Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,


PSIHOLOGIE, EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
SPECIALIZARE : PSIHOLOGIE
CENTRUL : DEVA
STUDENT : JURCA RODICA-ELVIRA
ANUL: III

Referat
Schimbarea de atitudine prin
intermediul grupului.
Deva
2014
Potrivit lui Irvin Yalom, autorul celei mai populare carti despre terapia de grup (am numit aici
"Teoria si practica psihoterapiei de grup"), acesti factori sunt în numar de unsprezece. Iata-i prezentati
aici, nu neaparat în ordinea importantei lor.

• Inducerea sperantei

Oamenii aleg sa participe la o terapie de grup pentru ca spera ca viata lor sa se îmbunatateasca. Ei
vin de-acasa cu un dram de speranta iar terapia de grup îi ajuta sa tina în viata aceasta flacaruie si, mai
mult, sa o faca sa creasca. Cum? În primul rând, pentru ca au facut ceva pentru ei însisi: si-au luat inima
în dinti si s-au inscris într-un grup terapeutic. Nu poti sa faci ceva pentru tine fara ca speranta de mai bine
sa nu prinda aripi. În al doilea rând, într-un grup terapeutic, compus în general din oameni cu probleme
similare, exista indivizi care deja fac fata unei situatii mai bine decât ceilalti, iar exemplul lor este datator
de speranta pentru acestia din urma. "Daca altii au reusit, poate voi reusi si eu" rasuna în mintea celor care
învata sa spere.

• Universalitate

Multi dintre cei care intra în terapie sunt covinsi ca sunt unici din punct de vedere al inadecvarii
lor, ca numai ei au anumite probleme, gânduri si sentimente care îi tortureaza si le fac viata mizerabila.
Dar, vorba unei reclame inteligente, "nu uita ca esti unic, la fel ca toti ceilalti." Suntem unici si totusi atât
de asemanatori. Nu exista sentiment, fie el cât de greu de definit si de pus în cuvinte, pe care numai un
singur om sa-l fi avut. Ceea ce ne aseamana este mult mai consistent decât ceea ce ne separa si ne
diferentiaza. La urma urmei, suntem toti oameni. Si nicaieri nu se vede mai bine acest adevar decât într-
un grup terapeutic. Atunci când constatam ca si altii se confrunta cu aceleasi probleme, ne simtim parca
mai usurati si mai capabili sa le facem fata caci, nu-i asa, "suntem cu totii în aceeasi barca".

• Informarea

Informarea inlude instruirea didactiva referitoare la anumite conditii, sfaturi si sugestii din partea
terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. Uneori procesul educational este implicit, membrii
grupului învatând direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre
semnificatia unor simptome si metode de a le face fata, despre viata psihica în general. De exemplu, în
cadrul unui grup pentru cei care sufera de atacuri de panica, se pot dispensa informatii despre aspectele
fiziologice ale unui atac de panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofica a simptomelor
corporale, despre natura benigna a conditiei si despre modalitatile de a ameliora si apoi de a preveni astfel
de atacuri de panica.
• Altruismul

"Daca vrei sa ajuti un om, lasa-l sa te ajute" a spus cândva un celebru prizonier american. Prin
partile noastre, se spune ca "daruind, vei dobândi". Cei care intra în terapia de grup se simt adesea
demoralizati si simt ca nu au nimic valoros de daruit celorlalti. Atunci când descopera ca pot fi totusi de
ajutor, se simt revigorati si stima lor de sine creste. Oamenii se pot ajuta unii pe altii ascultându-se,
oferind confort si sfaturi, încurajându-se reciproc, împartasind cu ceilalti experientele lor similare sau prin
simpla lor prezenta lipsita de criticism si prejudecati.

• Recapitularea corectiva a relatiilor din familia de origine

Cei mai importanti oameni în viata oricarui om sunt membrii familiei în care s-a nascut. Modul în
care interactioneaza cu acestia va ramâne "sapat" în mintea viitorului adult pentru tot restul vieti sale ca
un model de interactiune cu toti ceilalti oameni. Atunci când fac parte dintr-un grup, oamenii au tendinta
de a se raporta la ceilalti membri ai grupului într-un mod oarecum asemanator cu modul în care se
raportau la parinti si frati. Ceea ce, în sine, nu e nimic deosebit care sa merite a fi subliniat. Numai ca
relatiile unora cu membrii familiei din care provin nu au fost tocmai în regula si atunci exista
posibilitatea, sau chiar certitudinea, ca aceste relatii sa se repete cu actualul partener de viata, cu colegii
de munca, cu copiii, prieteniii, etc. Ce e de facut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic în
care modul defectuos de a te raporta la ceilalti se developeaza în fata propriilor ochi. Când devii constient
de felul în care îi tratezi pe ceilalti, de modul în care te raportezi la ei sau de modul în care te folosesti de
ei, atunci întelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relatiile cu acestia si, în consecinta, poti
schimba ceva.

• Îmbunatatirea aptitudinilor de socializare

Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai multi indivizi interactioneaza
respectând niste norme. Spre deosebire însa de alte grupuri sociale de care poate apartine cineva (de
exemplu, grupul colegilor de munca), grupul terapeutic are niste reguli clare stabilite de la început, menite
a facilita interactiunea onesta. Cea mai importanta dintre aceste reguli este oferirea de feedback, adica
oferirea unei pareri oneste despre afirmatiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce în alte grupuri se
întâmpla arareori. De exemplu, daca cineva are tendinta de a-i privi de sus pe ceilalti, de a-i trata cu
superioritate, e putin probabil ca vreunul dintre colegii de munca (mai ales daca îi sunt subalterni), sa îi
spuna "Vezi ca ai tendinta sa ne privesti de sus." În schimb, într-un grup terapeutic, e foarte posibil si
chiar de dorit ca un astfel de feedback sa aiba loc. Astfel, "arogantul" are ocazia sa învete ceva despre sine
si eventual sa corecteze ceea ce este de corectat pentru a-si îmbunatati aptitudinile de socializare.

• Comportamentul imitativ

Se spune adesea despre copii ca îi imita pe adulti. Ceea ce se spune mai rar este ca si adultii învata
prin imitatie. Observându-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum îsi rezolva anumite probleme, noi
toti putem învata de la ceilalti. Învatam de la cei care au mai mult succes în viata personala sau în
interactiunile cu ceilalti, învatam de la cei pe care îi respectam, fie ei membri ai grupului sau
psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimati niciodata puterea exemplului!

• Învatarea interpersonala

E un factor deosebit de complex si de aceea dificil de explicat în câteva cuvinte. S-a spus ca omul
este un animal social. Adica, ceea ce ne deosebeste esentialmente de animale este capacitatea de a avea
relatii sociale. Mai mult, aceste relatii sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne
formeaza si ne transforma în permanenta. Cazurile de copii crescuti de animale demonstreaza faptul ca
fara o ambianta umana, fara contact cu alte fiinte umane, un copil nu poate deveni un om în sensul cel
mai larg al cuvântului si dezvoltarea acestuia se opreste la un nivel subuman. Nu realizam importanta
relatiilor cu cei din jurul nostru, si în primul rând cu membrii familiei în care ne-am nascut, asa cum nu
realizam cât de multa nevoie avem de oxigenul pe care îl respiram. Specialistii spun ca jumatate din ceea
ce suntem se datoreaza zestrei genetice si jumatate modului în care am fost crescuti. Si acesta componenta
educativa se refera nu numai la aspectele evidente cum ar fi "cei sapte ani de acasa", ci si la acelea mai
subtile ale modului în care cei din jur se raporteaza la noi si noi la ei. De exemplu, orice copil are nevoie
de un sentiment de securitate si obtine acest lucru prin cultivarea si accentuarea acelor trasaturi sau
aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalti si prin negarea sau transformarea acelora care sunt
dezaprobate de ceilalti. În cele din urma, individul îsi va forma un concept de sine bazat foarte mult pe
aprecierile celorlalti. Acest proces de învatare interpersonala este un proces continuu, ale carui baze se
pun în copilarie, dar care continua de-a lungul intregii vieti. În terapia de grup, oamenii descopera modul
în care obisnuiesc sa se raporteze la ceilalti, constientizeaza asteptarile pe care le au de la ceilalti si învata
sa relationeze într-un mod mai realist si mai echilibrat, în care avantajele si dezavantajele relationale sunt
mai echitabil distribuite.

• Coeziunea grupului

Multi oameni se simt izolati de semenii lor, incapabili sa stabileasca niste relatii cu adevarat
semnificative, care sa treaca dincolo de o interactiune de suprafata. Asa cum spuneam mai sus, avem
nevoie de ceilalti, sa ne simtim intelesi si apreciati si, în egala masura, sa învatam de la ei. Dar acest lucru
nu este posibil decât în mica masura în cadrul unor relatii superficiale, cum ar fi discutiile de cinci minute
la o cafea cu colegii de serviciu. Pentru multi, prietenii sunt cei care reusesc sa suplineasca aceasta nevoie
de comunicare ceva mai profunda. Din pacate însa, sunt mult prea multi oameni lipsiti de prieteni. Si mai
avem nevoie de ceva, pe lânga aceasta legatura mai adânca: avem nevoie de sentimentul de apartenenta,
care înseamna sentimentul de bine si de siguranta pe care îl avem atunci când ne stim parte a unui grup
care ne protejeaza si ne valorizeaza. Aceasta nevoie sta la baza tuturor asociatiilor profesionale,
sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc. si chiar la baza ideii de natiune si de tara. Pentru cei care
se simt deprivati de o comunicare umana cu adevarat semnificativa si pentru cei lipsiti de sentimentul de
apartenenta, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipseste. Coeziunea grupului nu se refera
numai la suportul si incurajarile pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalti
participanti, ci si la feedback -ul onest pe care îl primeste si, în general, la toate acele aspecte care
contribuie la sentimentul ca "celorlalti le pasa."

• Catarsisul

E bine stiut ca adesea confesarea necazurilor noastre catre prieteni, doctor sau preot, ne ajuta sa ne
simtit mai bine. Acesta este catarsisul si despre asta este vorba, în principiu, si în terapia de grup. Numai
ca aceasta forma de terapie nu ne ajuta numai sa scapam de "piatra de pe suflet", dându-ne un sentiment
de eliberare momentana, ci ne mai învata ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durata: ca a
exprima ceea ce simtim ne apropie de ceilalti, ceea ce duce la cresterea sentimentului de coeziune si la
îmbogatirea relatiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet ne face sa ne
simtim mai liberi dar si mai apropiati de ceilalti. Si asta numai într-un grup se poate învata.

• Factorii existentiali

Se refera la acceptarea de catre membrii grupului a unor adevaruri nu intotdeauna evidente, cum
ar fi faptul ca durerea si moartea sunt inevitabile, ca indiferent cât de mult as încerca sa ma apropii de
ceilalti sunt practic singur, ca viata nu are un sens daca nu îi dau eu un sens, ca am libertatea sa dau vietii
mele orice sens doresc, ca eu si numai eu sunt responsabil pentru viata mea indiferent cât de mult ajutor
cer si primesc de la ceilalti, etc. Acesti factori existentiali joaca un rol important în terapia de grup, ca si
în cea individuala, întrucât reusesc, sau cel putin ajuta în acest sens, sa împace omul cu datele inexorabile
ale existentei sale.
Nu toti avem nevoie de toti acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru
unii cele mai importante aspecte sunt învatarea interpersonala, catarsisul si factorii existentiali, iar pentru
altii altruismul, universalitatea si cultivarea sperantei. Probabil acesti factori curativi actioneaza în functie
de nevoile fiecaruia. Un lucru este însa cert: ca terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi
pune în joc, este benefica tuturor celor care considera ca mai au înca ceva de învatat de la viata si de la
oamenii din jurul lor.

Psihoterapia de Grup

Ofera un cadru neutru de lucru in care fiecare persoana sa poata lucra cu sine insasi in sensul de
surprindere ad-hoc a reactiilor, starilor, trairilor generate prin si in interactiunea cu ceilalti membri ai
grupului.
Obiective:
• Imbunatatirea modalitatilor de relationare interpersonala
• imbunatatirea comunicarii interpersonale
• experimentarea unor atitudini si roluri noi
• experimentarea unor comportamente noi interpersonale
• dobandirea capacitatii de exprimare directa, onesta si autentica a propriilor sentimente in relatie
ci sine si in relatie cu ceilalti
• cresterea increderii in propria persoana precum si cresterea increderii in ceilalti
• intelegerea propriilor ganduri, trairi si atitudini interioare prin investigarea cu onestitate a
tiparelor relationale evidentiate atat in cadrul relatiilor cu ceilalti membri ai grupului cat si din
exteriorul grupului de lucru
• intelegerea trairilor si atitudinilor interioare ale celorlalte persoane prin dezvoltarea capacitatii
empatice si intuitive
• imbunatirea imaginii de sine
• parcurgerea unei schimbari personale in interiorul grupului care se observa, manifesta si intelege
intai in cadrul grupului pentru ca ulterior, schimbarile sa isi faca aparitia si sa poata fi aplicate si in
viata de zi cu zi
• accesarea spontaneitatii si creativitatii

Referinte bibliografice

http://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapia-de-grup

http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs19.pdf

http://viatadefamilie.ro/revista5/119-schimbarea-de-atitudine

http://www.dezvoltarium.ro/detalii-articol/schimba-ti_atitudinea
UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARAD
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,
PSIHOLOGIE, EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
SPECIALIZARE : PSIHOLOGIE
CENTRUL : DEVA
STUDENT : JURCA RODICA-ELVIRA
ANUL: III

Referat
Manipularea prin mass-media in
procesul electoral.
Deva
2014

In perioadele imediat anterioare am asistat la supraincarcarea dictionarelor limbii romane cu


expresii si cuvinte preluate din limbi straine, si mai mult decat atat, am fost chiar participantii
englezificarii comunicarii. Cu toate acestea, ne intrebam permanent cum de s.a ajuns in aceste situatii.
Sub aceeasi forma, cuvintele si expresiile sunt "imbogatite" cu noi semnificatii si intelesuri.
Termenul "manipulare" este explicat in dictionarele limbii romane ca "actiunea de schimbare a
opiniilor, atitudinilor si comportamentelor unei persoane sau unui grup de persoane, in vederea atingerii
scopurilor altor persoane, lasand impresia ca aceasta schimbare apare in urma propriei decizii", si totusi
mediul social face referire la tehnicile si procesul manipularii.
Intotdauna va exista interesul oamenilor fata de ceea ce se intampla in jurul lor, curiozitatea este o
trasatura innascuta ce duce de foarte multe ori pana la interesul exagerat pentru un subiect care nu are nici
o legatura cu viata reala. De asemenea, o alta tendinta naturala, innascuta a oamenilor, este cea de a barfi,
de a imprastia zvornurile mai departe, ca si cum o problema s-ar rezolva cu atat mai repede cu cat mai
mulri oameni afla despre ea. Psihologia sociala studiaza comportamentul grupului si toate influentele
identificate in acest fenomen.
Unul dintre efectele tehnicilor de manipulare in masa atrage dupa sine, de cele mai multe ori, si
celelalte efecte, creand un cerc vicios greu de penetrat, si care poate declansa reactii in masa. Astfel,
descriem efectul de "sedare" a populatiei prin supraincarcarea receptorilor cu informatii, mai mult decat
pot cuprinde in rationamentul analitic, si mai mult decat pot filtra perceptual. Oamenii obisnuiti se refera
la manipularea in masa oferind exemple din mass-media, care mai apoi se dovedesc a fi incorecte sau
depasite. O reclama la detergent poate fi interpretata ca instrument de manipulare atunci cand ii determina
pe cumparatori sa cumpere fara a avea cu adevarat nevoie de produs. Bineinteles, manipularea in masa nu
se reduce la decizii nesemnificative, si nu este utilizata fara un scop anume. Tehnicile reale de manipulare
sunt activate atunci cand decizia care urmeaza sa fie analizata depaseste puterile omului obisnuit.
Exemplele cele mai elocvente fac referire la alegeri politice, razboaie, decizii parlamentare sau ale
institutiilor administratiei publice locale.
Ori de cate ori se vorbeste despre manipulare, oamenii spun ca se simt nelinistiti, este un subiect
sensibil, si tind sa devina agresiviimaginandu-si ca le va fi lezata demnitatea. Psihologia sustine ca
oamenilor le este teama de lucrurile pe care nu le cunosc, pe care nu le pot explica sau pe care nu le pot
deduce, si ca oricine evita sa devina subiectul unei situatiisituatii pe care nu o poate controla. Oricat de
mult ar fi descris fenomenul manipularii si oricat de pregatiti ar fi oamenii pentru a putea depista atunci
cand sunt manipulati, ramane o tema care induce anxietate si indoiala.
Aceste efecte sunt amplificate daca actioneaza si celelalte cauze puse pe seama manipularii, ca
lipsa educatiei, intoleranta, lectura incorecta a pliantelor sau descrierilor si stereotipii, iar lista poate
ccontinua.
La inceputul anilor 2000, fenomenul mapularii prin mass-media se dezvolta in viata sociala in
aceasi modalitate in care vrajitoria "facea victime" in Evul Mediu. Desi oamenii pareau a avea incredere
suficienta in presa, ii atribuiau si infatuata caracteristica a manipularii. Atunci cand un subiect de presa nu
este pe placul majoritatii si pare a nu indeplini nwvoile colective reale, este pus pe seama "cuiva care
dicteaza asa", scazand si increderea in ceea ce s-a prezentat. De multe ori, presa si mijloacele de infomare
in masa nu sunt interpretare doar ca mesageri, ci ca mijloace de influentare si manipulare, si efectul se
propaga si asupra intermediarilor (reporteri, prezentatori, editori sau reprezentanti mass-media).
Trecerea in decada 2010-2020 aduce cu sine explozia tehnologica si cresterea implicarii
fenomenului Internet in viata majoritatii populatiei. Nu s-a ridicat problema daca prin intermediul
internetului este utilizata in aceeasi masura manipularea maselor, insa psihologii sociali atrag atentia
asupra adaptarii metodelor de manipulare la noile caracteristici ale societatii. Cu siguranta, rezultatele
manipularii sunt direct proportionale cu gradul de dependenta al populatiei, fata de instrumentele
intermediare, ca internetul, telefonia mobila, anumite programe TV, locuri din oras sau supermarket-uri.
S-a intamplat ca in anumite conditii, sa fie lansate in mediul social si chiar publicate, materiale
despre elementele ascunse ale manipularii, care nu au avut intotdeauna efectul asteptat. Cu toare ca
oamenii sunt sceptici cand vine vorba despre manipulare, nu au avut reactii de evitare a acestor
instrumente intermediare, dimpotriva au avut tendinta de a interpreta informatiile ca fiind false. Din acest
motiv, metodele de manipulare in masa au continuat sa functioneze.
Desigur ca intensitatea utilizarii si a efectelor manipularii poate fi mai mica, medie sau mai mare,
iar termeni ca persuasiune, propaganda, publicitate sau informare sporesc posibilitatea confundarii cu
manipularea. Nuantele care conduc la diferentiere tin de intentia celor care intretin comunicarea in masa,
de gradul de constientizare al celui care recepteaza mesajul.
In cadrul manipularii prin presa se pierde din vedere faptul ca jurnalistii tind sa isi desfasoare
activitatea in mod tot mai independent, sa iasa de sub controlul trustului si actiunile sale sunt atribuite
intereselor finantatorilor. A fost identificata o tendinta colectiva de a atribui interesul unei manipulari, pe
seama celor mai bogati membri ai societatii, fara a lua in considerare ca cei care se afla in cercul lor
imediat pot purta vinovatia. Ambiguitatea legata de adevaratii manipulatori este sporita de faptul ca
personajele se acopera de acte publice de caritate si distrag atentia de la scopurile reale. De asemenea,
trasaturile psihologice ale oamenilor, modul lor de rationament si capacitatea de generalizare permit
societatii sa presupuna ca daca este demascata intentia de manipulare a scoieatii, a unui astfel de personaj,
toti parcurg acelasi traseu, toti vor sa manipuleze.
Rezistenta la metodele de manipulare prin mass-media este asigurata de dezvoltarea gandirii
critice, de formarea deprinderii de analiza si interpretare a tuturor variantelor. O privire de ansamblu si un
set complet de argumente pentru o anumite idee poate asigura obiectivitatea analizei si a deciziilor luate.
In cadrul exercitiilor de dwzvoltare a gandirii critice se utilizeaza prioritizarea, acea actiune de
stabilire a celor mai importante aspecte, a elementelor care influenteaza in mod real prezentul si viitorul.
Exemplul cel mai relevant pentru formarea deprinderii de gandire critica este colectarea a cat mai multor
informatii despre un subiect, a aspectelor pro- si contra-, a avantajelor si dezavantajelor, a elementelor
pozitive si negative, dar mai ales prin raportarea la experienta reala proprie.
Influenţa mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie de
mai mult timp. De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau nedorite. Influenţa mass-media
poate conduce, la nivel individual, la acord, identificare sau internalizarea valorilor sau a sensurilor
transmise prin presă. În acest sens, acordul este acceptarea conştientă a influenţei unui mesaj,
identificarea presupune asumarea şi imitarea valorilor şi comportamentelor promovate iar internalizarea
înseamnă asimilarea valorilor, sentimentelor şi modelelor de comportament difuzate de mass-media,
acesta fiind nivelul maxim de eficienţă a influenţării.
Prin sinteza dintre logică, retorică, publicistică, arta actorului, arta imaginii în mişcare, sunet şi
muzică, mesajul audiovizual devine spectacol. În acest fel, informaţia propriu-zisă este dublată de forţa de
persuasiune prin impact emoţional direct. Astfel, căutarea cu orice preţ a divertismentului face ca orice
producţie TV să ia forma unui spectacol sau a unui scandal. Dacă vrem să evităm acest lucru şi nu vrem
să ne lăsăm manipulaţi şi hipnotizaţi de televiziune cea mai la îndemână metodă de a reacţiona rămâne
deocamdată zapping-ul , deoarece nu putem nega în totalitate importanţa televiziunii secolului XXI.
Preferinţa pentru subiectele emoţionale, care oferă imagini şocante în jurnalele televizate,
influentează chiar desfăşurarea unor evenimente. Mass-media fixează în acest sens agenda publică, prin
modul de selecţie a ştirilor şi prin faptul că indiferent dacă impun sau nu un anumit mod de a gândi, mass-
media ne impun subiectele la care să reflectăm. Televiziunea ne arată care sunt problemele cele mai
importante, pentru ca în funcţie de această ierarhizare să ne orientăm în a le acorda atenţia
corespunzătoare. Prin acest efect ea ne face să credem că există în primul rând sau exlusiv ceea ce este
mediatizat. O altă teorie este aceea a modelului psihologic elaborat de Comstock, care integrează mai
multe studii despre efectele filmelor aupra telespectatorilor.
Astfel, el a identificat efecte negative precum agresivitatea şi a observat că stimularea emoţională
joacă rolul cel mai important în a determina pe cineva să adopte un comportament explicit. În schimb,
Noelle Newman, în „spirala tăcerii”, arată cum presiunea se exercită în special prin televiziune, canal de
comunicare prin excelenţă neselectiv: în timp ce urmăresc imaginile, oamenii nu îşi pun întrebări
referitoare la credibilitatea acestora. Mesajul audio-vizual este perceput liniar, în timp real.
Manipularea prin mass-media se bazeaza pe avantajele comunicarii in masa, pe care oamenii au
tendinta sa nu le refuze si sa nu le mai puna la indoiala :
o Facilitarea schimbului de idei sau experienta
o Viteza relativ mare de propagare a unui mesaj
o Legarea unor parti sociale aflate la mare distanta
o Alimenteaza nevoui de cunoastere si de reducere a incertitudinii
o Diminueaza stresul cotidian su compenseaza anumite frustrari
o Imbogateste cunoasterea despre evenimentele care se petrec in lume si la care nu avem acces
decat prin mijloacele de comunicare in masa.
Unul dintre instrumentele cel mai des utilizate in manipulare sunt zvonul si barfa, caracteristici
sociale pe baza carora succesul este garantat. Cunoscand acest artificiu, rezistenta la manipulare poate fi
crescuta prin dezvoltarea retinerii in fata acestor actiuni, invatarea oamenilor sa devina veriga care
verifica o barfa si nu o lanseaza mai departe chiar amplificata de elemente fabulatorii.
Arta manipulării, aşa cum este folosită în mass-media, este la fel de veche ca şi omenirea. Face
parte din noi şi suntem obligaţi să ne-o asumăm. La fel cum suntem obligaţi – fiecare atât cât poate – să
aducem în planul conştiinţei acest adevăr şi, de aici, să decidem – ce facem mai departe, în fiecare zi, la
fiecare produs mediatic.
Ne păstrăm mintea trează sau în hibernare mulţumitoare şi nepretenţioasă? Căutăm adevăr sau ne
mulţumim cu ce avem? Adoptăm poziţiile „experţilor”, comode şi salvatoare, sau tragem noi înşine
concluziile, dureroase, poate, sau neplăcute? Digerarea informaţiilor din media este o călătorie
individuală, pe câmpuri minate.
Cum se întâmplă, totuşi, această manipulare a oamenilor prin intermediul mass-media, dacă parcă
şi jurnaliştii sunt bineintenţionaţi, şi oamenii nu sunt de ieri? Persuasiunea face parte din lista
comportamentelor umane (de influenţare socială) care se referă la modificarea opiniilor, atitudinilor şi
comportamentelor în direcţia dorită de cei care iniţiază procesul de persuasiune, în cazul nostru,
mijloacele de informare în masă, ca sistem şi reprezentanţi ai acestora.
Procesul are loc în trei etape: cunoaşterea auditoriului şi atragerea atenţiei acestuia (1),
structurarea, dozarea şi/sau modificarea mesajului-cheie (2) şi (3) colectarea feedback-ului/ consecinţelor.
În contextul relaţilor interpersonale, drept persuasiune poate fi numită orice încercare de a convinge pe
cineva să-ţi accepte ideea sau să adopte un comportament/ să facă un anumit lucru – o descriere foarte
comună pentru relaţiile de prietenie, cele familiale şi de cuplu, nu? De regulă, cei implicaţi într-o
tranzacţie de persuadare conştientizează acest lucru, şi pot alege: se conformează sau nu.
Situaţia diferă în persuasiunea mediatică, folosită deseori pentru manipulare în cazul deciziilor
politice (atitudinea pentru politicieni, votarea etc.) şi al intereselor comerciale. Chiar dacă bunul-simţ ne
semnalează că ceva e în neregulă cu reportajul, publicitatea sau articolul respectiv (adică creierul
percepe distorsiunea), acesta oricum este stocat la nivel subliminal, adică sub pragul conştiinţei şi al
percepţiei, iar de aici – poate influenţa decizii, atitudini şi comportamente.
Această particularitate a psihicului uman este exploatată din plin de mass-media, iar „efectul
adormitului” – cum se mai numeşte – determină situaţii anecdotice sau tragice, uneori. Astfel, ajungem să
cumpărăm detergenţi şi vopsele de un anume fel; maioneze şi mezeluri de la un anumit producător,
ca apoi să ne înfometăm până la anumite proporţii! Tot aşa, ne sunt cultivate atitudinile rasiste, misogine
sau discriminatorii; valorile materiale şi opţiunile vocaţionale; şi ni se altoiesc preferinţele politice!
Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea este definita ca “o actiune de adetermina un
actor social (persoana, grup, colectivitate) sa gandeasca si sa actioneze Intr-un mod compatibil cu
interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune, care
distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatiide gandire si de decizie” (Zamfir, C.,
Vlasceanu,L.,1998).Disparitia barierelor tehnice de comunicare a facut ca pamantul sa nu fie numai un
“satglobal”, ci si un “sat electronic” in spatiul caruia informatia, in diversele ei forme, reala,trunchiata,
partiala sau falsificata circula in mare viteza.
Ziarele, revistele, radioul,televiziunea si mai nou Internetul sunt canale prin care se influenteaza,
orienteaza sidirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, constiintele chiar dincolo
degranitele propriilor vointe si simturi. Suntem tot mai dependenti de aceasta retea globalapentru a fi la
curent cu ceea ce se intampla in lume. De aceea, mass-media a devenit celmai important instrument de
manipulare pe care politicienii il au In vedere. Nici o marehotarare politica nu a fost luata in a doua parte
a acestui secol fara ca opinia publica sa fiepregatita in prealabil de presa.In numele dreptului fundamental
al omului si al societatii la informatii, dezvaluirile dintimpul campaniilor electorale au scos in evidenta,
din spectrul larg al manifestariipsihologice, metoda manipularii informationale.
O gama variata de “trucuri” care exploateaza abil toate slabiciunile umane, prejudecatile sociale,
impactul acestora adeseaasemanator bulgarelui de zapada si care construieste o puternica ideologie
dominantacare ajuta la sustinerea intereselor creatorilor sai.Termenul de ideologie se refera cel mai
adesea la relatia dintre informatie si putereasociala In contexte politico-economice, pe scara larga. In acest
sens, un sistem de ideieste sustinut printr-o diversitate de canale, de acei membri ai societatii care detin
putereapolitica si economica.
La fel cum limbajul si alte coduri de comunicare sunt Invatate siaprofundate In contextele
interactiunilor sociale cotidiene, ideologia devine de asemeneafamiliara si normala In cadrul relatiilor
sociale de rutina prin procesul mediatizarii

Referinte bibliografice

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manipulare_%C3%AEn_pres%C4%83
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2013Februarie/ZODIERU ALEXANDRU.pdf
http://www.ijc.md/bulmm/2012%20decembrie/4%20MM_decembrie_2012_RO-4.pdf
http://www.academia.edu/4707562/MASS_MEDIA_MIJLOC_DE_MANIPULARE.html
http://yoio-vise.blogspot.ro/2011/07/manipularea-prin-televiziune.html