Sunteți pe pagina 1din 3

Text dramatic postbelic- Iona , de Marin Sorescu

M. Sorescu apartine generației literare șaizeciste, alături de Nichita Stanescu și Ana


Blandiana, fiind un autor neomodernist, a cărui activitate s-a manifestat atât în domeniul poeziei
și al prozei, cât și al dramaturgiei si esteticii. Despre autor, criticul George Călinescu afirma că
este ,,un entuziast beat de univers”. Dramaturgia lui Sorescu reprezintă o formulă nouă a
teatrului modern, un teatru de idei, un ,,antiteatru”. Ca și în poezie, dramaturgul creează o operă
in care metafora guvernează, în care se pun întrebari, iar răspunsurile sunt lungi si profunde
tăceri.
Piesa ,,Iona” a fost publicată în 1968 și face parte din trilogia ,,Setea muntelui de sare”,
alături de ,,Paraclisierul” si ,,Matca”. Textul se încadrează în specia dramei existențiale, prin
urmărirea destinului nefericit al lui Iona, care reprezinta, de fapt, destinul omului ce tinde spre
absolut. Textul are un puternic substrat filosofic prin dezvoltarea unei meditatii asupra existentei
umane, evidentiata pe parcursul succesiunii replicilor personajului.
Tema textului este, asadar, singuratatea, frământarea omului în efortul de aflare a sinelui
și ezitarea în asumarea conștientă a drumului său în viață. Autorul însusi afirmă acest lucru, în
una din marturisirile sale despre operă: ,,...am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur”. Tematica are însă si un nivel diferit de interpretare. Textul poate fi
înțeles si ca o revoltă a omului în fata destinului, prin analiza raportului dintre libertatea
individului si lipsa de comunicare socială, ca principală sursă a singurătății.
Textul este o operă dramatică deoarece a fost scris cu scopul de a fi reprezentat pe
scenă. Este structurat în 4 tablouri și scene, textul fiind construit din replici ale personajului,
alături de care putem identifica si didascaliile , cu rol în regie/scenografie si în caracterizarea
personajului. Deși este intitulată ,,tragedie în 4 acte”, ,,Iona” iese din tiparele clasice ale acestei
specii, fiind o parabolă dramatică, alcătuită sub forma unui monolog, ce cultivă alegoria si
metafora.
Ca formulă estetică, piesa se incadrează in curentul neomodernist, prin valorificarea
unor elemente ce inovează dramaturgia românească: crearea unui singur personaj activ, asocierea
categoriilor estetice comic-tragic-ironic-absurd, valorificarea mitului biblic sau insertia liricului
în text.
Titlul piesei trimite cu gândul la mitul biblic al lui Iov, proorocul care se revoltă
împotriva lui Dumnezeu, dar care se întoarce pe calea cea dreapta după trei zile de pocainta si
după ce invoca absolvirea de pacate. Subiectul acestei parabole biblice se intalneste în piesa lui
Text dramatic postbelic- Iona , de Marin Sorescu

Sorescu doar ca pretext, personajul dramei deosebindu-se de cel biblic prin faptul ca este inghitit
de chit ( explicatie- pește mare, balena) fara sa fi săvârsit vreu păcat. El este omul modern,
înstrăinat de sacru, destinul său amintind de cugetarea lui Nietzche- ,, Singurătatea m-a înghitit
ca o balenă”
Compoziția este specifică textelor dramatice, textul fiid structurat în 4 tablouri,
precedate de didascalii. Universul dramatic se construieste treptat, prin dialog conflictual,
personajul se ,,divide” in voci, după formula monologului dialogat.
Reperele spatio-temporale sunt construite simbolic; spatiul este exclusiv metaforic
( acvariul, marea, plaja, burta pestelui), iar absenta timpului obiectiv ( istoric) este un alt aspect
al teatrului modern.
Incipitul prezinta circumstantele in care se află Iona, stând într-o gură de peste, întors cu
spatele, semn că a trăit într-o amenințare perpetuă. El constată că si-a piedut ecoul, simbol al
întrăinării omului modern de sine. Finalul este simbolic si deschis interpretărilor. Iona,
întelegând că a gresit drumul, se gândește la o cale inversă pentru a ,,ieși la lumină” Își strigă
numele și, în loc de a mai tăia burți de pește in speranta unei libertăți iluzorii, își spintecă
propriul abdomen cu sentimentul de a fi găsit în sine deplina libertate. El își ucide eul material
pentru a-l elibera pe cel spiritual.
O secventă semnificativă pentru tema dramei este surpinsă în incipitul Tabloului I. Iona,
un pescar pesimist, ajunge să pescuiască intr-un acvariu pe care îl ia mereu cu el pentru zile
negre. E un pescar fără noroc, aflat pe o baltă plină de pește; de aceea se întreabă dacă nu ar
trebui să pescuiască în altă mare. Se prefigurează aici două ipostaze ale lui Iona- omul pragmatic,
in ipostaza de fiinta socială și ghinionistul, trăind în orizontul nenorocului. Marea e simbolul
vieții si al binelui inaccesibil lui Iona, iar valurile capricioase – încercările destinului.
În tabloul al treilea mica moară de vânt din burta celui de-al doilea peste îl atrage
aproape magnetic, însă și acest lucru are o valoare simbolică. El se va feri mereu să nu
nimerească între dintii de lemn ai morii în loc să facă gestul simplu și rațional, pe care oricare
om l-ar face - adică să o evite. Este o situație tipică pentru Iona – care încearcă de fiecare dată să
se adapteze la noi situatii absurde în loc să infrunte realitatea si să-și constientizeze situatia.
Personajul Iona este, asadar , omul prins fara voia lui in capcane din care încearca sa
scape. Destinul lui este unul paroape tragic, căci el nu constientizeqază încă de la început propria
conditie și ,ca urmare, nu stie că trebuie să se salveze. Momentul în care l întelege situația în care
Text dramatic postbelic- Iona , de Marin Sorescu

se află coincide cu momentul în care spintecă burta pestelui, însă el trece doar într-un alt pește și
astefl, o limita trecuta se transformă într-o nouă limită. Labirintul încercărilor prin care trece
personajul își gasește finalitatea o data cu iesirea la lumină.
Mijloacelele de caracterizare a personajului sunt specifice textelor dramatice: limbajul,
gesturile, indicatiile scenice, actiunile simbolice. Prin multitudinea trăirilor, Iona devine
imaginea generică a omului modern. Sugestive sunt notatiile autorului din primul tablou care
individualizează drama existentială a personajului: explicativ, înțelept, imperativ, vesel, curios,
nehotărât .
Piesa ,,Iona” aduce o innoire a teatrului românesc modern , prin ruperea barierelor clasice
ale genului, făcând deschiderea spre simbol, metaforă si plasarea umanului în centrul conflictului
dramatic. Întâmplările nu trebuie privite în plan real, ci în plan simbolic si pot fi interpretate în
mai multe moduri datorita ambiguitatii si sugestie – tehnicispecifice literaturii moderniste si
postmoderniste, in general.
Consider că Iona triumfa asupra destinului după ce își consumă eșecul. Câtă vreme cauta
să își cucerească libertatea, eroul devine mai putin liber, își pierde trecutul, numele, viata.
Reamintindu-și-le, revolta lui capăta sens. Sensul ultim al textului este ideea că singura cale de a-
ti construi viitorul este înțelegerea cu luciditate a prezentului si a trecutului.