Motivatia lucrarii

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o

preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.
Mierea e cel mai sanatos aliment natural si putina
lume stie ca exista tratamente cu miere pentru
aproape toate tipurile de afectiuni.

1
 Motto

,,Sanatatea reprezinta comoara noastra,

cea mai mare si cea mai importanta avere, o
comoara care insa se poate pierde atat de
usor, nefiind indeajuns pazita.’’

2
 I. Ceara de albine
Remediu mai puțin știut, ceara de albine este de ajutor pentru multe
probleme ale pielii. Rănile, eczemele și vergeturile sunt câteva dintre
neplăcerile care pot fi tratate cu acest leac.

Ceara de albine este o substanta complexa de consistenta lichida 

produsa de albinele melifere din genul Apis in varsta de 12-18 zile,
secretata din glandele cerifere aflate in abdomenul acestora. Printre
componentii sai se numara unele grasimi, hidrocarburi, substante minerale
si  substante aromate. 

Inca din timpuri antice, practicienii in domeniul plantelor foloseau ceara de

albine in diverse preparate medicale. Astazi, ea este intrebuintata in special
in industria cosmetica, in unguente si creme cu aplicare topicala si in
produse comerciale, cum sunt lumanarile. Unele persoane consuma ceara
ca atare, intrucat e foarte potrivita ca hrana indigesta (care stimuleaza
miscarea intestinelor).

Printre cele mai importante utilizari ale cerii de albine pentru sanatate este
tratamentul Alergiilor. Tratarea rinitei alergice („febra fanului“) si a astmului
cu ceara de albine este o practica statornicita, gratie proprietatilor
antialergice ale cerii, care protejeaza pielea de alergenii din aer. Si
lumanarile din ceara de albine pot calma simptomele de alergie.

3
Atunci cand sunt aprinse, aceste lumanari produc ioni negativi, care curata
aerul de particulele de praf, polen si alti alergeni.

De-a lungul vremii, ceara de albine a avut numeroase întrebuințări. Folosită

de peste 2000 de ani pentru a trata problemele pielii.

Spre deosebire de multe creme hidratante și loțiuni de piele, care conțin

substanțe chimice periculoase pentru organism, ceara de albine conține
vitamina A și oferă hidratare pe termen lung

Oferă catifelare mâinilor

Ceara de albine face minuni pentru mâinile uscate, aspre și roșiatice.

Datorită conținutului bogat în vitamina A, aceasta hidratează eficient și
protejează pielea.

Într-un vas cu fund dublu,  încălzește 10g de ceară de albine și 15 g de unt

de shea.De îndată ce amestecul s-a topit, ia vasul de pe foc și lasă-l să se
răcească. Pune compoziția într-un bol și adaugă 5 g de glicerină, 5 picături
de ulei de lavandă și 5 picături de ulei de lemn de santal. Amestecă
ingredientele și aplică soluția pe mâini.

Grăbește vindecarea rănilor

Poți folosi cu încredere ceara de albine dacă ai cicatrice. Aceasta are

proprietăți antiinflamatoare, calmând rănile. Deoarece este bogată în
vitamina A, hrănește pielea și accelerează vindecarea rănilor. Topește
ceară de albine pe baie de aburi și adaugă 10 ml de ulei de migdale dulci.
Strecoară lichidul și toarnă-l în recipiente mici. Masează cicatricele cu
acest amestec, până observi o îmbunătățire.

Uită de pielea uscată

Ceara de albine formează o peliculă fină, protectoare, la suprafața pielii. De

aceea, este bine s-o folosești atunci când este vremea rece sau când
mâinile sunt „agresate“ de chimicale.

Amestecă într-un bol o linguriță de ceară de albine albă și 2 linguri de

lanolină. Adaugă 3 linguri de ulei de măsline, 1 lingură de gel de aloe vera
și 2 linguri de apă de trandafiri. Încălzește amestecul pe baie de aburi și ia-l

4
de pe foc imediat cum ceara s-a topit. Pune lichidul într-un vas și, când
ajunge la temperatura camerei, întinde-l pe piele.

Pentru buze frumoase

Printre secretele de frumusețe naturale pe care le oferă stupul se numără

balsamul de buze. Foarte hidratant, acesta tratează buzele crăpate din
timpul iernii. În anotimpul călduros, datorită peliculei fine care se formează
la nivelul pielii, oferă protecție împotriva vântului și a soarelui.

Topește ceară de albine pe baie de aburi și adaugă 10 de picături de ulei

de migdale dulci. Strecoară preparatul, până obții un lichid curat și toarnă-l
în recipiente mici. Aplică soluția pe buze, ori de câte ori este necesar.

Tratează eczemele

Eczema este o boală inflamatoare a pielii, care afectează 2-6% din

populație și care se manifestă prin roșeață și mâncărime. Ceara de albine
este recomandată persoanelor cu această afecțiune, fiind cunoscută pentru
prospețimea pe care o lasă pielii.

Amestecă într-un vas 7 g de ceară de albine, 17 g de migdale dulci și 26 de

picături de ulei de trandafir. Pune vasul pe o baie de aburi și îndepărtează-l
de îndată ce ceara s-a topit. Strecoară compoziția și pune-o într-un bol.

Aplică amestecul pe zonele afectate. Verifică produsul de fiecare dată

înainte să-l utilizezi. Dacă este rânced nu îl mai folosi.

Reduce vergeturile

Te poți alege cu vergeturi, după ce naști sau după ce ai luat în greutate sau
ai slăbit brusc. Dacă vrei să scapi de acestea, amestecă într-un bol 8
lingurițe de ceară de albine, cu 4 lingurițe de ulei de germeni de grâu și 20
g de unt de cacao.

Dizolvă pe baie de aburi ingredientele. După ce s-au topit, amestecă bine

cu o lingură de lemn, dă deoparte și adaugă o linguriță de extract de
vanilie. După ce compoziția s-a răcit, pune-o într-un borcan de sticlă. Aplică
zilnic pe zonele cu probleme.

5
6
 II. Laptisor de matca

Laptisorul de matca este un produs cu numeroase proprietati terapeutice

si indicatii în tratamente. Este folosit imediat dupa secretie fara sa fie
depozitat. Acest produs este folosit pentru hrana larvelor si a matcii.

Laptisorul de matca are proprietati terapeutice de exceptie. Aceste

proprietati terapeutice sunt datorate compozitiei în minerale si vitamine de
o structura usor asimilabila de catre organismul uman. De asemenea
glucidele, proteinele si lipidele continute în acest laptisor de matca, sunt
deasemenea usor de asimilat. Toate acestea fac din laptisorul de matca un
produs cu numeroase indicatii în tratamente si indicatii terapeutice.

Perioada în care recoltarea devine posibila este în cursul cresterii matcilor,

când larvele destinate sa devina regine sunt hranite cu laptisor de matca.
Datorita faptului ca aceste larve nu pot consuma toata aceasta hrana, pe
masura ce este secretata, surplusul se acumuleaza în botci, de unde este
recoltata.

Proprietati fizice si organoleptice

-Laptisorul de matca în stare proaspata se prezinta sub forma unei mase
vâscoase, cremoase, omogene, cu granulatii fine.

-Culoarea variaza de la alba la slab galbuie (asemanatoare cu a laptelui).

În contact cu aerul la temperaturi de peste 15 grade, devine alb intens.

-Mirosul este caracteristic, putin aromat, iar gustul acrisor, usor astringent.

-Este partial solubil în apa, formând cu aceasta o solutie opalescenta si

tulbure, care spumeaza când se agita.

-Laptisorul de matca are o densitate mai mare decât a apei, (1,1) si o

aciditate apropiata de cea a sucului gastric, un pH de 3,5.

- Este solubil în alcool.

7
Compozitie si proprietati nutritionale
Agenti bioenergetici, catalitici, modulatori si vitamine.
- oligoelemente si minerale: fier, magneziu, calciu, nichel, cobalt, seleniu,
cupru, bismut, arsen, sulf, fosfor, potasiu;
- complexul de vitamine B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12. Vitamina B5
(acidul pantotenic care se transforma în organism în coenzima A si
actioneaza benefic asupra sistemului nervos si a glandelor suprarenale) se
gaseste în concentratia cea mai mare în laptisorul de matca;
- 10 HDA acid. Este prezent numai în laptisorul de matca facând din acesta
un super-aliment, substanta activa cu efect antibacterian, antifungic si
antiviral, stimuleaza celulele limfatice. Acestea produc anticorpi, care
împiedica raspândirea bolilor, ajutând astfel la întarirea sistemului imunitar.

Proprietatile laptisorului de matca

- amelioreaza starea generala a copiilor imaturi, a bolnavilor si
covalescentilor,
- înlatura astenia fizica si psihica, stimuleaza apetitul si starea generala,
creste randamentul muncii fizice si intelectuale, datorita calitatilor nutritive
si energizante de exceptie,
- reduce tulburarile si afectiunile cronice neuro-circulatorii, hepatice, de
diabet, pulmonare, oncologice si de memorie,
- îmbunatateste microcirculatia cerebrala, previne senilitatea creste durata
vietii prin ameliorarea multiplicarii celulare,
- îmbunatateste acuitatea vizuala,
- protector al organismului si regulator al metabolismului;
- reduce nivelul colesterolului din sânge,
- regenerator al celulelor si combaterea multor afectiuni cutanate,
- regulator si protector al functiilor hepatice, renale, respiratorii,
- îmbunatateste considerabil activitatea inimii si al vaselor coronare,
micsoreaza în mod evident crizele de anghina,
- îmbunatateste activitatea sexuala,
- efecte pozitive în înlaturarea starilor depresive, are efect de calmare si
relaxare,
- întârzie instalarea osteoporozei prin sustinerea matricei organice a osului
si prin stabilizarea structurii de colagen cu ajutorul antioxidantilor,
- are proprietati antimicrobiene, bacteriostatice si bactericide, este antiviral
si antibiotic cu spectru larg.

8
Indicatii în tratamente
Epidemii de gripa sau de infectii virale acute
Laptisorul de matca se poate dovedi eficient pentru aplicat în terapie de
soc. Laptisorul de matca poate conduce rapid la disparitia simptomelor.
Trebuie însa ca, în acest caz, administrarea sa se faca cu mare prudenta la
persoanele cu antecedente alergice si mai ales la cele ce prezinta tulburari
hormonale. Poate însa ca cel mai prudent este sa nu se depaseasca
dozele si sa se încerce asocierea laptisorului de matca cu interferonul.
Previne maladia Alzheimer
Datorita antioxidantilor continuti (vitaminele A, C si E), cura cu laptisor de
matca poate preveni formarea tumorilor canceroase, prin anihilarea
radicalilor liberi. De asemenea, laptisorul de matca este o sursa de
acetilcolina, substanta care permite transmisia influxului nervos între
neuroni, cura fiind indicata si pentru prevenirea maladiei Alzheimer (cei cu
aceasta boala au un nivel scazut de acetilcolina).
Combate oboseala
Laptisorul de matca este un tonic general, având efect regenerator asupra
organismului. Cura cu acest produs apicol este indicata în astenie, în
refacerea dupa boala sau dupa o interventie chirurgicala, în perioadele de
efort fizic si intelectual intens. Este ideala în special pentru cei care au o
alimentatie deficitara si pentru cei cu o stare de slabiciune generala, dar si
cu anxietate sau cu depresie. Este bine sa nu iei laptisorul în a doua parte
a zilei, pentru ca, fiind energizant, poate da insomnie. În cazul copiilor, cura
cu laptisor stimuleaza cresterea.
Protejeaza organismul de infectii
Potrivit unor cercetatori americani, laptisorul de matca are virtuti antibiotice,
substantele continute de el ajutând la prevenirea unor infectii precum cele
cu bacilul Koch (care produce tuberculoza), cu bacilul E. coli (care poate da
enterocolita), cu stafilococul auriu (cauzeaza diverse infectii, precum
foliculita) si cu alti germeni infectiosi. Pe lânga efectul antibiotic, laptisorul
de matca are proprietati antivirale si antiinfectioase, întarind sistemul
imunitar.
Stopeaza caderea parului
Continutul bogat în vitamine si în minerale recomanda laptisorul de matca
în cosmetica, atât în tratamente interne, cât si externe. Administrat intern,
acesta reduce seboreea excesiva si opreste albirea prematura a parului.
Amestecat cu miere de albine, laptisorul de matca ajuta la stoparea caderii
parului. Pentru revitalizarea tenului obosit, se poate face o masca dintr-o

9
lingurita de laptisor de matca si un galbenus de ou, care se tine pe fata 20
de minute.

Indicatii terapeutice:
Diabetul zaharat, endocrinologie, boli interne, infectioase sau tumorale, boli
pulmonare cronice nespecifice, anemii, stari de slabiciune, oboseala,
probleme de nutritie, stagnare în crestere, neurologie, pediatrie, astenii,
covalescenta.
Laptisorul de matca este folosit cu succes în tratamentul hemoragiilor
gingivale repetate. Acest tip de tratament determina disparitia inflamatiei
gingivale, a edemului si a sângerarii. Tot laptisorul de matca actioneaza la
nivelul tesutului conjunctiv - la nivel de alveole dentare, un posibil
mecanism fiind legat de prezenta aminoacizilor prolina si hidroxi-prolina cu
interventie directa în biosinteza colagenului.

Contraindicatii:
Având în vedere ca laptisorul de matca este un produs foarte concentrat
într-o mare varietate de compusi organici si anorganici, este contraindicat a
fi consumat în urmatoarele cazuri (situatii):
- persoanele alergice la consumul de produse apicol e: miere, polen;
- se va administra cu precautie la femeile însarcinate,
- la persoanele cu antecedent de atopic sau astm, poate cauza simptome
alergice de purit, urticarie, eczeme, edeme palpebral si facial, conjuctivita,
rinoree, dispnee, astm bronsic,
- nu se recomanda în boala Addison.
Laptisorul de matca este contraindicat în hiperfunctiile hipofizare,
adenoame hipofizare, tiroidiene, paratiroidiene si prostatice, paratiroidiene
si ale corticosuprarenalelor, ejaculare precoce, fibroame uterine, exces de
foliculina, alergii, diabet, delir, gigantism, boala lui Cushing, obezitate,
hipertiroidie, în sindromul tirocatecolic.

Precautii:
-Nu sunt cercetari stiintifice care sa confirme efecte pozitive pe perioada
lunga de administrare.
-Nu se cunosc actiuni toxice.
-În cazul în care tratamentul solicita doze mari, se va administra cu
precautie la bolnavii cu afectiuni ulceroase.
-Imediat dupa administrare se vor consuma suficiente lichide.
10
Prezentare
- sub forma de laptisor de matca pur, crud, marca Apiland,
- fiole cu laptisor de matca liofilizat,
- capsule,
- drajeuri.
Administrare
Laptisorul de matca pur,crud.
- adulti: 2-3g zilnic,
- copii si adolescenti (10-18 ani): 1-2g zilnic,
- copii (5-10 ani): 0,5-1g zilnic.
La administrare nu se folosesc recipienti, lingurite etc. din metal, deoarece
altereaza proprietatile.
Laptisorul crud de matca se ia pe stomacul gol, cu minimum un sfert de ora
înainte de masa.

11
 III. Mierea de albine

Mierea este un produs apicol obtinut prin transformarea si prelucrarea

nectarului sau manei de catre albine si depozitat in celulele fagurilor pentru
a constitui hrana populatiei din stup. Obtinerea mierii este scopul principal
al apiculturii din prezent si din trecut.

Producerea mierii de catre albine este un proces complex de transformare

a materiei prime in miere, incepand cu recoltarea si terminandu-se cu
capacirea celulelor din faguri. Albinele lucratoare recolteaza nectarul sau
mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) si le inmagazineaza un timp in
gusa, unde sunt amestecate cu saliva, iar la sosire transfera continutul
zaharat albinelor din stup, care il prelucreaza in continuare, pana se obtine
produsul finit.

12
Clasificarea mierii de albine
După proveniență:
- miere de flori, (florală), provenită din prelucrarea nectarului și polenului
cules de albine din florile plantelor melifere,
- miere de mană, (extraflorală), provenită de pe alte părți ale plantei, în
afară de flori; poate fi de origine animală sau vegetală.

După speciile de plante melifere de la care albinele au adunat

nectarul:
- miere monofloră, provenită integral, (sau în mare parte), din nectarul
florilor unei singure specii: (salcâm, tei, floarea soarelui, mentă)
- miere polifloră, provenită din prelucrarea unui amestec de nectar de la
florile mai multor specii de plante.

După modul de obținere:

- în faguri (se livrează în faguri),
- scursă liber din faguri ,
- extrasă cu ajutorul centrifugii ,
- obținută prin presarea fagurilor ,
- topită (fagurii sunt încălziți).

După consistență:
- lichidă (fluidă),
- cristalizată (zaharisită).

După culoare:
- incoloră, galben-deschisă, aurie, verzuie, brună sau roșcată.

Beneficiile mierii:

- Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din

Egiptul si Grecia antice. Medicina moderna redescopera proprietatile de
vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca mierea are capacitatea de a
ucide microbii. Aciditatea din miere si caracteristica sa de a deshidrata
bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.
- Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati,

13
atat fructoza cat si glucoza pe care organismul le transforma in energie.
Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza este mai lent absorbita si
furnizeaza energie in mod constant.

Sportivii si copiii activi ar trebui sa consume miere intrucat aceasta le va

oferi energia de care acestia au nevoie. Mierea pura de albine este o sursa
naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din
complexul B.

- Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica

pentru persoanele care sufera de unele tipuri de alergii. Pentru ca albinele
aduna polenul de la plantele native si il transforma in miere, consumul de
miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor sezoniere.

Alte beneficii ale mierii:

- este antifungica si hranitoare
- ajuta la asimilarea calciului in organism
- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale
organismului
- poate stimula sistemul imunitar

Utilizarile mierii:

Mierea poate fi folosita in diverse scopuri

- ca pansament pentru accelerarea vindecarii cauzata de leziuni tisulare
- amestecul in cantitati egale de suc de ghimbir si miere este un bun
expectorant
- mirea ajuta la tratarea racelilor, tusei, durerilor in gat si secretilor nazale
- pentru tratarea astmului bronsic, se amesteca o jumatate de gram de praf
de piper negru cu un amestec de miere si suc de ghimbir. Se va bea de
cateva ori pe zi.
- mierea poate calma si incuraja vindecarea ranilor din gura sau vagin
- un bol de ovaz sau terci de ovaz cu o lingura de miere poate calma nervii
- este ideala pentru calmarea emotiilor si a stresului pre-examen
- are efect hidratant si poate fi folosita pentru sanatate pielii ca masca
naturala revitalizanta
- consumul unor cantitati mici de miere, va va face imuni la alergiile
sezoniere la polen
- pentru imbunatatirea vederii se amesteca miere cu suc de morcovi. Se va
consuma cu o ora inainte de masa, dimineata.

14
- pentru purificarea sangelui, se va amesteca un pahar de apa calda cu
una sau doua lingurite de miere si o lingurita de suc de lamaie. Preparatul
se va bea zilnic, inainte de a merge la toaleta. Va reduce cantitatea de
grasimi din organism si va curata intestinele
- mierea naturala determina o crestere mai mica a valorilor de zahar din
sange decat zaharurile rafinate, mai ales in cazul persoanelor cu diabet
zaharat de tip II. Putina miere neprelucrata poate fi adaugata in bauturile
bolnavilor de diabet zaharat de tip II, atunci cand apare pofta de alimente
sau bauturi dulci.

Efectele secundare ale consumului excesiv de miere

Efectele pe termen scurt - Depasirea a 10 linguri pe zi poate cauza

probleme gastrice, cum ar fi crampe stomacale, balonare si diaree. Din
cauza continutului mare de fructoza, consumul excesiv poate sa interfere
cu capacitatea intestinului mic de a absorbi nutrientii. Acest lucru ar putea
declansa disconfort abdominal pana cand mierea va fi eliminata din
sistemul digestiv.

Efecte pe termen lung - Consumarea excesiva, pe termen lung a mierii

poate avea efecte negative asupra tractului gastrointestinal. Absorbtia
substantelor nutritive ar putea deveni o problema permanenta chiar si
atunci cand mierea nu este prezenta in sistemul digestiv.

Mierea este usor acida si expunerea prelungita la alimente acide poate

eroda smaltul dintilor, precum si mucoasa esofagului, stomacului si
intestinelor, fapt ce poate duce la aparitia refluxului acid. Consumul excesiv
de miere la fel ca si orice fel de consum de zahar ar putea determina
instabilitatea valorilor insulinei.

15
16
 IV. Polenul de albine

Polenul reprezinta celulele sexuale vegetale masculine.

Polenul are o marime cuprinsa intre 20-200 micrometri si o membrana
externa numita exina.
Polenul transportabil pe calea aerului (anemofil) este cel responsabil in
marea majoritate de "alergia la polen" si nu polenul recoltat de albine, care
este de tip entomofil (transportat de la floare la floare de catre diverse
insecte, precum albinele, bondarii, fluturii, etc).

Compozitia polenului de albine :

Polenul cuprinde toti aminoacizii esentiali, lipide, glucide, vitamine,
minerale, enzime, etc.; polenul proaspat recoltat contine foarte mult Qi,
putand fi considerat astfel un adevarat aliment viu (in realitate asa si este).

Proprietatile polenului:
Polenul este afrodiziac, anabolizant biologic, antibacterian, antidepresiv,
antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator, dietetic,
antianemic, diminueaza hemoragiile, scade colesterolul, euforizant,
amelioreaza functiile cerebrale, gastrice, ale intestinului gros, functiile
hepatice, sexuale, ale tiroidei, intervine in procesul cresterii, in procesul
nasterii, amelioreaza structura pielii, intinereste mintea, creierul si viata
emotionala. intareste capilarele sanguine ,inima, sistemul imunitar. Este un
tonic general. 

17
Indicatii: Distrofii, anorexie, rinita alergica, boli hepatice, ulcer gastro-
duodenal, tulburari de dinamica sexuala, prostatite, hiperlipidemie, anemie,
angina pectorala, insuficienta cardiaca, tulburari de circulatie periferica,
flebite, ulcer varicos, varice, schizofrenie, oligofrenie, in medicina sportiva
ca stimulator al efortului fizic. 

Contra-indicatii:
-Alergii de tip respirator la polen de albine (atentie, nu la cel anemofil);
-Polenul care poate patrunde in arborele respirator in timpul inhalatiilor cu
miere si/sau propolis
-Alergii de tip alimentar
-Atunci cand polenul se administreaza normal, per oral si determina
simptome de tip alergie digestiva (crampe abdominale, diaree etc.)
-Diabet zaharat
-Polenul poate contine pana la 30-32 % glucide si nu se recomanda deci in
cantitate mare la diabetici; in cantitate mica poate avea insa rezultate foarte
bune, avand in vedere ca polenul contine toti amino-acizii esentiali necesari
sintezei insulinei.
-Ulcer gastro-duodenal, gastrita

Mod de administrare:
-20-30 g/zi la adult, 5-10 g/zi la copil;
-in amestecuri cu miere, laptisor de matca, plante medicinale etc.

18
 V. Pastura

Pastura este poate cel mai valoros produs al stupului, dar si cel mai putin
cunoscut. Putini stiu ce este pastura si cu mult mai putini se incumeta sa
treaca la recoltarea ei. In esenta, pastura este un polen modificat, hrana
harnicelor albine.
Sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor, a
temperaturii si umiditatii ridicate din cuib (stup), precum si datorita modului
de conservare, polenul sufera o serie de transformari biochimice si
modificari structurale, transformandu-se in pastura.

Pastura este un produs natural, cu insusiri mai valoroase decat ale

polenului datorita continutului mai mare in zaharuri simple, vitamina K,
enzime si aminoacizi, precum si a aciditatii sporite ce o face usor
asimilabila. Fata de polen valoarea nutritiva si antibiotica este de 3 ori mai
mare.
De asemenea, invelisul extern al polenului, exina, este distrus, determinind
asimilarea mai usoara de catre organism. Datorita cantitatii mari de acid
lactic si proprietatilor antibiotice, pastura poate fi pastrata timp indelungat,
fara a se observa modificari majore, cantitative sau calitative. Pastrata la
loc uscat si racoros, poate rezista pana la 17 ani.

Compozitia chimica a pasturii este urmatoarea:

-carbohidrati (glucide) - 35%
-lipide 1-6%
-caretonoizi( provitamina A-200-875 mg/kg
-vitamina E - 1,7 g/kg
-vitamina C- 6-200 mg /100g produs

Colectarea pasturei din fagure este migaloasa si mai ales are un

randament foarte scazut, cantitatile ce se pot extrage, fara a afectata
alimentatia albinelor, fiind reduse. La cumpararea acestui produs se va
urmari ca transformarea polenului in pastura sa fie deplina, lucru probat de
forma de hexagon a bucatelelor de pastura ( imprumutata de la celulele din
fagure). Se admite un procent de sfaramaturi de 20-25% din total cantitate.
De asemenea, in majoritatea cazurilor, privind in sectiune transversala,
vom observa culori diferite, alternative, date de polenul recoltat din mai

19
multe flori. Pastura acopera toata gama de recomandari ale polenului:
afectiuni hepatice, anemii, stres, reumatism, reglarea tranzitului intestinal,
afectiunile de colon, mai ales cele insotite de constipatii (enterocolite, colite
de fermentatie sau putrefactie, constipatii cronice de diverse etiologii), insa
actiunea ei este mult mai rapida si mai puternica. Pentru cele mai multe
dintre afectiunile amintite diferenta dintre cele doua poate fi oarecum
estompata prin cresterea dozei zilnice de polen si prelungirea perioadei de
administrare. Exceptie fac afectiunile hepatice, unde actiunea pasturii este
cu adevarat remarcabila, inregistrandu-se rezultate de exceptie in hepatite
acute si cronice, in ciroze uscate sau umede. 

Doza uzuala recomandata este de 10-20 g/zi, in doza unica sau in doua
prize, administrata la 30-45 minute dupa masa, pentru a nu produce
disconfort gastric. In cazul afectiunilor hepatice severe (hepatite de tip: A,
B, C, ciroze), doza va creste la 30 g/zi, administrarea se va face in trei
prize (circa 10 g/administrare) si pe cat posibil intre mese, adica la o ora si
jumatate sau doua dupa masa. In acest ultim caz tratamentul poate fi
completat cu doze mici zilnice de ceai de armurariu (doua jumatati de cana
pe zi) sau comprimate de silimarina (principiul activ al fructelor de
armurariu) si bineinteles cu propolis (0,5-1g/zi).

Contraindicatii:
Ca si in cazul polenului si al mierii, pastura nu poate fi folosita de catre
diabetici. Daca totusi acestea se afla intr-una din situatiile mai severe
descrise, in care alternativele de tratament nu sunt prea variate,
administrarea acesteia se va face dupa informarea medicului si mai ales cu
controlul permanent al glicemiei.

20
 VI. Propolis

Propolisul este unul dintre cele mai apreciate produse apicole, ce are
deosebite proprietati antiseptice si antiinfectioase.

Proprietatiile propolisului:
-antibiotic cu spectru larg,
-conservant natural,
-antihemoragic,
-antiviral,
-antiinflamator,
-anestezic local,
-antioxidant,
-depurativ,
-hipotensiv,
-antistress,etc.

Administrarea propolisului

 Exista doua cai principale de administrare a propolisului: interna si externa

Calea de administrare " interna " semnifica faptul ca propolisul patrunde

adânc în organism, pâna la nivelul oaselor, rinichilor, inimii si creierului.
Administrarea "interna" înseamna nu numai administrarea orala sau prin
nas (inhalatii) a propolisului, dar de asemenea prin anus sau vulva (ca în
cazul supozitoarelor rectale sau vaginale), sau prin injectii.

Administrarea " externa " semnifica faptul ca propolisul este aplicat pe

piele si/sau "orificiile" superficiale: urechile si ochii (sacul conjunctival).

Când propolisul este folosit ca protector al membranelor celulare, trebuie

sa întelegem ca este important sa utilizam câteva metode, "vehicule"
pentru a atinge "tintele": celulele, tesuturile, organele, sistemele ce se afla
în dizarmonie.

21
  Administrarea interna

 Administrarea orala (pentru a fi înghitit):

- Ca lichid        
1.Extract de propolis în apa

2.Tinctura de propolis

Mod de preparare :
la 100 g alcool de 80°-86°, se adauga 20 g propolis întarit, tinut în frigider.
Alcoolul amestecat cu propolis se introduce într-un vas, se încalzeste la
30°C-40°C si se amesteca bine. Aceasta procedura se repeta într-o
saptamâna de 6-7 ori Dupa aceea se lasa sa se aseze si se toarna lichidul
curat.

Bolile care le vindeca/amelioreaza :

1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30
picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pâna la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori câte 40 picaturi,
puse într-un pahar cu 100 ml apa calda. Pâna la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de
doua ori câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic
de mai multe ori, gargara.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100
ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturile, cheratitele se trateaza astfel: înainte de culcare se îmbiba o
bucata de vata în tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se
poate folosi alifia de propolis (Atentie, cheratitele ramân înca dureroase zile
întregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt
frecate cu tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (în cazul când
spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , în 100 ml apa calda adaugam 40-50
22
picaturi de tinctura de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, si
saptamânal, de doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de
propolis la litru de apa fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ia 50 picaturi tinctura de
propolis în 100 ml apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de
propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis în
100 ml apa. Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si în
cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de masele, se pune o vata îmbibata cu tinctura de propolis
(propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina
durerea si împiedica infectia).
16. În cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge
de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele
si durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1 rana trebuie unsa de mai multe ori cu
tinctura de propolis. În aceste cazuri se formeaza vezicule.
18. Când medicamentele facute din plante sau materiale sintetice nu dau
rezultate. Nu se recomanda în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la
propolis nu le folosesc.

Actiuni:
Intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al cailor respiratorii
medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si
bactericid (anihileaza streptococii, stafilococii, Salmonella, Proteus),
febrifug, regenerant epitelial, stimuleaza procesele de regenerare în
ansamblu, stimulent imunitar.

Extern: antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant, analgezic,

regenerativ epitelial.

Indicatii:

Intern: adenom de prostata (adjuvant), ateroscleroza, boli infectioase

însotite de febra, bronsita cronica, cistita, infectii reno-urinare în general,
colita acuta si cronica, dureri de gât (traheita, faringita), enterita, febra
tifoida (adjuvant), gripa în faza incipienta, guturai, hepatita de toate tipurile

23
(adjuvant), hipertensiune, infectii cu protozoarul Giarda lambria, infectii
virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu, meningita
(adjuvant), nefrita, pielonefrita, prostata, tulburari de menopauza, tuse
chintoasa, tuse convulsiva, tuse uscata.
Extern : alunite, amigdalita, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii
(adjuvant), eczeme infectioase, faringo-amigdalita, laringita, negi.

Contraindicatii :
Alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, în cazul în care
nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicându-
o mai întâi din abundenta pe o portiune mica din piele, urmarind efectele ce
apar. În cazul în care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite
(mâncarimi, înrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.

Bautura de propolis :
Se recomanda mai mult datorita influentei sale pozitive în prevenirea bolilor
în perioadele reci.
Radem 15-20 g propolis solid si îl introducem într-un litru de palinca de
buna calitate. Dupa astupare, se agita de mai multe ori. Peste câteva
saptamâni se obtine o bautura amaruie, din care se bea un paharel înainte
de culcare.

24
 VII. Apilarnil
Apilarnilul este în principal un extract din larvele de trântor, si mai contine
mici cantitati de laptisor de matca, pastura, miere si propolis .Apilarnilul are
o compozitie foarte complexa, asemanatoare cu a laptisorului de matca.

Se poate prezenta sub mai multe forme:

- proaspat recoltat (neomogenizat si nefiltrat);

- omogenizat si filtrat;
- liofilizat.

Examinând compozitia sa, putem conclude usor ca principalele proprietati

ale apilarnilului se afla în zona "nutritiei" . Este deja cunoscut ca multe
triburi din Africa folosesc de secole larvele de albine ale fagurilor salbatici
ca o mâncare "luxoasa" bogata în proteine .

Deoarece provine în principal de la o structura "barbateasca", apilarnilul

are multe efecte întaritoare barbatesti .

Proprietati terapeutice si curative ale apilarnilului

  Stimuleaza anabolismul
- ca si laptisorul de matca ritmul de dezvoltare ale larvelor de trântor este
foarte rapid.

Antiviral
- ca si laptisorul de matca.

Biostimulant
- trântorii, vorbind în general, au o foarte puternica forta de viata.
25
Mareste puterea sistemului imun
- datorita calitatii ridicate a nutrientilor continuti în extract;
- trântorii au o mare energie respiratorie; o buna respiratie înseamna
oxigen suficient pentru întreg organismul, inclusiv pentru celulele albe ale
sângelui;
- conform MTC, sistemul imun face parte din aceeasi "clasa" cu sistemul
respirator.

Îmbunatateste memoria
- nutrientii lui de înalta calitate înbunatateste toate procesele memoriei.

Îmbunatateste ciclul menstrual la femei

- datorita echilibrului endocrin dat de pre-hormonii naturali existenti în
apilarnil.

Mareste apetitul
- ca în cazul laptisorului de matca sau cu orice alt stimulator al
anabolismului.

Mareste rezistenta generala a organismului la boli

- datorita compusilor activi si nutrientilor care pot ajuta sau hrani fiecare
celula din organism.

Maresc masa musculara la barbati

- ca orice alt stimulator natural al anabolismului ( vezi laptisorul de matca).

Rol nutritiv, dietetic

- datorita nutrientilor variati , de înalta calitate.

Psiho-stimulant
- continut ridicat în aminoacizi, vitamine, magneziu etc.

Stimuleaza si întretine energia sexuala la barbati

- trântorii sunt bine cunoscuti ca puternice "masini sexuale"

Stimuleaza glandele hipofizo - suprarenale

- datorita continutului relativ ridicat în (pre)hormoni.

Stimuleaza spermatogeneza, îmbunatatesc erectia si cresc durata

actului sexual la barbati

26
- datorita continutului ridicat de vitamine, aminoacizi, etc. apilarnilul
intervine pozitiv în dinamica sexuala.

Apilarnilul are compozitie si proprietati asemanatoare cu cele ale

laptisorului de matca. Ca rezultat, indicatiile lor sunt aproape identice.

Totusi sunt câteva diferente în special în ariile genitale, sexuale si

endocrine produse de bogatia apilarnilului în hormoni de tip masculin.

În general, apilarnilul împreuna cu alte produse apicole ca mierea, polenul

si pastura sunt foarte folositoare în tratamentul unor tipuri diferite de
afectiuni cum ar fi :
-Boli ale stomacului, ficatului (tractul digestiv)
-Afectiuni ale sistemului nervos
-Nervozitate
-Slabirea memoriei, tulburari mentale
-Afectiuni neuro-psiho-motrice la copii
-Insomnie
-Afectiunile aparatului respirator
-Afectiuni ale sferei genitale legate de scaderea hormonilor, vitaminelor,
mineralelor necesare pentru buna dezvoltare si functionare a acestor
organe.
-Impotenta sexuala (apilarnilul este comparabil cu Viagra, dar fata de
aceasta are avantajul ca este un produs natural fara reactii adverse sau
riscuri).
-Spermatogeneza scazuta.
-Durata scurta a actului sexual la barbati.
-Afectiunile sistemului endocrin
-Sindrom premenstrual
-Afectiunile sistemului imun
-Slabiciunea sistemului imun
-Gripa
-Infectii

Indicatiile apilarnilului

Apilarnilul este indicat sa fie administrat atât intern cât si local, pe cale
externa.

Intern

27
 Pentru aria buco - faringiana:
Singur sau combinat cu alte produse naturale;
Brut, poate fi folosit local pentru tratarea afectiunilor cavitatii bucale, ca
sângerari ale gingiilor.

  Forme farmacologice pentru aria buco - faringiana:

-Solutii
-Suspensii
-Aerosoli
-Spalaturi (apa de gura)
-Tablete
-Ciocolata cu apilarnil liofilizat (în special pentru copii)
-Gargara

Ca produs suplimentar sau medical :

-Tablete,
-Apilarnil liofilizat,
-Apilarnil liofilizat în miere,
-Apilarnil liofilizat în miere + polen + laptisor de matca,
-Extracte alcoolice,
-Ciocolata cu apilarnil liofilizat (pentru copii).

Pentru zona genitala la femei:

Tablete vaginale,
Supozitoare vaginale.

Extern

Pentru afectiuni oftalmice:

-În solutii cular (picaturi)
-Ca unguent, pentru afectiunile pleoapelor

Pentru afectiuni ale nasului:

-Instilatii
-Picaturi
-Spray
-Aerosoli
-Inhalatii
-Spalaturi (lavaj) cu solutii diluate.

28
  Pentru afectiuni ale urechilor
Sub forma de instilatii auriculare, spalaturi auriculare etc., se pot folosi
urmatoarele tipuri de preparate:
-solutii
-suspensii
-unguente
-pudre
-supozitoare

  Pentru piele:
-pentru îngrijirea pielii : creme, lotiuni, sampoane.

-pentru afectiuni ale pielii (dermatoze, arsuri, rani, ulcere varicoase

cronice), singur sau în combinatie cu alte remedii (compusi); iata câteva
forme farmaceutice care pot fi utilizate: comprese umede, lotiuni, unguente,

spray.

 Apilarnilul, compus activ în produsele cosmetice:

Amestec cu miere, laptisor de matca, polen etc., folosit în masti cosmetice;
Creme, emulsii, lotiuni, sampoane etc.

 Administrare:

Pentru adulti, doza zilnica uzuala este de aproximativ 300 mg (600-800 mg.
daca este necesar).
Pentru copii, doza este obisnuit 30-50 % din doza unui adult.

Pentru aria buco- si gastro-intestinala este bine sa se tina sublingual

apilarnilul brut, liofilizat sau în tablete, pâna la completa diluare în saliva
(minim 2-5 minute), apoi sa se înghita.

Contraindicatii:

Pâna în prezent nu au fost raportate reactii adverse, toxice sau alergice

legate de folosirea apilarnilului.

Totusi, deoarece apilarnilul contine mici cantitati de polen, propolis si

miere, putem presupune ca folosirea lui poate conduce la riscuri similare cu
cele asociate compusilor sai.

29
 Apilarnilul este contraindicat în urmatoarele cazuri:

1. Posibile reactii alergice la unii dintre compusii sai. Apilarnilul contine

multe proteine.

2. Intoleranta la apilarnil.

 Pot aparea urmatoarele reactii adverse:

Tulburari ale tractului digestiv ca: dureri de stomac, voma, diaree pot apare
prin supradozaj . Scaderea dozelor sau oprirea administrarii apilarnilului vor
elimina aceste reactii adverse.
Toxicitatea poate sa apara în cazurile de supradozaj majore.
Hiperandrogenismul (denumeste efectele excesive date de hormonii
masculinizanti) si hiperspermatogeneza pot sa apara în unele cazuri de
supradozaj.
Insomnie moderata (în special la barbati), daca se administreaza seara
târziu.

  O concluzie finala este ca asemenea altor produse apicole apilarnilul nu

este un "panaceu", nu poate vindeca orice si pe oricine. De aceea, este
întotdeauna important sa avem "la mâna" alte metode naturiste de
vindecare pentru cazul în care avem nevoie sa tratam pe cineva drag noua.

30
 VIII. Veninul de albine

Ce este veninul de albine?

Veninul este secretat de albine iar prin intermediul acelor, ca instrumente

de aparare, este folosit pentru protejarea albinelor sau a coloniilor din care
fac parte – stupi sau roiuri.

Ce afectiuni trateaza veninul de albine?

Produsele apicole in general s-au folosit din cele mai vechi timpuri pentru
tratarea unei game extinse de afectiuni iar terapia cu venin s-a adresat, in
mod special, cazurilor de artrita, reumatism, problemelor dermatologice si,
mai recent, a sindromului de oboseala cronica sau sclerozei multiple.

Ce contine si cum activeaza veninul de albine?

31
Veninul de albine este o sursa bogata de enzime, peptide si
aminoacizi, acumuland nu mai putin de 18 componente active, cu efect
terapeutic demonstrat. Mecanismul prin care veninul activeaza este, inca,
subiect de studiu pentru comunitatea stiintifica dar specialistii considera ca
acesta poate actiona asupra sistemului imunitar, in speta asupra
intensificarii secretiei de cortizol.

Ce presupune tratamentul cu venin de albine?

In mod traditional, veninul de albine se administreaza prin stimularea

albinelor sa intepe zonele afectate, punctele de preso- sau acupunctura. In
afara de administrarea directa a intepaturilor, injectarea unei dilutii de venin
este considerata si ea o metoda de tratament.
Functie de natura afectiunii tratate, veninul standardizat se poate folosi in
unguente, cataplasme, creme sau sub forma de injectii. Veninul este
mai eficient cand se aplica direct sau se recolteaza spre sfarsitul
primaverii sau inceputul toamnei, perioada in care albinele beneficiaza de
resurse mai bogate de polen.
Solutia injectabila de polen se prepara din venin pur (Apis Venenum
Purum) si se prezinta ca remediu homeopatic. Aceasta se administreaza
intradermic (intre straturile de piele) sau subcutanat (sub piele) pentru a
stimula aparitia efectului unei intepaturi de albina.
In cabinetele specializate, solutia de venin se poate administra prin
electroforeza sau ultrasonoforeza, metode aplicate in mod special in
China.

Aspecte practice de retinut despre terapia cu venin de albine

Tratamentele cu venin de albine sunt practicate de terapeuti sau uneori

chiar de apicultori.

Proprietati profilactice generale (Yoirich)

- Îmbunatateste starea generala a organismuui (Potchinkova).
- Mareste longevitatea prin hipertermie (Yang Ruiyu).
- Creste forta psihica (Partheniu).
- Protejeaza corpul împotriva razelor X (Orlov/Brooks).
- Efecte negative, toxice (reactii adverse, la doze mari).
- Reactii alergice la persoanele cu senzitivitate crescuta la veninul
himenopterelor (0.5-2 % din populatie); prurit generalizat, urticarie,
32
mixedem, spasme ale musculaturii netede; scadere brusca a tensiunii
arteriale - colaps (Orlov);
- Histamina continuta în veninul de albine poate provoca spasme ale
vaselor coronare (dupa Uspenski si altii) când veninul este în doze ridicate;

- 200-300 de întepaturi simultane otravesc organismul cu semnele

caracteristice perturbarii sistemelor cardiovascular, respirator si nervos :
scurtarea respiratiei, cianoza, puls accelerat, convulsii, paralizii;
- Peste 500 de întepaturi pot cauza moartea prin paralizia centrului
respirator;
veninul de albine poate avea efecte negative asupra tiroidei, pancreasului
endocrin si/sau ovarelor (Neacsu, Partheniu)
- Insuficienta respiratorie (în doze toxice în studiile pe animale) dupa
scaderea brusca a tensiunii arteriale + scaderea frecventei cardiace
- proprietati neurotoxice si hemoragice în doze mari (Orlov)
- blocare nervoasa ganglionara (Orlov)
- cresterea perioadei de latenta a reactiilor reflexe(Orlov)

În doze toxice :
Inhiba reactiile reticulare ascendente si descendente (Orlov) initial
provoaca excitatie în zonele subcorticale ale creierului ; inhibitia totala vine
mai târziu , atât în cortex cât si în formatiunile subcorticale (Orlov)
edeme prin cresterea permeabilitatii vasculare; edemele cresc curgerea
apei detoxifiate în tesuturi (Potchinkova/Kireeva), mâncarimea arata de
obicei un prognostic terapeutic bun (Forestier, Palmer).

Exista cel putin 4 metode comune de administrare a veninului:

1. Venin de albine pur, administrat prin intermediul clasicelor ace de albine.

2. Solutie de venin de albine, administrata prin injectii.

3. Unguente si alifii cu venin de albine, administrate de obicei prin simpla
aplicatie locala, masaj si/sau acupresura.
4. Solutii de venin de albine, unguente sau alifii administrate prin metode
fizioterapice speciale ca: iontoforeza (introducerea ionilor unei sari solubile
în tesuturile organismului cu ajutorul curentilor electrici, cel mai adesea în
scop terapeutic).

  Alte metode de administrare, neinvestigate suficient de catre oamenii de

stiinta si clinicieni, rareori folosite si practicate în mod obisnuit numai de

33
catre medicii specializati în apiterapie, sunt:
1. Per os (pe gura): tablete de venin de albine; venin de albine combinat cu
miere; venin de albine în granule homeopatice.
2. Inhalatii (prin sistemul respirator); aceasta metoda este potential foarte
periculoasa!
3. Injectii intramusculare, intraarticulare (acestea au fost dovedite în
practica ca nefiind la fel de eficiente ca injectiile intradermice).
4. Întepaturi de albine intravenoase ca în terapia cu venin de albine pentru
vene varicoase.

  Veninul de albine poate fi administrat singur sau, în mod ideal, în

combinatie cu alte metode de tratament. O simpla întepatura sau injectie
cu venin de albine nu va aduce aproape nici un beneficiu sanatatii noastre
daca este folosita singular. Mai întâi trebuie sa avem grija de starea
noastra de nutritie, de circulatia sângelui si de calitatea sa, de sistemele
nervos si endocrin, de structura generala a corpului, de caracteristicile
mentale, emotionale si psihologice. De aceea, este întotdeauna o idee
buna sa studiem si sa folosim alte metode de vindecare, cât de mult posibil
în conjunctie cu terapia cu venin de albine.

Contraindicatii

Veninul de albine are potentialul cel mai periculos dintre toate produsele
apicole.

În fiecare an mii de persoane, din toata lumea, mor din cauza întepaturilor
accidentale ale albinelor, adesea într-un numar mare, ca în cazul albinelor
africane, cunoscute de catre mass-media ca albine "ucigase".Pentru
apiterapeuti este extrem de important sa vorbim despre aceasta si sa
furnizam populatiei atâtea moduri câte sunt posibile pentru a se proteja de
posibilele reactii negative ale întepaturilor de albine.

34
35