute izvoarele.
Nepretuitele cronici povesteau aventurile unei familii de uriași creată prin
farmecele vrăjitorului Merlin,cunoscut în literatură medievală de imaginație .Prin acest
personaj se da o continuitate a romanelor cavalereșți de secol XII.Eroul creat de
Merlin ,uriașul Gargantua ,lupta în Anglia împotriva dușmanilor regelui Arthur .Iar după
o viat lungă de două veacuri ,Gargantua este dus cu ajutorul magiei zânelor Morgana și
Meluzina ,într-o feerică Utopie .Această poveste de înalta fantezie se pretinde eroică ,dar
urmărește și efecte comice .Autorul le obținea prin insistență asupra dimensiunilor
uriașului care ingitea cantități uluitoare de alimente și bea în proporția acestora .Un alt
izvor de comic erau precizările numerice ,de parcă autorul ar fi fost de față și ar fi notat
totul ,ar fi văzut de pildă ,că pentru pieptarul lui Gargantua s-au folosit „șapte sute
treizeci coti de mătase albă ,iar pentru echileti o mie cinci sute nouă piei și jumătate ,de
câine ”.
Rebelais văzând succesul acestei cartulii inveselitoate ,priin faptul că se vându-se 
în două luni mai multr exemplare decât se pate debita Biblia în nouă ani ,s-a gândit să-i
dea o urmare .În povestea populară ,Gargantua era fiul unui alt uriaș Grandgusier(Gatlej-
mare);ce-ar fi dacă ar înșiră pe același ton aventurile unui fiu a lui Gargantua ?L-ar numi
Pantagruel ,nume familiar cititorilor din popor ,fiindcă așa îl chema pe un diavol din
Mister ,niște piese de teatru care aveau că motiv central viață și patimile lui Iisus
.Pantagruel era un deavol șugubăț care insuflă setea bețivilor .În această opera Rebelais
sporește aventurile cu motive luate din adaptările și remanierile italiene ale romanelor
cavalereșți franceze și  organizează totul după tiparul tradițional:nașterea minunată a
eroului,copilăria și învățăturile lui ,șirul de aventuri ale tinerețîi și bătrânețîi ,cu fapte de
vitejie ,una mai extraordinară decât cealaltă .
Zis și făcut în câteva luni continuarea era gata,apărând la Lyon ,în editura lui
Claude Nourry,al sfârșitul anului 1532 ,sub titlul de (”Preainfricosata viață a marelui
Gargantua ...”) ale Preavestitului Pantagruel ,Rege al Dispozițiilor ,Fecior al Marelui Uriaș
Gargantua ;autor Alcofribas Nasier,anagramă lui Rebelais.
Francois Rebelais a murit la 9 aprilie 1553 ,iar la nouă ani după moarte să ,apare o
edite parțială a celei de-a cince cărți ,a aventurilor lui Pantagruel „L Île Sonnante ”(”Insula
sunătoare ”)
De citit CUVÂNTUL ÎNAINTE AL SCRIITORULUI(p.105-107)
 
Așa cum se începe a se poveșți în vol.1 al cărțîi despre vechimea și spiță lui
Gargantua ,și în vol 2 se păstrează aceeași tematică ,și anume „despre vechimea și spiță
lui Pantagruel „ reprezentând cap.1 .În acest capitol ni-se prezintă neamul uriașilor din
care se trage Pantagruel .Primul dintre aceșți uriași fiind HALBROD ira din acest uriaș vor
lua naștere alți uriași până ce ajungem la cei cunoscuți de noi,și anume GRANDGOUSIER
tatăl lui GARGANTUA care la rândul sau fiind tatăl lui PANTAGRUEL.Iar pentru a va face
să cradeti că au existat uriași( urmează citatul ......p.112 „Va-ntrebați cum e cu
puțînță ....”).citire din carte
În cap.2 se vorbește despre nașterea lui PANTAGRUEL .Soția lui GARGANTUA
,BADEBEC fica regelui Amaurotilor din Utopia (trară imaginară ).Deci BEDEBEC naște un
fecior frumos ,dar care îi va aduce sfârșitul.Pantagruel se naște când lume era cuprinsă
de o seceta grozavă ,animalele mureu de sete iar oamenii ne mai având de unde să bea
apă ,își potoleau setea cu aghiasmă de prin biserici.Datorită faptului că acest copil s-a
născut în asemenea împrejurări Gargantua i-a pus numele Pantagruel ,adică „pantă-
„( gr.totul ),iar „gruel „ pe limba agarenilor (însetare),acestea arătând că Pantagruel va fii
mai mare peste însetați .În această poveste regina îl naște ptin pântece ci nu prin ureche
așa cum a fost născut Gargantua .Dar asta nu este tot înainte să iasă pruncul ,din
pântecele mamei vor ieșîi măgari care vor trage după iei alți măgari ,după vor ieși 9
dromaderi și 7 cămile urmate de căruțe cu praz,usturoi și arbagic .după tote aceste
bogațîi urmează bebelușul păros că un urs .Masele vazandul și spunând că va face
lucruri mari la viață lui .
Capitolul 3 vorbește despre doliul și întristarea lui gargantua la moartea soției
lui .Nașterea pruncului l-a zăpăcit pe Gargantua deoarece nu știa ce să mai facă să o
plângă pe nevasta lui sau să se bucure de fiul sau .(paragraf p.115 „Și așa vorbe rostind
,plângea ,iaca plângea că o vacă ,dar pe dată aducându-și aminte de Pantagruel
,prindea să radă că un vițel”).Acesta că să nu se îmbolnăvească de necaz chiamă
moașele să le spună să meargă ele la înmormântare și el să rămână să legene copilul.
În capitolul 4 se prezintă copilăria lui Pantagruel ,care era un copil nemaipomenit
acesta „la un singur supt sugea laptele de la 4600 de vaci .Într-o zi ,tocmai când era
la pranzisor ,când sugea adică la una din doicile lui(o vacă mare și blajină ),îl apucă
,așa,dintr-o dată un necaz mare și-ncepu să o mănânce pe doică de-a
binelea.” Slujitorii văzând că nu se poate astâmpără l au legat cu lanțuri de cărucior că
să nu mai facă năzbâtii deoarece într-una din zile la palat vine un urs care face tumbe
dar Pantagruel jucându-se așa de mult cu el îl mănâncă ,ori cât de țări sr fii fost acele
lanturii chiar aduse și de la draci ,Pantagruel reușește  oricum s-a scape de ele .
Capitolul 5 este despre isprăvile din junețe ale nobilului Pantagruel .Deoarece
venind vremea că Pantagruel să învețe carte tatăl sau îl trimite să-și lumineze mintea la
Poitiers acolo unde își pune amprenta prin creare unui „loc „ de relaxare pentru studenți
dar nu stă mult nici acolo și pleacă  pentru a cunoaște și universități din Franța .merge în
Montpellier că să învețe medicină ,dar după consideră că este o treaba urâtă și tristă
,poposind mai târziu la Bourger unde a studiată vreme îndelungată dreptul ,dar pentru
el cărțile de drept erau frumoase la exterior dar „balegă„ la interior,astfel plecând și de la
această facultate și merge în Orleans unde constată că un student care nu avea treaba
cu dreptul este licențiat în drept.Că urmare Pantagruel nascocins deviza .
„Ține-o minge în nadrag
Și în mâna un bătac
Aibi o lege în dovleac
Și-u dans vesel în călcai
Și legist ieși prima –ntâi”.
Capitolul 6 este despre cum s-a întâlnit Pantagruel cu un student din Limoges și
cum pocea zisul student limba franțuzească .Pantagrue se întâlnește ,cu se plimbă el pe
drumurile Parisului cu un student dar care atunci când era întrebat ceva răspunde abia
folosind cuvinte latineșți ,ba franțuzeșți făcând-se neînțeles de cei care-l ascultau.Văzând
că-și bate jos de limba latină îl chelfanii puțîn ,încât studentul imeiat vorbii pe limba
natală ,fără cuvinte pompoase .
Capitolul 7 este despre cum a venit Pantagruel la Paris ,după ce a învățat o bună
bucată la Orleans ,Pantagruel se hotarastesa meargă la Paris ,dar înainte să meargă
acesta la Paris se auzea prin acele locuri că era un clopot uriaș îngropat în pământ ,pe
care nimeni nu a putut să-l scoată .Iar pentru acest lucru îl  scoate Pantagruel din
pământ cu cu degetul mic ,stârnind bucuria cetățenilor care l-au rugat să zangane
pentru a ascultă sunetul ,zanganidul așa Pantagruel provoacă că tot vinul din butoaie să
se acrească .După această fapta bună acesta ajunge în Paris ,unde toată lumea se
minunează și se sperie în același timp deoarece cetățenii cunoșteau năzbâtiile lui
Gargantua care furase clopotele catedralei Notre –Dame ,pentru a le pune la gâtul iepei
sale .Acolo Pantagruel vizitează toate bibliotecile și descoperă cărți de mare
valoare:Teleguță mântuirii,Mitocania popistocilor ,Dârdâiala golanilor,Tocană
cuvioșilor ,Cimpoiul duhovnicilor,Ceaunul viețîi politiceșți etc .
În capitolul 8 ,Pantagruel primește o scrisoare de la părintele sau ,Gargantua ,în
care tatăl sau îl sfatiueste să învețe științele exacte ,să învețe tot ce se pote învață ,în
urmă acestei scrisori Pantaguel se pune cu burtă pe carte ,și-i umblă știință prin cap că
focul prin vreascuri ,atât de ageră și ascuțită i-se făcu mintea .
Capitolul 9 prezintă cum l-a descoperit Pantagruel într-o bună zi pe PANURGE ,pe
care l-a iubit toată viață .Într-o bună zi cum se plimbă Pantagruel împreună cu tavarasii
lui vorbind despre filozofie ,vede un bărbat tânăr și frumos care avea hainele
zdrențuite .Pantagruel consideră că este un om deștept deoarece crede că-i plăcea să-și
vâre nasul peste tot ,toate acestea l-au făcut să aibă  hainele jerpelite.Foarte curios
Pantagruel îl întreabă de unde este dar străinul vorbește în germană ,astfel nu putea fi
înțeles de Pantagruel,și tot vorbește el în mai multe limbi dar nu era înțeles ce ceilalți ,la
un moment dat EPISTEMON  tovarășul lui Pantagruel   avea impresia că un hoț.Panurge
prin toate limbile rostite în nr de 12 dorea să le spună străinilor că crea ceva de mâncare
deoarece este înfometat de la atâtea isprăvi prin care a trecut ,și ar fi bucuros să le
povestească dacă ar primi ceva de mâncare .În cele din urmă Panurge vorbește în
franceză și este înțeles de Pantagruel și este poftit îndată la masă ,urmând că a două zi
să le povestească pățaniile prin care a trecut și povestea să de viață.
În capitolul 10 se vorbește despre cum a scăpat Panurge din robia turcească .După
ce își pune burtă la cale ,Panurge începe să le poveteasca cum a fost pus el pe proțap ,la
foc de turci și cum la un momendat când un turc nu a fost atent și Panurge a apucat cu
gură un bat care arde și l-a a aruncat lângă pantalonii turcului, care au luat foc ,atunci
speriat el țipă în gură mare ,pe limb lui „foc” și cum strigă el apare stăpânul care vede că
tot din jură luat foc considerându-și bucătarul vinovat.Atunci de nervi îl scoase pe
Panurge din proțap și-l pune pe bucătar ceea ce-i aduce moarte .Văzând stăpânul că
toată agoniseala lui a luat foc chiamă toți draci să-l ia cu ei în iad.Panurge se sperie și se
roagă lui Dumnezeu să nu se întâmple asta ,deoarece se spune că dracilor le place
slănină prăjită, iar cum era el acoperit de slănină ,era numai bun pentru draci.Panurge îi
spuse turcului că dac chiar vrea să moară îl poate ajută el dar să-i dea ceva bani.Așa se și
întâmplă turcul îi da niște galbeni și Panurge îl pune pe proțap și-l las acolo la foc .El
fuging cât mai repede deorece totul împrejur ardea .Dar când să iasă din oraș da de
niște câini care simt miros de slănină se apropie de el pentru al mânca ,dar el că să
scape cu viață își deslipeste slănină și o acrunca câinilor, astfel reușind să scape de
ei . (ieșire din iad și scăparea de Cerber).