Sunteți pe pagina 1din 25

Tema

“Diferența între manager și leadership”

1
Argument
Lucrarea cu tema: “Diferența între manager și leadership” este structurata pe trei capitole dupa cum
urmeaza:
Capitolul I cuprinde abordări teoretice privind noțiuniile de management-manager și lider,
definirea managementului, consideratii de ordin istoric. Managementul a apărut, s-a dezvoltat și
perfecționat cu referire direct la economie, dar treptat s-a impus în toate domeniile activitații umane
politică, îmvățământ, știință,cultură etc. De altfel, dimensiunea performanțelor în economie depinde
de calitatea conducerii, atât în unitațile econo mice , cât și celelalte domenii.
Concepții cu privire la definirea managementului
Managementul constituie un sistem de concepte și metode prin care se realizează
conducerea unei entități micro sau macro: econimică, cultural-științifică ,politică și socială, în
vederea atingerii unor performanțe ridicate și durabile.
Stiluri de conducere, tipuri de manageri, managerii dețin rolul principal în demensionarea
performanțelor unității conduse, fie ea țară, fie înteprindere de orice fel , instituție social , de
învățământ, de cultură. Acest rol trebuie corelat cu importanța deosebită pe care o are decizia în
întregul sistem managerial și, de fapt, în orice activitate umană.
Capacitatea managerială a conducătorilor reprezintă o competență multidisciplinară,
profesia de manager presupunând unset de capacități, cunoștiințe, tehnici, care le depășesc pe cele
specializate de plecare și care visează depinderea de organizare a activității, forța și priceperea de a
stabili fluxuri imformaționale modern, de a valorifica superior resursele umane și materiale prin
decizii corecte.
Profesia de manager presupune un angajament professional și vocational și, ca atare , este
necesară crearea unui imagini socio-culturale, precum și a unei statul social al acestuia, care să
prezinte “ancora social “ a profesiei.
Capitolul II Raportul Manager-Leaderi, prezinta o explicatie amanuntita intre conceptual de
Manager versus Leaderi.
Leaderii sunt manageri sau orice alte personae cu o o capacitate deosebită de a conduce
colective cât mai lungi, inclusive popoare, care își motivează puternic subalternii și îi canalizează în
vederea atingerii anumit scop; ei sunt oameni care au harul de a influența destinul cât mai multor
persoane.

2
Leaderii sunt cei care conduc un popor, o comunitate, un partid, o organizație, o mare
înteprindere, prin valoroase trăsături umane, cum ar fi: talentul deosebit de a reunii, de a-i face să
acționeze împreună pentru un scop comun, de a se simți împliniți prin obținerea unor performanțe
remarcabile. Leaderii nu sunt întotdeauna manageri, ci pot fi pur și simplu primii în branșa lor.
Capitolul III intitulat Managerii si Liderii de top ai lumii, cuprinde studii de caz legate de
oamani de afaceri celebrii ai lumi, succesul cunoscut in lumea afacerilor si tehnici de atingere a
sucesului precum si calitatile si competentele ale acestora.
Cand vorbim despre lideri, uitam ca vorbim in primul rand despre oameni. Nu despre roboti,
nu despre supra-oameni. Nu despre sefi, directori, manageri si antreprenori care detin functii si
putere, ci despre fiinte umane autentice. Cu lumini si umbre. Cu inaltari si caderi deopotriva. Se
poate vorbi despre un profil psihologic al actualilor liderilor . De ce avem atat de putini lideri? Ce ii
diferentiaza de omologii lor din alte tari si ce ii uneste? Cei mai de top lideri sunt :Indra
Krishanamurthy Nooyi, Jhon Calvin Maxwell.
Putem vorbi despre dezechilibre emotionale pe care acestia le dezvolta in urma stilului de
viata mult prea alert, stresant, departe de valorile spirituale ale umanitatii profunde?
Liderul ideal stie sa scoata la lumina tot ce e mai bun din echipa lui.
In primul rand, un lider ar trebui sa aiba puterea de a-i capacita pe cei din jurul lui. Este
abilitatea apreciata de majoritatea covarsitoare (99,7%) , fie ei antreprenori sau manageri, femei sau
barbati. Si pentru a completa portretul liderului ideal in viziunea antreprenorilor si managerilor din
întreaga lume, acesta ar mai trebui sa fie capabil sa ia decizii (98,9% dintre respondenti), sa aiba o
gandire strategica (98,1%), sa fie deschis la schimbare (96,4%) si sa nu ii lipseasca energia si
entuziasmul (93,4%).
Liderii sunt persoane nascute cu aceste calități, calități pe care un manager nu le dobandeste,
acesta doar le invata prin cursuri , cologvii si prin experienta dobândită in acest domeniu .
O frecventa tema in organizatii 1este aceea a diferentelor care exista intre manageri si leaderi
in privinta comportamentului lor. Situatia ideala este cea in care managerul unei organizatii
(posesorul functiei, al autoritatii deontice) este recunoscut de grup si ca leader al organizatiei
(autoritate epistemica).

1
. J.L.Massie, Managementul internațional, Editura Independența Economică, 1999. P 35
3
Capitolul I
Abordări teoretice privind noțiuniile de management-manager și lider
1.1. Definirea managementului
Consideratii de ordin istoric
Preocupările pentru a asigura un caracter rational activităților umane au existat din trecutul
îndepărtat, dar managementul ca știință a conducerii începe să se cristalizeze abia in secolul al
XIX-lea . Într-adeăr , o analiza atentă a evolutiei economice , mai ales din ultimii circa 150 de ani,
evidențiază rolul de factor important al progresului exercitat în economie de conducerea științifică a
acesteia.
Apariția managementului ca știință a conducerii a fost istoricește legată de o serie de
fenomene , cum ar fi despărțirea parțială a gestionării capitalului de propietatea asupra acestuia și in
context, creșterea rolului specialiștilor în conducerea activității economice : conducerea si
centralizarea producției , progresul științico-tehnic ce se desfăsoară înntr-un ritm alert , extinderea
speciașizării și cooperării în producție , atât pe plan panțional, cât și internațional.
Managementul a apărut, s-a dezvoltat și perfecționat cu referire direct la economie , dar
treptat s-a impus în toate domeniile activitații umane politică, îmvățământ, știință, cultură etc. De
altfel, dimensiunea performanțelor în economie depinde de calitatea conducerii, atât în unitațile
economice, cât și celelalte domenii.
Managementul constituie unul dintre cei mai semnificativi factori care condiționează
dimensiunile performanțelor obținute de înteprinderi, de catre alte instituții , precum și de
economiile naționale, de țările lumii.
Subliniind importanța managementului, trebuie să avem în vedere că acestea nu este
singurul factor care imfluențează aceste performanțe, el situându-se în universul unor condiții
socio-politice, tehnice și economice numeroase și foarte complexe, care diferă de la un grup de țări
la altul, de la o țară la alta și chiar de la o firmă la alta.
Printre fondatorii managementului ca știință și, mai ales, ca practicăa, menționam:
 Frederick W.Taylor(18560-1915) ar putea fi considerat părintele managementului
științific( “Scientific management”), taylorismul fiind prima încercare complete de aplicare a științei
în conducerea înteprinderii. Contribuința lui Taylor a constat în sintetizarea și aplicarea unor idei
referitoare la metode și instrumente practice de conducere, care au fost folosite in primul rând
înteprinderile industrial din S.U.A F.W.Taylor și-a început activitatea ca ucenic , a continuat ca
mecanic și a ajuns la gradul de inginer șef la firma “Midvale Steel”.

4
F.W.Taylor a considerat că metodele științifice sunt factorul prioritar în dimensiunea
performanțelor , experiența având doarnrol de al doilea factor.
- Principiile lui F.W.Taylor cu privire la managementul științific:
Studiirea științifică a fiecarei sarcini de lucru si găsirea celei mai bune metode de îndeplinire a
acesteia.
- Alegerea atentă a executanților și pregătirea acestora în vederea folosirii metodelor
științifice alese.
- Cooperarea deplina cu muncitorii pentru a se asigura că folosesc corect metoda de lucru .
- Împărțirea activităților și responsabilitaților, astfel încât managerii să răspundă de
planificarea metodelor de lucru , iar muncitorii de executarea lor întocmai .
- Studiul timpilor de lucru și al mișcărilor, legarea salariilor de îndeplinirea și depășirea
normei zilnice de lucru .
- Trecerea de la sistemul liniar de organizare la colective specializate care aveau să devină
“departmente fucționale” și cărora li se atribuiau competențe decizionale.
Fără îndoială că știindcă managementul a evaluat timp de un secol, dar principalii tayloriste
rămân în marea măsură valabili. Henry Fayol (1841-1925) a avut, de asemenea, un rol
importantdezvoltarea managementul. În lucrarea “Administrației generală și industrială” , el a
definit categoriile de procese din ănteprindere și diferitele funcții ale conducerii. Teoria în domeniul
managementului a fost dezvoltată de numerosi specialiști , ca : Peter D.J. Brigham, Philip Kotler ,
L.Gulick , J.Walter Elliot, L.Urwick, J.Massie, Eugene F.Brigham, W.Jack Duncan etc.

1.2. Concepții cu privire la definirea managementului


În literatura mondială, bogată în ceea ce privește managementul, se întâlnesc numeroase
definiții, dintre care prezentăm cîteva:
Definiții:
Alexandru Puiu
“ Managementul 2constituie un sistem de concepte și metode prin care se realizează conducerea
unei entități micro sau macro: econimică, cultural-științifică , politică și socială, în vederea atingerii
unor performanțe ridicate și durabile.”
Dintre lucrariile autorului, care a introdus și consolidst cunoștiințele de management în
sistemul universitar, menționam:

2
Lloyd L.Bayrs, Management, Editura Independență Economică, Pitești 2001, p22
5
- Conducerea si tehnica comertului exterior, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976.
- Managementul în comerțul internțional, Editura Didactică și Pedagogică, București.
- Managemtul în afacerile economice internționale, Editura Independența Economică, 1992 și
1997.
Definiții:
Peter Drucker
„ Managementul este echivalent cu persoanele de conducere.”
„Managementul direcșionează activitatea celorlalți și își realizează activitatea determinandu-
i pe ceilalți să și-o realizeze pe a lor .”
Jean Gerbier
“ Managementul reprezintă realizarea prin alții a obiectivelor propus, managerii folosind
eforturile altor oamenii
Joseph Massie
„Managementul reprezintă arta conducerilor de a realiza unele lucrări folosind eforturile
altor oameni .”
Kosonosuka Matsushita
„Managementul este arta de amobiliza și de a canaliza întreaga inteligență a tuturor în
serviciul scopului urmarit de înteprindere. „
Leslie W. Rue„
Definiții
Iulian Ceaușu
„Managementul reprezintă ansamblul intervențiilor, metodelor și tehnicilor de programare,
organizare, alocare devresurse, controlși activare prin care se asigură realizarea obiectivelor
propuse.”
Dan Anghel Constantinescu
„Managementul reprezintă procesul de planificare, organizare, coordonare, antrenare și
control al utilizării resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite .”
Ovidiu Niculescu și Ion Verboncu
„Managementul firmei reprezintă studierea proceselor și relațiilor..., în vederea descoperirii
legităților și principiilor care le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și
modalități de conducere, de natură să asigure obținerea și creșterea competivității.”

6
În definirea managementului trebuie să avem în vedere următoarele componente esențiale:
 Stabilireacorectă a obiectivelor
 Selectarea metodelor și a instrumentelor științifice de realizare a acestora
 Urmărirea cu regurozitate a boținerii unor performanțe ridicate și durabile
 Definirea managementului ca știință a conducerii cu aplicarea generalizată oferă peincipii și
metode generale, fiind necesară o particularizare pe domenii de activitate .

1.3. Stiluri de conducere, tipuri de manageri

Capacitatea managerială
Managerii dețin rolul principal în demensionarea performanțelor unității conduse, fie ea
țară, fie înteprindere de orice fel, instituție social, de învățământ, de cultură. Acest rol trebuie corelat
cu importanța deosebită pe care o are decizia în întregul sistem managerial și, de fapt, în orice
activitate umană. Relația dintre manager și sistemul în care activează este complexă, pe de o parte,
managerul fiind acela care are contribuția esențială în creearea sistemului iar, pe de altă parte ,
eficiența activității conducătorului depinzând ăn mare măsură de calitatea sistemului în care
acționează.
Capacitatea managerială a conducătorilor reprezintă o competență multidisciplinară,
profesia de manager presupunând unset de capacități, cunoștiințe, tehnici, care le depășesc pe cele
specializate de plecare și care visează depinderea de organizare a activității, forța și priceperea de a
stabili fluxuri imformaționale modern, de a valorifica superior resursele umane și materiale prin
decizii corecte.
Profesia de manager presupune un angajament professional și vocational și, ca atare, este
necesară crearea unui imagini socio-culturale, precum și a unei statul social al acestuia, care să
prezinte “ancora social 3“ a profesiei.
Capacitatea managerială vizează managerii de diferite niveluri și se bazează pe cultura și pe
competența managerială organizațională și națională. Capacitatea managerială ideală presupune pe
lângă și națională. Capacitatea managerială ideală presupune pe lângă depinderile și bilitățile
manageriale propriu-zise, înglobarea mai multor cunoștințe specializate:
economice, juridice, tehnice. Acest ideal este dificil de atins astfel că, deregulă, pentru rezolvarea
diferitelor probleme specializate, se apelează la specialiști.

3
Barbier, Managementul Organization-Gestion, Paris, Dunod, 1965,p.7.
7
Totuși, cu cât un manager este un bun cunoscător al domeniuluinpe care îl conduce, cu atât
va putea înțelege mai bine ansamblul activității și va putea coopera cu persoane pregatite din diferite
domenii, va atinge performanțe înalte.
În formarea managerilor trebuie să pornească de la complexitatea activității manageriale,
care așa cum s-a arătat, presupune un sistem complex de cunoștințe, metode, tehnici, deprinderi și
aptitudini care să se constituie într-o profesiune de sine stătătoare, managerul valoros fiind, de
regulă, un conducător profesionist. Normal este că la această profesie de manager să nu se ajungă în
mod automat, în virtutea faptului că este patron, ci pentru faptul că dovedește calități și capacități
reale de conducător , că a ajuns la studiul de profesionalizare a activității de condecere.
În condiții complexe ale economiei și în general, ale societății contemporane, sunt necesari
managerii profesioniști care să aplice metode, științifice , de conducere și să știe în orice moment
cum să se adapteze schimbărilor.
Capacitatea managerială a conducătorilor presupune un set de abilități specializate,
preferate pe un complex de caracteristici:
 Valori: valoarea lucruriilor bine făcute, a constituirii unei activități eficiente centrarea pe
performanța, asumarea riscului, corectitudinea față de legi fată de partener;
 Capacități: capacitatea de a organiza o activitate, de a motiva colaboratorii, de a coordona și
de a controla procesul în fiecare moment , de a crea o imagine exterioară pozitivă de
înceredere;
 Cunoștințe economice, juridice, tehnice, deprinderi practice de acțiune:
depistareaoportunităților, planificarea și evaluarea activității.
Situarea managerului într-o mai largă de intercondiționări nu trebuie să aduă la ideea că
exigențele față de acestea sunt egale cu cele față desubordonați .În cadrul răspundereași
consecințele cele mai semnificative pentru înteprinere.
În literatură de specialitate și, mai ales, în mediul socio-economic, se întâlnește frecvent opinia
corespunzătoare căreia, spre deosebire de profesiile specializate- unde învățarea se face în principal
în facultăți, practica întegrind pregătirea teoretică în formarea mangerului rolul prioritar l-ar avea
experiența. Chiar dacă experiența are de regulă un rol imprtant în formarea conducătorilor, practica
mondială și cea națională oferă numeroase exemple de manageri tineri și forțe tinere care au obținut
rezultate strălucite. Totodată, selecția managerului trebuie făcută atât pe baza de cunoștințe, de
vocație și dacăla acestea se adaugă și o experiență , acestea este cu atât mai bine.

8
Acestă problemă are implicații considerabile in privința modalităților de formare ma
managerilor Astfel, în ceea ce privește contribuția invățămîntului la formarea managerilor, există o
dilemă : dacă este oportună organizarea învațământului universitar și care poate fi aleasă la o
tinerețe fragedă sau trebuie să se recurgă numai la perfecționare postuniversitară pentru persoanele
care, după o anumită experiență de lucru în organizații, dovedesc aptitudini, capacități, vocație
manageriale.
Pornind de la analiza experienței naționale și internaționale , considerăm că sunt necesare
următoarele:
- Cunoștințe de management să fie introduse sau extinse la nivelul învățământului universitar ,
și chiar în cel liceal;
- Realizarea unei pregătiri postuniversitare să fie axată pe formarea unor manageri
profesioniști și, totodată, specializați pe diferite domenii.
Evident, cursurile specializate pentru cei care au deja o experiență organizațională pot avea
avantajul că permite selectarea celor care au capacități (vocație) confirmate și o experiență de
specialist într-un domeniu sau altul.
În schimb, facultățile, pe lângă faptul că pot pregăti manageri tineri, dar valoroși , creează acea
stare culturală managerială generală fără de care și cei mai mai capabili manageri nu obțin decât
întâmplător performațe foarte înalte .
Concluzie
Managerii au rolul hotărâtor în ceea ce privește dimensiunea performațelor obținute de către
unitatea condusă. Nu întâmplător un autor de prestigiu ca Peter Drucker consideră că
„ managementul este echivalent cu persoanele de conducere”. Într-un fel, și în înțelepciunea
populară românească găsim această idee sub forma dictonului „ omul sfințeste locul.”

9
Capitolul II Raportul Manager-Leaderi
2.1. Manager versus Leaderi
Leaderii sunt manageri sau orice alte personae cu o o capacitate deosebită de a conduce
colective cât mai lungi, inclusive popoare, care își motivează puternic subalternii și îi canalizează în
vederea atingerii anumit scop; ei sunt oameni care au harul de a influența destinul cât mai multor
persoane.
Leaderii4 sunt cei care conduc un popor , o comunitate , un partid , o organizație, o mare
înteprindere , prin valoroase trăsături umane, cum ar fi: talentul deosebit de a reunii, de a-i face să
acționeze împreună pentru un scop comun, de a se simți împliniți prin obținerea unor performanțe
remarcabile. Leaderii nu sunt întotdeauna manageri, ci pot fi pur și simplu primii în branșa lor.
“ Un leader se naște sau se formează “. Aceasta este o întrebare al cărui răspuns cu adevărat
important este faptul că aceste alernative nu sunt mutual exclusive. Pentru a deveni leader se cer
calități , înăscute , dar acestea trebuie să fie cultivate și dezvoltate. Conducerea este o artă care cere
existența unor deprinderi speciale și a unor tehnici complexe, fiind deci și o știință.
În continuare vom reprezenta câteva caracteristici ale unui manager-leader, comparativ cu cele ale
unui manager( să spunem obijnuit), care nu atrage calitățile ce îndreptățesc matributul de leader.

Comparație între manageri-leaderi și


Manageri care au vocație de leaderi
Manager-Leader Manager

 Alege, crează convinge și produce  Primește atingerea obiectivelor


evenimente, entuziasm, încredere; prin intermediul altor oamenii;
 Este în căutare de adepți, creează  Se bazează pe control;
grupuri și culturi organizaționale;
 Are o viziune de lungă durată, iși Poartă responsabilități:
asumă riscurile, trăiește în prezent, dar este Pentru acșiunile subordonaților, pentru
preocupat de viitor . formarea unei echipe, pentru asigurarea
unei colaborări eficiente

4
A. Mackenzie , Harward Business Review, Lederschip nov-.dec 1969,p.25
10
B. Crearea unei agende
 Are viziune asupra viitorului,  Planificarea bugetelor, stabilind
stabilește strategi schimbărilor comform în detaliu progrsmul și alocând resursele
viziunii sale. necesare;
 Privește lucrările în contextul  Privește lucrurile rezumate la
întregului sistem . nivelul unei celule.

C. Sistemul relațiilor interumane


 Mobilizează oamenii ăn vederea  Organizează și angajează personalul
creării echipelor și coalițiilor; pentru crearea structurilor necesare în
 Aduna oamenii, oferindu-le un țel , vederea îndeplinirii celor planificate.
uitându-le pasiunile, sțârnindu-le  Încurajează comprtiția, organizează
emoțiile, ajută și susține. oamenii comform regulilor, servindu-
se de autoritatea sa.

D.Executația
 Motivează și inpiră efortul oamenilor  Monitorizează resursele,indentifică
de a depăși barierele politice, abaterile, replanifică activitatea ;
birocratice, de resurselor;  Este pregătit să accepte
 Caută noi responsabilități . responsabilități.

E. Rezultatul
 Produce schimbare, de multe ori o  Produce ordine are o anumită
manieră dramatică, se angrează în predictibilitate , are potențialul de a da
mari competiții internaționale, în considerență unor rezultate- cheie.
condițiile fluctuației accentuate a
pieței.

2.2. Stiluri de conducere, tipuri de manageri.

11
Rolul conducătorului este deosebit de complex, dacă ținem seama și faptul că situații diferite
necesită conducători cu caracteristici specific, devenind evidentă existența unei tipologii
manageriale.

2.3. Stiluri de conducere

Stilul de conducere reprezintă un anumit mod de exercitare a funcțiilor de manager,


caracterizat printr-un ansamblu de aptitudini și metode de lucru adoptate, prin trăsături specifice ale
realitățiilor su subalternii, precum și cu mediul extern.
Precizarea unui anumit stil de conducere, rolul esențial îl are sistemul de relații interumane
și, ca atare, în sens larg , stilul de conducere poate fi definit ca fel de a lucra cu oamenii.
Stilul managerial reflectă tipul de manager în ceea ce aceasta are esențial în activitatea sa pe
termen mediu și lung , dar , temporar și în condiții speciale, el poate să adopte un stil de conducere
care nu-i este specific. De exemplu, un manager de tip participativ poate să abordeze un stil autoritar
față de anumiți subordonați, care nu-și realizează sarcinile în mod repetat.
Concluzie
Subordunații percep stilul managerial al șefilor ca fiind acela care le caracterizează activitate
pe termen lung, indiferent de abateriile întâmplătoare de la conduita obijnuită. Chiar dacă un
conducător își schimbă pe termen mediu sau lung stilul de conducere , percepția asupra lui rămâne
definitiv sau pentru mult timp ceea ce pe care oamenii și-au însușit-o privind stilul managerial
anterior.

Capitolul III Tipuri de manageri în funcție de stilul de conducere

12
3.1. Prezentare tipuri de manageri

Folosind drept criteriu de clasificare stilul de conducere, conjugat cu raportul dintre talentul
dintre talentul nativ și competența formativă , dobandite prin studiul și experiență, distingem
următoarele tipuri de manageri:
“Managerul conducător se distinge printr-un talent nativ deosebit, printr-o mare capacitate
de luare a deciziilor, este penetrat în relațiile cu oamenii, respectat, atât la nivel superioare, cât și
inferioare; se bucură de un înalt prestigiu și de o mare autoritate.”
Concluzie. Managerul de top, despre care se presupune că este” născut” , „nu făcut”,
„managerul conducător „ este de preferat în toate cazurile mai ales în situații deosebite, datorită
competenței , capacității de a reuni oameni și de a-i determina să se implice în acțiuni dificile.
În lipsa unui control adecvat , a unui sistem democratic guvernat de legi clare , acestea
poate deveni dictator.
„Managerul constructor” se caracterizeză prin echilibru între calitățile native și cele
formative , prevalând totuși ultimele , este meticulos în tot ceea ce întreprinde, fiind preocupat de
fundamentare deciziei fără fisuri, evită riscurile și preferă stabilitatea față de schimbare.
Concluzie.“ Managerul constructor“ este de preferat în conduții de normalitate, în situația în care
înteprinderea are rezultate bune. Acest tip de manager reprezintă riscul să devină conservator, fiind
depășit , la un moment dat, de cerințele dinamice ale vieții contemporane.
“Managerul distrucător” este climat spre distrugerea structurilor existente, fiind de preferat
pentru a înlătura structure învechite, ce nu mai corespund condițiilor noi apărute în viața economico-
sicială. Pentru a nu produce dezechilibre în activitatea unității conduse este necesar să fie sprijin de
consilier competenți, care acționează într-un sistem de legi ferme și constructive.
Concluzie. “Managerul distrugător”-necesar în condiții de criză, când se impune schimbări
importante – comport riscul aventurismului , al distrugii de dragul distrugerii, risc care poate fi
prevenit cu ajutorul unei echipe competente de consiglieri.
“Managerul inovator” este acel conducător ce se situează în avangardaprofesiei sale datorită
înclinației deosebite progresului științific- ethnic, ale vieții, socio-economice.
Concluzie.“ Managerul inovator” corespunde pe deplin cerințelor dinamice ale progresului
tehnico-științifiic, priorittea formă pe agenda lui manaerială fiind invenția și inovația . se recomandă
să nu neglijeze dimensiunea econimică și cea socială a inovării.
Folosind aceeași criteriu, stilul de conducere, în literatura de specialitate există și alte
clasificări alete clasificări ale tipurilor de manageri:
13
Conducătorii autocrați sau energici, au mare capacitate de a lua decizii, dar practică un management
tehnicist, autocrați sunt fideli principiului “ Eu sunt plătit să gândesc; tu ești plătit să muncești”.
Concluzie. Stilul managerial autocratic este necesar în activități deosebite cum sunt cele
militare dar și în cazul unor structuri eterogene a slarităților în care au competență sau motivație
redusă de a munci dețin o pondere importantă riscul unor dezordini fiind mare. De un stil de
conducere autoctitică s-ar putea să fie nevoie și atunci când angajații trebuie să urmeze proceduri de
o importanță ritică. De regulă, managerii se privează de participarea creativă a subalternilor la
progresul înteprinderii:
Conducătorii democrați consider ei și angajașii lor formează o ecipă, tind să fructifice cât
mai multe ideile , opiniile și punctul de vedere ale subordonaților lor. Deviza lor ar putea fi:
“Suntem plăti și să gândim ca un grup unitar.”
Concluzie. Conducătorii democrați sunt adepți convinși ai managementului participative,
angajații având un rol însemnat în fundamentarea strategiei manageriale. Majoritatea oameniilor
prefer să lucreze pentru manageri democrați. Limitele acestui stil de conducere reprezintă în fapt că
necesită un timp mai îndelungat pentru rezolvarea de afirmare a unității conduse.
Conducătorii neutri se limitează la asigurarea direcțiilor și orientarilor generale de principiu,
lăsând angajaților o libertate mare de acțiune .Un manager neutru ar spune:”Poți face treabă asta
cum dorești, atâta timp cât îndeplinești obiectivul stabilit”.
Concluzie. Conducătorii adepți ai stilului de conducere neutru, fără implicare directă, pot să
funcționeze bine dacă în unitatea condusă predomină persoanele înalt calificate , aito-motivate, de
foarte bună-credință. Menționăm că distanța între” înteprindere-mamă” și diferite finale ale acesteia
îi poate determina pe manageri să fie „conducători neutri.”Nesesizarea la timp a slăbirii disciplinei
în muncă transformă „stilul conducerii neutre „ într-un factor distructiv, care poate să aducă chiar la
faliment.
Conducătorii situaționali au flexibilitatea ieșită din comun, își adaptează comportamentul la
combinația de factori care imfluențează situația cureantă . Acest stil reprezintă de fapt mai mult un
proces de adaptare rapidă, cu multă ușurință a stilurilor anterior emționate la situațiile nou ivite.

Concluzie. Sintagma de” conducător situational “ vIsează capacitatea mare de adaptabilitate la nile
situații a oricărui conducător.

Această adaptare rapidă la noua situație poate să fie benefică pentru unitatea condusă , dar
exagerarea procesului de adaptare pune în vidență lipsa de personalitate, ceea ce conduce la
sacrificarea strategiei în favoarea momentului conjuctural, afectând durabilitatea performanțelor.
14
Clasificarea tipurilor de manageri după stilul de conducere 5combinat cu gradul de competență într-o
abordare bidimensională:
- preocuparea pentru personal
- preocuparea pentru performanță
Managerul participativ-reformist – spirit innovator, creator;își asumă riscuri;
disponibilitate pentru comunicare și antrenare; strategii clare.
Managerul populist -acordă prioritate absolute rezolvarii pretențiilor salariale; tergiversează
disponibilizările de personal; nu stăpânește managementul strategic.
Managerul autoitar – are bogată experiență și personalitate solidă ; este correct, sever,
exigent; urmărește maximizarea profitului; neglijează problemele materiale ale salariaților.
Managerul reconciliator – adoptă strategii de supraviețuire de pe o zi pe alta ; are abilitate
în situațiile conflictuale; manifestă tendința spre manipulare sindicatelor.
Managerul incompetent – se caracterizează prin absența unei strategii viabile; lipsă
inițiativă, de curaj în asumarea unor riscuri; este ușor coruptibil.

3.2. Managerii si Liderii de top ai lumii


Exemple de lideri de top în lume: Indra Krishanamurthy Nooyi,
John Calvin Maxxwell.
3.3. Indra Krishnamurthy Nooyi
Indra Krishnamurthy Nooyi (născută la 28 octombrie 1955) este un director de afaceri
indian american și actualul președinte și director executiv al companiei PepsiCo, a doua companie
de produse alimentare și băuturi din lume, pe venituri nete . Ea sa clasat în mod consecvent printre
cele mai puternice femei 100 din lume. În 2014, ea a fost clasată pe locul 13 pe lista Forbes a celor
100 de femei cele mai puternice ale lumiiși a fost clasată pe locul 2 pe lista celor de la Fortune în
2015.În februarie 2018, Consiliul Internațional de Cricket a anunțat că, în iunie, Nooyi se va alătura
Consiliului Director al ICC ca prim director independent al acesteia.
Nooyi sa născut într-o familie de brahmini vorbind în Tamil în Madras (cunoscută acum sub
numele de Chennai), Tamil Nadu, India. Ea a fost educată la școala secundară superioară Angels
Indian Angels Indian.
A obținut diplome de licență în fizică, chimie și matematică de la Colegiul Christian Madras
din cadrul Universității din Madras în 1974 și un program postuniversitar (MBA) de la Institutul
5
A. Mackenzie , Harward Business Review, Lederschip nov-.dec 1969,p.27
15
Indian de Management din Calcutta în 1976. Începând din cariera sa în India, Nooyi a deținut funcții
de manager de produs la Johnson & Johnson și firma de textile Mettur Beardsell. A fost admisă la
Școala de Management din Yale în 1978 și a obținut o diplomă de master în managementul public și
privat. În timp ce la Yale, și-a terminat stagiul de vară cu Booz Allen Hamilton. Absolventă în 1980,
Nooyi sa alăturat grupului Boston Consulting Group (BCG), iar apoi a ocupat poziții de strategie la
Motorola și Asea Brown Boveri.
Nooyi sa alăturat echipei PepsiCo în 1994 și a fost numită CFO în 2001.
PepsiCo, Inc. este o companie americană multinatională pentru alimente, gustări și băuturi cu sediul
în Purchase, New York. PepsiCo are interese în producerea, comercializarea și distribuția de snack-
uri pe bază de cereale, băuturi și alte produse. PepsiCo a fost înființată în 1965, odată cu fuziunea
dintre Compania Pepsi-Cola și Frito-Lay, Inc. PepsiCo sa extins de atunci de la denumirea
produsului Pepsi la o gamă mai largă de mărci alimentare și băuturi, dintre care cea mai mare a
inclus achiziționarea produselor Tropicana în 1998 și compania Quaker Oats în 2001, care a adăugat
marca Gatorade în portofoliul său.
Începând cu data de 26 ianuarie 2012, 22 de mărci ale PepsiCo au generat vânzări cu
amănuntul de peste 1 miliard de dolari pe an, [2] iar produsele companiei au fost distribuite în mai
mult de 200 de țări, rezultând venituri nete anuale de 43,3 miliarde de dolari. Pe baza veniturilor
nete, PepsiCo este a doua cea mai mare afacere cu produse alimentare și băuturi din lume. În
America de Nord, PepsiCo este cea mai mare afacere cu produse alimentare și băuturi pe venituri
nete. Indra Nooyi a fost directorul executiv al PepsiCo din 2006. Distribuția băuturilor și
îmbutelierea companiei sunt efectuate de PepsiCo, precum și de către reprezentanții imobiliari
licențiați în anumite regiuni. Aproximativ 274.000 de angajați [3] au generat 66.415 miliarde de
dolari.
Aceasta a fost numită președinte și CEO în 2006, înlocuindu-l pe Steven Reinemund. Nooyi
a direcționat strategia globală a companiei pentru mai mult de un deceniu și a condus restructurarea
companiei PepsiCo, inclusiv vânzarea lui Tricon în 1997, cunoscută sub numele de Yum!
Mărci. Nooyi a preluat, de asemenea, conducerea în achiziționarea Tropicana în 1998 și
fuziunea cu compania Quaker Oats, care a adus și Gatorade la Pepsi Co. În 2006 a devenit al
cincilea CEO în istoria 44 de ani a lui Pepsi Co. Ea a fost numită a treia femeie cea mai puternică în
afaceri de către Fortune în 2014.
De când a început ca CFO în 2001 ,profitul net anual al companiei a crescut de la 2,7
miliarde la 6,5 miliarde de dolari.

16
Nooyi a fost numit pe lista Wall Street Journal de 50 de femei pentru a viziona în 2007 și
2008, și a fost listat printre cei mai influenți 100 de oameni ai lumii din lume în 2007 și 2008.
Forbes ia numit cea mai puternică femeie în 2008. În 2014, ea a fost clasată pe locul 13 de Forbes.
Fortune a clasat-o pe locul # 1 cea mai puternică femeie în afaceri în 2009 și 2010. Pe 7 octombrie
2010, revista Fortune a clasat-o pe locul 6, cea mai puternică femeie din lume. În lista celor mai
puternice femei din Fortune din 15 septembrie 2015, Nooyi sa clasat pe locul 2 .
Redirecționarea strategică de către Nooyi a companiei PepsiCo a avut un mare succes. Ea a
reclasificat produsele PepsiCo în trei categorii: "distracție pentru tine" (cum ar fi chips-uri de cartofi
și sifon regulat), "mai bine pentru tine" (dietă sau versiuni cu conținut scăzut de grăsimi de gustări și
sucuri) și "bun pentru tine" ca fulgi de ovăz). Inițiativa sa a fost susținută cu o finanțare amplă. Ea a
mutat cheltuielile companiilor departe de alimentele junk și în alternativele mai sănătoase, cu scopul
de a îmbunătăți sănătatea chiar și a ofertelor "distractive". În 2015, Nooyi a îndepărtat aspartamul
din Dieta Pepsi, continuând trecerea la alimente mai sănătoase, în ciuda lipsei de dovezi ale efectelor
dăunătoare ale aspartamului .
Nooyi a declarat intenția de a dezvolta o gamă de snacks-uri comercializate special pentru
femei, simțindu-se că este o categorie neexplorată până acum. Într-un interviu radio, Nooyi a
declarat că PepsiCo se pregătește să lanseze produse proiectate și ambalate în funcție de preferințele
femeilor și bazate pe diferențe comportamentale în modul în care bărbații și femeile consumă
gustări.
Revista Forbes a clasat pe Nooyi pe cele din 2008, până în 2017, listele celor 100 de femei
cele mai puternice ale lumii. Revista Fortune a numit Nooyi numărul unu în clasamentul anual al
celor mai puternice femei în afaceri pentru 2006, 2007, 2008, 2009 și 2010. În 2008, Nooyi a fost
numit unul dintre cei mai buni lideri americani de către News & World Report din S.U.A. În 2008,
ea a fost aleasă la Fellowship-ul Academiei Americane de Arte și Științe.
În 2009, Nooyi a fost considerat unul dintre "CEO-urile TopGun" de către Brendan Wood
International, o agenție de consultanță.
După cinci ani în vârf, președintele și CEO-ul indian american PepsiCo, Indra Nooyi, a fost
împins la locul doi ca fiind cea mai puternică femeie din SUA în afaceri de către CEO-ul Kraft,
Irene Rosenfeld.
În 2013, Nooyi a fost numit unul dintre "25 cele mai mari legende de viață globală" de
NDTV. La 14 decembrie 2013 ea a fost distinsă de președintele Indiei Pranab Mukherjee la
Rashtrapati Bhavan.

17
Nooyi a fost desemnat pentru lista celor mai buni directori ai instituțiilor investitorilor din
ansamblul de cercetări al echipelor executive din America în 2008 până în 2011.
Școala de management Yale își va numi decanatul în onoarea lui Nooyi, în timp ce ea a
dăruit o sumă nedezvăluită, devenind cel mai mare donator al școlii și prima femeie care a dat o
decantare la o școală de afaceri de top.
diversificarea întreprinderii atunci când a inițiat vânzarea online de muzică și video; până la sfârșitul
anului, el a extins și produsele companiei pentru a include o varietate de bunuri de consum. Bezos a
folosit suma de 54 de milioane de dolari ridicată în cadrul ofertei de capital a companiei pentru a
finanța achiziția agresivă de firme mai mici sau concurente. În 2002, Bezos a condus Amazon să
lanseze Amazon Web Services, care a compilat date din canalele meteorologice și traficul de pe site.
În timpul sfârșitului anului 2002, cheltuielile rapide

3.4. John Calvin Maxwell


John Calvin Maxwell (născut în 1947) este autor, vorbitor și pastor american care a scris
multe cărți, concentrându-se în primul rând pe conducere. Titlurile includ 21 de legi de leadership
irrefutabile și 21 de calități indispensabile ale unui lider. Cărțile sale au vândut milioane de
exemplare, altele pe Lista celor mai bune vânzări din New York Times.
Maxwell sa născut în Garden City, MI în 1947. Un creștin evanghelic, la urmat pe tatăl său
în minister. A absolvit o diplomă de licență la Universitatea Creștină din Ohio în 1969, a obținut
titlul de Maestru al divinității la Azusa Pacific University și a obținut diploma de doctor în cadrul
Seminarului Teologic Fuller. El locuiește în prezent în Florida de Sud împreună cu soția sa,
Margaret.
Din anii 1970, Maxwell a condus biserici în Indiana, Ohio, California și Florida. [4] După ce
a slujit ca pastor senior timp de 14 ani, a părăsit Biserica Skyline în 1995 pentru a-și dedica singur
timpul de vorbire și de scris. În 2004, el sa întors la slujirea congregațională la Christ Fellowship din
Palm Beach Gardens, Florida, unde este în prezent pastor de predare. Pe 16 noiembrie 2008, a
început să slujească ca pastor de oaspeți la faimoasa Catedrala de Cristal din Orange County,
California. Mentorul său, Robert H. Schuller, a avut o varietate de cunoscuți pastori evanghelici
predici la megachurch după ce fiul său, Robert A. Schuller, a demisionat din funcția de pastor senior
în 2008. Maxwell sa întors să predice la Catedrala Crystal de câteva ori și mesajele sale au fost
difuzate pe programul de televiziune Hour of Power.

18
Maxwell este un expert de conducere, un vorbitor și un autor .El este fondatorul INJOY,
Maxim Impact, Echipa John Maxwell, ISS și EQUIP. EQUIP este o organizație internațională de
dezvoltare a conducerii care lucrează pentru a ajuta liderii implicați în conducerea mai mult de 80 de
națiuni. Misiunea sa este "de a vedea că liderii creștini efectivi îndeplinesc marea comisie în fiecare
națiune" .
Maxwell vorbește anual companiilor Fortune 500, liderilor guvernelor internaționale și
organizațiilor la fel de diverse precum Academia Militară a Statelor Unite de la West Point și Liga
Națională de Fotbal. Un New York Times, Wall Street Journal și cel mai bine vândut autor al
Business Week, a fost unul dintre cei 25 de autori numiți la Amazon.com 's 10th Anniversary Hall
of Fame. Trei dintre cărțile sale, Cele 21 de legi de leadership irrefutabile, Dezvoltarea
conducătorului din interiorul vostru și Cele 21 de calități indispensabile ale unui lider, au vândut
câte un milion de copii.
Maxwell a fost un vorbitor principal la National Agents Alianței NAA Leadership
Conference de mai multe ori, cel mai recent în 2010. Maxwell va fi speaker-ul principal al
Conferinței Naționale a Grupului Financiar Symmetry din februarie 2018 . În 2012 a fost distins cu
Gavelul de Aur de către Toastmasters International.
În iulie 2013, organizația Maxwell a pregătit 24.000 de lideri în Guatemala. Randy Stroman și alți
membri ai echipei John Maxwell au participat la sesiunile de formare de conducere săptămânală.
În mai 2014, Maxwell a fost numit cel mai important lider și expert în management din lume de
către revista Inc.

Exemple de manageri de top din lume: Jeffrey Preston Bezos, Bill Gates
3.5. Jeffrey Preston Bezos (12 ianuarie 1964) este un antreprenor, investitor și filantrop de
tehnologie americană, cel mai bine cunoscut ca fondator, președinte și director executiv al
Amazonului, cel mai mare comerciant cu amănuntul online.
Bezos sa născut în Albuquerque, New Mexico și a crescut în Houston, Texas. A absolvit
Universitatea de la Princeton în 1986 cu diplomă în inginerie electrică și informatică.
A lucrat pe Wall Street într-o varietate de domenii conexe din 1986 până la începutul anului
1994. A fondat Amazon la sfârșitul anului 1994, într-o excursie pe străzi din New York în Seattle.
Compania a început ca o librărie online și sa extins la o varietate de produse și servicii, inclusiv
streaming video și audio. În prezent, este cea mai mare companie online de vânzări pe internet din

19
lume, precum și cel mai mare furnizor de servicii de infrastructură cloud din lume prin intermediul
serviciului Amazon Web Services.
Bezos a adăugat intereselor sale de afaceri atunci când a fondat compania aeronautică Blue
Origin în anul 2000. Blue Origin a început zboruri de testare în spațiu în 2015 și intenționează să
înceapă zborul spațial uman suborbital în 2018. A cumpărat The Washington Post în 2013 pentru
250 milioane USD în numerar . Bezos gestionează alte investiții de afaceri prin intermediul fondului
său de capital de risc, Bezos Expeditions.
În 27 iulie 2017, el a devenit cea mai bogată persoană din lume, când valoarea sa netă
estimată a crescut la puțin peste 90 de miliarde de dolari. Bogăția sa a depășit 100 de miliarde de
dolari pentru prima dată pe 24 noiembrie, după ce prețul acțiunilor companiei Amazon a crescut cu
peste 2,5%. El a fost desemnat în mod oficial cel mai bogat om din lume la 6 martie 2018, cu o
valoare netă înregistrată de 112 miliarde de dolari de către Forbes, devenind primul centi-miliardar.
Jeffrey Preston Jorgensen sa născut pe 12 ianuarie 1964, în Albuquerque, New Mexico, la o mamă
adolescentă, Jacklyn Gise Jorgensen, și pe tatăl său Ted Jorgensen, proprietar de magazin de
biciclete și nativ din Chicago. În momentul nașterii fiului său, Jacklyn era un student de liceu de
șaptesprezece ani.
După ce a absolvit de la Princeton în 1987, lui Bezos i-au fost oferite locuri de muncă la
Intel, Bell Labs și Andersen Consulting, printre altele. A lucrat mai întâi la Fitel, un început de
telecomunicații financiare, unde a fost însărcinat cu construirea unei rețele de comerț internațional .
Bezos a fost promovat în funcția de șef al departamentului de dezvoltare și director al serviciilor
pentru clienți ulterior. Sa transformat în industria bancară, când a fost angajat ca manager de produs
la Bankers Trust luni mai târziu, lucrând acolo din 1988 până în 1990. El a lucrat la D. E. Shaw &
Co, fond fond de hedging nou fondat, în perioada 1990-1994, în cele din urmă ocupând funcția de al
patrulea vicepreședinte senior6 la vârsta de 30 de ani.

La sfârșitul lui 1993, Bezos a decis să înceapă o librărie online. El și-a părăsit slujba la D. E.
Shaw și a fondat Amazon în garajul său la 5 iulie 1994, după ce și-a scris planul de afaceri într-o
excursie de la New York la Seattle. Bezos a numit noua sa companie "Amazon" după râul Amazon
din America de Sud, în parte pentru că numele începe cu litera "A", care se află la începutul
alfabetului .El a acceptat aproximativ 300.000 de dolari de la părinții săi și a investit în Amazon. El
a avertizat mulți investitori timpurii că există o șansă de 70% ca Amazon să eșueze sau să se
6
J.L.Massie , The Study of Management, în “Management in a Internațional Context “ , New York,
Harper & Row Publishers , 1972 , p. 13
20
prăbușească .Deși Amazon a fost inițial o librărie online, Bezos a planificat întotdeauna să se
extindă la alte produse. La trei ani după ce Bezos a înființat-o pe Amazon, el sa mutat pentru al face
public cu o ofertă publică inițială (IPO). Ca răspuns la rapoartele critice ale firmelor Fortune și
Barron, Bezos a susținut că creșterea Internetului ar depăși concurența de pe piață a marilor retaileri
de cărți, cum ar fi Borders și Barnes & Noble.
În 1998, Bezos a susținut diversificarea întreprinderii atunci când a inițiat vânzarea online de
muzică și video; până la sfârșitul anului, el a extins și produsele companiei pentru a include o
varietate de bunuri de consum. Bezos a folosit suma de 54 de milioane de dolari ridicată în cadrul
ofertei de capital a companiei pentru a finanța achiziția agresivă de firme mai mici sau concurente.
În 2002, Bezos a condus Amazon să lanseze Amazon Web Services, care a compilat date din
canalele meteorologice și traficul de pe site. În timpul sfârșitului anului 2002, cheltuielile rapide.
3.6. William Henry Gates al III-lea (n. 28 octombrie 1955, Seattle, SUA [9]), cunoscutmai
ales ca Bill Gates, este co-fondator (impreuna cu Paul Allen) al Microsoft Corporație. Este pe locul
2 întopulcelormaibogațioameni din lume.
William Henry Gates III se naște la Seattle, Washington, SUA la 28 octombrie 1955 ca fiu al
avocatului William Henry Gates Sr. și al profesoruluiuniversitarși om de afaceri, Mary Maxwell
Gates. Incepe studiile la Scoala Lakeside, una dintrecelemaicunoscutescoli din Seattle in anul 1967.
Din anul 1973 urmeazacursurileuniversitare la Harvard, dar in anul III renunta la cursurisiimpreuna
cu Paul Allen, prietenulsau din copilarie, infiinteazacompania Microsoft in anul 1975. Înanul 1980,
Bill Gates realizează prima afacereimportantă cu IBM pentru 56.000 de dolari. Sistemul de operare
MS-DOS estedisponibil pe PC-urile produse de IBM.
Înanul 1985 a lansat prima versiune a sistemului de operare Windows. În 1989, lansează Microsoft
Office, ceamaipopularăsuită de aplicații de birou.
Din 1986, Microsoft devinecompaniepublică, fiindcotată la bursă. Înanul 2000, împreună cu
soțiasa, a fondatfundația de caritate "Bill and Melinda Gates".A fost căsătorit cu Melinda French din
Dallas, Texas, la 1 ianuarie 1994.
În anul 2005 reginaMariiBritaniiacordătitlul de "Cavaler al ImperiuluiBritanic". La 15 iunie
2006, Bill Gates îșianunțăretragerea din Microsoft, începând cu iulie 2008.
În primii ani ai Microsoft, toți angajații companiei aveau responsabilitate față de afacerile
acesteia. Gates aveagrijă de toate detaliile afacerilor, dar a continuat de asemenea să dezvolte
programe. În primii cinci ani, Gates a cititfiecarelinie de cod pe care compania sa o publica și de
multeorirescriaunelepărțidacăacestaconsideracăestenecesar.

21
3.7. Asemanari si deosebiri între liderii de top si managerii de top

Asemanari lider-manager
Cand vorbim despre lideri, uitam ca vorbim in primul rand despre oameni. Nu despre roboti,
nu despre supra-oameni. Nu despre sefi, directori, manageri si antreprenori care detin functii si
putere, ci despre fiinte umane autentice. Cu lumini si umbre. Cu inaltari si caderi deopotriva. Se
poate vorbi despre un profil psihologic al actualilor liderilor . De ce avem atat de putini lideri? Ce ii
diferentiaza de omologii lor din alte tari si ce ii uneste? Cei mai de top lideri sunt :Indra
Krishanamurthy Nooyi, Jhon Calvin Maxwell.
Liderul ideal stie sa scoata la lumina tot ce e mai bun din echipa lui.
In primul rand, un lider ar trebui sa aiba puterea de a-i capacita pe cei din jurul lui. Este
abilitatea apreciata de majoritatea covarsitoare (99,7%) , fie ei antreprenori sau manageri, femei sau
barbati. Si pentru a completa portretul liderului ideal in viziunea antreprenorilor si managerilor din
întreaga lume, acesta ar mai trebui sa fie capabil sa ia decizii (98,9% dintre respondenti), sa aiba o
gandire strategica (98,1%), sa fie deschis la schimbare (96,4%) si sa nu ii lipseasca energia si
entuziasmul (93,4%).
Liderii sunt persoane nascute cu aceste calități, calități pe care un manager nu le dobandeste,
acesta doar le invata prin cursuri , cologvii si prin experienta dobândită in acest domeniu .
O frecventa tema in organizatii este aceea a diferentelor care exista intre manageri si leaderi
in privinta comportamentului lor. Situatia ideala este cea in care managerul unei organizatii
(posesorul functiei, al autoritatii deontice) este recunoscut de grup si ca leader al organizatiei
(autoritate epistemica). In aceasta situatie comportamentul managerului 7 este unul de lider si
diferentele inceteaza sa existe.
Principalele deosebiri intre leader si manager sunt urmatoarele:
1. Cine este?
Leaderul – autorul viziunii organizatiei si cel care arata directia spre care se indreapta
organizatia. Este centrat pe strategie si atingerea scopului organizatiei, pe viziune, mai putin pe
obiective concrete.

7
Leslie W.Rue, Lloyd L.Bayrs, Management, Thery and Aplication , Homewood Richard D. Irwin
Inc .,1983, p 33
22
Managerul – este cel care pune in practica planul de actiune pentru implementarea strategiei
unei organizatii. Este centrat pe indeplinirea misiunii organizatiei, pe realizarea obiectivelor si mai
ales pe mutarile tactice, pe mijloacele de realizare a acestora. b.
2. Orientare in timp:
Leaderul – termen mediu si lung
Managerul – termen scurt si mediu
3.Centrare:
Leaderul – mai ales pe oameni si relatii
Managerul – mai ales pe obiective si pe sarcini concrete
4. Functii caracteristice in organizatii
Leaderul – motivare, managementul relatiilor interpersonale, planificare strategica
Managerul – planificare operationala, organizare, control
5. Atitudinea fata de risc
Leaderul – asumare; este cel care preia comanda in situatii de risc
Managerul – evitare
6. Atitudinea fata de schimbare
Leaderul – promotorul schimbarii, al inovatiei
Managerul – prefera stabilitatea, este rezistent la schimbare ; adeptul status-quo –ului.
7. Atitudinea fata de subordonati:
Leaderul – suportiva, permisiva, incurajeaza delegarea autoritatii, participarea la luarea
deciziilor; promoveaza mentoring-ul.
Managerul – formala, uneori chiar autoritara, promoveaza conformismul si disciplina,
introduce reguli si regulamente. Managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte, aptitudini
si comportamente necesare tuturor componentilor firmei, cat si o serie de cunostinte si aptitudini
specifice acestui domeniu.

Din prima categorie fac parte: inteligenta, memoria, spiritul de de observatie, capacitatea de
concentrare, sanatatea, caracterul, calitatile necesare in orice profesie, dar la dimensiuni sporite
sporite pentru manageri, data fiind complexitatea si dificultatea proceselor manageriale. Pe langa
calitatile native mentionate, managerii trebuie sa posede intr- o proportie sporita si o serie de
cunostinte economice, psiho- sociologice, juridice, tehnice, matematice si statistice, de cultura
generala si aptitudini de autoperfectionare continua, de a lucra in echipa.

23
Evident, fiecare manager este necesar sa detina calitatile, cunostintele si aptitudinile
mentionate. Proportia in care se recomanda sa fie acestea variaza, in principal, in functie de nivelul
ierarhic la care- si desfasoara managerul munca. Cu cat nivelul ierarhic este mai ridicat cu atat
calitatile native, cunostintele si aptitudinile manageriale sunt necesare cu intensitati superioare,
diminuandu- se in schimb ponderea cunostintelor, deprinderilor si aptitudinile de executie.
Indiferent insa de nivelul ierarhic, capacitatea de a decide, cunostintele manageriale, cunostintele
economice, abilitatea de a dirija oamenii si capacitatea de autoperfectionare continua au un rol
prioritar, asa cum indica si rezultatele unei anchete, la care ne- au raspuns managerii din firme, din
28 de tari.
Sfera calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor manageriale reprezinta, de fapt, o sinteza a
variantelor puncte de vedere sustinute de diversi specialisti. Astfel este foarte cunoscut in literatura
de specialitate carinte ca un manager sa intruneasca capacitate, cooperare, constiinciozitate,
curiozitate si creativitate. Numerosi autori pun accent pe dorinta de a conduce, de a detine puterea,
pe aptitudinea de a asculta, de a poseda cunostinte manageriale, de a avea cunostinte
psihosociologice.
Tipuri de manageri si stiluri manageriale: principalii factori care determina tipul si stilul
managerial sunt urmatorii:tipul sistemului managerial al firmei, personalitatea managerilor,
amploarea competentelor acordate acestora, potentialul si personalitatea subalternilor, natura
proceselor de munca implicate, cultura firmei, intensitatea si continutul influentei organizatiei
sindicale.
Prin tip de manager desemnam ansamblul de caracteristici principale referitoare la calitatile,
cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera, in esenta,
aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale
comportamentului managerial.

24
Bibliografie
1. J.L.Massie, Managementul internațional, Editura Independența Economică, 1999. p34-36.
2. Lloyd L.Bayrs, Management, Editura Independență Economică, Pitești 2001, p22-26
3. P.Drucker, The Practice Management, London, Pan Books, Ltd, 1972, p.17
4. J.Barbier, Managementul Organization-Gestion, Paris, Dunod, 1965,p.7.
5. A. Mackenzie , Harward Business Review, Lederschip nov-.dec 1969,p.25.
6. J.L.Massie , The Study of Management, în “Management in a Internațional Context “ , New
York, Harper & Row Publishers , 1972 , p. 5.
7. Leslie W.Rue, Lloyd L.Bayrs, Management, Thery and Aplication , Homewood Richard D. Irwin
Inc .,1983.

25