Sunteți pe pagina 1din 43

DINAMICA CURS 3.

DEZVOLTAREA
GRUPULUI
GRUPURILOR
Grupul social se
formeaza in timp

• Grupurile nu devin functionale peste noapte

• Modificari importante atat la nivelul grupului


per ansamblu, cat si din perspectiva fiecarui
membru in parte
Modele explicative
cu privire la
dezvoltarea grupului
Modelul lui Bruce Tuckman (1965)

• Cunoscut si sub numele de


Modelul “Forming – Norming
– Storming – Performing –
Adjourning”

• Modelul initial = “Forming


Storming Norming
Performing” (Tuckman,
1965)

• Etapa de “Adjourning” =
adăugată ulterior (Tuckman
& Jensen, 1977)
• pe măsură ce grupul îşi dezvoltă abilităţile şi se maturizează, se stabilesc
relaţii iar liderul îşi modifică stilul managerial - de la stilul directiv, catre
antrenare, participare, delagare, în final devenind aproape detaşat,
moment în care grupul poate produce un nou lider, cel vechi trecând la
Modelul lui formarea unui alt grup

Bruce Tuckman
(1965)
• 5 etape in care se pune accent fie pe efectuarea sarcinii, fie pe relatiile
interpersonale

Modelul lui • in anumite etape membrii muncesc din greu, in altele intaresc relatiile
interpersonale
Bruce Tuckman
(1965)
• 1. Forming (etapa de formare)

• indivizii sunt adunati impreuna

• se stabilesc scopurile, termenii de referinta

Modelul lui • fiecare incearca sa isi defineasca identitatea personala in grup

Bruce Tuckman • se ia in considerare structura ierarhica, structura de conducere ,


codurile de conduita
(1965) • grupul depinde foarte mult de lider pentru a-l ghida şi direcţiona
• 1. Forming

• rolurile şi responsabilităţile membrilor grupului sunt neclare

• liderul trebuie să fie pregătit să răspundă unor numeroase întrebări


cu privire la scopurile grupului, obiectivele şi relaţiile sale cu
exteriorul

Modelul lui • membrii se testeaza unii pe ceilalti, testează toleranţa sistemului şi


Bruce Tuckman a liderului

(1965) • rolul liderului : dictează în grup


• 2. Storming (faza conflictuala)

• membrii grupului isi exprima mai deschis punctele de vedere

• grupul nu reuşeşte să ia cu uşurinţă decizii

Modelul lui • membrii grupului încearcă să îşi consolideze poziţiile în raport cu


ceilalţi membri ai grupului şi cu liderul (care poate fi provocat de
Bruce Tuckman către membrii grupului)

(1965) • creşte claritatea scopului, dar se păstrează încă suficientă


incertitudine
• 2. Storming (faza conflictuala)

• se formează « bisericuţe » şi pot apărea lupte pentru putere

• diversele dezacorduri duc la conflict

• grupul trebuie să se concentreze asupra scopului şi să evite să se


Modelul lui lase distras de problemele de relaţionare sau emoţionale

Bruce Tuckman • progresul este posibil să presupună realizarea unor compromisuri

(1965) • rolul liderului: antrenează


• 3. Norming (etapa de stabilire a regulilor)

• conflictele impun necesitatea normelor, standardelor, a unui ghid


de conduita

• înţelegerea şi consensul se stabilesc în mare parte, grupul


răspunzând foarte bine la facilitarea acestora de către lider

Modelul lui • rolurile şi responsabilităţile sunt clare, bine acceptate

Bruce Tuckman • deciziile importante sunt luate la nivelul grupului

(1965) • unitatea şi apartenenţa sunt puternice


• 3. Norming (etapa de stabilire a regulilor)

• grupul se poate implica în activităţi distractive sau sociale

• grupul discută şi îşi dezvoltă stilul de lucru şi propriile procese de grup

• liderul este respectat iar o parte din conducere se transferă grupului


Modelul lui
• odata acceptate acestea , grupul coopereaza cu succes
Bruce Tuckman • rolul liderului: facilitează şi înlesneşte
(1965)
• 4. Performing (etapa actiunii eficiente)

• exista o structura , o coeziune

• grupul îţi cunoaşte obiectivele şi strategiile pentru a le atinge

• grupul are o viziune comună şi se poate manifesta şi în absenţa liderului

Modelul lui • grupul se concentreaza asupra performantelor, multe decizii fiind luate
diferit decât se stabilize cu liderul
Bruce Tuckman • apare un nivel ridicat al autonomiei
(1965) • pot apărea în continuare conflicte, dar acum acestea se rezolvă în echipă
• 4. Performing (etapa actiunii eficiente)

• la nivelul grupului se manifestă schimbări pozitive şi necesare

• grupul urmăreşte realizarea scopului, fără a ignora însă aspectele


relaţionale

• membrii grupului au grijă unul de altul

• grupul solicită delegarea responsabilităţilor sarcinilor de către lider


Modelul lui • grupul nu mai are nevoie să fie instruit sau asistat
Bruce Tuckman • membri grupului pot solicita asistenţa liderului în realizarea evoluţiei
(1965) la nivel personal şi interpersonal

• rolul liderului : deleagă şi supraveghează


• 5. Adjourning - etapa de suspendare, de despărţire a grupului

• în varianta fericită, în acest moment sarcina a fost deja realizată,


iar scopurile atinse – caz în care fiecare poate pleca mai departe,
mulţumit de rezultatul muncii effectuate

• ! să se acorde atenţie sentimentelor membrilor grupului, mai ales


dacă este vorba despre un grup unit
Modelul lui
• pot apărea sentimente de insecuritate, nelinişte la ideea părăsirii
Bruce Tuckman grupului (mai ales în cazul persoanelor care tind să îşi formeze o
rutină, sau al persoanelor foarte empatice)
(1965)
Modelul lui Bernard M. Bass & Edward C.
Ryterband (1979)
• Patru etape fundamentale in dezvoltarea
grupului:

• 1. Dezvoltarea acceptarii mutuale si a


calitatii de membru

• 2. Comunicarea si luarea deciziei

• 3. Motivarea si productivitatea

• 4. Control si organizare
• 1. Dezvoltarea acceptarii mutuale si a calitatii de membru

• membrii nu au incredere unii in altii

Modelul lui • teama de inadecvare

Bass & • defensivitate , interactiuni conformiste si ritualice

Ryterband,
1979
• 2. Comunicarea si luarea deciziei

• membrii se accepta reciproc, isi exprima sentimentele si conflictele

• sunt stabilite norme si proceduri de interactiune si acceptate ca


legitime

Modelul lui • se dezvolta simpatie, sau cel putin un sentiment de precautie fata de
ceilalti

Bass & • comunicatii si relatii mai multe si mai deschise

Ryterband, • se dezvolta strategii de rezolvare a problemelor si luarea deciziilor

1979
• 3. Motivarea si productivitatea

• membri sunt motivati de apartenenta

• membri sunt implicati in activitatea de grup

Modelul lui • coopereaza in loc sa competitioneze

Bass & • membrii sunt motivati intrinsec de productivitatea inalta

Ryterband,
1979
• 4. Control si organizare

• sarcinile sunt distribuite de comun acord si in concordanta cu


abilitatile

Modelul lui • membrii pot lucra si independent in cadrul grupului, organizarea


Bass & grupului este flexibila

Ryterband,
1979
Etapele formării grupului din
perspectiva psihologiei
organizaţionale
• 1. Etapa orientării şi rezolvării problemelor
interne

• 1.a. Faza de orientare

• 1.b. Faza rezolvării problemelor interne

• 2. Creşterea (dezvoltarea) şi productivitatea

• 3. Evaluarea şi controlul
• 1. Etapa orientării şi rezolvării problemelor interne

• 1.a. Faza de orientare

• învăţarea rolului de membru


Etapele formării
• determinarea cantităţii de energie individuală necesară atingerii
grupului din scopului urmărit de către grup
perspectiva
• identificarea calităţilor, a punctelor slabe şi a conexiunilor
psihologiei sociale
organizaţionale
• 1. Etapa orientării şi rezolvării problemelor interne

• 1.a. Faza de orientare (contiunuare)

• aspecte legate de apartenenţă şi acceptarea de către grup, de


implicarea personală, de gradul de intimitate stabilit între
membrii grupului
Etapele formării • apariţia liderilor informali (!relaţia cu liderul formal – implicaţii
grupului din complexe)

perspectiva • înţelegerea necesităţii sarcinilor


psihologiei • liderii grupurilor formale – sarcini de: clarificare, facilitare,
organizaţionale evaluare, coordonare
• 1. Etapa orientării şi rezolvării problemelor interne

• 1.b. Faza rezolvării problemelor interne

• obţinerea consensului (depinde de coeziunea grupului, de presiunea


exercitată asupra membrilor mai lenţi prin ironii, diminuarea
interacţiunilor etc.)
Etapele formării • rezistenţa la subordonare faţă de liderul numit
grupului din • acţiunile liderului: negocierea rolului, formarea de coaliţii, rezolvarea
perspectiva conflictelor

psihologiei
organizaţionale
• 2. Creşterea (dezvoltarea) şi productivitatea

• rol deosebit – liderul

• fenomene şi procese specifice:

• orientarea eforturilor subalternilor


Etapele formării • rezolvarea problemelor legate de sarcină (decizia de grup) - !
grupului din avantaje şi dezavantaje
• dualitatea conducerii – lideri formali / lideri socio-emoţionali
perspectiva • motivarea subalternilor
psihologiei
organizaţionale
• 3. Evaluarea şi controlul

• faza de autocorectare (faza cibernetică / feed-back)

Etapele formării • foarte puţine grupuri ating această etapă (cauze: problema
subordonării, a intimităţii)
grupului din
perspectiva • renunţarea la structura de grup rigidă, la normele inadecvate

psihologiei
organizaţionale
• 3. Evaluarea şi controlul (continuare)

• membrii înţeleg că nu este neccesată neapărat conformitatea strictă

• sunt acceptate, încurajate opiniile divergente, atitudinile, convingerile


Etapele formării diferite – recunoscute ca şi factor de progress

grupului din • implică procese complexe


perspectiva
• grupurile devin eficiente
psihologiei
organizaţionale
• scoate în evidenţă modul în care funcţionarea grupurilor este
Modelul lui influenţată de prima întâlnire a membrilor şi de tranziţia
crucială din punctul de mijloc
Connie Gersick
(Modelul
Echilibrului
Întrerupt,
1988)
• 1. prima fază – de la prima întâlnire până la punctul de mijloc al existenţei
grupului – se stabileşte direcţia – ce anume se va întâmpla în continuare

Modelul lui • 2. urmează o perioadă de inerţie până la apariţia momentului de tranziţie


Gersick – o schimbare ce marchează progresul grupului

(Modelul • 3. ultima fază – fază de echilibru – se implementează deciziile şi planurile


adoptate în momentul tranziţiei; se încheie cu o întâlnire finală –
Echilibrului activitate intensă orientată spre terminarea sarcinii şi preocupare pentru
modul în care va fi apreciată activitatea grupului în exterior
Întrerupt,
1988)
Modelul lui Mike Woodcock (1979)
• Identifica 4 etape importante in
dezvoltarea grupului:

• 1. etapa de “echipa copil”


(nedezvoltata)

• 2. etapa de echipa exploratorie

• 3. etapa de echipa in curs de


consolidare

• 4.etapa de echipa matura


• 1. Etapa de “echipa copil” (nedezvoltata)

• Se evita exprimarea deschisa a sentimentelor

• Obiectivele sunt incerte

• Liderul ia cele mai multe decizii


Modelul lui
Woodcock
(1979)
• 2. Etapa exploratorie

• Mai multa deschidere emotionala

• Se da dovada de ascultare active

• Scurte momente de introspective la nivelul grupului


Modelul lui
Woodcock
(1979)
• 3. Etapa de consolidare

• Cooperare

• Sarcinile si obiectivele sunt clarificate si incep sa fie puse in


practica
Modelul lui
Woodcock
(1979)
• 4. Etapa de echipa matura

• Sentimentele se exprima in mod deschis

• Se iau in calcul posibilitati multiple

• Metodele de lucru devin riguros structurate

• Stilul de conducere e binevoitor, participativ


Modelul lui • Membrii grupului sunt flexibili
Woodcock • Grupul isi recunoaste responsabilitatile la nivelul organizatiei
(1979)
Modele explicative cu
privire la evolutia fiecarui
membru in cadrul grupului

• Nu numai grupul se schimba in timp!

• Membri grupului parcurg de asemenea o


serie de etape pe parcursul implicarii lor in
activitatile grupului
• = realizat din perspectiva individului nou-intrat in grup

• 7 etape:
• 1. etapa de orientare (“de ce sunt aici?”)
• 2. etapa de cladire a increderii (“cine sunt eu?”)
• 3. etapa de schimb de informatii (“ce sa facem?”)
Modelul celor 7 • 4. etapa de decizie (“cum sa facem?”)
• 5. etapa de realizare (“cine, ce, cand face?”)
trepte (Klein, • 6. etapa de performanta (“asta da!”)
• 7. etapa de innoire (“de ce sa continuam?”)
2001)
• cand individul doreste sa se alature unui grup, el se va informa cu
privire la respectivul grup, dar si grupul se va informa cu privire la
Modelul de individ (etapa de investigare)

socializare a • In aceasta etapa, individual este inca un “outsider” – interesat in


individului in legatura cu grupul, dar fara nicio obligatie

grup (Richard
Moreland &
John Levine,
1982)
• Pe masura ce individual si grupul se accepta reciproc, incepe etapa
de socializare (se asimileaza normele, individual isi asuma
Modelul de responsabilitati la nivelul grupului)

socializare a • In timp, atat individul cat si grupul ajung sa se raporteze la individ ca


si membru cu drepturi depline – etapa de implicare mai profunda
individului in
grup (Richard • Daca acesta implicare scade, individul paraseste grupul

Moreland &
John Levine,
1982)
Va multumesc!

Acum e randul
vostru!
Este randul
vostru!

• Ganditi-va la diversele grupuri din care faceti parte in viata cotidiana.


• In ce etape de dezvoltare a grupului considerati ca se situeaza aceste
grupuri?
• Incercati sa identificati cate un grup pentru fiecare dintre etapele
propuse in modelul lui Tuckman.
Este randul
vostru!

• Care consideratii ca sunt elementele cheie ale transformarii unui


grup intamplator de persoane intr-un adevarat grup social (intr-o
echipa functionala)?
Este randul
vostru!

• Lucram in echipa!
• Proiectati o cercetare pentru a identifica in ce etapa din modelul
lui Tuckman se situeaza un anumit grup!