Sunteți pe pagina 1din 5

Mihail Kogălniceanu (1817 - 1891)

Mihail Kogălniceanu
(n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 20 iunie 1891, Paris)
Om politic, gazetar, scriitor, "creierul" Unirii Principatelor Româneşti.
 

Mihail Kogălniceanu, 1817-


1891
 
"N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din
lume", afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel
care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al
XIX lea”. Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat,
Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi
reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru
Unirea Principatelor Româneşti.

Mihail Kogălniceanu este fiu de basarabeni de pe Kogîlnic, dar


născut la Iaşi la 6 septembrie 1817, om politic, democrat, istoric,
scriitor, ziarist şi orator român. Şi-a făcut studiile în Franţa şi
Germania (Berlin). A fost profesor de istorie naţională la Academia
Mihăileană şi membru al Academiei Române, prim-ministru în
Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României (1863-1865).
Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907),
văduva colonelului Iorgu Scorţescu.
În „Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în
Academia Mihăileană", rostit la 24 noiembrie 1843, M. Kogălniceanu
spune, printre altele: „Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de
ură către celelalte părţi a neamului meu, eu privesc ca Patria mea
(passim subl. n.), toată acea întindere de loc unde se vorbeşte
româneşte, şi ca istoria naţională, istoria Moldaviei întregi, înainte de
sfîşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Această istorie
este obiectivul cursului meu; întinzîndu-mă,. .., mai mult asupra
întîmplărilor Moldaviei, nu voiu trece subt tăcere şi faptele vrednice
de însămnat a celorlalte părţi a Daciei, şi mai ales a românilor din
Valahia, cu cari suntem fraţi şi de cruce, şi de sînge, şi de limbă, şi de
legi"

Deja în august 1848, în „Dorinţele partidei naţionale din


Moldova", M. Kogălniceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia.
Românismul, conştiinţa naţională românească ale
moldoveanului M. Kogălniceanu se resimt în fiece frază ieşită de sub
pana lui.

Unitatea Principatelor, scrie Kogălniceanu, a fost visul de aur,


ţelul isprăvilor a marilor bărbaţi ai României, a lui Iancu Huniad ca şi a
lui Ştefan cel Mare, ca şi a lui Mihai Viteazul, a lui Vasile Vodă, ca şi a
lui Matei Basarab. Unirea Principatelor a fost ţelul gîndurilor şi a celor
mai străluciţi dintre domnii fanarioţi.
Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, 1859

„Unirea Principatelor, continuă eminentul bărbat al României, inclusiv al


Moldovei, este dar dorinţa vie şi logică a marii majorităţi a românilor".
„Românii, declară Kogălniceanu, au dovedit că sunt demni de libertate".

La nouă ani de la Revoluţia din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat


de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se pronunţe în
privinţa Unirii. M. Kogălniceanu nu numai că vroia Unirea Principatelor
Române, ci era şi un partizan hotărît al independenţei românilor. „Dar, spune
el, nu poate fi fericire fără libertate, nu poate fi libertate fără putere, nu vom
fi puternici decît atunci cînd vom fi uniţi".

Ghidat de aceste convingeri, crezînd în idealul Unirii, Kogălniceanu


declară următoarele în Adunarea ad-hoc a Moldovei: „Acelaşi popor omogen,
identic ca nici unul altul, pentru că avem acelaşi început, acelaşi nume,
aceeaşi limbă, aceeaşi religie, aceeaşi istorie, aceeaşi civilizaţie, aceleaşi
instituţii, aceleaşi legi şi obiceiuri, aceleaşi temeri şi aceleaşi speranţe,
aceleaşi trebuinţe de îndestulat, aceleaşi hotare de păzit, aceleaşi dureri în
trecut, acelaşi viitor de asigurat şi, în sfîrşit, aceeaşi misie de împlinit".
Pe bună dreptate, marele istoric român, tot de origine moldovenească,
Nicolae Iorga, spune despre Mihail Kogălniceanu ca este un „genial bărbat de
stat" care „domină ca un uriaş istoria modernă a României", că „ideile
naţionale, pe care s-a întemeiat România, sunt ideile lui M. Kogălniceanu de la
1840 pînă la 1859".
Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al
României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărîtor în
adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al ţării în 1867 şi în
perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul proclamării
independenţei de stat a României.

Monumentul lui
Mihail Kogalniceanu,
București, România
Mormîntul lui Mihail
Kogălniceanu, Iaşi, România

Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris pe data de 20 iunie 1891.


A fost înmormîntat la Cimitirul "Eternitatea" din Iaşi. România ca stat,
există şi datorită acestui mare bărbat al neamului românesc.
Mihail Kogă lniceanu- citate
„Puterea şi fericirea unui stat se află în
puterea şi fericirea mulţimii, adică a naţiei.”
,,Unirea, Naţiunea a făcut-o!”
„Căsătoria este o ştiinţă.”
„N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru
întâiul tron din lume.”