Sunteți pe pagina 1din 54

Curs 2.

Impactul
Dinamica grupurilor grupurilor asupra
indivizilor
Grupul social – multiple efecte
benefice asupra individului:
• Permite solutionarea de probleme

• Crearea a noi produse

• Identificarea celor mai adecvate


standard

• Comunicarea de informatii

• Petrecerea in mod placut a timpului


liber

• Protectia fata de potentialele pericole


Facilitarea sociala

• = cresterea performanei in conditiile “prezentei


celuilalt”

• Norman Triplett (Universitatea Indiana)

• biciclisti / copii cu mulinete

• Stimularea individului prin aparitia


instinctului de competitie
Are insa apartenenta grupala doar
efecte benefice?

• indivizii gândesc şi acţionează diferit în


cadrul grupurilor decât ar face-o în mod
individual

• uneori insa, acest lucru poate determina


consecinte negative
1. Fuga sociala (social loafing, freeriding)
FUGA SOCIALĂ (SOCIAL LOAFING)

• = tendinţa indivizilor de a exercita un efort mai redus în


realizarea sarcinilor în condiţiile activităţii într-un grup,
comparativ cu momentele în care acţionează într-o
sarcină similară, pe cont propriu (Latane, 1981)

• Ex: elevii implicati intr-un proiect comun nu mai


depun acelasi efort odata ce au identificat “tocilarul”

• Explicaţie: în grup contribuţiile individuale ale membrilor


(fie ele pozitive / negative) nu pot fi identificate cu
aceiaşi uşurinţă cu care ar fi surprinse în cazul deciziilor
individuale
FUGA SOCIALĂ (SOCIAL LOAFING)

• Ex.: Efectul Ringlemann:

• Studiu in care participantii = solicitati sa traga de


sfoara intr-o directive sau alta

• Pe masura ce numarul participantilor creste, efortul


individual scade

• Unii partipanti nu mai depun absolut niciun efort


pentru a atinge obiectivul grupului
FUGA SOCIALĂ (SOCIAL LOAFING)

• Factori importanţi în reducerea fenomenului:

• importanţa pe care apartenenţa la un grup o prezintă


pentru membrii acestuia

• evaluarea colectivă a întregului grup


FUGA SOCIALĂ (SOCIAL LOAFING)

• Factori importanţi în reducerea fenomenului (continuare):

• expectanţa individului ca ceilalţi membri ai grupului să se


descurge slab în realizarea sarcinii respective

• complexitatea mare a sarcinii

• apartenenţa individului la culturi mai colectiviste precum


cele est-europene
2. Polarizarea grupului
Polarizarea grupului
• = tendinţa de extremizare în urma discuţiilor a poziţiei
medii a membrilor unui grup către direcţia preferată iniţial

• pe măsură ce în cadrul unui grup se dezbate o


problematică, viziunea membrilor grupului tinde să se
orienteze într-o direcţie mai extrema, comparativ cu cea
existenţă anterior respectivei discuţii

• exemplu: procesele cu juraţi


Polarizarea grupului

• Explicaţii:

• 1. Teoria comparaţiei sociale

• discuţiile în grup permit membrilor grupului să


compare propriile opinii cu cele ale restului
grupului, ceea ce va conduce spre extremizarea
acestora
Polarizarea grupului

• Explicaţii (continuare):

• Teoria argumentelor persuasive

• opiniile se modifică în cadrul discuţiilor purtate


datorită argumentelor preponderente care
îndreaptă atenţia spre o anumită direcţie

• cu cât mai semnificative argumentele, cu atât mai


mare este şi polarizarea grupului
3. Influenta
minoritatii
Influenta minoritatii

• Nu intotdeauna majoritatea
isi impune punctul de vedere

• Uneori – fenomenul opus –


un grup minoritar conduce
majoritatea spre un cu totul
altul deznodamant decat cel
asteptat
Influenta minoritatii
• Conditii pentru influenta minoritatii
(Tanford & Penrod):

• O minoritate de 1 persoana –
dificultati in a-si impune punctul de
vedere – imediat ce se mai adauga o
singura persoana, sansele cresc
simtitor

• Minoritatea isi poate impune punctul


de vedere cel mai bine in grupuri mici
(< 6 persoane)

• Sansele pentru influenta minoritatii =


cu atat mai mari cu cat miza e mai
reala
Influenta minoritatii

• Alte aspecte importante:

• Minoritatea sa mentina o
pozitie constanta, pe care sa o
transmita celorlalti in mod
constant si pe care sa o creada
si ei

• Minoritatea sa ofere argumente


de calitate, care sa fie
convingatoare
4. Conformismul
social
Conformismul social
• în situaţiile fericite conformarea la regulile grupului poate
conduce spre acte de eroism şi altruism demne de laudă

• în alte context insa, conformismul social poate sta la baza


unor comportamente reprobabile, care nu ar fi fost săvârşite
de către individ în condiţiile absenţei presiunii grupului social

• exemplu: cazul criminalilor de război nazişti care “au urmat


pur şi simplu ordinele”
Conformismul social

• Experimentul lui Solomon Asch (1955, 1957)


Conformismul social

• subiectul, alături de alţi indivizi, despre care nu ştia că


sunt complici ai experimentatorului, primea sarcina
simplă de a evalua care dintre trei linii prezentate avea
aceiaşi dimensiune cu o a patra linie de referinţă
Conformismul social

• după cum se aştepta şi experimentatorul, mulţi dintre


subiecţi, confruntaţi fiind cu situaţia de a răspunde după
ceilalţi membri ai grupului, care ofereau în mod intenţionat un
răspuns greşit, ofereau acelaşi răspuns eronat ca şi restul celor
intervievaţi
Conformismul social

• întrebaţi ulterior de ce au făcut această alegere, numai un


număr mic de subiecţi a declarat că a oferit răspunsul crezând
cu adevărat în alegerea făcută

• ceilalţi au recunoscut că s-au lăsat influenţaţi de ceilalţi


membri ai grupului, punând la îndoială validitatea propriilor
judecăţi
Conformismul social

• 2 posibile explicaţii:

• 1. Teama de ridicol, de a părea incapabili în ochii


celorlalţi, fiind ulterior ostracizaţi de ceilalţi

• Asch – explicatie valabilă când individul se


confruntă cu o majoritate izbitoare, nu si în cazul în
care chiar şi un alt membru al grupului prezintă
aceiaşi opinie, caz în care conformismul a fost redus
în mod considerabil
Conformismul social

• 2 posibile explicaţii (continuare):

• Fiecare membru al grupului îşi construieşte realitatea


socială în conformitate cu aportul fiecărui alt membru în
parte

• membrii grupului se conformează deseori din


convingerea că grupul ştie mai bine realitatea decât
individul respectiv
Conformismul social

• Experimentul lui Stanley Milgram (1974)


Conformismul social

• Experimentul lui Stanley Milgram (1974)

• a cercetat condiţiile în care indivizii se supun


autorităţii, efectuând comportamente dăunătoare
altora

• Scop: să identifice în acest mod posibile motive ce au


stat la baza comportamentului neziştilor în timpul
celui de-al doilea război Mondial
Conformismul social

• Experimentul lui Stanley Milgram (continuare)

• pretextul = de a investiga efectele pedepselor asupra


învăţării

• In realitate, Milgram a verificat disponibilitatea subiecţilor


de a aplica colegului de echipă (un complice al
experimentatorului) un şoc electric care creştea în
intensitate de la 15 volţi până la 450 de volţi (un voltaj
care ar fi prezentat efecte deosebit de grave asupra
partenerului de echipă)
Conformismul social

• Subiecţii erau conştienţi de posibilele efecte ale


pedepsei aplicate

• anterior efectuării experimentului fiecare primea


o „mostră” a pedepsei, de 45 de volţi, pentru a
realiza durerea provocată
Conformismul social

• ! Cu toate acestea, sub influenţa examinatorului (care


intervenea, atunci când subiectul ar fi renunţat, cu
întăriri precum „te rog să continui!”, „experimentul
necesită ca tu să continui!”), 65% dintre subiecţi au
administrat până în final voltajul maxim
Conformismul social
• rezultatele au contrazis ipoteza care se aştepta ca
nici un subiect să nu aplice acest voltaj, precum şi
presupoziţiile psihiatrilor cu care Milgram se
sfătuise anterior efectuării experimentului

• Explicaţie: presiunile efectuate de grup asupra


indivizilor, cu atât mai mult cu cât presiunile
respective provin din partea unei figuri autoritare,
aflate în proximitate, reprezentând o instituţie
recunoscută, de prestigiu
Conformismul social

• Experimentul lui Phillip Zimbardo - Universitatea


Stanford (1969)
Conformismul social

• a verificat impactul unui rolurilor sociale asupra


conformării la expectanţele de rol

• Zimbardo a imaginat o închisoare, repartizând în mod


aleatoriu participanţii la studiu în rolul de prizonier sau
gardian
Conformismul social

• rezultatele studiului au demonstrat faptul că participanţii


la studiu s-au conformat expectanţelor de rol

• prizonierii au devenit trişti, deprimaţi, retraşi

• o parte dintre gardieni au devenit agresivi, abuzând


fizic de prizonieri
Conformismul social

• studiul s-a încheiat prematur, în momentul în care


Zimbardo a realizat că aceste comportamente abuzive
l-au influenţat chiar şi pe el, ceea ce i-a ridicat semne
de întrebare cu privire la siguaranţa şi bunăstarea
participanţilor la studiu

• ! în anumite contexte, indivizii pot fi influenţaţi de rolul


jucat, chiar în condiţiile în care respectivul rol le pare
absurd şi imoral chiar şi lor
5. Fenomenul
de groupthink
Fenomenul de gandire de
group (groupthink)

• = „o modalitate de a gândi în care indivizii se angajează atunci


când sunt implicaţi într-un grup foarte coeziv, atunci când
membrii caută cu tărie unanimitatea, trecând peste motivaţia
lor de a evalua în mod realist alternativele ... reprezintă o
deteriorare a eficienţei mentale, a testării realităţii, a
judecăţilor morale, care rezultă din presiunile in-grupului”
(Janis, 1982)
Fenomenul de gandire de group
(groupthink)

• pornind de la analiza unor decizii dezastruase luate în trecut


(i.e., decizia autorităţilor de a ignora în mod repetat avertizările
cu privire la bombardarea de către Japonia la Pearl Harbor),
Irving Janis identifica trei cauze principale ale gandirii de grup:

• un nivel ridicat al coeziunii grupului

• defectele structurale ale acestuia

• un context situaţional provocativ (situaţii caracterizate


printr-un nivel ridicat de presiune, de stres)
Modelul teoretic cu privier la gandirea de grup
(Groupthink Theoretical Framework - adaptare dupa Janis
[1982], pg. 244, fig. 10-1)
Fenomenul de gandire de grup
(groupthink)

• ! In grupurile foarte solidare, presiunea la conformare


limiteaza creativitatea deciziilor (Callaway & Esser, 1984)

• membrii grupului îşi pot cenzura ideile personale care


contravin majorităţii, pierzându-se valoarea
perspectivelor ce pot contribui la rezolvarea unei
probleme
Fenomenul de gandire de grup
(groupthink)

• Fenomenul de groupthink - conotaţii negative importante

• pierderea unicităţii, creativităţii, gândirii independente

• ridiculizarea membrilor grupului care posedă o opinie


contradictorie grupului

• convingerea că tot ceea ce face grupul este moral sau


corect etc.

• !luarea unor decizii inadecvate, potenţial nocive


grupului
Fenomenul de gandire de grup
(groupthink)
• Posibile modalităţi de reducere a fenomenului de
groupthink:

• încurajarea exprimării opiniilor membrilor

• evitarea exprimării unui punct de vedere de către lider


anterior ascultării tuturor subordonaţilor

• evitarea izolării grupului în raport cu alte grupuri

• implicarea unor persoane externe grupului -


perspectivă realistă cu privire la propriile capacităţi,
etc.)
6. Efectul “toata
lumea stie”(common
knowledge effect)
Efectul “toata lumea stie”
(common knowledge effect)

• = tendinta ca o informatie cunoscuta anterior de mai multe


persoane dintr-un grup sa influenteze intr-o masura
considerabila discutiile si concluziile viitoare ale grupului
(Gigone & Hastie, 1995)
Efectul “toata lumea stie”
(common knowledge effect)

• ! Poate ridica probleme in cazul in care o informatie pe care


o detine o sigura alta persoana din grup este relevanta
Efectul “toata lumea stie” (common
knowledge effect)
• Experimente folosind sarcini cu profil ascuns (“hidden profile task”)

• Participantii primesc toti informatii care sa sugereze ca


optiunea A este corecta

• Fiecare in parte primeste in acelasi timp alte informatii care sa


indice ca de fapt optiunea B este cea mai buna

• Rezultat: se va discuta cu precadere ceea ce sugereaza


utilizarea optiunii A, desi cea corecta este de fapt optiunea B

• Prin urmare, participantii obtin rezultate slabe atunci cand


solutia nu este cea mai evidenta conform informatiilor comune
primite de grup
In concluzie,
decizia de grup…
Decizia de grup…

• poate fi superioară celei individuale - grupul este compus din


indivizi cu statute, cunoştinţe, meserii diferite (oferind astfel
o probabilitate mai mare de luare a unei decizii optime decât
în cazul în care aceasta ar fi luată individual, de către lider)

• ! nu întotdeauna însă decizia de grup este superioară celei


individuale
Decizia de grup

• pentru a obţine rezultate superioare în sarcinile de rezolvat,


trebuie să se procedeze la evaluarea naturii sarcinii, a structurii
grupului şi a personalităţii membrilor, pentru a identifica
varianta cea mai bună de decizie – individuală / de grup

• în anumite situaţii, calitatea şi cantitatea ideilor produse


individual sunt superioare celor produse de indivizii care
lucreaza ca grup
Decizia de grup

• Factori ce pot determina o decizie inadecvată de grup :

• factori personali – jenă, ezitare

• conformismul social – vezi experimentul lui Asch

• lipsa abilităţilor de comunicare ale membrilor


grupului
Decizia de grup
• Factori ce pot determina o decizie inadecvată de grup
(continuare) :

• existenţa unor indivizi dominatori, egocentrici, care


pot distruge ideile bune

• statuturile şi ierarhia (pot inhiba)

• polarizarea grupului

• difuzia responsabilităţii - în anumite situatii grupul ia


decizii mai riscante decat ar lua fiecare individ pe cont
propriu
Decizia de grup

• Factori ce pot determina o decizie inadecvată de grup


(continuare):

• "groupthink" ("gândire de grup")

• “chiulul social”

• pentru unii participanţi, procesul luării deciziei este mai


important decât rezultatul

• în context organizaţional – presiunea grupului,


concurenţa cu alte grupuri, etc
Va multumesc!

Acum e randul
vostru!
E randul vostru!
• Ati facut vreodata parte dintr-un grup care a
luat o decizie proasta?

• Ce anume a determinat aceasta decizie?

• A fost implicat vreunul dintre aspectele


discutate astazi (gandire de grup,
polarizarea grupului, fuga sociala, efectul
“toata lumea stie” etc.?