Sunteți pe pagina 1din 14

DECIZIA Nr.

607 din 9 iunie 2017


Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie


Secţia penală
DECIZIA Nr. 607
din 9 iunie 2017

Infracţiunea de escrocherie prevăzută de art. 46, art. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, incriminată şi de
legislaţia română, potrivit art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 367 C. pen. Cerere de extrădare formulată în
vederea executării unei pedepse. Cerere de acordare a accesului la o nouă procedură de azil în România.
Reţinerea infracţiunilor împotriva patrimoniului şi nu a infracţiunilor politice sau în legătură tangenţială cu vreo
activitate politică

Publicată în: Arhiva instanţei

*) Text realizat conform Deciziei nr. 37/2015, ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept.

- art. 244 alin. (1) şi (2), art. 367 C. pen.


- art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
- art. 18, art. 24, art. 26 din Legea nr. 302/2004 (art. 18, art. 24, art. 26, după republicarea din M. Of.
nr. 411 din 27 mai 2019)

Prin Sentinţa penală nr. 361/PI din 9 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-au dispus
următoarele:
În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art.
22 din Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80
din 9 mai 1997, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile din Republica Moldova.
S-a dispus extrădarea în Republica Moldova a persoanei solicitate A., cetăţean moldovean.
În baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a
prelungit măsura controlului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile (începând cu data de 31 mai 2017 până în 29
iunie 2017 inclusiv) faţă de persoana solicitată A.
În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu
şi la domiciliu de la 7 octombrie 2016 la 1 aprilie 2017.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 16 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de statul român în
cadrul procedurii de extrădare au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei
instanţe la data de 8 octombrie 2016 sub numărul de Dosar nr. x/59/2016, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Timişoara a solicitat, în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile, în vederea extrădării, a persoanei solicitate A.,
cetăţean moldovean.
În motivarea cererii, s-a precizat că autorităţile judiciare din Republica Moldova au transmis, prin
intermediul Interpol, difuziunea de urmărire internaţională nr. 811825 din 7 septembrie 2016 privindu-l pe A.,
condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă, prev. de art. 190 sector 5
C. pen. moldovenesc.
Prin încheierea penală din data de 8 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr.
x/59/2016, în temeiul prevederilor art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, s-a admis
propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă s-a dispus
arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de
8 octombrie 2016 până la data de 6 noiembrie 2016, inclusiv. A fost amânată judecarea cauzei la data de 26
octombrie 2016 pentru depunerea la dosar a cererii de extrădare şi a celorlalte documente necesare.
Încheierea a rămas definitivă, prin necontestare.
Prin încheierea din 27 octombrie 2016, s-a respins cererea persoanei solicitate A., de revocare a măsurii
arestării provizorii în vederea extrădării. S-a respins cererea persoanei solicitate A., de înlocuire a măsurii
arestării provizorii în vederea extrădării cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Încheierea a rămas definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 2
noiembrie 2016, a contestaţiei formulate de către persoana extrădabilă.
La data de 4 noiembrie 2016 autorităţile din Republica Moldova au transmis, prin intermediul Ministerului

pagina 1/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Justiţiei din România, cererea de extrădare, la care au anexat o serie de documente.


Prin încheierea din 4 noiembrie 2016 s-a prelungit măsura arestării provizorii în vederea extrădării, pe o
perioadă de 30 de zile (începând cu data de 7 noiembrie 2016 până în data de 6 decembrie 2016 inclusiv) faţă
de persoana solicitată A. A fost amânată judecarea cauzei la data de 24 noiembrie 2016, în vederea emiterii
unei adrese către Ministerul Justiţiei - Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Prin încheierea din 5 decembrie 2016 s-a prelungit măsura arestului provizoriu în vederea extrădării, pe o
perioadă de 30 de zile (începând cu data de 7 decembrie 2016 până în data de 5 ianuarie 2017 inclusiv) faţă
de persoana solicitată A. A fost amânată judecarea cauzei la data de 14 decembrie 2016, ora 10:00, în vederea
emiterii unor adrese către Centrul Regional de Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil Timişoara pentru
a se comunica stadiul de soluţionare a cererii de azil formulate de persoana extrădabilă, către Judecătoria
Timişoara pentru a ne comunica dacă s-a înregistrat pe rolul instanţei o cauză privind pe persoana extrădabilă
şi către Ministerul Justiţiei pentru a se trimite în original şi în integralitate înscrisurile comunicate prin fax cu
privire la cererea de extrădare a persoanei solicitate.
La data de 23 decembrie 2016 s-a depus la dosar adresa emisă de Centrul Regional de Proceduri şi Cazare
pentru Solicitanţii de Azil Timişoara, potrivit căreia persoana solicitată A. a depus în termenul legal, prin
poştă, plângerea înregistrată cu nr. 2885592 din 21 decembrie 2016 împotriva Hotărârii Inspectoratului
General pentru Imigrări nr. 2764352/h/CC din 8 decembrie 2016, de respingere a cererii de azil, depusă în
România.
De asemenea, la aceeaşi dată, 23 decembrie 2016, s-a depus la dosar, de către Ministerul Justiţiei,
documentaţia de extrădare în original, ce include şi hotărârile pronunţate de autorităţile moldovene în
integralitate, aşa cum a fost înregistrată aceasta la data de 15 decembrie 2016 la Ministerul Justiţiei.
La data de 4 ianuarie 2017 s-a depus la dosar certificatul de grefă emis de Judecătoria Timişoara, din care
reiese că la data de 22 decembrie 2016 persoana extrădabilă a depus la Judecătoria Timişoara o cerere având
ca obiect "contencios administrativ şi fiscal - refugiaţi" în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru
Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, înregistrată sub nr. de Dosar nr. x/325/2016, ce are ca dată recomandată
13 ianuarie 2017, în cauză nefiind fixat termen de judecată.
Prin încheierea din 5 ianuarie 2017 s-a prelungit măsura arestului provizoriu în vederea extrădării, pe o
perioadă de 30 de zile (începând cu data de 6 ianuarie 2017 până în data de 4 februarie 2017 inclusiv) faţă de
persoana solicitată A. A fost amânată judecarea cauzei la data de 3 februarie 2017, ora 10:00, în vederea
soluţionării plângerii formulate de persoana solicitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil.
Potrivit fişei Dosarului nr. x/325/2016, acesta are ca dată recomandată 8 februarie 2017, nefiind fixat primul
termen de judecată.
Prin încheierea din 3 februarie 2017 s-a prelungit măsura arestului provizoriu în vederea extrădării, pe o
perioadă de 30 de zile (începând cu data de 5 februarie 2017 până în data de 6 martie 2017 inclusiv) faţă de
persoana solicitată A.
A fost amânată judecarea cauzei la data de 22 februarie 2017, în vederea soluţionării plângerii formulate de
persoana solicitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de azil.
Prin încheierea din 22 februarie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timişoara privind prelungirea măsurii arestării provizorii şi în baza art. 43 alin. (5) din
Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013, raportat la art. 218 şi urm. C. proc.
pen., a fost înlocuită măsura arestării provizorii luată faţă de persoana solicitată A., cu măsura arestului la
domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu 7 martie 2017 până la 5 aprilie 2017.
Plângerea solicitantului de azil înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosarul nr. x/325/2016 a fost
soluţionată de Judecătoria Timişoara la data de 24 martie 2017, prin Sentinţa civilă nr. 3879 din 24 martie
2017, fiind respinsă plângerea petentului A. împotriva hotărârii privind respingerea cererii de azil.
La data de 29 martie 2017 petentul a formulat recurs.
Prin încheierea din 30 martie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Timişoara privind prelungirea măsurii arestului la domiciliu şi s-a dispus înlocuirea măsurii
preventive a arestului la domiciliu, faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 22 februarie 2017
pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/59/2016 cu măsura preventivă a controlului judiciar pe
o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 martie 2017 până în data de 28 aprilie 2017, inclusiv.
Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.
Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a prelungit măsura controlului judiciar faţă de persoana solicitată A.,
pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 aprilie 2017 până în data de 30 mai 2017 inclusiv.
Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.
Arestarea provizorie a persoanei solicitate s-a efectuat la termenul din 8 octombrie 2016, pe o durată de 30

pagina 2/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

zile, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004, ca urmare a notiţei roşii sau difuziunii de urmărire internaţională
prin Interpol, cauza fiind amânată la 26 octombrie 2016 pentru depunerea cererii de extrădare de către
autorităţile din Republica Moldova.
La acel termen, având în vedere că nu s-a depus la dosar cererea de extrădare şi documentaţia aferentă de
către Ministerul Justiţiei, s-a impus acordarea unui nou termen de judecată în acest sens, la data de 4 noiembrie
2016.
La termenul din 4 noiembrie 2016 a fost depusă la dosar cererea de extrădare a autorităţilor din Republica
Moldova împreună cu anumite acte anexă, extras din hotărârile pronunţate de autorităţile moldovene în baza
cărora se solicită extrădarea. Cererea de extrădare are data înregistrării la Ministerul Justiţiei 4 noiembrie
2016 şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara 4 noiembrie 2016.
La dosarul cauzei s-a depus la acelaşi termen din 4 noiembrie 2016, adresa Inspectoratului General pentru
Imigrări prin care se comunică faptul că cererea de azil a numitului A. a fost înregistrată la Centrul Regional de
Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil-Timişoara, cu nr. 2764352 din 31 octombrie 2016, împreună cu
informarea asupra dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006, potrivit cărora împotriva solicitantului de azil nu
pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României,
cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului.
La data de 9 decembrie 2016 a fost depusă la dosar, adresa Inspectoratului General pentru Imigrări prin care
se comunică faptul că a fost emisă hotărârea de respingere în procedură ordinară a cererii de azil din 8
decembrie 2016 împotriva căreia cel în cauză poate formula plângere în 10 zile de la comunicare.
La data de 23 decembrie 2016 s-a depus la dosar, adresa emisă de Centrul Regional de Proceduri şi Cazare
pentru Solicitanţii de Azil Timişoara, potrivit căreia persoana solicitată A. a depus în termenul legal, prin
poştă, plângerea înregistrată cu nr. 2885592 din 21 decembrie 2016 împotriva Hotărârii Inspectoratul General
pentru Imigrări nr. 2764352/h/CC din 8 decembrie 2016, de respingere a cererii de azil, depusă în România.
Adresa conţine şi informarea cu privire la dispoziţiile art. 64, art. 17 alin. (7) lit. d) şi art. 6 din Legea nr.
122/2006.
De asemenea, la aceeaşi dată, 23 decembrie 2016, s-a depus la dosar, de către Ministerul Justiţiei,
documentaţia de extrădare în original, ce include şi hotărârile pronunţate de autorităţile moldovene în
integralitate, aşa cum a fost înregistrată aceasta la data de 15 decembrie 2016 la Ministerul Justiţiei.
La data de 4 ianuarie 2017, la solicitarea Curţii de Apel Timişoara, s-a depus la dosar certificatul de grefă
emis de Judecătoria Timişoara, din care reiese că la data de 22 decembrie 2016 persoana extrădabilă a depus
la Judecătoria Timişoara o cerere având ca obiect "contencios administrativ şi fiscal - refugiaţi" în
contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, înregistrată sub nr. de
Dosar nr. x/325/2016, dosarul are ca dată recomandată 13 ianuarie 2017 şi în cauză nu a fost fixat termen de
judecată.
Plângerea înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosar nr. x/325/2016 a fost soluţionată de
Judecătoria Timişoara la data de 24 martie 2017, prin Sentinţa civilă nr. 3879 din 24 martie 2017, fiind
respinsă plângerea petentului A. împotriva hotărârii privind respingerea cererii de azil.
La data de 29 martie 2017 petentul a formulat recurs.
Prin încheierea din 30 martie 2017, faţă de aceste aspecte enumerate, s-a constatat că cererea de azil a fost
depusă de către persoana solicitată şi înregistrată sub nr. 2764352 din 31 octombrie 2016, anterior primirii
cererii de extrădare din partea autorităţilor Republicii Moldova, cerere care a fost primită de Ministerul
Justiţiei la data de 4 noiembrie 2016, astfel încât nu există temeiuri legale pentru ca această cerere de azil să
nu fie luată în considerare în sensul Legii nr. 122/2006, cu toate efectele care decurg din dispoziţiile art. 19 din
Legea nr. 302/2004 şi art. 6 din Legii nr. 122/2006, în sensul solicitat de către reprezentantul parchetului,
prezenta cauză fiind amânată în vederea soluţionării cererii de azil, totodată fiind dispusă în mod succesiv
prelungirea măsurii arestului provizoriu.
Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 4 din Legea nr. 122/2006 prevede expres că "autorităţile competente
asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la
frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită
protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 501, art. 91 alin. (2) lit. b), art. 95 alin. (2), art.
96 alin. (2), art. 97 alin. (2) şi la art. 120 alin. (2) lit. a)", situaţiile de excepţie nefiind incidente în cauză.
De asemenea, prelungirea termenului de soluţionare a cererii de azil formulate de către persoana extrădabilă
nu poate fi apreciată ca ţinând exclusiv de comportamentul procesual al acesteia.
În altă ordine de idei, dispoziţiile Legii nr. 122/2006, coroborate cu ale Legii nr. 302/2004, sunt clare şi
exprese în privinţa imposibilităţii extrădării unui solicitant de azil, temeiurile invocate de către reprezentantul

pagina 3/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Parchetului în susţinerea soluţionării cererii de extrădare la acest termen nefiind incidente.


Din documentele depuse de Inspectoratul General pentru Imigrări la dosar, rezultă că persoana extrădabilă a
depus cererea de azil la Centrul Regional de Proceduri şi Cazare pentru Solicitanţii de Azil - Timişoara,
aceasta a fost înregistrată cu nr. 2764352 din 31 octombrie 2016, anterior primirii cererii de extrădare, şi a
fost soluţionată prin Hotărârea Inspectoratului General pentru Imigrări nr. 2764352/h/CC din 8 decembrie
2016, în procedura ordinară.
Împotriva acestei hotărâri persoana extrădabilă a depus în termenul legal, prin poştă, plângerea înregistrată
cu nr. 2885592 din 21 decembrie 2016, care a fost înregistrată la data de 22 decembrie 2016 la Judecătoria
Timişoara.
Plângerea a fost soluţionată de Judecătoria Timişoara la data de 24 martie 2017, prin Sentinţa civilă nr.
3879 din 24 martie 2017, fiind respinsă.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe, petentul a formulat în termenul legal recurs, la data de 29 martie 2017.
Observând astfel depunerea recursului în termenul prevăzut de lege şi dispoziţiile exprese ale Legii nr.
122/2006, lege specială faţă de Legea nr. 302/2004, s-a constatat că la termenul din 30 martie 2017 nu a fost
finalizată procedura de azil, fiind în continuare incidente disp. art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004
care prevăd că nu pot fi extrădaţi din România solicitanţii de azil.
Raportat la lipsa calităţii de solicitant de azil a persoanei extrădabile şi la neincidenţa disp. art. 19 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 302/2004, cum au fost invocate de către reprezentantul Parchetului, prin aceeaşi încheiere
s-a constat că, potrivit documentelor deja menţionate, hotărârea Inspectoratului General pentru Imigrări nr.
2764352/h/CC din 8 decembrie 2016 a fost pronunţată în procedura ordinară, căile de atac au fost exercitate
cu respectarea termenelor prevăzute de art. 55 şi 66 din Legea nr. 122/2006, cum s-a arătat mai sus, persoana
extrădabilă beneficiază de statutul de solicitant de azil până la pronunţarea hotărârii instanţei de recurs.
Or, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi din România solicitanţii de
azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar
avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în
care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante.
În cauză s-a solicitat a se aprecia că persoana extrădabilă nu mai intră sub incidenţa art. 19 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, ca "solicitant de azil", în privinţa sa fiind incidentă noţiunea de "beneficiar al statutului de
refugiat", întrucât din motivarea Sentinţei civile nr. 3879 din 24 martie 2017 a Judecătoriei Timişoara rezultă
că acesta nu poate beneficia de statutul de refugiat, motiv pentru care nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 19
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, acesta nefiind beneficiar al statutului de refugiat.
Potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, în soluţionarea cererii de azil se emite o hotărâre prin care
se: a) recunoaşte statutul de refugiat; sau b) acordă protecţia subsidiară; sau c) respinge cererea de azil, iar
potrivit art. 22 din Legea nr. 122/2006 formele de protecţie constau în recunoaşterea statutului de refugiat sau
acordarea protecţiei subsidiare sau temporare.
Prin urmare, coroborând aceste dispoziţii cu cele ale art. 2 lit. b), art. 34 şi art. 17 alin. (7) lit. d) din Legea
nr. 122/2006, deja menţionate, rezultă că cele trei noţiuni folosite de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
302/2004, respectiv: "solicitanţii de azil", "beneficiarii statutului de refugiat" sau ai "protecţiei subsidiare în
România" îşi au corespondentul în dispoziţiile Legii nr. 122/2006, astfel încât persoanele în privinţa cărora
procedura de azil nu este finalizată în sensul art. 17 alin. (7) din Legea nr. 122/2006 se încadrează în noţiunea
de "solicitant de azil" prev. de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, iar persoanele care au obţinut o
formă de protecţie se încadrează în noţiunea de "beneficiarii statutului de refugiat" sau ai "protecţiei
subsidiare în România".
De asemenea, s-a solicitat de către reprezentantul Parchetului a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 19
alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora: "calitatea de cetăţean român, solicitant de azil sau beneficiar
al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a
hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de
extrădare şi data convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză."
Dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu pot fi incidente în cauză, întrucât din interpretarea
logico-sistematică rezultă că, dacă persoana extrădabilă beneficiază de una din calităţile prevăzute la alin. (1)
încă de la momentul soluţionării cererii de extrădare în primă instanţă, prevalează aplicarea dispoziţiilor art.
19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile art. 19 alin. (2) găsindu-şi aplicarea doar în situaţia în
care, ulterior pronunţării soluţiilor prev. de art. 52 din Legea nr. 302/2004, persoana dobândeşte o asemenea
calitate, până la rămânerea definitivă a hotărârii sau ulterior acestui moment.
Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză cererea de azil a fost depusă de către persoana solicitată

pagina 4/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

şi înregistrată sub nr. 2764352 din 31 octombrie 2016, anterior primirii cererii de extrădare din partea
autorităţilor Republicii Moldova, cerere care a fost depusă la data de 4 noiembrie 2016, devin aplicabile
dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Analizând în continuare solicitările formulate de către reprezentantul Parchetului, s-a constatat că, până la
soluţionarea recursului prev. de art. 66 din Legea nr. 122/2006, persoana extrădabilă deţine calitatea de
solicitant de azil, astfel încât instanţa nu poate trece la soluţionarea cererii de extrădare, din moment ce există
un impediment imperativ, expres prevăzut de lege, care interzice extrădarea.
Or, având în vedere că în cauză s-a formulat şi opoziţie la extrădare, cu privire la care instanţa trebuie să se
pronunţe în analiza cererii, soluţionarea cauzei în baza cazului prev. de art. 19 din Legea nr. 122/2006, care
împiedică extrădarea, ar echivala cu neanalizarea cererii de extrădare cu privire la celelalte condiţii ca şi a
opoziţiei la extrădare. Aceasta ar priva practic pe participanţii la procedură de o cale de atac şi pe instanţa de
control judiciar de posibilitatea de a verifica modalitatea în care prima instanţă a dispus cu privire la
întrunirea sau nu a condiţiilor privind extrădarea.
În lipsa unei dispoziţii legale care să permită instanţei învestite cu cererea de extrădare să analizeze această
cerere cu omiterea analizării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004, până la soluţionarea definitivă a
procedurii de azil, nu se poate proceda la soluţionarea cauzei, nici potrivit art. 52 alin. (5) şi art. 54 din Legea
nr. 302/2004 privind extrădarea sub condiţie, întrucât această dispoziţie se referă la situaţia impunerii unor
condiţii statului solicitant, conform art. 75 din Legea nr. 302/2006 şi nu la alte condiţii neîndeplinite potrivit
Legii nr. 302/2004.
Motivarea instanţei
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat ca fiind întrunite condiţiile de extrădare, opoziţia
formulată de persoana extrădabilă fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de extrădare depusă la dosar la data de 4 noiembrie 2016, Procuratura Generală a Republicii
Moldova a solicitat extrădarea persoanei solicitate A., cetăţean moldovean.
Potrivit acestei solicitări, persoana extrădabilă este urmărită în vederea executării sentinţei Judecătoriei
Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parţial prin decizia Curţii de Apel
Chişinău din 23 aprilie 2015 şi rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie
2016, prin care a fost condamnată la 8 ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 46. 190 alin.
(5) C. pen. al Republicii Moldova.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul A., acţionând în conformitate cu programul pregătit şi rolurile repartizate,
împreună cu B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., sub conducerea lui K., L. şi M., selectau persoane uşor
influenţabile psihologic, despre care ştiau cu certitudine că dispun de mijloace financiare sau au posibilitatea
de a le împrumuta, utilizând metode din psihologia maselor şi a influenţei sociale, în scopul implicării cât mai
multor persoane. În urma atragerii candidaţilor "la colaborare", pentru recuperarea investiţiei făcute şi
eventual obţinerea veniturilor, ultimii erau cooptaţi să determine cât mai multe persoane care să plătească
pentru includerea lor în sistemul piramidal o sumă de 2.990 dolari SUA sau 2.290 euro.
Corespunzător, pe parcursul perioadei decembrie 2005 - iunie 2006, H., fiind membru al grupului criminal
organizat, în complicitate cu cetăţenii români K., L. şi M., intenţionat, prin înşelăciune şi abuz de încredere, a
însuşit de la mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, cauzându-le daune în proporţii considerabile.
În total, A., prin înţelegere prealabilă cu K., L. şi M., în perioada de timp nominalizată, a însuşit de la
cetăţeni mijloace băneşti în sumă de 6.870 euro şi 11.960 dolari SUA, care la momentul comiterii infracţiunii
conform cursului oficial al BNM constituiau 262.122 lei, ceea ce constituie proporţii deosebit de mari.
La dosar au fost depuse, în original, cererea de extrădare nr. 6/20858 din 3 noiembrie 2016 emisă de
Ministerul Justiţiei din Republica Moldova, ordonanţa privind modificarea învinuirii din 12 noiembrie 2012,
ordonanţa de punere sub învinuire din 20 iunie 2007, sentinţa pronunţată de Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău
în Dosarul nr. x/2011 la data de 24 ianuarie 2013, încheierea de îndreptare a erorilor materiale, pronunţată de
Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău în Dosarul nr. x/2011 la data de 31 ianuarie 2013, încheierea e anunţare în
căutare, pronunţată de Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău în Dosarul nr. x/2011 la data de 23 mai 2016,
adeverinţa din 26 octombrie 2016 emisă de Întreprinderea de Stat "Centrul Resurselor informaţionale de Stat
Registru" din Republica Moldova.
La data de 24 noiembrie 2016, s-a depus la dosar, de către persoana extrădabilă prin apărător, opoziţia cu
privire la cererea de extrădare, prin care a solicitat respingerea cererii de extrădare în temeiul art. 19 alin. (1)
lit. a) şi b), art. 21 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 302/2004 şi art. 65 pct. 2 lit. a) din Tratatul dintre România şi
Republica Moldova.
În motivarea opoziţiei la cererea de extrădare s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădarea
persoanei solicitate.

pagina 5/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Cu privire la condiţiile de formă ale cererii de extrădare, s-a arătat că aceasta conţine nişte copii
incomplete de pe hotărârile pronunţate în dosarul în care a fost condamnat, hotărârile comunicate conţinând
doar partea introductivă şi dispozitivul; mai mult, ele nu sunt nici în formă originală, nici în forma unor copii
autentice; în plus, cererea nu conţine nici mandatul de executare a pedepsei. Nu cuprinde date cu privire la
perioada deja executată din pedeapsă, în condiţiile în care persoana solicitată a fost arestată preventiv 9 luni
de zile.
Din cuprinsul hotărârilor anexate cererii de extrădare, în special a sentinţei pronunţate în data de 24 ianuarie
2013 de către Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, nu rezultă cine a fost apărătorul persoanei solicitate sau
dacă în mod efectiv i s-a asigurat asistenţa juridică, precum şi care au fost cererile şi susţinerile acestui
apărător. Având în vedere că faptele au fost săvârşite cu mai mult de 10 ani în urmă, ar fi trebuit comunicate
textele de lege ce reglementează prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepsei; în conformitate cu
legea românească, infracţiunea de înşelăciune se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi la data la
care ar fi rămas definitivă hotărârea de condamnare în Republica Moldova, ar fi intervenit prescripţia
răspunderii penale.
Cu privire la motivele de fond pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare s-a arătat că sunt
incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, art. 19 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr.
302/2004 şi art. 65 alin. (2) lit. a) din Tratatul din 6 iulie 1996 dintre România şi Republica Moldova.
Astfel, s-a arătat că, datorită ideilor de unire cu România ale persoanei solicitate (şi ale celorlalţi
inculpaţi), respectiv ideilor pro europene şi de opoziţie publică faţă de regimul comunist existent în Republica
Moldova, la indicarea expresă a preşedintelui Republicii Moldova, în perioada respectivă acesta a fost
condamnat pentru săvârşirea unor fapte care în mod obiectiv nu au fost de natură penală.
Persoana solicitată a precizat că a formulat cerere de acordare a cetăţeniei române, care într-adevăr nu este
încă soluţionată, dar consideră că nu există niciun impediment în vederea soluţionării în mod favorabil a
acestei cereri, fapt care va determina respingerea cererii de extrădare.
Totodată, s-a arătat că din actele dosarului, anume din Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a
cetăţenilor români cercetaţi în dosar, din deciziile pronunţate în Rep. Moldova (mai ales dacă guvernul
Republicii Moldova va trimite toate deciziile complete pronunţate în cauză), rezultă fără tăgadă faptul că
presupusa infracţiune a fost săvârşită şi pe teritoriul României, în special în oraşul Roman, jud. Neamţ. În acel
oraş a început activitatea respectivă, iniţiată de către cetăţeni români K., L. şi M. Pe teritoriul României a avut
o foarte mare parte din toată activitatea "infracţională" de care a fost acuzat, drept pentru care nu se poate
dispune extrădarea sa.
Analizând opoziţia formulată, s-a constatat următoarele:
Potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
"opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt
îndeplinite condiţiile pentru extrădare".
De asemenea, conform art. 52 alin. (2) din aceeaşi lege "Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe
asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra
oportunităţii extrădării".
În speţă, nu se contestă faptul că persoana extrădabilă A. este persoana urmărită de către statul solicitant.
Cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de formă invocate prin opoziţia formulată se constată că la data de
23 decembrie 2016, s-a depus la dosar, de către Ministerul Justiţiei, documentaţia de extrădare în original, ce
include şi hotărârile pronunţate de autorităţile moldovene în integralitate, aşa cum a fost înregistrată aceasta la
data de 15 decembrie 2016 la Ministerul Justiţiei, devenind astfel nefondate criticile formulate în acest sens.
Cererea de extrădare a persoanei solicitate a fost formulată în scris de autoritatea competentă a statului
solicitant, respectiv Procuratura Generală a Republicii Moldova, către autoritatea competentă a statului
solicitat, respectiv Ministerul Justiţiei al României, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 177/1997 pentru
ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi
penală.
În sprijinul cererii de extrădare s-au prezentat copii conforme cu originalul ale sentinţei Judecătoriei
Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parţial prin decizia Curţii de Apel
Chişinău din 23 aprilie 2015 şi rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie
2016.
Referitor la criticile cu privire la intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi a executării pedepsei, s-a
apreciat că sunt nefondate.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 302/2004 extrădarea nu se acordă în cazul în care prescripţia răspunderii
penale sau prescripţia executării pedepsei este împlinită fie potrivit legislaţiei române, fie potrivit legislaţiei

pagina 6/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

statului solicitant. Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior.


Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea
unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru
săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a
unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.
Din interpretarea acestor două articole, rezultă că verificarea intervenţiei prescripţiei răspunderii penale
potrivit legislaţiei române sau potrivit legislaţiei statului solicitant, se impune a fi făcută doar în cazul
cererilor de extrădare formulate împotriva unor persoane urmărite penal sau trimise în judecată, nu şi în cazul
cererilor de extrădare formulate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte
hotărâri a instanţei penale în statul solicitant, caz în care se impune a fi verificată exclusiv intervenţia
prescripţiei executării pedepsei potrivit legislaţiei române, fie potrivit legislaţiei statului solicitant.

Aceasta deoarece, în procedura extrădării pasive în vederea executării unei pedepse a instanţei penale în
statul solicitant, autorităţile române nu procedează la o rejudecare a cauzei potrivit legislaţiei române şi nici
nu efectuează o cenzură a modalităţii de aplicare a dispoziţiilor legale străine privind prescripţia din statul
solicitant, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti străine şi obligaţiilor
asumate de România prin convenţiile internaţionale în materia cooperării judiciare.
Or, în cauză se observă că cererea de extrădare este formulată împotriva persoanei extrădabile în vederea
executării unei pedepse de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău,
din data de 24 ianuarie 2013, modificată parţial prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 şi
rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie 2016, problema prescripţiei
răspunderii penale potrivit legislaţiei statului solicitant fiind deja analizată prin sentinţele menţionate,
nemaiputând fi repusă în discuţie în prezenta cerere de extrădare, nefiind astfel necesar un extras al
dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale în statul solicitant.
Prin urmare, în soluţionarea cererii de extrădare în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare stabilită
prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, definitivă la data de 23 aprilie 2015, se impune doar verificarea
prescripţiei executării pedepsei care, potrivit art. 162 alin. (2) C. pen. român, curge de la data rămânerii
definitive a sentinţei de condamnare, termenul de 13 ani [conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.], nefiind
împlinit. Lipsa unui extras din prevederile legale privind prescripţia efectuării pedepsei în statul solicitant nu
împiedică soluţionarea prezentei cereri de extrădare, neîmplinirea prescripţiei executării în staul solicitant
rezultând din difuziunea de urmărire internaţională nr. 811825 din 7 septembrie 2016.
Criticile privind lipsa menţiunilor privind asigurarea asistenţei juridice din partea unui avocat nu pot fi
primite în condiţiile în care, în partea introductivă a sentinţei Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din
data de 24 ianuarie 2013, ca şi în partea introductivă a deciziei Curţii de Apel Chişinău di 23 aprilie 2015,
sunt menţionaţi toţi avocaţii participanţi, iar din declaraţiile persoanei solicitate ca şi din declaraţiile martorei
N., încuviinţată în condiţiile art. 49 alin. (2) Legea nr. 302/2004, reiese că pe parcursul procesului penal
desfăşurat în Republica Moldova, persoana extrădabilă a fost asistată în mod succesiv de mai mulţi apărători
aleşi.
Analizând motivul de refuz prev. de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind existenţa unor
motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul pedepsirii unei persoane pe motive de
opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, s-au reţinut următoarele:
În cauză, persoana extrădabilă susţine că a fost condamnat pe motiv de naţionalitate, apartenenţă la un grup
social şi opinie politică, pentru că este etnic român, susţinător al mişcării unioniste, pro european şi opozant al
regimului comunist din Republica Moldova, condamnarea sa fiind dispusă la solicitarea preşedintelui de atunci
al Republicii Moldova, iar în România, pentru aceleaşi fapte, faţă de cetăţenii români implicaţi s-a clasat
urmărirea penală.
Susţinerile persoanei extrădabile nu pot fi primite în condiţiile în care condamnarea care stă la baza cererii
de extrădare priveşte infracţiunea de escrocherie C. pen. al Republicii Moldova, constând în aceea că,
acţionând în conformitate cu planul întocmit, împreună cu mai multe persoane, selectau persoane uşor
influenţabile, despre care ştiau cu certitudine că dispun de mijloace financiare sau au posibilitatea de a le
împrumuta. În urma atragerii candidaţilor, pentru recuperarea investiţiei şi eventual obţinerea de venituri,
aceştia erau influenţaţi să determine cât mai multe persoane care să plătească pentru includerea lor în sistemul
piramidal, sumele de bani ajungând preponderent în conturile organizatorilor. Persoanele vătămate erau
convinse să semneze contracte contra sumei de 2.990 euro (sau dolari SUA).
Astfel, în perioada 2005 - 2006, fiind membru al grupului criminal organizat, împreună cu mai mulţi cetăţeni
moldoveni şi sub conducerea cetăţenilor români K., L. şi M. prin înşelăciune şi abuz de încredere a însuşit de

pagina 7/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

la mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, mijloace băneşti în sumă de 6.870 euro şi 11.960 dolari SUA,
care la data comiterii infracţiunii constituiau 262.122 lei, proporţii deosebit de mari.
Se observă aşadar că infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana extrădabilă este o infracţiune
împotriva patrimoniului (definită ca "dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de
încredere) şi nu o infracţiune politică sau în legătură tangenţială cu vreo activitate politică.
De asemenea, s-a observat că prin aceeaşi sentinţă a Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de
24 ianuarie 2013, au fost condamnate mai multe persoane, nu doar inculpatul, numele coinculpaţilor
nesugerând o componenţă exclusivă din etnici români.
Împrejurarea învederată, în sensul că pentru cei trei cetăţeni români, Parchetul de pe lângă Tribunalul
Suceava a dispus scoaterea de sub urmărire penală prin Rezoluţia din 19 noiembrie 2010 nu are relevanţă în
condiţiile în care, prin rezoluţia analizată s-a constatat, în baza probelor aflate la dispoziţia parchetului, că
faptei imputate învinuiţilor K., L. şi M., îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii,
neexistând probe că aceştia au primit vreo parte din sumele încasate în Republica Moldova, fără ca rezoluţia
să vizeze situaţia celorlalţi participanţi din Republica Moldova.
Înscrisul depus de către persoana extrădabilă, emanând de la preşedintele Republicii Moldova din data de 7
iunie 2006, având viza Cabinetului preşedintelui Republicii Moldova care prevede următoarele: "D-lor (...),
(...), (...) - Urgent şi categoric de stopat această activitate", nu poate fi avut în vedere în soluţionarea cererii de
extrădare, întrucât, pe de o pateu, nu există certitudinea autenticităţii sale, pe de altă parte, nu rezultă din
cuprinsul acestuia că vizează activitatea persoanei extrădabile.
În altă ordine de idei, deşi persoana extrădabilă susţine că a fost condamnat pe considerente politice, pentru
că este susţinător al mişcării unioniste, atât din declaraţia sa, cât şi din declaraţia martorei N., rezultă că
acesta nu a fost membru al vreunui partid din Republica Moldova, nedesfăşurând vreo activitate publică
politică de o minimă anvergură.
De asemenea, s-a constatat că motivele de refuz a extrădării invocate de persoana solicitată au făcut şi
obiectul cererii de azil cu care aceasta a învestit autorităţile judiciare române care, în Dosarul x/325/2016 al
Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia nr. 25 din 8 mai 2017 a Tribunalului Timiş, secţia contencios
administrativ şi fiscal, au respins, ca nefondată, plângerea solicitatului de azil, reţinându-se că nu există motive
plauzibile pentru a considera că persoana extrădabilă ar fi persecutată în Republica Moldova pe motiv de
naţionalitate, apartenenţă la un grup social şi opinie politică.
Referitor la criticile cu privire la modalitatea de desfăşurare a procesului penal în faţa autorităţilor din
Republica Moldova, analizate prin prisma art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind nerespectarea
dreptului la un proces echitabil, instanţa a reţinut următoarele:
În susţinerea caracterului inechitabil al procedurii, persoana extrădabilă a învederat mai multe împrejurări
legate de atitudinea pretins ostilă a judecătorului fondului, judecător care ar fi făcut anumite afirmaţii cu
caracter ameninţător la adresa inculpaţilor din dosar, acesta pronunţând soluţia de condamnare ca urmare a
unei comenzi politice, ca şi relaţiile de rudenie între judecătorul fondului şi preşedintele Curţii Supreme la
care s-a judecat recursul şi pretinderea unor sume cu titlu de mită.
Echitatea procedurii judiciare se analizează în ansamblu, în raport de modul de desfăşurare a procesului
penal atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.
Analiza echităţii procedurii nu poate atinge nici direct şi nici indirect fondul acuzaţiilor aduse de autorităţile
judiciare străine, aspecte care nu pot fi cenzurate de instanţa română în procedura extrădării, evaluarea
materialului probator fiind de competenţa exclusivă a instanţelor din Republica Moldova. Or, conform art. 52
alin. (2) din aceeaşi lege "Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau
condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării".
Din sentinţele depuse împreună cu cererea de extrădare, rezultă că persoana solicitată a fost prezentă pe tot
parcursul desfăşurării procesului penal, fiind asistată de apărător ales, a fost audiat, declaraţia sa fiind
analizată în cuprinsul sentinţei Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013.
Acesta a formulat căile de atac prevăzute de lege, apelul său fiind admis prin decizia Curţii de Apel
Chişinău din 23 aprilie 2015 prin care s-a constatat intervenţia prescripţiei răspunderii penale cu privire la
una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat în primă instanţă la pedeapsa de un an [cea prev. de art.
46 şi art. 196 alin. (3)], fiind menţinută condamnarea la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev.
de art. 46 şi art. 190 alin. (5) C. pen. Persoana solicitată a exercitat prin avocat şi recurs la Curtea Supremă de
Justiţie, acesta fiind respins ca inadmisibil prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie 2016.
Contrar susţinerilor persoanei solicitate, în urma judecării sale în apel acesta nu a fost achitat ci s-a
constatat prescrisă o pedeapsă, fiind însă menţinută o pedeapsă de 8 ani închisoare, pedeapsă stabilită în
cuantum minim faţă de limitele art. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova. De asemenea, contrar

pagina 8/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

susţinerilor persoanei solicitate, la Curtea Supremă de Justiţie nu a fost reformată soluţia Curţii de Apel
Chişinău, ci s-a respins ca inadmisibil recursul împotriva Deciziei Curţii de Apel, astfel încât, susţinerile
privind invocatele relaţii de rudenie dintre judecătorul fondului şi judecătorul instanţei supreme în baza cărora
s-ar fi menţinut pedeapsa aplicată de către prima instanţă, rămân fără suport.
Împrejurările învederate privind pronunţarea de către judecătorul fondului a condamnării la comandă
politică, concomitent cu susţinerile privind pretinderea de către acesta a unor sume cu titlu de mită, sunt pure
afirmaţii, contrazicându-se chiar reciproc, fiind de neînţeles în ce măsură o pretinsă comandă politică,
suficient de puternică pentru a determina hotărârea unui magistrat, ar putea fi totuşi ignorată de acesta din urmă
în situaţia primirii unor sume nespecificate cu orice titlu.
Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere că persoanei solicitate i s-a asigurat dreptul la apărare, atât
prin propria persoană cât şi prin apărător ales, a dat declaraţii în cauză, declaraţia acestuia fiind analizată în
cuprinsul sentinţei de condamnare, a avut posibilitatea formulării căilor de atac, aceasta a exercitat efectiv
aceste drepturi, obţinând pe parcursul procedurii inclusiv punerea sa în libertate până la soluţionarea
irevocabilă a cauzei, se poate constata că per ansamblu procedura pare echitabilă, neputându-se încadra în
dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.
În ceea ce priveşte motivul de opoziţie întemeiat pe art. 19 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004, s-a
apreciat că este nefondat.
Persoana solicitată A. nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare, deoarece nu i s-a
acordat dreptul de azil în România. Astfel, prin Sentinţa nr. 3879 din 24 martie 2017 pronunţată de Judecătoria
Timişoara în Dosarul nr. x/325/2016, definitivă şi irevocabilă prin decizia a Tribunalului Timiş, secţia
contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată în contradictoriu cu
Inspectoratul General pentru Imigrări.
De asemenea, persoanei solicitate nu i-a fost admisă cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Motivele de opoziţie întemeiate pe art. 65 pct. 2 lit. a) din Tratatul dintre România şi Republica Moldova
privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală ratificat prin Legea nr. 177/1997 şi pe art. 22 din Legea
nr. 302/2004, s-a apreciat, de asemenea, că sunt nefondate.
Potrivit controlului de regularitate internaţională efectuat de către Ministerul Justiţiei, între România şi
Republica Moldova se aplică Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.
România a ratificat Convenţia europeană de extrădare şi protocoalele adiţionale, prin Legea nr. 80/1997
(publicată în M. Of. nr. 89/14.05.1997).
Republica Moldova, alături de România, este stat parte la Convenţia europeană de extrădare (aspect
confirmat de Ministerul Justiţiei în documentaţia înaintată instanţei).
Potrivit art. 28 pct. 1 din Convenţie (ce poartă denumirea marginală "Relaţii între prezenta convenţie şi
acordurile bilaterale") "Prezenta convenţie abrogă, în ceea ce priveşte teritoriile cărora se aplică, acele
dispoziţii din tratate, convenţii sau acorduri bilaterale care, între două părţi contractante, guvernează materia
extrădării".
Prin urmare, rămân aplicabile prevederile Convenţiei europene de extrădare (art. 7) coroborate cu art. 22
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc un motiv
opţional de refuz cazul în care "persoana este reclamată pentru o infracţiune care, potrivit legislaţiei sale, a
fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul său ori într-un loc asimilat teritoriului său."
Potrivit art. 22 din Legea nr. 302/2004, reprezintă un motiv opţional de refuz al extrădării când fapta care
motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui
proces penal în România.
În acest sens s-a observat că faptele care motivează cererea de extrădare nu fac obiectul unui proces penal
în curs în România, Dosarul nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava în care s-a pronunţat
rezoluţia din 19 noiembrie 2010 nevizând faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată A. prin
sentinţa Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013 astfel încât nu este incident
motivul opţional de refuz al extrădării.
Analizând cererea de extrădare, instanţa a constatat, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004
că sunt îndeplinite condiţiile extrădării.
Astfel, aşa cum rezultă din adresa Ministerului Justiţiei, în urma controlului de regularitate internaţională,
efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, persoana a
cărei extrădare se solicită are cetăţenie belgiană, între România şi Republica Moldova este aplicabilă
Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 9
mai 1997, la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prev. de art. 37 din Legea nr. 302/2004
modificată şi completată şi nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la

pagina 9/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

art. 3 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.


Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 9
mai 1997, reglementează infracţiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să fie
pedepsite de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an sau mai mare, această
condiţie fiind îndeplinită în cauză.
Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parţial
prin decizia Curţii de Apel Chişinău di 23 aprilie 2015 şi rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de
Justiţie din 24 februarie 2016., persoana solicitată a fost condamnată la 8 ani de închisoare pentru comiterea
infracţiunii prev. de art. 46. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, fiind astfel întrunită cerinţa prev. de
art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind gravitatea pedepsei.
Fapta incriminată, respectiv infracţiunea de escrocherie, prev. de art. 46, art. 190 alin. (5) C. pen. al
Republicii Moldova, este incriminată şi de legislaţia română, potrivit art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 367
C. pen.
Curtea a constatat astfel că infracţiunea pentru s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. în statul
solicitant are corespondent în infracţiunile prevăzute de legislaţia română, infracţiuni care prin dispoziţiile
Legii nr. 302/2004, modificată şi completată, nu sunt exceptate de la extrădare. De asemenea, s-a constatat că
în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile C. pen. român, privind prescripţia executării pedepsei cu
închisoarea, astfel că neexistând impedimente legale, s-a apreciat că cererea se impunea a fi admisă şi să se
dispună extrădarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Moldova.
Cu privire la luarea măsurii arestării provizorii potrivit art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, instanţa a
constatat următoarele:
Prin încheierea penală din data de 8 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr.
x/59/2016, în temeiul prevederilor art. 44 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, s-a admis
propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă s-a dispus
arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de
8 octombrie 2016 până la data de 6 noiembrie 2016, inclusiv.
Arestarea provizorie a fost prelungită succesiv prin încheierile din 4 noiembrie 2016, 5 decembrie 2016, 5
ianuarie 2017, 3 februarie 2017, cauza fiind amânată în vederea soluţionării cererii de azil formulate de către
persoana solicitată.
Plângerea solicitantului de azil înregistrată la data de 22 decembrie 2016 în Dosar nr. x/325/2016 a fost
soluţionată de Judecătoria Timişoara la data de 24 martie 2017, prin Sentinţa civilă nr. 3879 din 24 martie
2017, fiind respinsă plângerea petentului A. împotriva hotărârii privind respingerea cererii de azil.
La data de 29 martie 2017 petentul a formulat recurs.
Prin încheierea din 22 februarie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timişoara privind prelungirea măsurii arestării provizorii şi în baza art. 43 alin. (5) din
Legea nr. 302/2004" raportat la art. 218 şi urm. C. proc. pen., a fost înlocuită măsura arestării provizorii luată
faţă de persoana solicitată A., cu măsura arestului la domiciliu, pe o durată de 30 zile, începând cu 7 martie
2017 până la 5 aprilie 2017.
Prin încheierea din 30 martie 2017 s-a respins propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Timişoara privind prelungirea măsurii arestului la domiciliu şi s-a dispus înlocuirea măsurii
preventive a arestului la domiciliu, dispusă faţă de persoana solicitată A. prin încheierea din 22 februarie
2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/59/2016 cu măsura preventivă a controlului
judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 30 martie 2017 până în data de 28 aprilie 2017,
inclusiv. Prin încheierea din 12 aprilie 2017 s-a prelungit măsura controlului judiciar faţă de persoana
solicitată A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 aprilie 2017 până în data de 30 mai 2017
inclusiv.
Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este
prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală
a arestării provizorii să poată depăşi 180 de zile.
La calculul acestei durate nu se are în vedere durata reţinerii dispuse de procuror întrucât, pe de o parte, art.
43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menţionează doar arestarea provizorie, nu şi reţinerea, pe de altă parte,
nici dreptul comun în materie [art. 226 alin. (2) C. proc. pen.] nu prevăd deducerea perioadei reţinerii din
durata perioadei arestării.
Cu toate acestea, în calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, intră
perioada arestului la domiciliu, faţă de Decizia nr. 740/2015 a Curţii Constituţionale şi prevederile art. 222
alin. (1) C. proc. pen., cum au fost modificate în baza acestei decizii, chiar dacă prevederile art. 43 alin. (3)

pagina 10/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

din Legea nr. 302/2004 nu prevăd expres acest lucru.


Având în vedere că în soluţionarea cererii de extrădare, s-a dispus măsura arestului provizoriu pe o
perioadă de 150 zile şi măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 26 zile, perioadă care se impune a fi
avută în vedere la calculul celor 180 zile prevăzute de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că
nu se mai poate emite un nou mandat de arestare provizorie până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe,
decât pentru perioada rămasă de 4 zile, până la expirarea celor 180 de zile în cursul procedurii, perioadă care
apare ca insuficientă pentru a asigura soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.
Arestarea provizorie în vederea predării persoanei extrădate nu se mai raportează la această durată maximă,
de 180 zile, doar de la momentul rămânerii definitive a sentinţei prin care se dispune extrădarea întrucât, după
rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a dispus extrădarea, în cauză nu mai sunt incidente dispoziţiile art.
43 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare nemaifiind în curs de soluţionare în sensul art. 43 alin. (5) din
lege.
Aceste dispoziţii privesc arestarea provizorie şi sesizarea instanţei, după cum arată şi denumirea marginală,
şi vizează arestarea provizorie şi prelungirea acesteia pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii de
extrădare, cum rezultă expres din art. 43 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 302/2004.
După rămânerea definitivă a sentinţei privind extrădarea, devin incidente dispoziţiile art. 43 alin. (7) şi art.
57 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie vizând predarea persoanei extrădate prin
sentinţa definitivă, fiind reglementate situaţii în care măsura arestării provizorii încetează în cazul în care
persoana solicitată nu este preluată de către autorităţile statului solicitant, intervenind o altă categorie de
termene care vizează predarea. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.
701 din 12 mai 2016 în Dosarul nr. x/59/2016.
Având în vedere formularea în cauză a opoziţiei la executare, soluţia nu este definitivă, fiind supusă
contestaţiei în termen de 5 zile de la pronunţare, conform art. 53 din Legea nr. 302/2004.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care se dispune
extrădarea persoanei solicitate, durata măsurii arestării provizorie nu poate depăşi 180 zile, luând în
considerare că în cauză, durata arestării provizorii a atins 176 zile, în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr.
302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cauză a fost prelungit controlul judiciar
faţă de persoana extrădabilă A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 31 mai 2017 până în 29 iunie
2017 inclusiv.
Contestaţie
Împotriva Sentinţei penale nr. 361/PI din 9 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în termen
legal, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul A., având cuvântul, a arătat că prezenta contestaţie este
formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, împotriva Sentinţei penale nr.
361/PI din data de 9 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis cererea de extrădare formulată
de către autorităţile din Republica Moldova, contestatorul solicitând admiterea contestaţiei şi pe cale de
consecinţă, respingerea cererii de extrădare.
A învederat că motivele contestaţiei sunt întemeiate pe prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 302/2004, iar ulterior, contestatorul a completat motivele contestaţiei, invocând un motiv de
respingere a cererii de extrădare suplimentar faţă de cele arătate în cuprinsul contestaţiei, respectiv că la data
de 7 iunie 2017, a formulat o cerere de acordare a accesului la o nouă procedură de azil în România, conform
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, sens în care consideră că nu se poate efectua extrădarea sa, atâta timp
cât este formulată cererea de solicitare de azil anterior menţionată.
Motivarea instanţei
Examinând contestaţia formulată de inculpatul persoană extrădabilă A., prin prisma actelor şi lucrărilor
dosarului, precum şi prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru
următoarele considerente:
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, că
sunt îndeplinite condiţiile extrădării cu privire la contestatorul A.
Astfel, aşa cum rezultă din adresa Ministerului Justiţiei, în urma controlului de regularitate internaţională,
efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, persoana a
cărei extrădare se solicită are cetăţenie belgiană, între România şi Republica Moldova este aplicabilă
Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 9
mai 1997, la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 37 din Legea nr. 302/2004
modificată şi completată şi nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la
art. 3 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.

pagina 11/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 9
mai 1997, reglementează infracţiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să fie
pedepsite de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an sau mai mare, această
condiţie fiind îndeplinită în cauză.
Prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013, modificată parţial
prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 şi rămasă irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de
Justiţie din 24 februarie 2016, persoana solicitată a fost condamnată la 8 ani de închisoare pentru comiterea
infracţiunii prevăzută de art. 46 şi art. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, fiind astfel întrunită cerinţa
prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind gravitatea pedepsei potrivit căreia extrădarea este
acordată de România pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române
o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta
este de cel puţin 4 luni.
Infracţiunea de escrocherie prevăzută de art. 46, art. 190 alin. (5) C. pen. al Republicii Moldova, pentru
care persoana solicitată A. a fost condamnată în statul solicitant este incriminată şi de legislaţia română,
potrivit art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 367 C. pen. în infracţiunea de înşelăciune, infracţiune care prin
dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată şi completată, nu este exceptată de la extrădare.
Apărarea contestatorului conform căreia s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei are în
vedere dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi este neîntemeiată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus
durata pedepsei ce urmează a fi executată.
Or, în cauză se observă că cererea de extrădare este formulată în vederea executării unei pedepse de 8 ani
închisoare stabilită prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, Municipiul Chişinău, din data de 24 ianuarie 2013,
modificată parţial prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015 şi rămasă irevocabilă prin decizia
Curţii Supreme de Justiţie din 24 februarie 2016, problema prescripţiei răspunderii penale potrivit legislaţiei
statului solicitant fiind analizată prin sentinţele menţionate, nemaiputând fi repusă în discuţie în prezenta cerere
de extrădare, şi aşa fiind nu este necesar un extras al dispoziţiilor legale privind prescripţia răspunderii penale
în statul solicitant.
Prin urmare, în soluţionarea cererii de extrădare în vederea executării pedepsei de 8 ani închisoare stabilită
prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani, definitivă la data de 23 aprilie 2015, se impune doar verificarea
prescripţiei executării pedepsei care, potrivit art. 162 alin. (2) C. pen. român, curge de la data rămânerii
definitive a sentinţei de condamnare, termenul de 13 ani [conform art. 162 alin. (1) lit. b) C. pen.], nefiind
împlinit. Lipsa unui extras din prevederile legale privind prescripţia efectuării pedepsei în statul solicitant nu
împiedică soluţionarea prezentei cereri de extrădare, neîmplinirea prescripţiei executării în statul solicitant
rezultând din difuziunea de urmărire internaţională nr. 811825 din 7 septembrie 2016.
Motivul suplimentar pentru care contestatorul solicită respingerea cererii de extrădare, respectiv acela că la
data de 7 iunie 2017 a formulat o cerere de acordare a accesului la o nouă procedură de azil în România,
conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, este, de asemenea, neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că persoana condamnată A. a solicitat deja azil în
România, însă cererea sa a fost respinsă definitiv de către Tribunalul Timiş.
În aceste condiţii, contestatorul nu este o persoană exceptată de la extrădare, iar faptul că acesta a formulat,
ulterior soluţionării cauzei în fond, la data de 7 iunie 2017, o cerere de acordare a accesului la o nouă
procedură de azil în România, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 nu are relevanţă în cauză, noua
cerere fiind formulată pro causa, pentru a obţine o amânare a extrădării.
Susţinerile persoanei extrădabile în sensul a fost condamnată pe motiv de naţionalitate, apartenenţă la un
grup social şi opinie politică, pentru că este etnic român, susţinător al mişcării unioniste, pro european şi
opozant al regimului comunist din Republica Moldova, nu pot fi primite de instanţă în condiţiile în care
condamnarea care stă la baza cererii de extrădare priveşte infracţiunea de escrocherie C. pen. al Republicii
Moldova, constând în aceea că acţionând în conformitate cu planul întocmit, împreună cu mai multe persoane,
selecta persoane uşor influenţabile, despre care ştia cu certitudine că dispun de mijloace financiare sau au
posibilitatea de a le împrumuta. În urma atragerii candidaţilor, pentru recuperarea investiţiei şi eventual
obţinerea de venituri, aceştia erau influenţaţi să determine cât mai multe persoane care să plătească pentru
includerea lor în sistemul piramidal, sumele de bani ajungând preponderent în conturile organizatorilor.
Persoanele vătămate erau convinse să semneze contracte contra sumei de 2.990 euro (sau dolari SUA).
Astfel, în perioada 2005 - 2006, fiind membru al grupului criminal organizat, împreună cu mai mulţi cetăţeni
moldoveni şi sub conducerea cetăţenilor români K., L. şi M., prin înşelăciune şi abuz de încredere, a însuşit de

pagina 12/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

la mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, mijloace băneşti în sumă de 6.870 euro şi 11.960 dolari SUA.
Se observă aşadar că infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana extrădabilă este o infracţiune
împotriva patrimoniului (definită ca "dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de
încredere) şi nu o infracţiune politică sau în legătură tangenţială cu vreo activitate politică, cum acesta susţine
în apărarea sa.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de
dispoziţiile art. 18, art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, precum şi cele prevăzute de art. 36 - art. 46 din acelaşi act normativ, ce reglementează
procedura specială a extrădării pasive din România.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea
nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva
Sentinţei penale nr. 361/PI din data de 9 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în
Dosarul nr. x/59/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400
lei, va rămâne în sarcina statului.
Soluţia instanţei
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr.
361/PI din data de 9 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr.
x/59/2016.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
_____________

Procesat de CT

pagina 13/14 Data print: 9/18/2019


DECIZIA Nr. 607 din 9 iunie 2017
Text extras din aplicaţia Eurolex dezvoltată de G&G Consulting SRL

pagina 14/14 Data print: 9/18/2019