Sunteți pe pagina 1din 4

Consideraţii referitoare la judeţele Gorj şi Dolj din timpul Primului

Război Mondial (1916-1918) în baza unor documente din arhivele gorjene

Gabriel SARCINĂ1

În noaptea de 14/15 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei şi a intrat


astfel în prima conflagraţie mondială, alături de puterile Antantei. După campania armatei
române din Transilvania a urmat contaofensiva Puterilor Centrale care au trecut la ocuparea
teritoriului din Vechiul Regat. Astfel, la începutul lunii noiembrie 1916, oraşul Târgu Jiu a intrat
sub administaţie germană. A succedat apoi întregul judeţ Gorj, pentru ca aceiaşi soartă să aibă şi
judeţul Dolj, împreună cu propria reşedinţă, Craiova, în a doua decadă a lunii brumar.
În cele ce urmează, ne-am propus să redăm, cu ajutorul materialelor descoperite în arhivele
gorjene, acele informaţii care probează conexiunile dintre cele două entităţi administrative în
timpul ocupaţiei germane. Avertizăm încă de la început că problemele abordate de noi nu
sincronizează cu senzaţionalul, din contră reflectă secvenţe obişnuite din viaţa de zi cu zi.
Cu privire la acest aspect, comerciantul Petre A. Hortopanu 2 a povestit cum la „...4 iunie 1918
sosea în gara Craiova împreună cu alţi 1.000 de gorjeni demobilizaţi” 3. De aici „ne-a dus sub
escortă în lagărul de prizonieri de la Regimentul 44 unde trebuia să ne dea ausweise şi să ne
controleze bagajele”4. Tuturor le-au fost luate mantalele5 şi au fost ameninţaţi cu pierderea
libertăţii. De reţinut, „...Komandantura din Craiova şi din care făcea parte personalul de la
numitul lagăr, era german”6. În alte două cazuri asemănătoare, Petre Stroescu era surprins
„...rănit în spitalul Militar Român din Craiova de către Armatele centrale aliate” 7 în timp ce
Aneta Ruscanu a fost „sechestrată şi exploatată doi ani de zile”8 de către autorităţile germane din
Târgu Jiu însă a evadat dar „...am fost prinsă şi adusă din Craiova” 9. S-au înregistrat şi abuzuri
comise de autorităţile locale româneşti10, în cârdăşie cu cele germane, care vor fi dezvăluite abia
după încheierea războiului de către demobilizaţi.

1
Profesor de istorie, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, com. Peştişani, jud. Gorj.
2
Acesta era comerciant şi fost elev de administraţie, avea domiciliul în strada Victoria, No. 58, din Târgu Jiu.
3
S.J.G.A.N., Fond Prefectura Jud. Gorj, dos. 1/1919, f. 352.
4
Ibidem.
5
P.A. Hortopan menţionează că lui i s-au mai luat şi „...vestonul, o pereche de pantaloni, o pereche de bocanci şi un
costum de haine civile (...) 2,5 Kg talpă pentru ghete”, toate acestea în valore de 600 lei (Ibidem, f. 352 vs.). În
sprijinul celor menţionate a nominalizat şi doi martori, respectiv „...soldatul Gh. Udroiu din comuna Vălari şi
plutonierul Ion Negomireanu din com. Roşia Jiu, <ambii> judeţul Gorj” (Ibidem).
6
Ibidem.
7
Idem, dos. 6/1917-1918, f. 109. P. Stroescu a fost sergent de stradă în Sinaia dar era originar din com. Brădiceni,
jud. Gorj. După propria declaraţie a fost mobilizat „încă din 20 Iulie 1916” (!).
8
A. Ruscanu, în momentul ocupării oraşului Târgu Jiu, era damă de companie. Ulterior, ea a fost obligată să se
prostituieze, alături de alte şase fete, conform propriei mărturii.
9
Idem, dos. 1/1919, f. 365 vs.
10
Vezi ca exemplu concludent abuzurile săvârşite de D. Udriştoiu, agent fiscal şi ajutor de primar din com.
Plopşoru, jud. Gorj care în „...timpul ocupaţiunei confisca ţuica, declara cum că nimeni afară de dânsul nu are
autorizaţie să vândă băuturi, lucru cum s-a şi petrecut, căci oamenii înfricoşaţi îi vindeau lui ţuica cu 1 leu Kg şi
dânsul o specula pe loc cu 5 lei pe Kg, la contrabandiştii de prin Doljiu” (Idem, dos. 3/1919-1920, f. 22-23).

1
Mai mulţi săteni din diverse comune gorjene 11 au fost trimişi forţat la munca câmpului pe
diferite proprietăţi din judeţul Dolj. Acestea aparţineau unor proprietarii precum Lenuţa C.
Nicolăescu12, Ion Panovici zis Basarabă13, Tănasie Panovici14, „Morărescu”15, prinţul Barbu
Ştirbei16, Iovan Daşiu17, Petruţ Geblescu18, Ioniţă Florescu19, D. Drăghiceanu20, un proprietar
anonim21 şi chiar domeniile Coroanei din Segarcea22 ori „moşia Coroanei” din Dalga23. Din
materialele cercetate reiese că au lucrat cu braţele la câmp, timpul de lucru a fluctuat între cinci
şi şaptezeci de zile lucrătoare iar renumeraţia a fost parţială sau chiar deloc. De asemenea, am
identificat şi doljeni24 care aveau proprietăţi în judeţul Gorj, aceştia fiind menţionaţi doar în
contextul solicitării loturilor de pământ din moşiile expropiate de către foştii mobilizaţi şi „lumea
I.O.V.R”25. Un caz singular îl constituie petiţia „...locuitorilor foşti pe front, parte invalizi (...) din

11
Menţionăm aici, în ordine alfabetică, doar comunele identificate de noi în arhiva din Târgu Jiu, respectiv
Bălăneşti, Câineni, Cernădia, Creţeşti, Dăneşti, Novaci, Peştişani, Sârbeşti şi Stejari. Totodată, precizăm faptul că în
urma numeroaselor reorganizări admistrative ale judeţului Gorj este posibil ca unele dintre aceste localităţi, în zilele
noastre, să-şi fi pierdut statutul de comună. Acelaşi lucru este valabil şi pentru comunele din judeţul Dolj.
12
Ibidem, f. 455: Lenuţa Nicolaescu avea proprietatea în „comuna Sălcuţa, cătunul Plopşoru, plasa Vela, judeţul
Dolj”. Aici au lucrat „...Const. I. Stelea, Ilie Niţoi, Const. Rupoiu, Ion Teodorescu, Ilie Tumescu şi D. Dobre”. Toţi
erau din „com. Sârbeşti, plasa Novaci, judeţul Gorj”, au lucrat câte „45 de zile” fiind plătiţi cu „3 lei ziua”. Cum
plata s-a făcut doar pe 25 de zile „aşea că de la primul Proprietar <mai> au de primit pe 20 de zile 60 de lei fiecare”.
13
Ibidem: „com. Gubancea, aceiaşi plasă şi judeţ”. Pe această moşie au lucrat şi alţi săteni din com. Sârbeşti, jud.
Gorj, „Ion Tuader, Ion Meleoancă, D. Cotolan, C.N. Piţicheanu, I.Gh. Lazăr, N.Gh. Lazăr, Ion D. Ciurdel”. Şi ei au
de primit de la al „2-lea Proprietar, pe 25 de zile câte 75 lei fiecare, care în total fac suma de lei 135”.
14
Ibidem, f. 442: „comuna Terpeziţa, judeţul Doljiu (...) a lucrat „5 zile la munca câmpului (...) Ilie Corca, din
comuna Bălăneşti, judeţul Gorj”. Costul unei zile de muncă era de „2 lei”.
15
Ibidem: „com. Caraula, jud. Dolj <au fost> la munca câmpului cu sapa D-tru D. Dragomirescu şi D-tru Gr.
Dragomirescu”. Primul a lucrat 5 zile iar cel de al doilea 7 zile.
16
Ibidem, f. 327: 14 locuitori din com. Creţeşti, jud. Gorj au muncit în com. Galicea Mare, jud. Dolj, între 28 şi 52
de zile. Suma totală de plată, neachitată, era de 1.611,50 lei. În aceiaşi localitate şi la acelaşi proprietar „...au lucrat
la secerat de grâu cosit” alţi 13 săteni din com. gorjeană Cernădia (Ibidem, f. 440 vs.).
17
Proprietar din com. Negoiu, jud. Dolj care i-a avut la sămânţări timp de 30 de zile pe I. Baţachia şi I. Bărculeanu
din com. Cernădia, jud. Gorj. Datoria faţă de aceştia a rămas de 120 lei de fiecare (Ibidem).
18
Proprietar din com. Gubancea, jud. Dolj. Aici au muncit Ec. Simionescu şi C. Ioviţa, ambii din com. Novaci, jud.
Gorj (Ibidem, 457).
19
Proprietar din com. Sălcuţa, jud. Dolj. La el au muncit Elisaveta D. Stelea şi Petre Grigore, ambii din com.
Novaci, jud. Gorj (Ibidem).
20
Ibidem: 7 săteni din com. Novaci, plasa Novaci, jud. Gorj. Fiecare au lucrat câte 55 de zile şi trebuiau să
primească aproximativ 55 lei de fiecare.
21
14 săteni din com. Peştişani, jud. Gorj au fost trimişi la muncă cu braţele în com. Segarcea, jud. Dolj. Ei au lucrat
între 10 şi 45 de zile şi aveau de primit sume între 50 şi 100 lei (Ibidem, f. 448).
22
Este vorba despre „Chiriac Văcăroiu, P.Gh. Valereanu, P.I. Gega, D.C. Ionel, Alecu Negrea” toţi domiciliaţi în
„com. Stejari, plasa Peşteana, judeţul Gorjiu (...) cu 30 de zile lucrate (...) şi 150 lei sumă ce are de primit” ( Ibidem,
f. 446) sau de Vasile Gustescu, cu acelaşi domiciliu, cu „30 zile lucrate şi 100 lei de primit” (Ibidem, f. 447).
23
Ibidem, f. 449: A. Protesoiu, R. Ţârcă, P. Bobină din com. Dăneşti, plasa Ocolu, jud. Gorj. Primii doi au lucrat 35
de zile, au primit câte 20 de lei şi trebuiau să mai primească încă 67,50 lei. Cel de al treilea a lucrat 70 de zile, a
primit 20 de lei şi trebuia să mai primească 155 lei. Simion V. Olaru a lucrat în Segarcea 20 de zile şi nu a primit
nici un ban. La fel şi C-tin V. Olaru a lucrat pe Moşia Coroanei Segarcea 20 de zile fără a fi renumerat.
24
Cel mai frecvent nume întâlnit este al fraţilor Ionel şi Nicolae C. Mihail din Craiova. Mai mulţi „...demobilizaţi
din com. Scoarţa, plasa Cărbuneşti, judeţul Gorj”, din „com. Glodeni, jud. Gorj” (Fond Consilieratul Agricol al Jud.
Gorj, dos. 40/1919, f. 63, 109, 304-305 şi 351) sau din „satul Colibaşi, com. Bobu, jud. Gorj” (Idem, dos. 39/1919, f.
158) au solicitat loturi de pământ din moşia acestor fraţi ori a „moştenitorului C.N. Mihail din Craiova” (Idem, dos.
40/1919, f. 109).
25
Sintagmă care cuprinde pe invalizi, orfani şi văduvele de război.

2
comuna Arcani, judeţul Gorj”26 care nu au dorit-din lipsă de pământ care putea fi expropiat-să fie
strămutaţi în Ialomiţa ci în judeţul Dolj.
Au existat, după încheierea războiului, şi proprietari de animale achiziţionate de la fosta
armată germană de ocupaţie, din judeţul Gorj, care nu au respectat legislaţia în vigoare27, şi au
vândut animale la diverşi locuitori din judeţul Dolj28. Alţii au declarat benevol la jandarmi că au
achiziţionat cai de la „trupele germane în retragere” şi pe care ulterior i-au revândut 29. Alţii au
fost implicaţi în cumpărarea de astfel de animale care au fost confiscate imediat de autorităţile
locale30. Un caz aparte este cel al doljeanului Gheorghe Trecană, cel care având sprijinul
autorităţilor din comuna natală, a mers în judeţul Gorj pentru a-şi regăsi vitele rechiziţionate de
Administraţia Militară Germană31.
Trebuie să fi fost numerose „...depozitele de materiale de la germani” 32 dacă, după încheierea
războiului, s-a trecut la lichidarea acestora. Ca urmare, printr-o circulară 33 emisă de autorităţile
guvernamentale au fost anunţate toate judeţele din ţară de locaţia „depozitelor noastre”. În
judeţul Gorj, depozitul era situat în „Târgu Jiu, strada Vasile Alecsandri”, în vreme ce pentru
judeţul Dolj, adresa era în „Craiova, strada Şcoala Militară, No. 15”34.
Pe întreaga perioadă de ocupaţie germană s-a insistat foarte mult asupra rechiziţionării de
clopote din biserici, schituri sau mănăstiri. Pentru judeţul Gorj există chiar o statistică întocmită
de autorităţile germane care evaluau pagubele la suma de 2.457.350 lei 35. Surprinzător, unele
dintre aceste clopote au fost regăsite după încheierea războiului în oraşul Craiova (!) 36.
26
Aceşti ţărani, în număr de 27, doreau să primească pământ pentru cultură în „...judeţul Doljiu, pe moşia Segarcea,
(...) obligându-ne a ne strămuta cu boi, cu instrumente de arat fiind mai în apropiere iar nu ca la Ialomiţa” ( Idem,
dos. 49/1919-1920, f. 81).
27
Pentru detalierea acestei problematici vezi Instrucţiunile Ministerului de Război, No. 15.183/1918 prin care
„...toate efectele şi obiectele de armament, muniţiuni, echipament, harnaşament, vehicule material tehnic de orice
fel, maşini şi instalaţii industriale, proviziuni, animale şi alte obiecte, cumpărate, rechiziţionate sau aflate în posesia
sau exploatarea fostei armate de ocupaţiune, sunt considerate ca pradă de răsboi, şi deci, ele vor fi rechiziţionate şi
luate în stăpânire de autoritatea militară” (Fond Primăria Oraşului Târgu Jiu, dos. 7/1918, f. 282).
28
Este cazul lui Andrei Diaconescu din com. Săuleşti, jud. Gorj care din cei „...23 de cârlani şi cârlane cumpărate de
la Biroul Economic German din Târgu Jiu (...) o cârlană neagră i-a vândut-o locuitorului N. Dima din com. Brăneşti,
jud. Dolj” (Idem, Fond Consilieratul Agricol al Jud. Gorj, dos. 3/1918-1919, f. 107-109).
29
“Subsemnatul C-tin Ciuculescu din com. Peşteana de Sus <jud. Gorj> am vândut această eapă cu suma de lei 140,
Dl. C.F. Popa din com. Coşoveni, jud. Dolj” (Ibidem, f. 239).
30
Prezentăm aici cazul lui Ghiţă I. Tiţa din com. Floreşti, jud. Dolj. Acesta, a cumpărat de la „I. Lupulescu din com.
Turbaţi şi M. Dănăşel, din com. Săcel, satul Surpaţi <ambii jud. Gorj> caii ce aveau la căruţă” ( Ibidem, dos.
12/1919, f. 72). Ulterior s-a întâlnit cu şeful Secţiei de Jandarmi Bibeşti, jud. Gorj care i-a „...ridicat caii şi chitanţa”
(Ibidem, f. 72 vs.).
31
Gh. I.S. Trecană era din comuna Şimnicu, jud. Dolj. Primarul de aici i-a acordat un certificat care atesta că „...în
toamana anului 1918, Administraţia Militară Germană i-a luat fără plată 65 de oi. (...). Presentul certificat s-a liberat
a-i servi la căutarea lor în jud. Gorj unde are informaţii că s-ar găsi” (Ibidem, dos. 40/1919, f. 332).
32
Ibidem, dos. 45/1919-1920, f. 36 f.v. Aceste depozite mai deţineau în magazii, la momentul 1920, cu precădere,
maşini şi unelte agricole.
33
Este vorba despre Circulara cu No. 20.293 din data de 3 iulie 1920, emisă de Ministerul Industriei şi Comerţului,
Direcţiunea Refacerii Economice.
34
Ibidem, f. 36.
35
Idem, Fond Protoieria Judeţului Gorj, dos. 395/1918, f. 63 f.v.: lista cu suma totală a clopotelor rechiziţionate a
fost „...întocmită de autorităţile militare de ocupaţie”.
36
Prin adresa cu No. 338/21 ianuarie 1921, Sf. Episcopie a Eparhiei Noului Severin anunţa pe Protoiereul Jud. Gorj-
Iconom D-tru Bardan- că în „...oraşul Craiova se găsesc clopotele ce aparţin bisericilor din acel judeţ. Vă invităm
deci a pune în vedere celor în drept să se prezinte cu formele în regulă pentru recunoaşterea şi ridicarea clopotelor ce
aparţin susnumitelor biserici, cunoscând că am pus în vedere şi Prea Cucernicului Protoiereu de Doljiu, să dea
concursul trebuitor acestui act de restituire” (Idem, dos. 408/1921, f. 3).

3
Menţionăm în acest context clopotele din parohiile gorjene Runcu37, Peştişani-Nicolcioi38 şi
Schitul Lainici39.
Nu am fi putut să încheiem succintul nostru material fără a aborda şi punctele comune dintre
cele două judeţe referitoare la eroina Ecaterina Teodoroiu 40. Prin urmare, la 10 mai 1919, în
Craiova, a luat fiinţă un „...comitet de iniţiativă pentru strângerea fondului necesar ridicării unui
monument eroinei din Gorj”41. Încă de la început, comitetul42 a fost pus sub patronajul Reginei
Maria care de altfel a şi acceptat43. Apoi s-a propus o de listă de subscripţie al cărui model îl
redăm în cele ce urmează:
Listă de subscripţie, No. 1.591
pentru monumentul eroinei Sub-Locotenet Ecaterina Teodoroiu, fecioara de la Jiu şi Siret, căzută
în glorioasele atacuri de pe frontul Mărăşeşti Oituz, în fruntea ostaşilor ce comanda, „cu credinţa
în victoria desăvârşită, în victoria cu orice preţ”.
Încredinţată .................................. din comuna ............... Judeţul ................ .

Numele şi Pronumele Locuinţa Suma subscrisă şi Semnătura


plătită
În cifre În litere

Semnătura celui cate i s'a încredinţat lista,


....................................................................................
Pentru o mai multă transparenţă „sumele din listă s-au publicat în ziare” 44 şi s-au făcut
publice adresele pentru corespondenţă45. Mai precis, listele au fost trimise pe numele Preşedintei
Comitetului iar banii pe numele casierului.

37
Clopotul cu „...inscripţia bisericii din parohia Runcu care s-a rechiziţionat de nemţi se regăseşte la biserica Sf.
Nicolae Ungureni din Craiova” (Ibidem, f. 16).
38
Ibidem: „clopotele de la biserica Nicolcioi-Peştişani care s-a rechiziţionat de nemţi se găseşte la biserica Sf. Ion
Hera din Craiova”.
39
Ibidem: „clopotele de la biserica acestei parohii care s-a rechiziţionat de nemţi se găseşte la biserica Hagi Einuşi
din Craiova”.
40
Ecaterina Teodoriu (14 ian. 1894-22 aug. 1917, jud. Vrancea) s-a născut în com. Vădeni, jud. Gorj. În august 1916
era cercetaşă la Târgu Jiu. A fost soră medicală pe front, s-a implicat în luptele de la podul Jiului (14-16 oct. 1916),
a fost făcută prizonieră, a fost rănită ( o scurtă perioadă a fost internată în spitalul din Craiova), a fost decorată de
Regina Maria şi ridicată la gradul de sublocotenent al Armatei Române.
41
Idem, Fond Primăria Oraşului Târgiu Jiu, dos. 15/1920, f. 41.
42
Componenţa acestuia era următoarea: Preşedintă-Atenia C. Călugăreanu, Membri-Nora G.T. Ionescu, Angela
Becu, Locotenent Voitinovici George, Căpitan Bălăcescu Barbu, Casier-Dem. D. Stoenescu.
43
Spicuim din telegrama trimisă de Doamna de Onoare a Reginei Maria, Simona Lahovary către Doamna Atenia C.
Călugăreanu: „Majestatea Sa Regina primeşte patronagiul Comitetului pentru ridicarea monumentului Ecaterinei
Teodoroiu şi a binevoit a spune că se bucură de frumoasa iniţiativă care aţi luat” (Ibidem, f. 55).
44
Alături de sumă mai erau făcute publice numele donatorului precum şi „...numărul recipisei depus la Banca
Naţională”.
45
De fapt era o adresă pentru Preşedinta Comitetului, D-na Atenia C. Călugăreanu, „...Craiova, str. Liceului, No. 8”
şi o altă adresă pentru corespondenţa bănească la Dl. Casier Dem. D. Stoenescu, respectiv „...avocat, str. Gh. Chiţu,
No. 6, Craiova” (Ibidem, f. 56 vs).