Sunteți pe pagina 1din 28

”Bona fides praesumitur” – buna-credință se prezumă.

Principiul bunei-credințe reprezintă un principiu fundamental al dreptului civil, prezent în majoritatea


instituțiilor dreptului civil.

Etimologic, buna-credință își are rădăcinile, după cum expresia o arată, în „bona fides”, unde „Fides”
desemna pe zeița cuvântului ale cărei atribuții postulau între a proteja secretele, a guverna încrederea
între oameni, a proteja pe cei slabi. Cicero definea buna-credință ca sinceritatea în cuvinte și fidelitatea
în angajamente.

Actualul Cod Civil menționează buna-credință în diferite articole, cel mai notoriu find articolul 14, unde:
„orice persoană fizică sau juridică trebuie să își exercite obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu
ordinea publică și bunele moravuri”. După cum adagiul precizează, buna-credință se prezumă
(praesumitur), fapt consacrat în al doilea alineat al articolului 14: „buna-credință se prezumă până la
proba contrară”.
1
1
1