Sunteți pe pagina 1din 20

HORMONII CORTICOSUPRARENALIENI

Glandele adrenale

- O pereche de glande vascularizate pozitionate bilateral, deasupra polului superior al rinichilor


- Constau din doua regiuni distincte embriologic, histologic si functional:
- Regiunea externa (cortexul) – secreta hormonii steroizi
- Regiunea interna (meduloadrenala) – ganglion simpatic modificat cu functie endocrina care
sintetizeaza si secreta catecolamine si enkefaline

CORTEXUL ADRENAL

- Cuprinde trei zone:


o Zona glomerulara – externa – Aldosteron
o Zona fasciculata – mijloc – Cortizol
o Zona reticulata – interna

Toate trei sunt exclusiv producatoare de steroizi.

In circumstante normale, produsii sunt steroizi cu 21 de atomi de carbon, hidroxilati in pozitia 11.

Corticoizii cuprind doua clase:

1. Mineralocorticoizii – rol in reglarea nivelului Na+ si K+.


2. Glucocorticoizii – care regleaza metabolismul carbohidratilor si sunt esentiali pentru adaptarea la
stres.

Mineralocorticoidul major – ALDOSTERONUL – este produs exclusiv de zona glomelurala care contine
doua enzime mitocondriale unice – 18 Hidroxilaza si 18Hidroxidehidrogenaza.

Glucocorticoidul major uman este CORTIZOLUL – produs in principal de zona fasciculata si in cantitati
mici de zona reticulata.

SINTEZA CORTICOSTEROIZILOR

Precursorul corticosteroizilor din fiecare zona este colesterolul. Enzimele implicate in steroido-geneza sunt
distribuite in mitocondrie si RE.

Etapa limitanta in sinteza hormonilor steroizi este conversia colesterolului in pregnenolona, reglata de
ACTH si angiotensina 2.
COLESTEROLUL provine din plasma (lipoproteine plasmatice) sau prin sinteza de novo utilizind acetil-
CoA, via mevalonat si squalen.

Cea mai mare parte din colesterolul adrenal este esterificat si depozitat in picaturile lipidice citoplasmatice.
Prin stimularea adrenala de catre ACTH (sau AMPc) este activata o esteraza si colesterolul liber este
transportat in mitocondrie unde enzima de clivare a catenei laterale citocrom 450 converteste colesterolul la
pregnenolona. Procesul decurge prin hidroxilarea succesiva la C22, apoi la C20 urmata de scindarea
legaturii C20-C22, cu eliberarea unui fragment C6.

Pregnenolona este directionata si convertita diferit in cele trei zone ale cortexului adrenal. Fig. 2

1. In zona glomerulara – este convertita la aldosterona, prin trasnformari care implica formarea de
deoxicorticosterona (DOC) si corticosterona
2. In zona fasciculata – este directionata catre formarea de cortizol si implica 17α-hidroxilarea
3. In zona reticulata – este utilizat pentru formarea androgen-dehidroepiandrosterona (DHEA) si a
sulfatului sau care, de asemenea, necesita 17α-hidroxilare
Reglarea secretiei de aldosteron

Doua tipuri de reglari intervin in secretia de aldosteron in conditii fiziologice:

1.concentratia extracelulara de K+

2. sistemul renina-angiotensina

Discutii:

1. Cresterea K+ din lichidul extracelular exercita un efect direct (+) asupra secretiei de aldosteron prin
activarea enzimei 18 hidroxidehidrogenaza sensibila la K+ care catalizeaza etapa finala din sinteza
de aldosteron si este unica in zona glomerulara. Scaderea kalemiei inhiba secretia de aldosteron.
2. Sistemul renina-angiotensina este format din componente sintetizate din molecule precursoare
produse in ficat si rinichi. Fig.3

Fig.nr. 3

In figura 3- 2 este renina si 3este peptidil dipeptidaza A (enzima de conversie).


Explicatii:

Aparatul juxtaglomerular este o regiune specializata din arteriolele aferente renale care elibereaza RENINA
( proteaza acida) sub forma de precursor inactiv PRO- RENINA. Conversia PRO- RENINA- RENINA are
loc sub actiunea kalicreinei.

Renina actioneaza asupra angiotensinogenului (globulina) produs in ficat formind un decapeptid inactiv
ANGIOTENSINA I care ajunge prin circulatie la diverse tesuturi unde sub actiunea enzimei de conversie
prezenta in celulele endoteliale determina formarea ANGIOTENSINEI II (octapeptid) prin clivarea
dipeptidului.

ANGIOTENSINA II produce constrictia arteriolara Na dependenta si actioneaza direct asupra zonei


glomerulare stimulind secretia de ALDOSTERON (efecte mediate de AMPc).

Secretia de renina este influentata de :


- presiunea arterial
- volume sanguine
- alti reglatori fiziologici ce actioneaza prin baroreceptori

Activatori ai eliberarii reninei:

- Scaderea presiunii arteriale


- Depletia de NaCl
- Agenti β adrenergici
- Prostaglandine

Inhibitori ai eliberarii reninei:

- Cresterea presiunii arteriale


- Incarcarea cu NaCl
- Inhibitori prostaglandinici
- Antagonisti β adrenergici
- Vasopresina
- Angiotensina II

Efectul major al ALDOSTERONULUI este la nivelul tubului distal al nefronului unde determina retentia de
Na+ si excretia de K+ si secundar cresterea volumului si presiunii singelui.

Transportul aldosteronului: nu are o proteina specifica de transport , dar formeaza asociatii foarte puternice
cu albumina.Este rapid metabolizata la nivelul ficatului si dupa conjugare se elimina prin urina.

In terapie produsii ce actioneaza ca inhibitori competitivi ai enzimei de conversie sau modulatori ai


receptorului pentru enzima sunt utilizati in tratamentul hipertensiunii.

Patofiziologia: Excesul de aldosteron- sindromul Conn (aldosteronism primar) – ca urmare a unei


hipersecretii de aldosteron si care se manifesta prin,hipokalemie, hipertensiune, hipernatremie, alcaloza.

SINTEZA DE GLUCOCORTICOIZI (CORTIZOL)

Sinteza are loc conform fig.2 necesita sinteza a 3 hidroxilaze care actioneaza secvential la nivelul C 17,
C21, C11, primele reactii sunt rapide, iar ultima este mai lenta.
Reglarea secretiei de cortizol:

1. Principalul reglator este ACTH (Fig.4)

ACTH controleaza sinteza de steroizi la nivelul detasarii catenei laterale si formarii pregnenolonei.
Secretia de ACTH este la rindul ei sub controlul CRH. Cortizolul plasmatic produs al stimularii prin
CRH si ACTH, inhiba rapid secretia de CRH si mai lent de ACTH probabil prin inhibitia transcrierii
genei POMC, precursor al ACTH.

2. Nivelul plasmatic cortizol sufera o variatie diurna (ritm circadian), probabil ca rezultat al alternantei
perioadelor alimentare-veghe-somn. Nivelul maxim al cortizolemiei este atins in intervalul orelor 6-
8, (perioada trezirii din somn), iar nivelul minim este atins seara.
3. Un al III- lea mecanism de reglare este operational in starile de stres. Solicitarile nervoase, durerea,
mediaza pe cai nervoase superioare, eliberarea de CRH si ACTH.
Actiunea fiziologica a cortizolului:

Exercita asupra metabolismului intermediar multiple actiuni, anabolice si catabolice, dupa natura tesutului,
a starii de nutritie sau foame si functie de concentratia altor hormoni.

La nivelul metabolismului intermediar:

1. Cresterea productiei de glucoza prin: (a) cresterea eliberarii aminoacizilor (substrate gluconeogene)
din tesuturile periferice; (b) cresterea vitezei gluconeogenezei; (c) inhibarea utilizarii glucozei de
catre tesuturi periferice (muschi scheletic, tesut adipos etc). Are efect Hiperglicemiant
2. Induce si activeaza lipaza hormon dependenta din tesutul adipos, promovind eliberarea acizilor grasi
liberi (efect lipolitic la extremitati), dar poate cauza lipogeneza in alte teritorii (fata, trunchi) mai ales
la concentratii mai mari ca cele fiziologice.
3. Promoveaza metabolismul proteinelor si ARN-ului , acesta fiind un efect anabolic la nivel
fiziologic, dar poate fi catabolic in unele conditii si la concentratii mai mari ca cele fiziologice.

Efecte asupra unor mecanisme din organism:

1. Supreseaza raspunsul imun: cauzeaza o liza specifica a limfocitelor, functie de specie si tipul de
celule.
2. Supreseaza raspunsul inflamator; (a) prin descresterea numarului leucocitelor circulante si migrarea
leucocitelor tisulare; (b) prin inhibarea proliferarii fibroblastilor (c) inhiba fosfolipaza A2, scazind
sinteza de prostaglandine si leucotriene, inhibind sau diminund astfel reactiile inflamatorii sau
alergice.

Alte efecte:

1. Rol in mentinerea unei presiuni sanguine normale si a ritmului cardiac


2. Rol in mentinerea unei balante normale a apei si electrolitilor
3. Necesar alaturi de hormonii medulosuprarenalieni la pregatirea organismului pentru a raspunde la
stres.

Transportul:Cortizolul circula in plasma legat de proteine sau liber. Proteina de legare este o globulina
numita transcortina sau globulina de legare a cortizolului (CBG), ce este activa cind concentratia de cortizol
din plasma este mare. Cind concentratia este mica se leaga de albumina.Cortizolul nelegat si activ reprezinta
cam 8% din cortizolul plasmatic total.

Patofiziologia:

Deficitul de hormon; in insuficienta adrenala (boala Addison) se caracterizeaza prin hipoglicemie,


sensibilitate extrema la insulina, intoleranta la stres, scadere in greutate, presiune sanguina scazuta, nivel
plasmatic de Na+ scazut, nivel plasmatic de K+ ridicat.

Excesul de hormon (sindrom Cushing) poate aparea ca urmare a utilizarii farmacologice de steroizi, dar si
datorita unui adenom al hipofizei ce secreta ACTH. Pacientii cu exces de hormon au hiperglicemie sau
intoleranta la glucoza, efecte severe asupra metabolismului proteic cum ar fi (istovire musculara), rezistenta
scazuta la infectii si la raspunsuri inflamatorii.
HORMONII GONADALI:

Importanta biomedicala:

- Functiile proprii gonadelor sunt deosebit de importante pentru reproducere si deci pentru
supravietuirea speciei. Cunoasterea si intelegerea proceselor endocrine fiziologice si biochimice ale
reproducerii stau la baza notiunilor asupra contraceptiei.
- Hormonii gonadali mai sunt necesari pentru mentinerea unui metabolism normal al pielii, oaselor si
muschilor ei avind un rol anabolic.
- Hormonii gonadali stimuleaza sinteza proteica, actiune extrem de importanta la pubertate.

Hormonii steroizi sexuali;

Masculini:

Testiculul produce:

- Spermatozoizi
- Hormoni :

1. celulele Leydig produc :

steroizi sexuali (a)androgeni- testosteron T, dihidrotestosteron DHT; (b) estrogeni- 17 β estradiol E2,(c)
mici cantitati de progesteron

2.celulele Sertoli produc hormoni de natura polipeptidica

Feminini

Ovarul matur :

- Elibereaza un ovul la fiecare 28-30 de zile


- Produce hormoni specifici (estrogeni, progesteron, mici cantitati de androgeni).

SINTEZA HORMONILOR SEXUALI

Hormonii sexuali ;testosteron (T), estradiol (E2), Progesteron (P) au ca precursor comun colesterolul. Etapa
limitanta in sinteza hormonilor steroizi sexuali este conversia colesterolului in pregnenolona fig. 5

Fig.5
Sinteza de testosteron poate avea loc pe doua cai;

1. Calea progesteronei (calea Δ4) in celulele Leydig


2. Calea dihidroepiandrosteronei (calea Δ5) in organism la nivelul zonei reticulate a
corticosuprarenalei.

Enzimele implicate in reactia de sinteza sunt localizate in membrana RE.

Reactiile parcurse in sinteza testosteronului sunt figurate in fig. 6


Fig.6

Testosteronul sintetizat in testicul este partial redus la acest nivel la un metabolit mai activ DHT ,
reactia este catalizata de enzima NADPH dependenta, 5 α reductaza. Fig.7

Fig.7
Tot in testicul mici cantitati de testosteron (5%) se transforma in estradiol (E2) sub actiunea unui sistem
enzimatic numit aromataza. Si alte tesuturi mai sunt implicate in transformarea in estradiol a testosteronului.
In singe din 400 µg de testosteron intre 50-100 µg sunt sintetizate in testicul, restul in alte tesuturi..
Testosteronul poate fi considerat un prohormon deoarece este convertit intr-un metabolit mult mai activ
DHT, iar aceasta conversie are loc in special in afara testiculelor.
Testosteronul este principlul hormon masculin cu rol in controlul dezvoltarii si functionarii gonadelor
masculine, dar si cu rol in dezvoltarea caracterelor secundare sexuale (pilozitate, musculatura, etc.)

Sinteza estrogenilor (fig.8)


Implica aceleasi etape descrise la sinteza de testosteron. Estrogenii se formeaza prin aromatizarea
testosteronului si androstendionei sub actiunea aromatazei. Sinteza estrogenilor are loc la nivel de gonade,
dar si in afara lor. Androgenii din suprarenala reprezinta substratul principal pentru sinteza de estrogeni in
afara ovarelor. Femeile la menopauza au ca principala sursa de estrogeni sinteza lor din androstendiona.
Fig.8 Sinteza estrogenilor
Sinteza de progesteron
Are loc la nivelul corpului galben. (fig.9)

Fig.9

Principalii hormoni sexuali feminini sunt estrogenii ,( cel mai important fiind estradiolul )si progesteronul.
Rolul estradiolului este de a controla activitatea ciclului menstrul . Este un promotor al proliferarii mucoasei
uterine si contribuie la dezvoltarea caracterelor secundare sexuale feminine.
Rolul major al progesteronului este de a pregati uterul pentru o posibila sarcina. Dupa fecundare placenta
secreta progesteron in scopul mentinerii sarcinii. Dezvoltarea glandelor mamare este de asemenea controlata
de secretia de progesteron. In singe cantitatea de progesteron variaza cu perioadele ciclului menstrual.

Transportul hormonilor sexuali

Fiind structuri liposolubile sunt transportati in plasma de proteine specifice sau de albumine.Proteinele
specifice implicate sunt: proteina de transport a hormonilor sexuali SHBG (“sex hormone binding
globulin”) care fixeaza si transporta testosteronul si estradiolul si proteina de transport a corticoizilor CBG
sau transcortina care transporta progesteron (cu aceeasi afinitate cu care transporta si cortizolul). Afinitatea
SHBG pentru steroizi este diferita (are afinitate dubla pentru androgeni fata de estrogeni). Hormonii sexuali
sunt legati in proportie de 97-99% de SHBG si albumina si doar o mica fractie ramine libera si are activitate
biologica. Astfel principala functie a proteinei transportoare este de a modula cantitatea de hormon liber,
activ. Reglarea nivelului plasmatic al hormonilor sexuali liberi este dependenta si de numarul particulelor
proteice (SHBG) transportoare.

Reglarea secretiei:

Reglarea se realizeaza prin intermediul hipotalamusului (GnRH), dar sia hipofizei (FSH si LH). Vezi cursul
trecut.

Patofiziologie:
Hipogonadismele masculine: caaracterizate prin insuficienta secretiei de androgeni, a spermatogenezei sau
ambele.

Hipogonadismele de cauza gonadala se numesc primare cele de cauza hipofizara se numesc secundare, iar
cele de cauza hipotalamica se numesc tertiare.

Hipogonadismele feminine:

Se caracterizeaza prin amenoree (lipsa fluxului menstrual).

In afara de hipogonadismele feminine mai pot aparea alte sindroame date de anomalii ale hormonilor sexuali
sau gonadotropi. Cele mai frecvente sunt hirsutismul (datorat unui nivel crescut de androgeni si manifestat
mai ales prin pilozitate esxcesiva) si boala polichistica ovariana.

Mecanismul general de inactivare a hormonilor

Hormonii steroizi sunt inactivati la nivel hepatic prin reactii de oxido-reducere si conjugare (cu acid
glucuronic sau sulfuric). Eliminarile se fac prin urina si partial prin bila.Fig. 10 prezinta o schema generala
de inactivare a hormonilor steroizi.

Fig.10

In concluzie putem spune ca principalii hormoni cu structura sterolica sunt cei din fig 11 la care se adauga
aldosteronul.

Fig.11

Efectele principalilor hormoni cu structura lipofila discutati sunt redate sugestiv in fig.12
HORMONII TIROIDIENI
Hormonii tiroidieni îndeplinesc rol esențial în creștere, diferențiere și metabolism, fiind necesari
pentru funcționarea normală a majorității țesuturilor.Sunt structuri iodurate derivate din tirozină.
Activitatea biologică a hormonilor este dependentă de prezența celor doi atomi de iod în nucleul extern
prin care hormonii se fixează de receptorii celulari. (fig.13)

Fig.13 Structura hormonilor tiroidieni

Sinteza hormonilor tiroidieni are loc la nivelul glandei tiroide (fig.16). Iodul I- anorganic pătrunde
din capilarele sanguine în celulele foliculare tiroidiene printr-un mecanism mediat de simporterul Na/I. Ca
urmare a acțiunii simporterului are loc o concentrare a ionilor de iodură în glanda tiroidă.Prin oxidarea I- în
prezența tiroperoxidazei iodul trece în iod elemental I0.

2 I- + 2 H+ + H2 O2 → 2I0 + 2 H2 O

Iodul reacționează cu resturile de tirozină din componența tiroglobulinei în prezența tiroperoxidazei,


se iodinează poziția 3 cu formare de MIT, apoi 5 cu formarea de DIT. Prin iodinare se modifică
conformațional molecula de tiroglobulină cu formarea unor punți disulfidice. La interfața celulă foliculară
coloid are loc cuplarea intramoleculară de 2 resturi DIT cu formarea T4, iar prin cuplarea unui rest MIT cu
DIT se formează T3 .Hormonii astfel formați răman stocați în lumenul folicular.In urma stimulării
tireocitelor cu TSH tiroglobulina ce conține hormonii tiroidieni este captată din coloid în tireocite prin
endocitoză. Prin fuzionarea cu lizozomii veziculele endocitice traversează celula și în prezența enzimelor
lizozomale eliberează hormonii T4 și T3.
Fig.14 Sinteza hormonilor tiroidieni

Transportul hormonilor tiroidieni:

- Fiind lipofili circulă legați de proteine transportoare: TBG (thyroxine-binding globulin), TBPA
(thyroxine-binding prealbumin) și albumina.

- TBG este principala proteină de transport, avand afinitate mare pentru T4 și moderată pentru T3.

- TBPA are afinitate numai pentru T4 circulant

- Cea mai mare parte din T4 și T3 care nu se leagă de TBG și TBPA sunt transportate de albumină.

Metabolismul hormonilor tiroidieni

- Procesele de metabolizare ale hormonilor tiroidieni au drept scop inactivarea lor și transformarea în
produși excretabili.

Tipurile de reacții suferite sunt:

- Reacții de transaminare și decarboxilare cu formarea de acizi iodotiroacetici (fig.17)

- Deiodurarea (deiodinare) succesivă a lui T4 și T3 în prezența enzimelor numite deiodinaze. Există 2


tipuri de deiodinaze, deiodinaza I prezentă în ficat, rinichi și tiroidă și determină formarea de T3 în
vederea exportului către alte celule. Deiodinaza II este prezentă în hipofiză, creier, și tiroidă este
responsabilă de formarea de T3 necesar utilizării intracelulare. Deiodinaza III este implicată în
formarea de rT3 precum și transformarea lui T3 în T2. ( fig.15)
-
Fig.15

- 20% din hormoni sunt conjugați în ficat și excretați prin rinichi sau bilă sub formă de glucurono și
sulfoconjugați (fig.15 a).

Fig. 15 a

- Iodul rezultat din deiodurare este eliberat în plasmă și eliminat prin urină sau este recaptat de glanda
tiroidă pentru o nouă resinteză.
• REGLAREA SECRETIEI
Reglarea secretiei se face la mai
multe niveluri:
➢Axul hipotalamohipofizar - se
realizeaza 2 bucle de feedback:
una lunga, între concentratia
sangvina a hormonilor tiroidieni si
eliberarea de TRH din hipotalamus
si una scurta, între concentratia
sangvina a hormonilor tiroidieni si
eliberarea de TSH din
adenohipofiza.
➢Autoreglare , independenta de
TSH
➢Ajustarea capactății de sinteză a
hormonilor funcție de cantitatea de
iod

Efectele metabolice ale hormonilor tiroidieni:

- Stimulează activitatea metabolică în aproape toate țesuturile, avand în principal efect de creștere a
ratei de utilizare a nutrienților pentru generarea de energie.

- Efectele asupra celulelor h.tiroideieni și le exercită prin intermediul unor receptori specifici
localizați intracelular.T3 se leagă cu o afinitate de 10 ori mai mare decat față de T4, astfel că
activitatea h.T3 este mai mare decat a lui T4.

Ficat: - stimulează degradarea glucozei prin glicoliză

- stimulează sinteza de colesterol (prin inducția HMG-CoA reductazei)

- stimulează transformarea colesterolului în acizi biliari

- stimulează lipogeneza prin inducția malic enzimei și a glucozei 6 –fosfatdehidrogenazei


implicate în generarea de NADPH necesar sintezei de acizi grași

Țesut Adipos

– cresc disponibilitatea de glucoză în celula adipoasă, favorizand sinteza de TG . Lipogeneza este


stimulată și direct prin inducția malic enzimei, acetil-Coa carboxilazei și acid gras sintetazei. Au efect
de a facilita acțiunea lipolitică a adrenalinei.

Mușchi scheletic:

- cresc captarea glucozei de către acesta și sensibilizează celulele musculare la acțiunea


glicogenolitică a adrenalinei. Este astfel favorizat consumul de glucoză prin glicoliză

- stimulează sinteza proteică, deci creșterea țesutului muscular

Pancreas

- cresc sensibilitatea celulelor β la stimuli care promovează eliberarea de insulină


Lipide circulante

- scad nivelul colesterolului circulant prin creșterea numărului de receptori pentru LDL (stimulează
expresia genei ce codifică acești receptori)

- reglează expresia unor gene implicate în metabolismul colesterolului

- cresc activitatea LPL determinand scăderea nivelului TG circulante

Hormonii tiroidieni stimulează activitatea Na+, K+ -ATP-azei, iar pe termen lung cresc sinteza acesteia.
Activarea sa duce la creșterea hidrolizei ATP-ului urmată de scăderea nivelului intracelular al acestuia,
stimuland oxidarea combustibililor metabolici. Prin cuplarea cu lanțul respirator se generează ATP
suplimentar, dar și căldură, contribuind la procesul e termogeneză.

Modificări de laborator:

Hipertiroidism:

- modificarile tipice din hipertiroidism: TSH cu valoare sub limita (uneori nedetectabil) si hormonii
tiroidieni (freeT3 si freeT4) crescuti peste nivelurile maxime admise;

Hipotiroidism:

- modificarile tipice din hipotiroidism: TSH cu valoare crescută si hormonii tiroidieni


(freeT3 si freeT4) crescuți. În anumite tipuri de hipotiroidism (din tiroidita Hasimoto) sunt prezenți
anticorpi anti-peroxidazici și anti-tiroglobulinici peste nivelurile maxime admise;