Recreația mare de Mircea Sântimbreanu (povestiri povestite)

Recreația mare este cea mai așteptată pauză din programul unei lungi zile de școală. Unii elevi ies în
curtea școlii să se recreeze, iar ceilalți rămân să repete ce au învățat deja. Profesorii au și ei rosturile
lor ... Mircea Sântimbreanu reunește cele 91 de întâmplări din lumea școlilor într-o carte pe care o
înscriu ,,Recreația mare". Micile drame se distrug pe rând din vechea țesătură a anilor școlari, iar
povestitorul păstrează seriozitate, o grav ton în acord cu trăirile personajelor de vânzare, elevi de toate
vârstele care sunt puși la încercări diverse. Uneori, după fapte sau după neînfăptuiri ale obligațiilor
școlare, urmează consecințele, nota proastă, alteori copiii trebuie să învețe ceva despre rosturile vieții,
ceea ce nu este neapărat un lucru pe placul lor, dar este ceva util.

Iată primele povestiri:

Motivarea absenței

Într-o amiază de noiembrie, îmbrățișată de funigeii toamnei, Mișu lenevea visând, fără să se gândească
la școală. Înțelege că la școală era o treime și gândește cum să motiveze absența: nu poate spune că era
bolnav sau că mama nu a fost sănătoasă.Minciunile acestea au fost spuse demult.Se gândește să spună
despre robinetul de la baie, care nu a fost închis.Îi trebuie un motiv deosebit de crezut de toti ... si atunci
îi vin în minte diverse idei despre un copil pierdut pe care l- ar fi găsit el, un om orb pe care l-a dus acasă,
a găsit o servietă cu bani sau un câine turbat, o fiară sălbatică, a stins un incendiu, a trecut printr-o
inundație, o prăbușire, un cutremur, o eclipsă ... ... invadatorii....Este disperat,căutând motive,iar un
funigel al toamnei îi pătrunde în nas și strănută.O bătrânică îi urează noroc...norocul să fie crezut atunci
când va spune o minciună,pentru a i se motiva absența.

Cai și bibilici

Biju va fi ascultat la istorie și vrea să viseze un cal, altă dată a visat un cal și nu a fost ascultat, visul l-a
salvat.Nu dorește să adoarmă normal, ci își programează somnul pentru visul cu cai.Deși este obosit, nu
se lasă furat de somn, ba chiar se pare că lumina veiozei desenează umbre cu cai.Este un adevărat chin:
adoarme, se trezește recitând versuri cu ,,cățeluș "... ,, pisicuță" ... și alte vietăți, cântă o melodie cu
cai.Mama îl roagă să adoarmă, iar el găsește soluția de a visa cai în basme, dar nu știe decât despre
motanul încălțat, peștișorul de aur, despre corbi, lebede, bibilici ... adoarme, iar cartea de istorie este
deschisă la poza lui Alexandru Macedon cu calul lui, Ducipal.
 Mărinimie

Într-o zi de iarnă cu zăpadă afară, dar cu căldură în cameră, Vicu Cutie se uită la cartea primită de la
prietenul său, Sandu. Și propune să-i facă și el un cadou și enumeră ce i-ar putea oferi : căciula de blană
uitată de unchiul lui, o curea de pantaloni, de ceas.În cele din urmă, la telefon, îi spune lui Sandu că îi va
oferi două ceasuri.În cele din urmă,la telefon,îi spune lui Sandu că-i va dărui două ceasuri. Este vorba de
două ceasuri petrecute împreună sau de trei și poate fi poftit și la masă.

Hamurabi

Ascunsă după un coleg, Eugenița se teme să nu fie ascultată.Nu știe nici titlul lecției.Profesorul închide
catalogul și fetița se liniștește.Sunt puse întrebări din lecția de istorie și Eugenița se preface că știe,
ridicând continuu mâna.Are diverse strategii: aruncă creionul,penarul sub bancă nu este ascultată.În cele
din urmă este chiar ea întrebată despre Hamurabi (un regal babilonian care a inventat primul cod de
legi). Recunoaște, bâlbâindu-se că nu învățat.

Necunoscute

Biliboacă este urmărit de întrebarea,,Ce-a fost azi la școală?”și-și recapitulează:a fost a doua note de 4
la algebră,unde s-a împiedicat pe ghețușul cifrelor;apoi păruiala din recreație,umilința,toate i se par
necunoscute pentru el.Pe stradă,o femeie necunoscută l-a obligat să ridice hârtia aruncată de el,dar și
alte hârtii.Acasă,mușcă din greșeală dintr-un ardei iute.Toate întâmplările i-au fost necunoscute,au fost
nimicuri,dar ultima a fost chiar o necunoscută.

Carnetul carnetului

Oricui i se poate întâmpla să rătăcească un obiect.Dar nu e același lucru,când un copil se pregătește să

plece la școală și nu găsește ceva ce-i trebuie și atunci...toată casa este răscolită.

Gigel hotărăște să-și noteze într-un carnet unde-și pune lucrurile personale.Dar dimineața este
disperat...nu-și amintește unde a pus carnetul cu notițe.Îl găsește sub un ceas și astfel și lucrurile sunt
găsite.Îi cere mamei 5 lei să-și cumpere un alt carnet în care să-și noteze unde pune carnetul 1.Se
întreabă dacă n-ar trebui să-și cumpere și un alt carnet.În cele din urmă își cumpără covrigi și constată că
a uitat ce soluție găsise,ca să nu mai uite unde-și pune lucrurile.Se gândește că mai bine își ordonează
lucrurile personale și-atunci nu va mai fi nevoie de niciun carnet.

Unde se varsă Nilul?

În fața profesorului care-l întreabă unde se varsă fluviul Nil, Mihai este neștiutor:mormăie cuvinte fără
rost,se scuză,spunând că el de obicei învață totul.Își amintește că lecția are două
pagini,fotografiile,lungimea fluviului,dar nu știe unde se varsă...poate în Sahara.Este contrazis de
profesor și Mihai citește din carte adevărul...în Mediterană...înțelege că a învățat superficial,a sărit chiar
rândul acela.

O lucrare scrisă vorbită

Într-o clasă se dă o lucrare scrisă cu o temă oarecare.Unul dintre elevi nu știe ce să scrie și vrea să
copieze de la colegul de bancă.Nu-nțelege ce scrie acesta,se roagă,este furios,blând,șoptește,murmură...
În loc să se concentreze în liniște,continuă să vorbească doar-doar va găsi o soluție să copieze orice.

Jocul culorilor

În timpul unei ore,când profesorul desenează harta Africii,două fete se distrează cu jocul culorilor:spun
o culoare și trebuie s-o găsească într-un obiect din jur.Găsesc culorile spuse,se contrazic...ajung acasă și
hotărăsc să învețe.Continuă însă jocul,crezând că pot îmbina jocul cu învățătura.Rezultatul este
dezastruos:iau note de 3,care sunt scrise colorat,iar ele prind culoarea disperării-galben.

Un șmecher la lecție

Matei sauTilică este un copil obișnuit, dar când este la lecție devine ciudat: întrebat despre titlul lecției,
se bâlbâie, se roagă de colega apropiată să-i sufle, nu știe cum să răspundă, nu știe nimic, repetă,
cuvintele întrebărilor, urmărește șoaptele din bancă.În cele din urmă primește nota 3, pentru că întrebat
cine a domnit în Muntenia,profesorul îl ajută spunând că numele domnitorului seamănă cu al lui...
băiatul răspunde triumfător: Tilică-vodă.Nu-nvățase nimic...

Însemnări de lector

Părerile unor cititori ai cărților de la bibliotecă pot fi citite la sfârșitul unor cărți împrumutate.Scriitorul
reproduce părerile scrise de cititori,i se par ciudate,dar și simpatice:unii scriau că le-a plăcut cartea;alții
își dau adresa;alții vor să facă schimb de păsări,colivii;altul este nemulțumit că în urma schimbului a
pierdut un porumbel.Iată cum ultima pagină a unei cărți devine mijloc de comunicare între oameni.

Obiect neidentificat

În curtea unei școli apare un obiect ciudat despre care mulți emit păreri diverse:că ar fi un OZN cu
coperți de plastic,că a venit din dărâmăturile antice,că ar fi o căciulă,că ar fi frunze carbonizate.
În mijlocul discuțiilor,un băiat vrea să-i convingă pe ceilalți că este caietul lui,așa plin de murdărie și
pete.În cele din urmă,obiectul ciudat a fost depus la un muzeu de antichități ca o ciudățenie a timpurilor.

La vară o să fie cald

Într-o zi de iarnă,un băiat neliniștit și nehotărât dorește să-i spună directorului școlii că în satul lor
există,,indivizi periculoși”cu bricege și lanterne colorate.Directorul nu înțelege nimicdin bânguiala
băiatului,dar acesta continuă să-i spună că ar dori să facă rost de un avion,radioemițătoare,un
bumerang,pentru a urmări banda,a o distruge.În cele din urmă băiatul,băiatul se-ntâlnește
cu,,banda”,erau colindătorii de Anul Nou cu plugușorul și merg cu toții să-l colinde chiar pe director,care
a stat de vorbă cu băiatul.La strănutul directorului ,băiatul care-l ținuse zadarnic de vorbă,îi urează
noroc,spunându-i că la vară va fi cald și probabil îi va trece răceala....

Istorie veche

Doi băieți învață la istorie,pentru că unul dintre ei are o notă de 4.Prima propoziție pe care o citesc este
foarte curioasă și de aici începe o întreagă discuție.,,Egiptenii cunoșteau secretul îmbălsămării”.Unul
dintre ei minte spunând că a îmbălsămat o veveriță,numai că a prins-o în cușcă și i-a dat drumul.Nu a
îmbălsămat-o,fiindcă era în clasa apatra și încă nu învățase lecția aceasta de istorie.Celălalt continuă
minciuna,spunând că a îmbălsămat un arici și-l ia ca martor pe Anghel,un vecin,care are trotinetă.Și
astfel au terminat,,învățatul”și au decis să se joace.

Desen după natură

Elevii din clasa a cincea au ca temă,,Desen liber după natură”și fiecare desenează ce văd mai
aproape:flori,acvariul,pomii de afară.Desenul va fi continuat în săptămâna viitoare,numai că apar
noutăți: în crengile teiului a apărut un zmeu din hârtie,la la marginea rondului de flori au apărut niște
cărămizi,hârtii albastre aruncate pe iarbă,haine agățate într-un pomișor.Și pentru a desena un peisaj
deosebit,elevii se hotărăsc să facă curățenie.

De ce au dispărut zmeii

este o întrebare la care nu poate răspunde Tudorache,un băiat ce repetase clasa a4a și în sfârșit
ajunsese într-a cincea.Prin minte îi trec mai multe motive și chiar se transformă într-un zmeu cerând sau
furând mâncarea copiilor pe care-i întâlnea.

Și-ntr-o zi copiii l-au înconjurat și i-au adus multă mâncare,apă și l-au obligat să mănânce ca zmeii din
povești.A fost o lecție care l-a transformat din,,zmeul”ce se credea într-un băiat normal.
 N-am cuvinte

Un băiat fotbalist,Cămui Aurel,îl roagă pe scriitor să scrie despre colegii lui din echipă care nu l-au primit
să joace în echipa aleasă de el,pe terenul stabilit tot de el,cu echipamentul procurat tot de el,în sfârșit el
a fost singurul care s-a implicat în organizarea unui meci de fotbal.

Nu a fost ales în echipă,pentru că nu învățase la matematică,tot ocupându-se de meci.

Scrisoare adresată unui chiulangiu

Aceasta este o scrisoare a unei serviete nefericite a unui elev de clasa a 7a,care la început a fost
nouă,fericită,mândră că-i aparține unui băiat deosebit,că va merge cu el la școală și va învăța noutăți.

A fost fericită că băiatul a lipit orarul pe capacul servietei,dar n-a ajuns la școală,pentru că s-au oprit să
joace fotbal,iar servieta nu-nțelegea de ce în locul obiectelor de studiu auzea cuvinte
ciudate,ea,servieta,a fost lovită,rostogolită,călimara s-a spart.

Naivă,servieta a crezut că așa este o lecție,apoi a fost dusă în celălalt capăt al terenului și a crezut că
începe a doua oră,dar fotbalul a continuat.Și așa s-au desfășurat orele de clasă în acea zi,în natură.Apoi
băiatul s-a jucat cu scaieți,a prins sticleți.În altă zi,servieta a poposit pe malul unui râu la pescuit.Și așa
ajuns o servietă de chiulangiu și promite că-l va părăsi,dorind să ajungă mănuși de box.

Mi s-a terminat caietul

Băiatul din clasa a IIIa este uimit că i s-a terminat caietul și de aceea nu și-a scris tema.Foile caietului
însă fusese transformate în jucării de hârtie și desene:o bicicletă,avioane,bilețele aruncate la coș de
gunoi,pentru că băiatul nu scrisese cuvintele corect.Rămăseseră doar trei foi care s-au desprins singure și
doresc să se scrie pe ele despre,,năravul”băiatului de a distruge un caiet.

Cavalerul dreptății

Gogu Buzdugan este un,,cavaler”care consideră că,,onoarea”este deosebită pentru om.Când a auzit
plânsul unei fete care-i explică motivul tristeții:a fost îmbrâncită de un băiat care i-a pus piedică,a tras-o
de coade,iar ea i-a spus că este obraznic.Gogu este nedumerit de supărarea fetei și îl felicită pe băiatul
obraznic,pentru că a fost jignit și faptul că a bătut-o este o,,chestiune de onoare”.