Sunteți pe pagina 1din 2

S3-Psihologia educației

Data……………….

FIȘA DE LUCRU 3
Motivație și învățare școlară

1. Să reflectăm împreună!

Teme ale dezbaterii:


a. Motivaţia determină, direcţionează şi menţine comportamentul
 Ce alegeri determină comportamentul? De ce unii elevi, de exemplu, îşi fac temele, în
timp ce alţii se uită la televizor?
 Care este durata perioadei „până când luăm hotărârea de a porni un demers?” De ce
unii elevi se decid să înceapă temele imediat, iar alţii amână?
 Care este intensitatea sau nivelul implicării în activitatea aleasă? O carte deschisă pe
masa de lucru a unui elev semnifică o acţiune reală sau doar o intenţie?
 Ce stă la baza continuării sau renunţării? Un elev va citi integral „Luceafărul” sau doar
câteva strofe?
 Ce gândim şi ce simţim atunci când suntem implicaţi într-o activitate? Elevului îi face
plăcere citirea operei eminesciene, are încredere în propriile competenţe sau doar îi este
teamă de testul anunţat pentru ora de literatură?
 Ce este „scopul motivator”?
 Cum îi determini pe elevi să fie interesaţi pentru a învăţa? Poţi să le stârneşti interesul
pentru a învăţa?
 Ce cred elevii despre ei înşişi? Ce cred elevii despre propriile abilităţi?
b. Factorii care influenţează motivaţia
 „este prea greu sau nu înţeleg nimic”;
 elevul „performant stimulat de recompense”;
 elevul care „evită angajarea”; elevul „anxios”
c. Orientarea spre scop şi motivaţia (vezi test 1);
 patru tipuri de orientări spre scop (măiestrie – învăţare, performanţă, evitarea realizării
sarcinilor, socială).
 Interese şi emoţii în învăţare (pasiune şi anxietate în învăţare, provocarea, curiozitatea).
 credinţe privind abilitatea de a învăţa (vezi test 2); eficacitatea, concepţia şi stima de
sine, autodeterminarea, autonomia.
d. Motivaţia de a învăţa în şcoală:
 sarcini pentru învăţare (autonomie/responsabilitate, recunoaştere – consideraţie, grupare,
evaluare, organizarea timpului);
 strategii de sprijinire a elevilor în procesul de învăţare (realizarea cerinţelor de bază,
construirea încrederii şi aşteptările pozitive, arătarea valorilor învăţării, sprijinirea
elevilor în păstrarea sarcinilor);
2. Când unii profesori sunt întrebaţi despre felul în care pot fi motivaţi elevii, adesea răspund că
învăţarea trebuie să fie o distracţie.
 Este adevărat că oferind mesajului un caracter „nostim” putem lega învăţarea de
curiozitatea elevilor şi de stimularea interesului acestora.
 Este suficient pentru învăţare ca să fie distractivă?
 Ce părere ai?
 Profesorii trebuie să facă învăţarea distractivă?
 Caracterul distractiv este doar un aspect al învăţării?
3. Pornind de la ideea „Toţi împreună: parteneriatul şcoală – familie– comunitate” realizaţi un eseu cu
tema Cum motivăm împreună pe școlarii mici să învețe?
4. Aplicați unui elev la practica pedagogică următoarele 2 teste.

Test 1
Pe o scală de la 1 (total de acord) la 5 (total dezacord), răspundeţi la
următoarele întrebări:
La şcoală sunt încântat când:
- .... rezolv probleme muncind din greu;
- .... ştiu mai multe decât alţii;
- .... nu am mare lucru de făcut;
- .... sunt mereu ocupat;
- .... rezolv primul sarcinile date;
- .... tot ce am de făcut este foarte uşor;
- .... învăţ ceva nou;
- .... sunt singurul care obţine nota maximă;
- .... sunt mereu alături de prieteni.
Test 2
Unde vă situaţi, pe o scală de la 1 (total de acord) la 6 (total
dezacord), referitor la următoarele aspecte:
- .... Dai dovadă de un oarecare nivel de inteligenţă, dar nu poţi
face prea multe ca să îl schimbi.
- .... Poţi învăţa lucruri noi, dar nu poţi schimba nivelul inteligenţei.
- .... Nu contează cine eşti, poţi schimba vizibil nivelul inteligenţei.
- .... Nu contează nivelul inteligenţei, îl poţi schimba mereu puţin
câte puţin.

5. Lectură obligatorie cu fișă de lectură: Sălăvăstru D. (2004). Psihologia educației, Motivaţia


in context şcolar (pp.84-90), Iași: Polirom.