Bună ziua, îmi zice Victoria Maxim în domeniul psihologiei binevol și conștient sunt de

aproape doi ani, zic asta pentru că pe când fusesem adolescentă mama mea a făcut a doua facultate
de psihologie judiciară la Moscova, și de atunci am pătruns în lumea motivelor umane. Așadar sunt
studentă anul 2 licență, anul 1 masterat. Mă formez în calitate de psihoterapeut în metoda
Psihoterapiei Catatim Imaginativă, oferită în cadrul centrului Reflexie, pe parcursul unui an, am în
spate module teoretice și prima treaptă a modulelor practice, fericită că am reușit să trec la cea de a
doua, sunt în terapie de grup și individuală, am gustat din cursul: Diagnosticul Psihodinamic
Operațional (OPD), la care am renunțat temporar. Sunt în formare în Evaluare și expertiză
psihologică clinică, oferită de Asociația Expert Psy. Am parcurs module de Hipnoterapie și
Psihoterapie analitică, ce au avut loc la Institutul de formare continuă. Și un training de lucru cu
Cardurile proiective, oferit de PsyCaffe.
Am 31 de ani, psihologia ma ajutat pe parcursul ultimului an să înțeleg constelațiile
relaționale și să îmi reconstruiesc percepția relațiilor, și am 2 copii minunați. În timpul liber
obișnuiesc să cânt la pian, să citesc, să mă implic în proiecte caritabile. Duc un mod sănătos de viață
și fac sport regulat.
De fapt vin dintr-un alt domeniu, prima mea specialitatea fiind: Relații publice, și am activat
de peste 9 ani în domeniul marketing și vânzări.
Momentan sunt coordonator de proiect de francizare și gestionez departamentul vânzări în
cadrul companiei Florentino Delure, sunt psiholog și psihoterapeut în devenire.

Astăzi prin prisma acestei teme mi-am propus să dezbatem oportunitățile de antrenare a unui
mușchi, vital necesar în profesia unui psiholog: și anume abilității de autoreflexie, introspecție și de
observare, sau analiză a oamenilor din jur.
Este imposibil să pătrundem în creerul omului și să apreciem funcționalitatea fiziologică,
sau psihică, la prima interacțiune, doar dacă nu suntem implicați într-un experiment și omul vine să
fie cercetat. Dar totodată în permanență calibrăm oamenii cu care interacționăm, cum o facem
neavând acces la lumea lui interioară, cum înțeleg ce este despre el și ce este despre noi proiectat în
el. Capacitatea de calibrare e una foarte importantă, în primul rând fiind generată de instinctul de
supraviețuire: noi înțelegem omul din fața noastră în ce măsură este de-al nostru sau nu, reprezintă
pericol sau nu. Aceasta e acea prima impresie, reacție instinctuală și inconștientă. Ulterior observăm
semnalele ce ni se transmit, care ne trezesc anumite sentimente și atitudini. De regulă interacțiunea
având un scop noi nu dăm importanță acestor procese. Nefiind prioritare ele sunt difuze dar aceste
jocuri dezvoltate pe fundalul atenției noastre ne definesc percepția celuilalt.
 Acum vreau să vă rog să vă gândiți un minut la ce atrageți atenția la interacțiunea cu un nou
om din viața voastră. Spre exemplu astăzi, când m-ați văzut, pentru cei ce nu mă cunosc, sau cea
mai recentă experiență, în cadrul căreia un om va creat o impresie, oricare ar fi.
Încercați să prindeți acel singur cuvând care va defini atitudinea creată.
Fiți sinceri cu voi înșivă, și liberi în a vă exprima trăirile. Începeți această călătorie
întorcânduvă în timp în imaginația voastră și uitându-vă dintr-o parte la cum vă comportați, aduceți-
vă aminte ce va fluturat în gând, ce prima ați observat, ce apoi, de ce s-a agățat ochiul dvs, ce miros
ați simțit sau ce sunet ați prins. Ce emoții și sentimente trezeau aceste trăiri, de care experiențe
anterioare se ciocneau. Prindeți momentul când a reacționat corpul vostul, poate prinr-o mimică,
schimb de poziție, sau un gest fiziologic, când în creerul vostru a început să se formeze un gând ce
va determina atitudinea.
Ce sentimente vi s-au trezit doar la analiza vizuală?
Care au fost cele de după ce m-am prezentat?
Care au fost primele gânduri?
Ce așteptări vi sau creat?
Care a fost mesajul care va prins atenția?
Ce senzație sa trezit în ansamblu?
Cum sentiment dominant va trezit prezentarea mea?
Le vom pune pe o axă și le vom analiza pe parcursul discuției.
DE CE?
În prezentarea mea m-am ghidat după principiul expunerii în mediul virtual pe de o parte,
dar pe de altă parte am încercat fac o autodescriere complexă pe dimensiunea celor 3 vieți:
profesională, personală și familială.
Ați sesizat lipsa căruiva aspect? Antrenăm capacitatea de sesiza despre ce nu sa vorbit,
suntem atenți la despre ce să vorbește căci asta e despre realitatea actuală, ceea ce umple la
moment, dar ne focusăm în dimanică asupra aspectelor omise, la despre ce s-a tăcut.
Noi fiind în permanență expuși stimulilor avem tendința de a ne focusa pe percepțiile
noastre, și să evaluăm lumea din prisma constructorului: el este așa pentru că eu m-am simțit așa,
sau pentru că am gandit așa. (m-am simțit vesel, el este vesel)
Mai rar sau deloc ne vine întrebarea: de ce m-am simțit sau m-am gândit într-un fel în
interacțiune. Capacitatea de autoreflexie se concetează de regulă când suntem în intimitate, sau când
suntem în criză - starea acută luată de facto: sunt vesel, sunt trist, sunt motivat, sunt supărat. Și cel
mai des de ce-ul ne vine în stări neconstructive, căci într-o stare de resurs nu avem necesitatea de a
suplini, ci o trăim din plin. Altfel zis când ești fericit și plin de energie nu te apuci de introspecții
sau nu soliciți o ședință cu terapeutul ca să înțelegi de ce oare sunt atât de fericit și mă simt atât de
bine. Analiza sau căutarea motivelor e un mecanism ce se declanșează în momente post critice,
atunci începi să cauți motivele din jur sau motivele din tine.
Nu putem trece cu vederea și tendința umană de a evita neplăcerea și de a căuta de a fi în
permanență la polul opus al neplăcerii, și ne scapă faptul că starea de resurs e acea de echilibru. E
acea capacitatea de a trece echilibrat prin trăirile caracteristice ambilor poli.
În spatele oricărui rezultat este un proces, de regulă ne focusăm pe rezultat, iar procesul
rămâne în umbră. Întrebarea De ce? ne ajută să ne schimbăm focusul atenției și să pășim în spațiul
analitic, critic asupra procesului de formarea a rezultatului actual.
Tehnica oglindă: el este oglinda mea, eu sunt oglinda lui.
Cu toții știm că sunt zile cand nu vrei sa te uiți în oglindă, nu ești pregătit să vezi ce ea
reflectă, sau starea în care ești acum distorsionează ceea ce este reflectat. Oglindită de fapt este
condiția de aici și acum, foarte valoroasă, punctul de pornire spre realitatea subiectivă.
Realitatea subiectivă, omul vine cu realitatea lui subiectivă, și se ciocnește de ralitatea mea
subiectivă - în astea două reale sunt doar stările și sentimentele actuale și cele provocate.
Această realitatea se fromează prin prisma condiției în care se află psihicul nostru.
Psihicul - structură organizată dinamic, în sensul că este mai mult decât suma părților sale și
încorporează experiențe timpurii și organizări pulsionale specifice fiecărui stadiu de dezvoltare într-
o nouă organizare.
Supraeul, Eu-l și Se-ul - integrează dinamic substructurile (eg. Configurații cognitive și
defensive ale Eu-lui)
Eu-l - integrează substructuri precum relațiile timpurii cu obiecte (figura maternă, paternă)
internalizate.
Eu-l poate fi conceptualizat ca: 1. Structuri sau configurații ușor schimbabile care canalizează
procesele mentale; 2. Procese mentale, sau funcții în sine; 3. Praguri ale activării acestei funcții și
configurații.
După Kant caracterul reprezintă demnitatea omului, care poate lipsi în constructul
personalității, nefiind antrenat, sau nefiind format deficitul ce ar genera necesitatea de formare,
demnitatea este folosită pentru a controla comportamentul și dezvolta personalitatea. Norma, după
Kant - imperativul categoric în interiorul nostru, tendința spre excelența morală. (Isus ex.)
 După Jung Extroversiunea și Introversiunea - ambele persistă în personalitate una în
conștient alta în inconștient (spre exemplu vânzătorul binevoitor și comunicabil, bantuit noaptea de
coșmaruri, extrovertit conștient, introvertit inconșitent, noaptea fiind bantuit de umbră - totalitatea
conținutului refulat). Gândirea și Emotivitatea 2 dimensiuni care cumulativ cu cele enunțate anterior
formează funcția psihică dominantă. Structuri psihice ce echilibrează toate cele 4 funcții, formarea
mecaismelor comportamentale: senzoriale - percepere, emoționale - acceptare emoțională, gândire -
mentalizarea, intuiție - capacitatea de a prezice consecințele comportamentului, capacitatea de
imaginație. Tipologia nu este analizată din perspectiva calității, sau a nivelului. Astfel tipologia este
doar un mijloc în vederea dezvoltării personalității. Tipologia ne ajută să calibrăm personalitatea și
să determinăm condiția inițială în procesul de lucru, punctul de pornire în vederea determinării
traseului ulteiorului proces.
Lazurskii în acest context a vorbit despre dezoltarea structurală, pe care noi o vom numi
grad de maturitate psihică, sau maturitate funcțională. Organizarea funcțională, sau psihotipul cum
mai e numit se formează în urma experinețelor acumulate în relațiile timpurii. Specificul acestor
relații determină stilul de atașament ce la rândul său va domina pe parcursul vieții.
Bartholomew a dezvoltat patru stiluri de atașament:
1. Securizat - opinie pozitivă despre sine și ceilalți
2. Preocupat - opinie negativă despre sine, pozitivă despre ceilalți. Tulburarea de personalitate
dependentă, obsesiv compulsivă și histrionică
3. De desconsiderare - opinie pozitivă despre sine, negativă despre ceilalți. Tulburarea schizoidă
(autonomie emoțională, ceilalți indisponibili emoțional)
4. Temător - opinie negativă despre sine și ceilalți
5. Dezorganizat - adăugat ulterior - opinii fluctuante pozitive și negative despre sine și ceilalți.
Simptomatologie disociativă, înlinare față de stres post traumatic. Tulburarea de personalitate
borderline.
6. Preocupat temător - Tulburarea evitantă, frică de abandon și respingere
7. Temător de desconsiderare - Personalitate antisocială, narcisică, schizotipală, folosesc pe ceilalți
pentru a-și satisface nevoile
Grad de maturitate funcțională. Cele 3 mari organizări structurale:
1. Psihotic
2. Borderline
3. Nevrotic
Să ne imaginăm 3 oameni:
1. Unul cu Scut, Sabie și Coif - psihotic (în moment de criză regres episod psihotic, se ascunde în
spatele scutului său în realitatea imaginară)
2. Unul cu Coif și Sabie - borderline (în moment de criză își ia și scutul, regres la psihotic)
3. Unul cu Coif - nevrotic (în moment de criză își ia sabia, regres la borderline)
Pe fiece dintre ei mediul i-a determinat să poarte o armură mai avansată. Pentru că pentru
fiece dintre ei au avut un grad diferit de la frustrare la durere. Această armură cândva le-a servit
drept un instrument de supraviețuire și le-a asigurat dezvoltarea. Pur intuitiv putem înțelege în ce
nivel de deschidere în relație și flexibilitate are fiecare. Și putem să ne imaginăm că cu cât armura e
mai groasă cu atât vulnerabilitatea e mai ridicată. Dar ce se întîmplă atunci când în dinamică aceste
instrumente nu mai sunt funcționale, atunci când simți că toată această greutate te încurcă să creezi
relații și să funcționez așa cum îți dorești. Atunci dacă ajungi în terapie începe un proces de creștere.
Proces empatic, care furnizează o altă experiență în vederea tratării trăirilor timpurii și percepțiilor.
Căci suntem tratați nu de timp și în timp, dar suntem tratați în urma noilor experiențe din care
învățăm.
Important e să memorăm că organizarea structurală îndeplinește funcția de stabilizator al
aparatului psihic. Gradul de maturitatea ne vorbește despre punctul actual în care se află
personalitatea, de condiția lui actuală. Dincolo de faptul că organizarea structurală se stabilește în
primii 7 ani, asta nu presupune rigiditatea strictă a acestei structuri, sau că nu poate fi perfecționată.
Asta deopotrivă ne vorbește despre faptul că această structură este arhaică și extrem de importantă
în structura de personalitate. Ea avuse un rol de asigurare a funcționalității psihicului. Aceste tipuri
de organizare se întâlnesc în caracteristicile principale ale omului:
1. Gradul de integrare a identității
2. Tipurile de mecanisme defensive pe care de obicei le folosește
3. Capacitatea de testare a realității
O deosebire între structuri constă natura organizării defensive. Organizarea defensivă o
putem privi în dualitate: cele primitive și cele de nivel înalt. Pentru cele primitive caracteristic este
clivajul, pentru cele de nivel înalt raționalizarea.
Analiza Vechiului și Noului Testament până la Isus, analiza formării structurii oranizaționale
a psihicului, prin prisma creației a lui Michelangelo Buonarroti , scenele de pe tavanul Capelei
Sixtine.