Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Facultatatea Stomatologie

FACTORII LOCO-REGIONALI ÎN
APARIȚIA ANOMALIILOR DENTO-
MAXILARE. TULBURĂRI
FUNCȚIONALE

Realizat : Marandici Gheorghe,

Grupa 1602

Chisinau, 2020
 Cuprins :
1. Introducere
2. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare
3. Anomaliile dento-maxilare și factorii disfuncționali
4. Etiopatogenia și tipurile de anomalii Clasa III-a ANGLE
5. Tratamentul anomaliilor de clasa a III-a ANGLE
6. Concluzie
 1. Introducere
Anomaliile dento-maxilare (ADM) sunt caracterizate de tulburări de creștere și dezvoltare,
cu caracter primarsau dobândit, ale sistemului dentarsau bazelor osoase maxilare, ceea ce
determină dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-alveolare și ocluzale. Etiologia
anomaliilor cuprinde o gamă largă de factori care acţionează de-a lungul perioadei de morfogeneză
pre- și postnatală.
Dezvoltarea aparatului dento-maxilar este sub dependenţa constantă a echilibrului
neuromuscular. Cînd acesta este rupt consecinţa va fi apariţia tulburărilor la nivelul aparatului.
Cele mai importante tulburări funcţionale sunt de origine: labială, linguală, obiceiuri de sugere,
deglutiţie infantilă, respiraţie bucală.
Obiceiurile vicioase sunt clasificate în:
1. Atitudini posturale;
2. Obiceiuri de interpoziţii heterotrope;
3. Obiceiuri de interpoziţii autotrope de părţi moi;
4. Parafuncţii.
Tulburările funcţionale, indiferent de forma lor de manifestare(hipofuncţii, hiperfuncţii sau
stereotipuri funcţionale vicioase), constituie un important capitol etiologic al anomaliilor dento-
maxilare. Astfel, respiraţia orală poate determina instalarea: endoalveoliei cu proalveolodenţie
superioară (anomalie clasa II/1 Angle), a endolaveoliei superioare cu incongruenţă dento-alveolară
(cl II/2 Angle), a prognaţiei mandibulare adevărate, sau a retrognaţiei maxilare( prognaţie falsă) şi
a ocluziei deschise. Deglutiţia infantilă este un factor etiologic în anomaliile de clasa II/1 Angle şi
în ocluzia deschisă. Un alt grup de obiceiuri vicioase sunt cele de sugere şi interpunere a
limbii/buzelor sau a altor obiecte, care devin responsabile în dezvoltarea anomaliilor cl II/1 Angle,
a anomaliilor în plan sagital, şi a ocluziei deschise. [4] Din atitudinile posturale, responsabil în
evoluţia prognaţiei mandibulare adevărate (ocluzia inversă frontală) este dormitul cu capul în
flexie.
Prin urmare obiceiurile vicioase reprezintă factorul funcţional determinant sau favorizant
la instalarea şi agravarea anomaliilor dento-maxilare în toate cele trei planuri (sagital, transversal
şi vertical).
Corelaţia formă-funcţie pe tot parcursul vieţii individului poate avea un rol important în
procesul etiologic al anomaliei ocluzale. Dacă funcţia poate influenţa creşterea maxilarelor, atunci
modificarea funcţiei poate cauza anomalia dento-maxilară. Datorită importanţei acestei corelaţii,
în ortodonţia contemporană, un loc aparte îl are fondul potenţialului funcţiei în procesul etiologic
al anomaliei ocluzale şi probabilităţii recidivei după tratament. Un şir de experimente, efectuate
de antropologi, arată că o data cu dezvoltarea civilizaţiei şi trecerea la o dietă contemporană, şi
modul de viaţă, se măreşte răspîndirea anomaliilor ocluzale, la aşa un nivel, căci Korrucini a numit
anomaliile de ocluzie „boala civilizaţiei“.
Studiile de literatură indică o creştere a frecvenţei anomaliilor dento-maxilare în rîndul
populaţiei actuale, majoritatea autorilor indicînd o frecvenţă medie între 50-60 %, de altfel fosilele
umane descoperite indică faptul că incidenţa acestor anomalii este de cîteva ori mai mare decît
acum 100 ani. Creşterea şi dezvoltarea aparatului dento-maxilar sunt supuse acţiunii unor factori
generali şi locali care pot influenţa nu numai durata, cantitatea şi ritmul, dar şi direcţia creşterii.
Pentru prevenirea şi tratarea acestor anomalii dento maxilare este importantă cunoaşterea cauzelor
determinante şi factorii care au favorizat creşterea frecvenţei anomaliilor la omul modern.[8]
Unele studii de tip experimental-observaţional efectuate (de ex. studiul obiceiurilor vicioase ca
factor de risc pentru ocluzia deschisă în cadrul facultăţii de stomatologie, Universitatea Porto, din
Portugalia; cel al influenţei obiceiului vicios de succiune şi a respiraţiei bucale asupra constricţiei
de maxilar) la indivizi cu dentiţie temporară şi mixtă au demonstrat interdependenţa obicei vicios-
anomalie dento-maxilară.
Frecvenţa crescută a anomaliilor dento-maxilare precum şi interrelaţia evidentă cu
dezechilibrele funcţionale ale aparatului dento-maxilar din subiecţii examinaţi susţin implicaţia
factorilor funcţionali în etiologia anomaliilor dento-maxilare. Obiceiurile orale induc anomalii şi
sunt dependente de frecvenţa, intesitatea şi durata acţiunii obiceiului.

2. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare

Privite mult timp ca simple curiozități, anomaliile dento-maxilare au fost analizate și
tratate științific abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, odată cu
dezvoltarea unei civilizații industriale, ce a dus la mari aglomerări de populație la orașe și la o
intensă activitate informațională și de comunicații, aspectul și buna funcționare a aparatului dento-
maxilar devenind astfel esențiale pentru îndeplinirea activității sociale.
Deși sunt numeroase preocupările pentru gruparea anomaliilor dento-maxilare nu există o
clasificare atotcuprinzătoare care să includă și să definească sintetic întreaga varietate a tablourilor
clinice.
Clasificarea lui ANGLE
* Este una din primele clasificări, recunoscută pe plan internațional.
* Are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-maxilare în plan sagital.
* Pentru evaluarea clinică Angle s-a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându-l în poziție
fixă, la nivelul bazelor maxilare.
Clasa I Angle
Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel cuspidul mezio-
vestibular al molarului suprior de 6 ani articulează cu primul șanț mezial intercuspidian al
molarului de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a lui Angle). În această clasă se încadrează toate
anomaliile situate mezial de molarul de 6 ani.

Rapoarte neutrale de ocluzie

 Clasa a II - a Angle

Prezintă raport molar distalizat, șanțul

intercuspidian inferior plasat distal de vârful
cuspidului MV superior. În funcție de raporturile
frontale în plan vertical, se descriu două diviziuni:
-diviziunea 1: malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.

-diviziunea 2: malocluzie cu raporturi

distalizate bilateral și ocuzie adâncă acoperită. Ocluzie adâncă în acoperiș

Ocluzie adâncă acoperită

Clasa a III-a Angle

Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani respectiv
poziționarea reperului inferior mezial față de cel superior. Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori cu proalveolie și prodenție,
consecință unei creșteri mandibulare în raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și
neuro-endocrini.
-subdiviziunea 2 – în care există un fals prognatism mandibular, rapoartele meziale ale ocluziei
datorându-se nedezvoltării maxilarului
superior, ca o consecință a factorilor generali
sau a celor locali.

Clasificarea clinică a școlii franceze

Clasa a III-a / Subdiviziunea 1
 În această categorie, clasificarea anomaliilor dentare se împarte în trei grupe, utilizând
termenul de dizarmonie între elementele structurale ale aparatului dento-maxilar:

Dizarmoniile de bază

În această grupă intră anomaliile în care sunt tulburate rapoartele între bazele
maxilarelor și între acestea și baza craniului. Aceste dizarmonii sau decalaje de bază se
datorează în special factorilor ereditari, iar respirația bucală sau tulburările masticatorii
agravează această anomalie.

Dizarmoniile dento-alveolare

Grupă din care fac parte anomaliile rezultate prin modificarea raportului dintre
dimensiunea arcadelor și a dinților.

Dizarmoniile sistemului dentar

Sunt anomaliile dentare de număr, formă, volum, poziție.

3. ANOMALIILE DENTO-MAXILARE ȘI FACTORII DISFUNCȚIONALI

Funcţiile aparatului dento-maxilar (masticaţia, deglutiţia, respiraţia, fonaţia,
mimica) sunt asigurate prin mişcări ritmice ale mandibulei, buzelor şi muşchilor mimicii.
Sub acţiunea lor maxilarele sunt modelate în raport cu direcţia şi intensitatea forţelor
musculare, arhitectura craniului visceral fiind în continuă restructurare. Desfăşurarea
normală a funcţiilor multiple şi complicate ale aparatului dento-maxilar constituie sistemul
trofic cel mai important al masivului facial.
Sugerea degetelor-Dezechilibrele care se produc prin practicarea acestui obicei se
manifestă la nivelul unităţilor musculare şi scheletale: în funcţie de direcţia forţelor
declanşate se pot produce deplasări sagitale şi verticale ale procesului dento-alveolar.
Deglutiţia anormală (infantilă)- În deglutiţiile atipice vârful limbii se poate
sprijini pe feţele palatinale ale incisivilor superiori sau pe cele linguale ale inferiorilor, se
poate interpune între arcade împiedicând realizarea intercuspidării, închiderea anterioară
producându-se prin contactul limbă – buză. Se pot asocia aspirarea sau interpunerea buzei
inferioare, contracţii ale muşchilor orbiculari sau mentonieri.
Respirația orală (RO)- Numeroase cercetări au scos în evidenţă faptul că există
corelaţii între tulburările respiraţiei şi anomaliile dentomaxilare. Tulburările apărute în
pasajul aerian pot avea ca rezultat instalarea unor insuficienţe respiratorii nazale şi
adoptarea unui mod nefiziologic de respiraţie, numit respiraţie orală. În respiraţia orală,
dispare tripla închidere orală (Frankel, Garliner 1 ), care angajează întreg dezechilibrul
între musculatura intra şi extraorală. Mandibula coboară şi se distalizează, limba coboară
şi se proiectează anterior pe incisivi, intruzându-i. Buza superioară se retrage către pragul
narinar ca o bandeletă, nemaiputând controla forţele postero-anterioare, apărând
proalveolodonţia.
Sugerea buzelor- Obiceiul poate fi primar sau urmează sugerii degetului, tetinei,
buza devenind adesea un veritabil înlocuitor al acestora. Dezechilibrul scheletal îmbracă
caracterul unei tulburări de sector, marcat prin proalveolodonţia superioară,
retroalveolodonţia inferioară cu inocluzie sagitală şi supraacoperire frontală . Sugerea
limbii este o practică mai puţin frecventă. Poziţia limbii în timpul somnului poate fi între
 arcade, rezultând intruzia grupurilor dentare, sau cu proiectare palatinală, producând
adâncirea bolţii palatine şi îngustarea de arcadă.
Sugerea tetinei- Este obişnuită până la vârsta de 3-4 ani, întreruperea ei fiind mai
timpurie şi mai uşoară decât a sugerii degetului. Poate produce ocluzii deschise uşoare,
dacă cauciucul din care este confecţionată este mai dur. Dacă copilul interpune între dinţi
inelul de plastic al suzetei, pot apare unele malpoziţii dentare. Odată cu îndepărtarea suzetei
modificările produse se reduc spontan.

4. Etiopatogenia și tipurile de anomalii Clasa III-a ANGLE

În cadrul anomaliilor dento-maxilare de clasa a III-a Angle, prognaţia

mandibulară ocupă un loc important, cu o frecvenţă de 3%, la o examinare generală a
subiecţilor şi 25% în cadrul grupei desubiecţi cu diferite forme de anomalii dento-
maxilare.
Există o complexitate de factori etiologici:
-generali (genetici, endocrini, dismetabolici) ;
-loco-regionali :
 activitatea funcţională viciată, patologică (parafuncţii, disfuncţii);
 starea de integritate a arcadelor alveolo-dentare;
 tulburările de erupţie dentară.
Aceşti factori, prin prezenţa lor cumulativă determină tulburări de creştere
dimensionale, direcţionale şi de ritm.
Pe lângă tulburările faciale, endo-orale şi de ocluzie întâlnimşi tulburări funcţionale şi de
estetică facială.Tulburările funcţionale se referă la hipertonia sau hipotoniauneia din cele
4 grupe musculare antagoniste, la succesiuneamişcărilor ce se execută pentru a realiza
respiraţia, deglutiţia,masticaţia, fonaţia sau expresivitatea feţei şi prin forma obiceiuluivicios.
Reţinem însă etiologia complexă în cadrul prognaţieimandibulare anatomice.

5. Tratamentul anomaliilor de clasa a III-a ANGLE

Înaintea planificării tratamentului ortodontic trebuie luaţi înconsiderare

următorii factori:
-părerea pacientului referitoare la ocluzia sa şi la aspectulsău facial;
-severitatea tiparului scheletal, atât antero-posterior cât şivertical, acesta fiind
un determinant major aldificultăţilor şi prognosticului tratamentului ortodontic;
-tiparul aşteptat de creştere în viitor, atât antero-posteriorcât şi vertical.

MODIFICAREA CREŞTERII
Tratamentul reuşit cu modificarea creşterii este posibil numaila pacienţii care au
o cantitate semnificativă de potenţial de creştererestant. Modificarea creşterii trebuie
efectuată înainte sau în timpulpuseului de creştere pubertar, înainte de stabilirea
dentaţieipermanente.

PREDICŢIA DE CREŞTERE ŞI VIZUALIZAREAOBIECTIVELOR DE

TRATAMENT
Poziţionarea incisivilor dorită la sfârşitul tratamentului poatefi exprimată
cefalometric, în cadrul analizei STEINER, în funcţie devaloarea unghiului ANB, indicând
 astfel poziţia necesară a incisivilorpentru a produce orice grad de camuflaj pentru
discrepanţa maxilară. Ca obiectiv de tratament cefalometric este necesar să
precizămcantitatea de schimbare care se va produce prin creştere şi impactuladiţional
al oricărui tratament de modificare a creşterii.

ESTIMAREA RĂSPUNSULUI LA TRATAMENT

Ortodontul trebuie să-şi accepte limitele în relaţia scheletalăşi să se
concentreze asupra ocluziei dentare, iar corectarea se obţineprin aplicarea extracţiei
dentare şi deplasările dentare cu ajutorulaparatelor ortodontice. Repoziţionarea
dentiţiei va avea un efectfavorabil asupra esteticii faciale.
Tratamentul ortodontic trebuie să fie complex şi complet şi săsurprindă dacă este
posibil puseele de creştere osoasă (înaintea sau întimpul acestora) astfel:
-7-8 ani, perioada prepubertară;
-8-9 ani la fete şi 9-10 ani la băieţi, perioada pubertară;corelate cu dezvoltarea
somatică.
Tratamentul ortodontic va continua şi după finalizareapuseelor de creştere
şi chiar mai târziu până la adolescenţă. Pentruprevenirea recidivei se va avea în vedere
o contenţie activă.

6. Concluzie

Cea mai mare parte din anomaliile dento-maxilare sunt consecinta unor tulburari
functionale care pot afecta cresterea si dezvoltarea normala a aparatului masticator.
Dintre acestea, respiratia orala si deglutitia infantila sunt cauzele cele mai frecvent
intalnite.
Obiceiurile vicioase dobandite in timpul primei copilarii constituie, de asemenea,
cauza unor tulburari in dezvoltarea normala a complexului dento-maxilar : suptul tetinei
prelungita dupa varsta de 1 an, suptul degetului, interpunerea diverselor obiecte intre
dinti (creioane, pixuri), roaderea unghiilor (onicofagie), dormitul in aceeasi pozitie timp
indelungat. Pierderea precoce a dintilor de lapte prin carii complicate si netratate,
constituie o cauza foarte frecventa in perturbarea alinierii dentare.