Cursul 1 Administrativ

Activitatea administratiei publice, forme de concretizare, actul administrative

Formele de activitate ale admin publice
Ca orice activ publica, si activitatea administratiei se concretizeaza prin doua mari
forma care pot fi evocate generic ca fiind acte juridice si fapte obiective de diferite
tipuri. O asemenea concluzie se desprinde din insasi def admin publice in care se
regasesc cele doua mari componente ale activitatii sale, respective executarea legii
si prestarea de servicii publice in limitele legii. Executarea legii la randul ei poate
sa imbrace doua mari forme:
a. Efectuarea unor operatii concrete obiective de punere a legii in executare si
aplicare
b. Emiterea de acte juridice a caror finalitate este tot punerea legii in executare
Specific admin publice este faptul ca ea se deruleaza in regim de putere publica;
acest lucru nu exclude existenta unor forme de concretizare a activitatii ei care se
deruleaza in regim de drept comun. Rezulta astfel ca sub aspectul regimului juridic
care guverneaza formele prin care activitatea admin publice se concretizeaza
identificam doua mari categorii, respectiv forme de activitate guvernate de un
regim de putere publica si forme de activitate guvernate de un regim de drept
comun.
Dpdv al efectelor pe care le produc, unele dintre acestea produc efecte juridice in
sensul ca aduc o modificare in ordinea juridica existenta, altele fara a produce
efecte juridice, fie contribuie la emiterea de catre administratie a unor efecte
juridice, fie produc efecte de alt tip.
In doctrina sunt identificate doua mari categorii de forme prin care administratia
isi concretizeaza activitatea. O prima forma o constituie faptele si operatiunile
administratiei care au caracter obiectiv si care ca regula sunt neproducatoare de
efecte juridice( ex anchete, statistici, elaborarea unor proiecte de acte juridice,
operatiunile pregatitoare pt derularea unor active precum alegerile, recensamantul,
referendumul, activitatile prestatoare de dif servicii, lucrarile publice,
corespondenta, audientele etc).A doua forma o reprezinta actele juridice ale admin
care dpdv al regimului pot fi supuse dreptului public in general, si dreptului admin
in particular, sau pot fi suspuse dreptului comun.
In perioada interbelica, problema era tratata sub titulatura de actele puterii
executive si se identificau doua asfel de categorii de acte juridice:
a. Actele admin de autoritate prin care se evocau actele unilaterale ale admin
sau puterii executive supuse regulilor de dr public
b. Actele admin de gestiune prin care se evocau actele bi/multilaterale ale
admin supuse normelor de drept comun, respective contractele lato sensu
Existenta pe langa actele admin si a unor operatiuni este consfintita si prin
dispozitiile legii 554/2004 a contenciosului admin. Aceasta asaza sub aspect
procedural la baza solutionarii acestor litigii necesitatea de a se depune intreaga
documentatie care a stat la baza emiterii, adoptarii sau incheierii unui act
administrativ care face obiectul litigiului. Prin solutia pronuntata legea prevede in
Art 18 Al2 ca instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii
operatiunilor admin care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
Unele din operatiunile admin indiferent de momentul in care intervin, care poate fi
anterior, concomitant sau ulterior actului, au o influenta covarsitoare asupra
continutului acestuia, al validitatii lui sau a efectelor pe care le produce.( Ex un act
admin individual care nu a fost comunicat nu produce efecte juridice. Momentul in
care acesta produce efecte este cel al cuminicarii asa cum in cazul actelor
normative efectele se produc ca regula de la data publicarii cu exceptia cazului in
care in continutul actului este prevazuta o alta data ulterioara publicarii).
Sub aspect terminologic, vorbim despre emiterea actului atunci cand el emana de la
un organ unipersonal si despre adoptarea lui atunci cand emana de la un organ
colegiale/pluripersonale. Pentru actele bi sau multilaterale termenul este de
incheiere.
Actele juridice ale admin sub aspectul manifestarii de vointa, sunt fie acte admin
unilaterale cand in continutul lor este cuprinsa o sg manifestare de vointa, fie acte
admin bi/multilaterale in cazul contractelor. Atat cele unilaterale cat si cele
bilaterale, pot sa fie supuse fie unui regim juridic de putere publica,fie unui regim
juridic de drept comun.
Exista anumite acte juridice care emana de la admin si care se suspun unui regim
juridic mixt de drept public si de drept privat in care normele de drept public isi
pastreaza intotdeauna un rol predominant sau conducator. Este cazul contractelor
administrative cum ar fi cele de concesiunea sau inchiriere a unui bun prop
publica, acestea continand atat o parte reglementara prestabilita de legiuitor care
are preeminenta asupra celei de a doua parti care este cea conventionala
Preeminenta partii reglementare rezulta din preeminenta interesului public care
trebuie ocrotit prin modul de valorificare a bunului respectiv. De altfel, intre
principiile pe care Codul Administrativ adoptat prin OUG 57/2019 le asaza la baza
organizarii si functionarii intregii admin publice se afla principiul satisfacerii
interesului general care evoca faptul ca autoritatile si institutiile publice precum si
personalul din cadrul acestora, au obligatia de a urmari satisfacerea interesului
public inaintea celui individual sau de grup. Potrivit aceluiasi principiu, interesul
public national are prioritate fata de interesul public local. Celelalte principii care
guverneaza activitatea administratiei, indiferent de tipul ei, sunt:
a. Principiul legalitatii
b. Principiul egalitatii
c. Principiul proportionalitatii
d. Principiul Transparentei prin care se garanteaza accesul beneficiarilor la actele si
activitatea administratiei inca din etapa de elaborare a actelor sale
e. Principiul continuitatii care exclude existenta unor sincope sau intreruperi in
activitatea administratiei in conditiile legii
f. Principiul adaptabilitatii care obliga administratia sa identifice acele forme de
concretizare ale activitatii sale corespunzator nevoilor sociale care sunt in continua
tranformare, modificare.
Aceste principii trebuie sa se regaseasca in forma si continutul modalitatilor in care
admin isi concretizeaza activitatea indif ca vorbim despre acte juridice sau
operatiuni admin, prestatoare de servicii, de lucrari cu caracter public sau direct
productive.
Intre aceste forme un loc deosebit ocupa actul admin, notiune care are o det
constitutionala prin Articolele 52 si 126 al 6. Ambele texte fac referore la actul
administrativ al unei autoritati publice. Constitutia inca din forma sa initiala a
reglementat prin Art 48(52- dupa revizuire) dreptul persoanei vatamate de o
autoritate publica. In baza lui, persoana care se considera vatamata printr-un act
admin al unei autoritati publice sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei
cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si
repararea pagubei. Prin reviuzuirea din 2003 a Constitutiei, a fost completat Art
126 cu actualul Al 6 prin care se garanteaza controlul de legalitate al actelor admin
ale autoritatilor publice, cu exceptia actelor de comandament cu caracter militar si
a celor care privesc raporturile cu Parlamentul.
Constatam ca ambele texte se refera la acte admin ale autoritatilor publice,
recunoscand astfel de o maniera implicita faptul ca un act admin poate sa emane nu
numai de la o autoritate admin ci si de la orice autroritate publica. Relatia intre cele
doua concepte este una de la parte la intreg, autoritatile admin fiind o categorie de
autoritati publice insa nu singura categorie de astfel de autoritati. Precizam ca
Titlul 3 al Constitutiei poarta denumirea de Autoritati publice iar in continutul lui
se regasesc autoritatile care realizeaza prerogativele celor trei clasice puteri in stat
carora se adauga alte autoritati necuprinse in acest titlu sau care prin statutul lor
exced diviziunii tripartite. Unele sunt mentionate de Constitutie (ex Avocatul
Poporului) altele sunt create prin legi organice astfel cum obliga Constitutia. Insa
notiunea de autoritate publica depaseste granitele acestei viziuni , Art 2 lit b) din
Legea 554/2004 definind autoritatea publica drept orice organ de statsau al
unitatilor admin-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pentru
satisfacerea unui interes legitim public. Pe langa aceasta acceptiune, clasica sau
traditionala, legea asimileaza autoritatilor publice si persoanele juridice de drept
privat care au dobandit statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un
serviciu public in regim de putere publica.
Constatam ca notiunea de autoritate publica are potrivit legii cadru in materia
contenciosului admin atat o acceptiune restransa clasica cat si una extinsa care
asimileaza autoritatilor publice acele organisme neguvernamentale( asociatii,
fundatii) care sunt implicate in conditiile legii in prestarea unui serviciu public. In
Codul admin datorita specif ob sau de reglementare, regasim definita numai
acceptiunea clasica a notiunii de autoritate publica respectiv cea de organ de stat
sau al unei unitati admin-teritoriale care actioneaza in regim de putere publica pt
satisfacerea unui interes legitim public. Modul in care Constitutia si legea
contenciosului admin consacra acceptiunea notiunii de act admin ca emanand de la
o autoritate publica transeaza o disputa care s-a purtat in doctrina intre doua tipuri
de admin :
a. Administratia Scop, potrivit careia activitatea administratiei si implicit actele
admin emana numai de la puterea executiva ( Scoala de la Bucuresti) si
b. Administratia Mijloc( de realizare a competentei) potrivit careia orice
autoritate publica, alta decat cele executive, pt a-si realiza competenta care le
este prevazuta de lege desfasoara pe langa activitatea specifica acelei
 competente si unele activitati administrative care sunt in sprijinul si
mijlocesc realizarea competentei lor specifice.( ex rolul Parlamentului este
potrivit Constitutiei de unic organ legiuitor, in realizarea acestui rol el
realizeaza activ admin cum ar fi diferite achizitii publice care ca natura
juridica sunt contracte admin si dispune de un personal care in cea mai mare
parte formeaza categoria functuionarilor parlamentari care sunt functionari
publici cu statut special.)
O acceptiune tipica si asimilata regasim si in ceea ce priveste notiunea de act
admin. Ea se desprinde implicit din continutul Art 52 potrivit caruia o persoana
se poate considera vatamata atat printr-un act administrativ, cat si prin
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, pe care legiuitorul constituant o
asimileaza actului admin. In dezvoltarea normei constitutionale legea
conteciosului admin def actul admin ca fiind actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica
in vederea organizarii executarii legii care da nastere, modifica sau stinge dr si
obligatii. Aceasta este acceptiunea tipica insa legiuitorul ii adauga una asimilata
in care include contractele incheiate de o autoritate publica avand ca obiect
punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea unei lucrari
publice , presatarea unui serviciu public, o achizitie publica sau orice alt tip de
contract acre printr-o lege speciala este calificat drept contract admin si implicit
act admin asimilat. Separat de aceasta asimilare legiuitorul confera calificare de
act admin si unor fapte juridice evocate de Constitutie prin sintagma
nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, care in practica astfel redefineste
si legea contenciosului admin, imbraca forma fie a refuzului nejustificat de a
solutiona o cerere, fie a solutionarii cu intarziere a acesteia. Constatam din
substanta reglementarilor constitutionale si legale o viziunea extinsa a
conceptelor de autoritate publica si act administrativ de natura sa transforme
dreptul persoanei vatamate printr-un act admin intr-un drept garantie care
asociat contenciosului admin, reprezinta o institutie fundamentala a statului de
drept alaturi de contenciosul constitutional.

Curs 2 administrativ

....
Precizam ca pana la adoptarea legii nr 212/2018 toate litigiile care priveau
contractele administrative erau solutionate de instantele de contencios
administrativ. Prin modificarile aduse de aceasta lege reglementarii in materia
contenciosului litigiile care privesc executarea contractelor administrative au fost
transferate instantelor de drept comun iar restul litigiilor ref la nasterea,
modificarea sau incetarea contractelor administrative au ramas in competenta de
solutionare a instantelor de contencios administrativ.
Valorificand constantele fundamentate de doctrina si de legislatia actuala inclusiv
prin prisma jurisprudentei judiciare si constitutionale actul admin intr-o def mai
dezvoltata reprezinta principala forma juridica de activitate a admin publice care
consta intr-o manifestare de vointa cu caracter expres, unilateral, guvernata de un
regim de putere publica care emana de la o autoritate publica in sensul larg al
termenului prin care se includ si anumiti agenti privati autorizati sa presteze un
serviciu public care da nastere, modifica sau stinge dr si obligatii si este supusa
unui control principal de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de
contecnios administrativ.
Identificam din def urmatoarele trasaturi:
a. Actul admin reprez forma juridica de activitate de admin publice si a unei
autoritati publice in sens larg. Aceasta trasatura nu trebuie inteleasa si
explicata prin considerente de ordin cantitativ deoarece activitatea
administratiei nu se concretizeaza ca regula prin acte admin. Caracterul de
principala forma juridica de activitate este det de ratiuni de ordin calitativ
care tin de forta juridica si de efectele pe care actul admin le produce.
Regimul sau juridic este guvernat de anumite prezumtii prima fiind
prezumtia de legalitate care inseamna presupunerea ca actul este legal pana
cand un organ competent stabileste contrariul. El este de asemenea
executoriu din oficiu ceea ce inseamna ca el constituie titlu executoriu iar in
cazul refuzului de a executa sau respecta se poate trece la executarea silita
direct in baza actului fara a mai fi necesara parcurgerea altor formalitati.
b. Actul admin cuprinde o manifestare de vointa cu caracter unilateral, expres
si care este guvernata de un regim de putere publica.
Caracterul expres al manifestarii de vointa se concretizeaza prin acea ca el
trebuie sa fie exprimat intr-o forma clara, neechivoca in sensul de a produce
efecte juridice .
O discutie similara se poate face si in cazul actelor care emana de la mai
multe persoane juridice si care poarta denumriea generica de decizii comune,
poate fi vorba de doua sau mai multe organe administrative precum si de
organe administrative impreuna cu alte autoritati publice pentru ratiuni
similare si in acest caz actul admin isi pastreaza caracterul unilateral al
vointei pe care o exprima. In practica ele imbraca forma ordinelor comune
emise de mai multe ministere.
O alta situatie particulara sub aspectul mentinerii sau nu a caracterului
unilateral il reprezinta actele admin emise la cerere. Ca regula, destinatarul
unui act sesizeaza autoritatea publica printr-o solicitare careia aceasta ii
corespunde in forma si continutul prev de lege sau dupa caz refuza justificat
sau nu eliberarea actului.
Si in aceasta situatie se mentine caracterul unilateral deoarece solicitntul nu
negociaza cu autoritatea continutul si forma actului, acestea se stabilesc prin
lege. In cazul in care beneficiarul renunta la act acest lucru nu atrage
incetarea efectelor actului la care s-a renuntat.Pentru a se realiza acest lucru
este necesar ca autoritatea sa-si revoce propriul act.
Rezulta ca in toate aceste situatii se mentine caracterul de vointa juriidca
unilaterala al manifestarii pe care acesta il exprima.
Regimul de putere publica care guverneaza manifestarea de vointa
deosebeste actele admin de formele de activitate ale administratiei supuse
dreptului comun. Ea reprez in egala masura o tras a admin publice care ii
confera acesteia prerogativele necesare calificate in doctrina prin formula
derogatorii/exorbitante prin care admin reuseste sa impuna interesul general
sau publicin fata celui particular. Ea a fost consfintita prin Codul
Administrativ prin consacrarea principiului satisfacerii interesului public( art
10) potrivit caruia autoritatile si institutiile publice precum si personalul din
cadrul acestora au obligatia de a urmari satisfacerea interesului public
inaintea celui individual sau de grup precum si prioritatea interesului public
national fata de cel local. Regimul de putere publica nu trebuie absolutizat
prin raportare la asimilarea ca act admin a contractului admin. De esenta
acestui tip de contract indiferent de obiectul lui este faptul ca el contine o
parte reglementara care este prestabilita de legiuitor si o parte conventionala
care este negociata de parti. In acest fel are loc o imbinare intre regimul de
putere publica si cel de drept comun care se exercita insa sub comanda celui
 de putere publica, acesta pastrandu-si prioritatea. Aceleasi precizari se impun
a se face si cu privire la actele admin care emana de la diferite structuri
private care au dobandit statut de utilitatea publica sau au fost autorizate
potrivit legii sa satisfaca un interes public prin prestarea unui serviciu public.
Aceasta reprez de altfel o alta tras def a actului admin atat Constitutia cat si
legea contenciosului admin prin formula acte admin ale autoritatilor publice
largind sfera sub de dr de la care emana acte admin.
c. O alta tras desprinsa din def vizeaza faptul ca actul admin aduce o modif in
realitatea juridica existenta in sensul ca naste, modif sau stinge dr si oblig. In
acest fel el isi releva apartenenta la categ actelor juridice care indif de
ramura de drept careia ii apartin se carac prin faptul ca produc efecte juridice
cu particularitati specifice ob pe care il vizeaza si regulilor juridice caree il
guverneaza.
d. Ultima trasatura este acea ca actul admin se supune unui control de legalitate
care se exercita de catre instanta de contencios administrativ in principal. Ea
a fost consacrata la nivel constit prin modif aduse art 126 , exceptate fiin
cele de comandament militar si cele care privesc rap cu Parlamentul. Exista
si acte admin care sunt suspuse controlului de legalitate exercitat de alt
instante judecatoresti decat cele de contencios admin, respectiv pe calea dr
comun.
Clasificarea actelor admin :
1. Criteriul organului de la care emana actul :
a. acte care emana de la autoritati ale admin publice
b. acte care emana de la alte aut publice
c. acte care emana de la subiecte de dr privat care au fost autorizate sa
presteze anumite servicii publice
2. Criteriul competentei terioriale si materiale a sub de dr de la care emana :
a. Acte care emana de la aut publice nationale si locale
b. Acte care emana de la admin generala si de la admin de specialitate
3. Criteriul intinderii efectelor juridice
 a. Acte admin individuale care produc efecte fata de un subiect det de drept
(decretul Presedintelui de desemnare a candidatului in functia de prim-
ministru). Acestea se clasifica in mai multe categorii respectiv:
i. Acte prin care se confera un statut personal ( o diploma)
ii. Acte prin care se stabilesc dr si obligatii pt un subiect de drept
determinat(autorizatie)
iii. Acte cu caracter intern prin care se reglementeaza organizarea si
functionarea unei pj ( Regulamente Interne)
iv. Actele admin cu caracter jurisdictional prin care se solutioneaza un
litigiu izvorand in sfera admin publice de catre un organ investit
prin lege cu atributii jurisdictionale care isi desfasoara activitatea
dupa principii si proceduri care sunt utilizate de instantele
judecatoresti respectiv contractidorialitatea, recunoasterea dr la
aparare, independenta si motivarea si pronuntarea unei hotarari
care este motivata in fapt si in drept. ( in materia achizitiilor
publice regasim Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor)
b. Acte admin normative care produc efecte juridice general obligatorii si
sunt opozabile erga omnes ( hotarare a Guv de punere in aplicare a unei
legi)

Curs administrativ 3

Regimul juridic al actului administrativ

Ca la orice institutie juridica si in cazul actului admin regimul sau juridic include
aspectele de fond si de procedura care il particularieaza in raport cu alte categorii
juridice. In centrul acestuia se afla legalitatea pe care si Constitutia o mentioneaza
in mai multe articole incepand cu Art 1 care reglementeaza statul roman si prin
care se proclama caracterul obligatoriu al respectarii Constitutiei, a suprematiei
sale si a legilor. Precizam ca acest text s-a regasit inca din forma initiala a
Constitutiei insa era reglementat in Titlul 2 cap 3 privind indatoririle fundamentale.
Prin legea de revizuire a Constitutiei, pastrandui-se continutul textul a fost inserat
in primul articol care reglementeaza elementele care dau identitate statului roman,
intre acestea regasindu-se si respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor,
termen care trebuie inteles intr-o acceptiune extinsa care inglobeaza actele cu forta
juridica obligatorie pt subiectele de drept. Codul administrativ asaza principiul
legalitatii intre principiile generale aplicabile admin publice si il defineste ca reprez
” obligatia autoritatilor si instit publice si a personalului acestora de a actiona
respectand prevederile legale in vigoare precum si tratatele si conventiile
internationale la care Romania este parte. Acestea potrivit Art 11 AL 2 prin
ratificare devin parte a dr intern. Legalitatea a fost analizata in doctrina postbelica
prin raportare la oportunitatea actiunii admin si a actelor sale conturandu-se doua
mari conceptii:
a. Conceptia scolii de la Cluj potrivit careia legalitatea si oprtunitatea sunt
conditii distincte de validitate a actului admin. Spre deosebire de legalitate,
oprtunitatea nu poate face ob controlului judecatoresc ptc ea releva o
manifestare a dr de apreciere, dimensiune a puterii discretionare de care
dispune admin si prin intermediul careia poate sa aleaga dintre mai multe
solutii pe cea care satisface un interes public detdintr-un timp si loc date. Ea
vizeaza mai mult spiritul legii spre deosebire de legalitate care priveste
fondul acesteia.
b. Conceptia scolii de la Bucuresti a considerat oportunitatea ca un element
constitutiv al legalitatii impreuna cu care fundamenteaza validitatea unui act
admin si a considerat ca judecatorul trebuie sa se poata pronunta asupra
indeplinirii oricarei conditii de validitate a actului inclusiv asupra acelora
care tin de oportunitatea lui.
In practica a existat preocuparea care a fost consacrata si in vechea lege a admin
publice locale, de a se interzice organelor de control dr de a se pronunta asupra
oportunitatii actelor si operatiunilor admin ale organelor admin controlate.
Aceasta deoarece s-a considerat ca trebuie sa se recunoasca acestora
independenta si autonomia necsare in luarea anumitor decizii. Totul in contextul
in care unele organe de control( curtea de conturi) au considerat inoportune
anumite acte ale admin in ceea ce priveste cheltuirea banilor publici. Solutia a
fost preluata si de Codul Administrativ care contine dispozitii prin care se
 prevede competenta exclusiva a aut publice locale si centrale de a hoatari cu
privire la oportunitatea actelor lor. Dincolo de aceste solutii legislative nu poate
fi negata competenta organelor de control cu precadere cele care controleaza
legalitatea cheltuirii banului public de a se pronunta atat asupra aspectelor de
legalitate dar si a celor de oportunitatea. In spiritul jurisprudentei instantelor
europene trebuie recunoscuta aceasta competenta si instantelor judecatoresti ca
regula cele de contencios admin care se pronunta asupra legalitatii actelor
admin.
Conditiile generale de legalitate ale unui act admin vizeaza:
a. Conformitatea actului cu legea lato sensu,care include Constitutia si toate
celelalte acte obligatorii
b. Actul sa fie emis/adoptat de organul competent si in limitele competentei pe
acre legea o prevede
c. Actul sa fie emis/adoptat in forma si cu procedura prev de lege
In ceea ce priv oportunitatea ea se rap la cond det de timp, de specificitatea locului,
de cutume, de subiectele care cad sub incidenta act admin.
Forma actului admin- regula este ca actele admin imbraca forma scrisa care este
ceruta ad validitatem pt toate actele,existand si exceptii. Totusi acestea exceptii
prev de lege se refera doar la actele admin individuale (avertismentul) deoarece
actele normative trebuie sa fie publicate astfel imbracand obligatoriu forma scrisa.
De regula formei scrise se leaga si alte cond care privesc exteriorizarea actului
precum:
a. Limba in care acesta se redacteaza si care trebuie sa fie limba romana ca
limba oficiala in stat. Se admite insa si o derogare prin art 120
Constitutie,anume dr minoritatilor nationale cu o pondere semnificativa in
unitatile admin-teritoriale( 20%) de a-si exercita limba natala atat in scris cat
si vorbit.
b. Semnaturi, sigiliuri, stampile, antete ca elemente de exteriorizare a actului.
CA prevede ca nu se va mai folosi sigiliul din 1 ian 2020 iar autenticitatea
actului va fi data de semnaturile pers competente. Exceptie fac proiectele de
acte normative care vor fi insotite de sigiliu si semnaturi. Acestea sunt
adoptate/emise urma instit/aut publice:
i. Avocatul poporului
 ii. Curtea de Conturi
iii. CCR
Conditia formei scrise este utila din mai multe considerente:
a. Pt a se cunoaste continutul actului si astfel pt a se det legalitatea lui cat si
punere lui in executare
b. Pt ca admin sa si realizeze rolul educativ in rap cu beneficiarii actiunilor sale
c. Pt a fundamenta actiuni in contenciosul-admin prin care se contesta
legalitatea actului admin si pt solutionarea careia este nevoie de depunerea
actului si a intregii documentatii
Procedura de emitere imbraca mai multe forme care dpdv al mom in care intervin
pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii/adoptarii unui act admin. Ca
nat juridica acestea sunt op juridice care nu produc prin ele insele ef juridice insa
contribuie la emitere unui asemenea cat la punere lui in executare, la respectarea sa
si de asemenea consolideaza validitatea actului. De aceaa legea contenciosului
admin obliga sa se depuna ”intreaga documentatie” anume formele procedurale ce
au stat la baza actului. Si de asemena este prev in competenta instantelor jud
posibilitaeta de a se pronunta asupra legalitatii si acestor op juridice care au stat la
baza actului atacat.
Formele anterioare imbraca fromalitati diferite de manifestare, prin acestea cele
reglementate de Constitutie fiind:
a. Avizul care reprez opinia unui rogan public cu privire la un act admin ce
urmeaza a fi emis de un alt organ si care poate imbraca una dintre urm
forme:
i. Avizul facultativ-nu este obl nici solicitarea nici respectarea lui
ii. Avizul consultativ- este obl solicitarea si consultarea dar nu si
respectarea
iii.Avizul conform- este obl sa fie solicitat si respectat
Avizele indiferent de tipul lor nu sunt acte admin si nu produc prin ele insele ef
ejuridice , insa consolideaza sau afecteaza ef actului. Face exceptie avizul conform
care are un regim juridic special in sensul ca el naste actul admin complex rezultat
a manifestarii de vointa a doua organe , repsectiv cel de la care emana avizul si cel
de la care emana actul vatamator , altele urmand sa aiba calitate procesuala intr-un
eventual litigiu.
b. Propunerea -op prin care un S de drept in sol atrib sale inainteaza o sol altui
S de drept.( numirea jud de Pres Ro la propunerea CSM)
c. Aprobarea prealabila- o procedura prealbaila prin care un organ ierarhic
superior isi exprima acordul cu privire la un act emis de un subordonat al sau
d. Consultarea care semnifica exprimarea opiniei cu privire la anumite proiecte
de acte normative care urm a fi adoptate atat de admin centrala cat si de cea
locala. Ea reprez o componenta a principiului transparentei care este unul
din principiile gen aplicabile admin publice.
Forme procedurale concomitente:
a. Cvorumul
b. Majoritatile :
i. Absoluta ( N> decat ½ din t membrilor in functie)
ii. Calificata
iii.Simpla( N> decat ½ din t membrilor prezenti )
c. Semnarea si contrasemnarea (?)
Forme procedurale :
a. Comunicarea
b. Publicarea
c. Ratificarea

DREPT ADMINISTRATIV
CURS 4
28.10.2019
Forta juridica si efectele juridice ale actelor administrative

Ca si alte acte juridice, actele administrative produc efecte care constau in

nasterea, modificarea sau schimbarea produse in realitatea juridica existenta.

Forta actului administrativ este data de cele 3 prezumtii care ii sunt

specifice, respectiv:
1) Prezumtia de legalitate, care semnifica presupunerea conformitatii actului cu
legea;
2) Prezumtia de autenticitate, care este presupunerea ca actul emana de la
organul mentionat in forma exterioara a actului;
3) Prezumtia de veridicitate, care inseamna ca actul corespunde adevarului.
Acestor prezumtii se asociaza principiul executio ex oficio un baza caruia actul
constituie titlu executoriu si temei pentru o eventuala executare silita.

Forta juridica a actului administrativ este determinata de anumite criterii,

cum ar fi:
a) locul pe care il ocupa organul de la care emana in arhitectura institutionala a
administratiei,
b) natura organului sub aspectul competentei sale materiale si teritoriale,
c) categoria de act din punct de vedere al efectelor pe care le produce.

Efectele actului administrativ sunt analizate in functie de urmatoareke

criterii:
⁃ Momentul de la care actul produce efecte, care difera dupa cum ne
raportam la organul emitent sau la celelalte subiecte de drept pe care actul le
vizeaza. Pentru organul de la care actul emana, acesta produce efecte din chiar
momentul emiterii, adoptarii sau incheierii sale, el nascand anumite obligatii
pentru acesta, respectiv cele de a il comunica, publica, etc. Pentru celelalte subiecte
de drept, momentul se diferentiaza dupa cum este vorba despre acte administrative
cu caracter normativ sau individual. Regula este ca actele individuale produc
efecte de la comunicare, iar cele normative de la publicare. Aceata regula nu
trebuie absolutizata , deoarece exista acte pentru care este obligatorie publicarea lor
, indiferent de caracterul individual sau normativ pe care il au. Insasi Constitutia
consacra o asemenea regula fara sa diferentieze intre tipul de act in cazul
hotararilor Guvernului, care pot imbraca ambele forme, sau ale Decretelor
Presedintelui cu privire la natura carora doctrina le este unitara, existand opinia
conform careia ele pot imbraca exclusiv caracterul individual, precum si opinia
care recunoaste posibilitatea de a imbraca atat caracterul individual, cat si normativ
al decretului. Independent de aceste abordari, Constitutia instituie sub sanctiunea
inexistentei obligatia publicarii, singura exceptie fiind aceea a hotararilor cu
caracter militar care, la randul lor, indiferent ca sunt normative sau individuale, se
comunica numai institutiilor interesate. Reguli cu privire la publicarea actelor
normative in general si a unor acte administrative in particular regasim si in Legea
24/2000 privind normele de tehnica legislativa. Ea instituie regula conform careia
legile si celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotararile si ordonantele
Guvernului, deciziile primului ministru, actele normative ale autoritatilor
administrative autonome, precum si ordinele, instructiuniile si alte acte normative
emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate se
publica in Monitorul Oficial partea I. De la regula publicarii fac exceptie anumite
categorii de acte administrative, respectiv deciziile clasificate ale primului ministru
si actele cu caracter individual. Publicarea in Monitorul Oficial nu atrage in mod
automat pentru toate categoriile de acte administrative intrarea lor in vigoare. In
cazul legilor si ordonantelor simple, termenul este de 3 zile de la data publicarii,
daca in cuprinsul lor nu se prevede un alt termen ulterior. Un asemenea termen
ulterior publicarii poate fi prevazut si in continutul altor categorii de acte
administrative . Pentru unele dintre acestea legea stabileste cu valoare de principiu
un termen ulterior la care intra in vigoare, cum ar fi actele administrative
normative in materie contraventionala pentru care legea prevede ca intra in
vigoare, ca regula, intr-un termen de 30 de zile de la publicarea lor sau intr-un
termen mai scurt, care nu poate fi insa mai redus decat cel de 10 zile. Ratiunea
consacrarii unor asemenea termene este pentru a se crea conditiile necesare
cunoasterii continutului lor in contextul in care ele vizeaza o forma de raspundere
juridica. Ca regula, actele administrative produc efecte pentru viitor. Ele sunt
active, nu retroactive. Exista anumite reguli in care este permisa retroactivitatea
lor, insasi Constitutia prevazand in art. 15 (2), ca legea dispune numai pentru viitor,
cu exceptia legii penale si a legii contraventionale mai favorabile. Sintagma lege
contraventionala trebuie interpretata intr-un sens extins de act normativ care
contine reglementari in materie contraventionala. O alta categorie de acte care
produc efecte juridice cu caracter retroactiv sunt cele care sunt denumite acte
administrative declarative sau decognitive prin care se constata o situatia
preexistenta, ele producand efecte din momentul savarsirii faptului juridic. ex:
certificate de stare civila.
⁃ Intinderea efectelor actelor administrative se analizeaza prin raportare
la caracterul individual sau normativ al actului administrativ. Cele normative
produc efecte pentru toate ramurile dreptului cu exceptia dreptului penal, dat fiind
faptul ca potrivit Constitutiei, art. 73 (3) lit. h), infractiunile, pedepsele si regimul
executarii lor se reglementeaza prin lege organica. Actele administrative cu
caracter individual produc efecte juridice in primul rand pentru dreptul
administrativ, dar si pentru ale ramuri ale dreptului cum ar fi dreptul privat, dreptul
muncii.
⁃ Incetarea efectelor actelor administrative. Poate avea loc in mai multe
modalitati, respectiv:
1) abrogarea, care poate fi totala sau partiala si care se poate dispune de catre
organul de la care emana actul, cel superior ierarhic, sau poate fi opera
legiuitorului. ex: Codul administrativ include intre actele normative pe care le
abroga si decrete sau HG. Legea 24/2000 reglementeaza aceasta operatiune
juridica consacrand unele reguli de fond si de forma ale ei. Exemplu: se consacra
caracterul definitiv al abrogarii si se interzice ca prin abrogarea unui act de
abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Se consacra reguli
de fond si de forma ale abrogarii, ea dispunandu-se ca regula printr-o dispozitie
distincta in finalul actului normativ care reglementeaza o anumita materie. De
regula, actele normative, inclusiv Constitutia, contin o parte finala cu dispozitii
finale si tranzitorii in egala masura in care contin norme cu caracter general privind
obiectul de reglementare, definirea termenelor, subiectele vizate in partea lor de
inceput.
2) revocarea sau anularea unui act normativ care, ca regula, produce efecte
pentru viitor, existand situatii care produc efecte si anterior interventiei lor. In
codul administrativ regasim reglementari cu privire la actele administrative pe care
le emit sau adopta institutiile reglementate in continutul lui, respectiv:
- in partea a 2-a regasim actele Guvernului si ale administratiei publice de
specialitate;
- in partea a treia consacrata administratiei publice locale regasim dispozitii
privind actele administratiei publice locale si dispozitii care vizeaza:
• limba in care se redacteaza acestea, repsectiv limba oficiala precum si cea a
minoritatilor nationale in unitatile administrativ-teritoriale in care au o
pondere de peste 20%;
• tipurile de acte administrative, respectiv hotararile organelor deliberative si
dispozitiile organelor executive ale autonomiei locale;
• comunicarea si aducerea la cunostinta a actelor administrative. Potrivit
Codului administrativ, denumirea secretarului de unitate administrativ-
teritoriala a devenit cea de secretar general, iar acesta are obligatia sa
comunice prefectului in cel mult 10 zile lucratoare de la data emiterii sau
adoptarii actelor organelor deliberative si executive, dat fiind faptul ca
prefectul exercita controlul de legalitate asupra lor;
• unele reguli privind actele administrative cu caracter normativ si individual.
- in partea a 4-a a Codului administrativ regasim dispozitii privind actele
prefectului (Ordine) precum si actele serviciilor publice deconcentrate care
functioneaza in judete si sunt conduse de prefecti;
- in partea a 5-a, referitoare la proprietatea publica si privata, regasim dispozitii
privind acte administrative prin care se pun in valoare sau se constituie drepturi
reale sau de creanta cu privire la bunurile care alcatuiesc domeniul public si privat
al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele prin care se
instraineaza bunurile din domeniul privat al acestora;
- in partea a 6-a a Codului administrativ, consacrata functionarului public si
personalului contractual, regasim reglementate tipurile de acte administrative prin
intermediul carora ia nastere raportul de serviciu , se modifica, se suspenda sau
inceteaza, precum si cele de sanctionare disciplinara. Acestea din urma, ca si cele
de incetare, se comunica agentiei nationale a functionarilor publici in termen de 10
zile de la data emiterii pentru ca aceasta sa si exercite rolul de realizare a
managementului functiei publice si functionarilor publici. Consacrarea acestor
reguli pentru actele administrative prin intermediul carora se parcurg diferite etape
ale carierei de functionar public are o semnificatie deosebita atat din perspectiva
ocrotirii acestei cariere si a principiilor care o guverneaza, specific fiind cel al
stabilitatii, cat si din cea a solutionarii eventualelor litigii pe care le poate aceasta
genera si care sunt de competenta instantelor de contencios administrativ. Ca si
vechea lege 188/1999 pe care codul o abroga, prin art. 536 din Codul administrativ
se instituie competenta de solutionare a cauzelor care au ca obiect raportul de
serviciu al functionarilor publici pentru sectia de contencios al tribunalului,
indiferent de organul de la care emana actul administrativ. Precizam ca in
contenciosul administrativ, unul din criterile de stabilire a competentei materiale
este reprezentat de natura organului de la care actul emana, astfel incat actele de la
autoritatile locale se solutioneaza pe la tribunal, iar cele ale autoritatilor centrale se
solutioneaza in fond la Curtea de Apel, sectia de contencios administrativ si fiscal.
Ca un element de noutate, codul sanctioneaza cu nulitatea de drept a incalcarii
regulilor pe care el le consacra cu privire la actele administrative referitoare la
raporturile de serviciu ale functionarilor publici;
- in partea a 7-a a Codului administrativ regasim reglementata raspunderea
adinistrativa si in acest context , unele reveniri exprese sau implicite la actele
administrative. Regasim dispozitii cu privire la raspunderea administrativ-
patrimoniala solidara pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative;
- in partea a 8-a, consacrata serviciului public regasim prevederi referitoare la acte
admnistrative prin care se infiinteaza, reglementeaza, gestioneaza sau desfiinteaza
serviciile publice.

Suspendarea actului administrativ reprezinta o operatiune prin care se

realizeaza intreruperea sau incetarea temporara a efectelor unui act administrativ
sau exercitarea unui raport de functie sau de demnitate publica. Ea reprezinta o
institutie de rang constitutional pentru ambele ipoteze. Referitor la suspendarea
exercitarii unui raport de demnitate publica sau a unui mandat, Constitutia o
prevede prin:
➢ art. 95 privitor la suspendarea din functie a Presedintelui.
➢ art. 96 alin (3) care reglementeaza suspendarea de drept a Presedintelui
Romaniei de la data punerii sub acuzare si pana la cea a demiterii.
➢ Art. 109 alin (2) care prevede 2 tipuri de suspendare a membrilor
guvernului, respectiv suspendarea pe care o poate dispune Presedintele
Romaniei atunci cand s-a cerut urmarirea penala a unui membru sl
Guvernului si suspendarea de drept care este atrasa de trimiterea in judecata
a membrului Guvernului respectiv.
 ➢ Prin referire la efectele unui act administrativ, art. 123 alin (5) prevede ca
actul atacat de prefect in fata instantei de contencios administrativ este
suspendat de drept.
➢ Interventia suspendarii este reglementata si in legea contenciosului
administrativ nr 554/2004 si in Codul administrativ.
Suspendarea intervine atunci cand exista suspiciuni cu privire la legalitatea
unui act care impun intreruperea efectelor acestuia pana la clarificare . Ea poate
interveni si in cazul in care un functionar face obiectul unei cercetari
administrative sau a foat sanctionat in legatura cu actul respectiv pentru o fapta
care indica actul respectiv. De aceea, suspendarea este considerata:
a) o garantie a legalitatii , pentru ca opreste de la producerea de efecte un act
care este banuit a fi ilegal;
b) o exceptie de la regimul juridic al actelor administrative de esenta carora
este caracterul lor executoriu, ori prin suspendare, ele nu mai pot fi
executate.
Suspendarea se poate dispune de organul emitent , de cel ierarhic superior sau
poate fi opera legiuitorului in functie de subiectul de drept care o dispune.
Pot fi identificate mai multe tipuri de suspendare, respectiv:
a) suspendare de drept sau ope legis;
b) suspendare dispusa de instanta judecatoreasca, art. 14 si 15 din Legea
contenciosului administrativ, prevazand posibilitatea ca reclamantul sa solicite si
instanta sa dispuna suspendarea actului atacat in cazuri bine justificate si pentru
inlaturarea riscului producerii unor pagube iminente;
c) suspendarea dispusa de o alta autoritate publica decat cele mentionate
anterior, putand fi vorba, pe langa organul emitent si cel ierarhic superior, de o alta
autoritate , situatie existenta in cadrul raporturilor constitutionale dintre diferite
autoritati publice, cum ar fi Parlament- Presedinte, Presedinte-Guvern.
Suspendarea nu are ca efect scoaterea din vigoare a actului, ci doar incetarea
pe o perioda determinata a efectelor sale, urmand ca dupa incetarea cauzei care a
determinat-o , actul fie sa se depuna in vigoare, fie sa fie defiintat in conditiile
legii. Exemplu: in cazul admiterii unei actiuni care are ca obiect un act
administrativ suspendat fie in temeiul legii, fie de catre instanta de judecata, actul
atacat urmeaza a se desfiinta, a se anula in tot sau in parte.
REVOCAREA ACTULUI ADMINISTRATIV
Revocarea reprezinta o operatiune juridica, considerata o varianta a anularii, fara a
se confunda cu aceasta, prin care se desfiinteaza efectele unui act administrativ.
Din punctul de vedere al cauzelor care o determina, ea poate interveni fie pe
considerente de legalitate, fie de oportunitate, fie de ambele categorii. Sub aspectul
momentului in care intervin cauzele care atrag revocarea unui act administrativ,
poate fi vorba despre cauze anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii sau
adoptarii unui act administrativ.
In cazul in care revocarea intervine pentru motive anterioare sau concomitente,
efectele pe care ea le produce, sunt ex tunc (pentru trecut), iar atunci cand motivele
sunt ulterioare, efectele revocarii se vor produce ex nunc (pentru viitor).
Revocarea poate fi dispusa atat de organul de la care actul emana – caz in care
poarta denumirea de retractare – cat si de organul ierarhic superior – situatie in
care se evoca sub denumirea de revocare propriu-zisa, cu precizarea ca, in
limbajul juridic cotidian, este utilizat termenul de revocare pentru ambele variante.
Revocarea este consacrata si prin Legea nr. 554/2004 in doua ipoteze, anume:
a) art. 7 – reglementeaza procedura prealabila pe care persoana vatamata o
parcurge, ca regula, in mod obligatoriu inainte de a sesiza instanta de
contencios administrativ si prin intermediul careia solicita organului emitent
sau celui ierarhic superior revocarea in tot sau in parte a actului vatamator;
b) art. 1 alin. (6) – potrivit caruia autoritatea publica de la care emana un act
administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei de contencios
administrativ anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi
revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.
Textul consacra nu numai revocarea ca operatiune juridica prin care se desfiinteaza
un act unilateral, ci si una dintre exceptiile de la principiul revocabilitatii, si anume
actele administrative care nu mai pot fi revocate, deoarece au produs efecte
juridice, intrand in circuitul civil.
Regimul juridic al revocarii este analizat prin comparatie cu suspendarea actului
administrativ, intre acestea existand urmatoarele diferentieri:

SUSPENDARE REVOCARE
Reprezinta o exceptie a regimului Reprezinta regula in ceea ce priveste
juridic a actelor administrative regimul juridic a actelor
administrative
Intervine cand exista dubii sau indoieli Exista certitudine cu privire la
cu privire la nelegalitatea unui act, din nelegalitatea unui act administrativ
punctul de vedere al cauzelor
Determina intreruperea efectelor unui Incetarea cu caracter definitiv a
act juridic – daca se dovedeste ca efectelor unui act juridic administrativ
banuielile nu au fost fondate, poate fi
repus in vigoare
Poate fi dispusa de instanta de Din punctul de vedere al autoritatilor
judecata, de legiuitor sau de o care o dispun, poate fi dispusa de
autoritate publica, indiferent ca e organul emitent sau de organul
vorba de cea de la care emana sau o ierarhic superior
alta

De la principiul revocabilitatii actelor administrative exista si anumite exceptii,

care vizeaza exclusiv actele administrative individuale, deoarece actele
administrative cu caracter normativ sunt intotdeauna revocabile. Ca orice
exceptii, si cele care privesc revocabilitatea sunt de stricta interpretare si aplicare si
privesc situatiile in care actele pe care le vizeaza au fost emise sau adoptate in mod
legal, ceea ce inseamna ca, in cazul in care la baza lor s-a aflat fraudarea legii,
exceptia nu mai subzista. Unele din aceste exceptii sunt prevazute de lege, iar
altele rezulta din doctrina, jurisprudenta si principiile de drept, astfel:
1. actele administrative care au intrat in circuitul juridic si au produs efecte,
ceea ce impiedica revocarea lor;
Exceptia este prevazuta in mod expres de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului admnistrativ, dar rezulta si din principiile de drept consacrate
inclusiv la nivel jurisprudential, al instantelor nationale si europene, respectiv
principiul stabilitatii raporturilor juridice, care elimina posibilitatea ca un act
intrat in circuitul civil sa mai poata fi retras.
2. actele administrative cu caracter jurisdictional care se adopta in procedura de
derulare a unei jurisdictii administrative
Prin intermediul acestei jurisdictii se solutioneaza un anumit litigiu aparut in cadrul
administratiei in raporturile cu administratia, dupa reguli care sunt specifice
activitatii judecatoresti, ceea ce atrage un regim juridic specific al actelor astfel
adoptate. Acest regim se concretizeaza printr-o anumita stabilitate a actului, care il
sustrage de la posibilitatea de a fi revocat, desfiintarea actului putandu-se face doar
de catre instanta de judecata.
3. actele care au fost executate material (ex.: autorizatie de construire in baza
careia s-a edificat constructia), din ratiuni de ordin practic, economic – nu
mai pot fi revocate
4. actele administrative declarate irevocabile printr-o dispozitie expresa a legii
In contextul in care legiuitorul insusi le confera un asemenea caracter, tot acesta
poate sa faca sa inceteze prevederea privind caracterul irevocabil (are aplicabilitate
principiul simetriei juridice).
Principiul revocabilitatii actelor administrative face parte din categoria principiilor
recunoscute la nivel european, desprinse din jurisprudenta Curtii Europene de la
Luxembourg si consacrate prin diferite documente care emana de la institutiile UE.
El este considerat, totodata, o componenta a dreptului la o buna administrare,
recunoscut prin Carta Europeana a Drepturilor si Libertatilor fundamentale care,
urmare a adoptarii Tratatului de la Lisabona, a fost recunoscuta ca document
distinct (anterior, in vechiul tratat, ea reprezenta o parte a acestuia) si asumata de
catre statele semnatare.
De altfel, aceste argumente au fost avute in vedere atunci cand, prin legea
contenciosului administrativ, a fost mentinut caracterul obligatoriu al procedurii
prealabile, desi au existat propuneri de conferire a unui caracter facultativ pentru
aceasta.

ANULAREA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV

⇨ Anularea actului reprezinta o operatiune juridica, sub aspectul naturii sale
fiind o sanctiune, prin care se desfiinteaza un act administrativ, ca regula, cu
efecte pentru trecut – precizarea are in vedere posibilitatea ca anularea unui
act sa fie determinata si de considerente de oportunitate, caz in care efectele
anularii se vor produce pentru viitor.
Ea reprezinta o institutie de rang constitutional, fiind prevazuta in art. 52 (1), prin
care se prevede ca persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri are
posibilitatea sa solicite, iar instanta sa dispuna anularea actului, alaturi de
recunoasterea unui drept sau interes legitim sau, dupa caz, repararea pagubei.
Doctrina a dezvoltat inca din perioada interbelica o veritabila teorie a nulitatii
actului administrativ, sub cele doua forme recunoscute atat in doctrina de drept
public, cat si in cea de drept privat, respectiv:
a) nulitatea absoluta – intervine in ambele ramuri, pentru incalcarea unor
conditii de fond esentiale pentru validitatea actului, prin care se ocroteste un
interes cu caracter general;
b) nulitatea relativa – intervine pentru incalcarea unor norme de forma, prin
care se protejeaza un interes cu caracter personal, privat.
Aceasta diferentiere specifica dreptului privat se regaseste si in dreptul public, in
egala masura in care in ambele ramuri pot exista situatii care sa constituie
nelegalitati formale, dar care sa atraga nulitatea absoluta a actului pe care il
vizeaza.
Pentru dreptul administrativ, legiuitorul consacra interventia nulitatii absolute in
cazul incalcarii unor reguli formale sau procedurale (ex.: veghea lege nr. 215/2001
a administratiei publice locale si, in prezent, codul administrativ care a abrogat-o
cuprind dispozitii prin care se sanctioneaza cu nulitate absoluta adoptarea unor acte
cu incalcarea unor reguli procedurale, cum ar fi: participarea la vot a unor
consilieri care au anumite interese in raport cu actul la a carui adoptare contribuie).
De asemenea, in acelasi sens, legea contraventionala (OG nr. 2/2001) sanctioneaza
cu nulitatea absoluta incheierea unor procese-verbale in care nu sunt cuprinse
anumite mentiuni stabilite in mod expres.
Din punctul de vedere al intinderii efectelor nulitatii, aceasta poate fi:
a) totala – atunci cand afecteaza actul in integralitatea lui;
b) partiala – atunci cand desfiinteaza in parte actul, mentinand restul continutul
sau.
De esenta regimului juridic al nulitatii, este regula cuprinsa in adagiul latin quod
nullum est nullum producit efectum (ceea ce este nul produce efecte nule),
rezultand ca declararea nulitatii unui act administrativ atrage dupa sine nulitatea si
a tuturor celorlalte acte a caror validitate este conditionata de actul anulat.
Procedura de declarare a nulitatii difera, in functie de organul care are competenta
sa o dispuna. In esenta, poate fi vorba despre doua proceduri:
1. o procedura judiciara – atunci cand anularea este dispusa de instanta de
judecata in baza prevederilor art. 52 si 126 alin. (6) din Constitutie si a legii
contenciosului administrativ;
2. o procedura administrativa – atunci cand anularea este dispusa de un organ
administrativ sau de o autoritate publica, in general.
Astfel, organul ierarhic superior, in baza raportului de subordonare, dispune,
printre alte prerogative, si de aceea de a anula actele pe care le considera nelegale
ale organului subordonat.
⇨ Inexistenta este sanctiunea cea mai grava care poate afecta un act juridic,
deoarece in cazul ei se considera ca actul, din cauza viciilor grave pe care le
presupune sau neindeplinirii unor proceduri obligatorii, nici nu a existat.
Ca si anularea, si inexistenta reprezinta o institutie de rang constitutional, fiind
prevazuta in mod expres de art. 100 si 108 din Constitutie, potrivit carora
nepublicarea in Monitorul Oficial a unei hotarari sau ordonate a Guvernului ori a
unui decret al presedintelui atrage inexistenta acestora. Singura exceptie ingaduita
de legiuitorul constituant vizeaza hotararile cu caracter militar, care se comunica
institutiilor interesate.
In cazul inexistentei, subiectele de drept care cad sub incidenta actului nu mai pot
fi obligate la executare sau respectare, prezumtia de legalitate si caracterul
executoriu al actului fiind inlaturate. In sistemul de drept francez, este recunoscuta
chiar exceptia de inexistenta a actului care, alaturi de exceptia de nelegalitate care
exista si in sistemul romanesc, atrag desfiintarea unui act nelegal.
In baza principiilor constitutionale, sanctiunea inexistentei a fost consacrata si la
nivel legislativ, existand acte normative care prevad interventia ei, in cazul
nepublicarii unor categorii de acte juridice (ale administratiei ministeriale, deciziile
prim-ministrului, etc.).

CONTRACTUL ADMINISTRATIV
Este o creatie a jurisprudentei consiliului de stat francez care, in doctrina
romaneasca interbelica, a fost primita in mod rezervat, considerand-o o institutie
straina sistemului nostru de drept. Corespondentul ei il reprezenta actul de
gestiune, categorie juridica intalnita si in doctrina si jurisprudenta actuale, prin
diferentierea prin gestiunea privata, sub forma actelor de drept comun, civile si
actele de gestiune publica, respectiv contractele administrative.
La nivel legislativ, aceasta notiune este consacrata in mod expres sau
implicit, de dispozitiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Actualul
art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 asimileaza actelor administrative si contractele
incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor
proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor
publice, achizitiile publice si recunoaste posibilitatea ca, prin legi speciale, sa poata
fi prevazute si alte categorii de contracte administrative care se supun, in conditiile
legii, competentei instantelor de contencios administrativ.
Constatam ca legiuitorul califica in mod expres ca fiind contracte
administrative actele bilaterale ale autoritatilor publice, al caror obiect il formeaza
una din activitatile enumerate de text, precum si alte contracte carora, prin lege
speciala, li se confera o asemenea calificare. Referirea la contract administrativ o
regasim si in art. 18 al legii care, in alin. (4), reglementeaza solutiile pe care le
poate dispune instanta atunci cand obiectul actiunii il formeaza un contract
administrativ.
De o maniera implicita regasim referiri la contractele administrative si in
Constitutie, in art. 136 alin. (4) care, pe de o parte prevede caracterul inalienabil al
proprietatii publice, iar pe de alta parte prevede modalitatile prin care aceasta poate
fi pusa in valoare, fiind vorba despre aceleasi modalitati pe care legea
contenciosului administrativ le califica expres ca fiind contracte administrative,
respectiv concesionarea, inchirierea, la care se adauga darea in administrare sau in
folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
Contractul administrativ face parte din categoria institutiilor care sunt
disputate intre dreptul privat si dreptul administrativ, alaturi de proprietatea
publica, functionarul public, in sensul manifestarii tendintei introducerii acestor
institutii in sfera dreptului civil, dreptului privat, desi atat in sistemul romanesc de
drept, cat si in sistemul francez si chiar al UE, ele sunt considerate categorii
juridice apartinand dreptului public. Pentru contractele administrative se foloseste
chiar sintagma contracte publice.
 Contractul administrativ poate fi definit ca fiind actul juridic bilateral sau
multilateral incheiat intre o autoritate publica, pe de o parte, si un alt subiect de
drept, persoana fizica sau juridica, prin care se realizeaza valorificarea unui bun
proprietate publica, o achizitie sau o lucrare publica sau un serviciu public, care
se supune, ca regula, normelor de drept public, in mod preponderent si preeminent,
ceea ce atrage competenta instantelor de contencios administrativ in solutionarea
unor eventuale litigii.
Caracteristicile retinute traditional de doctrina si jurisprudenta sunt
urmatoarele:
1. au un subiect calificat, in sensul ca una din partile contractului este o
autoritate publica
2. pozitia supraordonata a subiectului calificat in raport cu cealalta parte
3. statutul autoritatii publice atrage posibilitatea pentru aceasta de a putea
modifica sau rezilia unilateral contractul atunci cand interesul public impune
aceasta masura
4. cuprinde doua categorii de clauze (parti):
a) o parte reglementara – in care sunt cuprinse clauze prestabilite de legiuitor
b) o parte conventionala – este rezultatul negocierii partilor.
De aici, regasirea unei simbioze intre reguli de drept public si de drept privat, in
regimul juridic al contractului administrativ, cu precizarea ca regulile de drept
public isi pastreaza preeminenta efectelor.
5. litigiile care deriva din contractele administrative, in mod traditional, sunt
solutionate de instantele de contencios administrativ, legea insasi
asimilandu-le actelor administrative.
Prin modificarile aduse legii contenciosului administrativ, prin Legea nr. 212/2018,
aceste litigii se solutioneaza pe calea contenciosului administrativ atunci cand
privesc incheierea, modificarea sau incetarea contractului, iar cele care privesc
executarea lui se solutioneaza de instantele de drept comun.

Curs admi 6
Controlul exercitat asupra administratiei publice
Activitatea de control in general indiferent de organul care o realizeaza si de
procedura dupa care se exercita are ca finalitate respectarea unor norme, unor
reguli instituite prin acte obligatorii penrru organul supus controlului respectiv
conformitatea cu legea lato sensu. Constitutia consacra forme de control care se
exercita asupra admin publice centrale si locale identificandu-se doua mari
categorii a caror criteriu de distinctie este caracterul contencios sau necontencios al
procedurii. Etimologia cuvantului contencios ( contendo, -ere= a se infrunta in
lupta, respectiv interese contrarii aflate in conflict) permite id a doua mari categorii
respectiv forme de control necontencios care nu presupun un litigiu si forme de
control contencios.
Prevederi privind controlul necontencios regasim in dispozitii precum:
- CAP 4, titlu 2 Constitutie- Avocatul Poporului autoritate autonoma de rang
constitutional sub control parlamentar care prin rapoartele pe care le prezinta
Parlamentului contribuie la exercitarea unui control indirect din partea
acestuia asupra activitatii autoritatilor vizate de raport. In egala masura,
Avocatul Poporului exercita un control direct asupra acestor autoritati in
exercitarea misiunii sale constitutionale aceea de aparator al dr si libertatilor
pers fizice.

- Art 92- Atributiile Presedintelui in domeniul apararii care implica anumite

aprobari prealabile sau ulterioare din partea Parlamentului asupra deciziilor
propuse sau luate de acesta.

- Art 95, 96 reglementeaza cele doua forme de raspundere a Presedintelui

politica si penala care se realizeaza in raporturile cu Parlamentul prin
proceduri care presupun implicit stabilirea conformitatii cu realitatea a unor
acuze care se aduc sefului de stat.

- Art 100 care reglementeaza decretele Presedintelui care se contrasemneaza

de catre primul-ministru ( cele prevazute de Constitutie ) in acest fel
realizandu-se de catre Parlament un control indirect asupra activitatii
 Presedintelui. Aceasta deoarece Guvernul si primul-ministru raspund politic
exclusiv in fata Parlamentului potrivit Art 109 pentru intreaga activitate
inclusiv pentru decretele prezidentiale contrasemnate de primul-ministru.

- Art 111-114 care consacra forme de control traditional exercitat de catre

Parlament asupra Guvernului si intregii administratii-publice respectiv :
a. solicitarea de informatii si documente
b. formularea de intrebari si interpelari
c. controlul prin Comisii parlamentare proprii fiecarei Camere sau comune
inclusiv Comisii de ancheta sau Comisii speciale constituite in anumite
proceduri
d. controlul prin initierea unor motiuni simple sau de cenzura

- Art 140 care reglementeaza Curtea de Conturi a Romaniei, o autoritate

publica in a carei competenta intra verficiarea legalitatii cheltuirii banului
public prin proceduri necontencioase. Pana in 2003, Curtea de Conturi a
dispus si de atrib jurisdictionale care au fost suprimate prin legea de
revizuire a Constitutiei.

Forme de control contencios exercitat asupra admin publice:

- Art 21 in forma revizuita garanteaza accesul la justitie pentru apararea dr,
libertatilor si intereselor legitime. Totodata el recunoaste existenta unor
jurisdictii admin speciale si proclama caracterul facultativ si gratuit al
acestora.
- Art 52,54( restrangerea unor dr si libertati) ,73 lit k), 123 Al 5( actiunea
prefectului ), 126 Al 6 care impreuna consacra dimensiuni ale regimului
constitutional actual al cotenciosului-admin.
In raport cu aceste dispoztii constitutionale si legile care le dezvolta pot fi
identificate mai multe forme de control asupra admin publice, in functie de urm
criterii:
 I. In functie de organul sau subiectul de drept care il exercita
identificam:
a. Control parlamentar care imbraca cele doua forme respectiv:
- Traditional( intrebari, interpelari)
- Modern ( avocatul poporului)
b. Control administrativ care inseamna controlul exercitat de admin
asupra propriei activitati si care poate fi :
i. Din punct de vedere al organului care il exercita, control admin:
- Intern
- Extern
ii. In functie de obiectivele controlului:
- General
- De specialitate
c. Control judecatoresc care este garantat prin Art 126 Al 6 rap la Art 52
d. Control exercitat de alte autoritati publice ( CCR)
e. Control politic exercitat prin structuri de sorginte politica asupra
activitatii unor titulari de functii si demnitati.
II. In functie de obiectivul controlului identificam:
a. General
b. De specialitate
III. In functie de regimul procedural aplicabil identificam:
a. Control jurisdictional
b. Control nejurisidictional
Jurisdictia administrativa si actele administrative jurisdictionale

CURS 7
Conditiile de admisibilitate

Aceste conditii se desprind din dispozitiile legii nr 554/2004 a contenciosului

administrativ cu precizarea ca prevederile sub toate aspectele de cod si de
procedura se completeaza cu prevederile de procedura civila, insa doar in masura
in care dispozitiile codului nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de
putere dintre o autoritate publica pe de o parte si cei vatamati in drepturile sau
interesele lor legitime pe de alta parte, exemplu - codul de procedura impune
reguloi privind calitatea procesuala activa sau pasiva sau capacitatea procesuala.

Prima conditie este conditia ca actul atacat sa fie act administrativ. notiunea de act
administrativ o regasim definita in legea contenciosului administrativ in art. 2 lit. c
si c1 raportate la lit. h si i din care rezulta doua mari acceptiuni, respectiv forma
tipica si forma asimilata. In acceptiunea tipica actul administrativ este manifestarea
unilaterala si expresa de vointa pe care in regim de putere publica se nasc, se
modifica sau se sting drepturi si obligatii. In ceea ce proveste forma asimilata,
insasi Constitutia in art. 52 vorbeste despre act administrativ si nesolutionarea in
termenul legal al unei cereri care in realitate este un fapt administrati pe care
legiutiuitorul il asimileaza prin efectele sale unui act administrativ in mod
traditional, imbracand forma refuzului nejustificat de solutionare a unei cereri sau
nesolutionarea in termenul legal. Aceste forme sunt evocate in limbajul juridic
traditional prin sintagmele tacere administrativa ( si de aici problema valorii
juridice a tacerii), conform si principiului “qui taquit consentire potest” si
tardivitate.
Cea de-a doua forma asimilata a actului administrativ o reprezinta contractele
administrative care sunt actele bilaterale sau multilaterale ale administratiei publice
prin care se pun in valoare bunuri proprietate publica, se presteaza servicii publice,
se realieaza diferite lucrari publice, achizitii publice precum si alte contracte care
sunt calificate ca atare prin legi speciale. Pana in 2018 toate litigiile derviate din
contracte administrative erau solutionate de catre instantele de contencios
administrativ. Prin modificarile aduse legii contecnsiosului prin legea 2121/2018,
litigiile care privesc executarea unui contract administrativ au fost transferate
instantelor de drept comun raman in competenta contenciosului, restul litigiilor
derivate dintr-un asemenea contract.
Legea permite sa faca obiect in contencios atat actele administrative cu caracter
individual, cat si cele cu caracter normativ. Diferenta dinntre ele consta in faptul ca
litigiile care privesc acte individuale sunt supuse unor termene, iar cele care
vizeaza acte normative pot fi formulate oricand.
Aceasta conditie pune in practice necesitatea de a se diferentia intre actele
administrative pe de o parte si alte inscrisuri care emana de la o autoritate publica
si care din punct de vedere al naturii lor juridice nu sun acte administrative, fiind
vorba despre diferite opreatiuni, adrese, ordine de serviciu, circulare. Pentru
aceasta trebuie analizat continutul inscrisului respectiv, daca el a produs sau nu
efecte si daca sub aceste aspect are sau nu natura juridica a unui act, putand sa faca
obiectul unui litigiu de contencios administrativ. Este posibil ca inscrisul sa se
prezinte ca o adresa, ca o opretiune, insa in realitate sa fie vorba despre un veritabil
act administrativ.
Conditia ca actul sa vatame un drept recunoscut de lege sau in interes legitim.
Prima lege postdecembrista a conteciosului administrativ nr 29/1990 facea referiri
la dreptul recunoscut de lege, Consitutia … a consacrat prin art. 21 accesul liber la
justitie pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime. Acest
liucru a determinat ca inca sub incidenta vechii reglemenatari sa se admita
posibilitatea de a a se proteja pe calea contenciosului administrativ atat drepturi cat
si interese legitime. Dupa revizuirea Constitutiei, a fost modificat art. privind
dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (actualul art. 52) in sensul ca el
face referire expresa atat la apararea drepturiulor cat si a intereslor legitime, notiuni
care nu sunt identice si pe care legiutorul le defineste in art 2 dupa cum urmeaza:
dreptul vatamat reprezinta orice drept prevazut de Csontitutie sau lege in sensul
larg caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim poate
imbraca doua forme:
a) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in
considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzil prefigurat
b) interesul legitim public - vizeaza ordinea de drept si democratia
consitutionala, drepturile si libertatile cetatatenilor, satisfacerea nevoilor
comunitare si realizarea competentei unei autoritati publice
Conditia indeplinirii procedurii administrative prealabile care inseamna regula
obligativitatii ca inainte de a sesiza instanta de contencios, cel vatamat sa solicite
autoritatii emitente sau celei superioare revocarea in tot sau in parte a actului. De la
aceasta regula exista si anumite exceptii: actele care nu mai pot fi revocate,
deoarece au intrat in circuitul civil, actele formulate de avocatul poporului, in
general cele pe calea contenciosului obiectiv.

Conditia termenului de introducere a actiunii care vizeaza numai actele

administrative cu caracter individual si care presupune doua termene:
a) un termen de prescriptie de 6 luni calculat la potrivit prevederilor art 11
din legea contenciosukui administrativ in mod diferit dupa cum aveam de a face cu
un act bilitaral sau multilateral sau dupa cum se parcurge sau nu planerea
prealabila la care se raspunde sau nu
b) termenul de 1 an de la data emiterii sau adoptarii actului care este un
termen de decadere care se aplica in conditii pentru motive justificate - termen de
decadere

DREPT ADMNISTRATIV
CURS 8
25.11.2019

ACTELE ADMINISTRATIVE EXCEPTATE DE LA CONTROLUL DE

LEGALITATE

Art. 52 alin. (2) trimite la o lege organica prin care sa se reglementeze

conditiile si limitele dreptului fundamental consacrat la alin. (1). Constatam ca
legiuitorul constituant a avut dintr-un inceput in vedere anumite limite in
exercitarea dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica. El trebuie
coroborat cu art. 53 care creeaza cadrul constitutional in limitele caruia exercitiul
oricarui drept fundamental si al oricarei libertati poate fi restrans, inclusiv cel al
dreptului garantie reglementat prin art. 52 alin. (1).
 Una dintre aceste conditii este ca restrangerea sa se faca prin lege, iar
principiul simetriei juridice obliga sa fie vorba despre acelasi tip de lege care
reglementeaza dreptul supus restrangerii sau despre una superioara ei.
In forma initiala, Constitutia prevea numai cu caracter de principiu aceste
limitari, insa prin legea de revizuire a fost completat art. 126 cu actualul alin. (6)
care pe de o parte consacra regula garantarii controlului de legalitate, iar pe de alta
parte prevede actele care sunt exceptate de la regula controlului, fiind vorba despre
actele de comandament cu caracter militar si despre actele care privesc
raporturile cu Parlamentul. Dezvoltarea acestor exceptii o regasim in art. 5 care
poarta denumirea de Actele nesupuse controlului si limitele controlului si care a
fost succesiv modificat, inclusiv prin Legea nr. 212/2018.
Potrivit formei actuale, prin acest articol se consacra trei categorii de acte
exceptate:
I. Acte sustrase in totalitate controlului de legalitate – cuprinde doua
categorii:

1. actele administrative ale autoritatilor publice – privesc raporturile acestora

cu Parlamentul
Erau evocate in doctrina interbelica, sub influenta celei franceze, prin sintagma
acte de guvernamant, prin care se evoca actele cu caracter politic care privesc
raporturile constitutionale dintre Parlament, pe de o parte, si alte autoritati publice,
pe de alta parte (art. 2 lit. k) din Legea nr. 554/2004). Ele erau prevazute si de
Constitutia din 1923 si dezvoltate de legea interbelica in materie – este vorba
despre acte care materializeaza raporturile de natura politica pe care alte autoritati
publice le stabilesc cu Parlamentul (ex.: decret de desemnare a unui candidat la
functia de prim-ministru, de numire/revocare a unor membri ai Guvernului, etc.).
2. actele de comandament cu caracter militar
Sunt acele acte administrative care privesc problemele strict militare ale
activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, prin care se
concretizeaza dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor lor cu privire la
aspecte strict militare, in timp de pace sau razboi.
Aceasta categorie de acte exceptate a fost introdusa pentru prima data in dreptul
romanesc prin Constitutia din 1923 reglementata prin Legea din 1925 a
contenciosului administrativ (legea interbelica) si a pus in doctrina si jurisprudenta
necesitatea de a se face diferenta intre actele de comandament cu caracter militar,
pe de o parte, sustrase in tot controlului, si actele de administratie militara care
privesc aspecte care exced ideii de comanda militara si care pot sa faca obiectul
controlului de legalitate (ex.: acte de punere in retragere (de pensionare), de
organizare, de avansare, etc.)
II. Actele care se supun unui control de legalitate, insa acesta este
exercitat de alte instante judecatoresti decat cele de contencios
administrativ
Ele sunt evocate in doctrina si jurisprudenta si prin sintagma acte supuse
recursului paralel si includ actele administrative pentru modificarea sau
desfiintarea carora se prevede printr-o lege organica o alta procedura judiciara (ex.:
actele de stare civila – sunt deduse instantelor de drept comun), actele prin care se
constituie sau reconstituie dreptul de proprietate cu privire la unele imobile, actele
administrative contraventionale, cu precizarea ca regimul juridic al acestora e
reglementat printr-o ordonanta simpla care are valoarea unei legi ordinare.
III. Actele administrative care pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ, insa procedura implica unele particularitati
Este vorba despre actele care privesc:
⇨ starea de razboi, asediu sau de urgenta
⇨ apararea si securitatea nationala
⇨ restabilirea ordinii publice
⇨ inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor,
pentru care nu este aplicabila procedura prevazuta de art. 14 privind suspendarea
executarii actului administrativ in cadrul procedurii judiciare de contencios
administrativ (se pot ataca, dar nu pot fi suspendate).
PROCEDURA IN LITIGIILE DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV
Art. 28 prevede ca dispozitiile legii contenciosului administrativ se
completeaza cu cele ale codului civil si de procedura civila, insa impune conditia
ca acestea din urma sa nu fie incompatibile cu specificul raporturilor de putere
dintre autoritatile publice, pe de o parte, si cei vatamati in drepturile sau interesele
lor legitime, pe de alta parte. Rezulta ca in procedura de solutionare a litigiilor de
contencios administrativ se impletesc prevederile legii-cadru cu cele ale dreptului
comun, cu conditia respectarii specificului litigiilor de contencios administrativ.
Procedura instituita de legea-cadru prezinta anumite particularitati, dupa
cum urmeaza:
a. cuprinde un ansamblu de norme speciale care se completeaza cu cele de
drept comun, in conditiile respectarii identitatii contenciosului administrativ
si care, ca natura juridica, sunt norme de drept public;
b. include doua etape, respectiv:
- una anterioara sesizarii instantei de judecata – cu caracter administrativ –
sub forma plangerii prealabile, de la care exista si anumite exceptii;
- o procedura care se deruleaza in fata instantei de judecata;
c. presupune dublu grad de jurisdictie, fondul si recursul;
Prin legi speciale, este prevazuta si calea de atac a apelului, cum ar fi in materie
contraventionala, unde fondul se judeca de instanta de drept comun, insa apelul se
judeca de sectia de contencios a tribunalului.
d. procedura presupune o oarecare celeritate concretizata fie in precizarea
caracterului urgent al judecatii, fie in determinarea unor termene (ex.: 30 de
zile pentru redactarea unei hotarari);
e. caracterul public, cu posibilitatea ca unele litigii sa nu fie accesibile
publicului;
f. caracterul accesibil din punct de vedere financiar, concretizat in cuantumul
redus al taxelor de timbru, cu exceptia litigiilor care privesc contractele
administrative, care se taxeaza la valoare.

ACTIUNILE IMPOTRIVA ORDONANTELOR GUVERNULUI

Prin legea de revizuire nr. 429/2003 a fost recunoscuta, prin art. 126 (6),
posibilitatea celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate
neconstitutionale de a se adresa instantelor de contencios administrativ pentru
repararea prejudiciilor care le-au fost produse. Constatam ca textul constitutional
are in vedere cazul in care ordonanta respectiva a fost deja declarata
neconstitutionala in tot sau in parte.
Legea-cadru, in art. 9, prevede pe langa aceasta situatie si pe aceea in care o
persoana este vatamata printr-o ordonanta pe care o considera neconstitutionala,
fara sa fi fost inca declarata astfel. In acest caz, depune actiunea la instanta de
contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate privind o
anumite ordonanta. Instanta astfel sesizata:
⇨ verifica daca exceptia indeplineste conditiile prevazute de Legea nr. 47/1992
a Curtii Constitutionale (art. 29) – in sensul ca textul vizat de exceptie are
legatura cu cauza;
Daca constata indeplinirea acestor conditii prin incheiere motivata, suspenda cauza
si trimite dosarul la CCR spre a se pronunta asupra exceptiei.
⇨ dupa solutionarea exceptiei, dosarul se intoarce la instanta de contencios
administrativ, iar actiunea se repune pe rol;
Daca exceptia a fost respinsa, si exceptia se respinge ca inadmisibila. Daca a fost
admisa, instanta continua judecarea fondului.

C O M P E T E N TA I N M AT E R I A C O N T E N C I O S U L U I
ADMINISTRATIV
A. Competenta materiala
Legea stabilete doua criterii de determinare a acesteia, si anume:
a. natura organului de la care actul emana, litigiile care privesc acte ale
autoritatilor locale si judetene solutionandu-se in fond, de tribunal, si in
recurs de Curtea de Apel, iar cele care privesc acte ale autoritatilor centrale
solutionandu-se in fond de Curtea de Apel, iar in recurs de ICCJ, prin sectiile
de contencios administrativ si fiscal;
b. criteriul valoric – vizeaza acte evaluabile in bani din domeniul fiscal, vamal,
etc. – cele pana la 3 mil. lei judecandu-se in fond de tribunal, iar cele peste 3
mil. lei judecandu-se in fond de CA;
Cele care privesc finantarea nerambursabila din partea UE, in prezent se
solutioneaza dupa criteriul valoric.
 B. Competenta teritoriala – difera dupa calitatea reclamantului:
a. reclamantul persoana fizica sau juridica de drept privat se adreseaza exclusiv
instantei de la domiciliul/sediul sau;
b. reclamantul care este o autoritate publica, institutie publica sau asimilata
acestora se adreseaza exclusiv instantei de la domiciliul paratului.
JUDECATA IN FATA INSTANTEI DE FOND SI DE RECURS
Legea instituie anumite reguli procedurale derogatorii de la dreptul comun:
⇨ judecarea se face in completul stabilit de lege, in sedinta publica, de regula,
iar intampinarea este obligatorie;
⇨ hotararile se redacteaza in termen de 30 de zile de la pronuntare;
⇨ solutiile pe care le poate da instanta difera, dupa cum obiectul litigiului il
formeaza un act administrativ unilateral sau un contract administrativ;
In cazul in care obiectul litigiului este un act unilateral, instanta poate, in cazul
admiterii actiunii, sa anuleze in tot sau in parte actul administrativ, sa oblige
autoritatea sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze
o operatiune administrativa. Ea este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii
operatiunilor administrative (avize, rapoarte, etc.) care au stat la baza emiterii/
adoptarii actului. Totodata, se va pronunta si asupra despagubirilor materiale sau
morale provocate de actul nelegal.
In cazul in care obiectul litigiului il formeaza un contract administrativ, instanta
poate sa il anuleze, sa oblige autoritatea la incheierea lui, sa impuna partilor sa
execute anumite obligatii rezultate din contract, sa suplineasca consimtamantul
uneia dintre parti atunci cand interesul public o cere si poate obliga la despagubiri
materiale si morale.

SUSPENDAREA EXECUTARII ACTULUI

Art. 14 si 15 din legea-cadru prevad ca, in cazuri bine justificate si pentru
prevenirea producerii unor pagube iminente, reclamantul poate sa solicite si
instanta sa dispuna suspendarea executarii actului printr-o procedura speciala,
caracterizata prin celeritate. Cererea de suspendare se poate face fie dupa sesizarea
autoritatii publice cu plangerea prealabila, fie dupa sesizarea instantei de judecata,
cu actiunea principala.
 In primul caz, suspendarea isi produce efecte pana la solutionarea in fond a
cauzei, iar daca aceasta se admite, pana la solutionarea ei definitiva. In cel de-al
doilea caz, efectele hotararii de suspendare se produc pana la solutionarea
definitiva a cauzei.
Hotararea de suspendare poate fi atacata cu recurs, insa acesta nu suspenda
executarea, hotararea respectiva fiind executorie de drept.

EXCEPTIA DE NELEGALITATE
Dintotdeauna s-a recunoscut faptul ca legalitatea unui act administrativ poate
sa fie controlata in doua moduri:
a. control direct – printr-o actiune in fata instantei de contencios administrativ
competente;
b. control indirect – pe cale de exceptie.
Exceptia de nelegalitate poate fi ridicata in fata oricarei instante judecatoresti,
inclusiv a celei de contencios administrativ; ea poate privi un act administrativ cu
caracter individual care nu mai poate fi atacat pe calea actiunii directe, deoarece a
expirat termenul de formulare a actiunii. De aceea, art. 4, care reglementeaza
aceasta procedura, prevede ca actele administrative cu caracter normativ nu pot
forma obiectul exceptiei de nelegalitate, deoarece ele pot fi atacate oricand.
Initial, exceptiile de nelegalitate erau solutionate numai de instantele de
contencios administrativ. In prezent, instanta in fata careia s-a invocat exceptia este
competenta sa o si solutioneze (principiul ”judecatorul fondului este si judecatorul
exceptiei”).
Pentru a solutiona exceptia, instanta in fata careia s-a invocat trebuie sa
stabileasca faptul ca de actul administrativ individual care face obiectul exceptiei
depinde judecarea cauzei. Exceptia poate fi solutionata fie printr-o incheiere, fie
prin hotararea prin care se solutioneaza fondul cauzei. In cazul admiterii exceptiei,
actul vizat de aceasta va fi inlaturat din cauza, instanta urmand sa o solutioneze
fara a tine seama de actul a carei nelegalitate a fost constatata.
Spre deosebire de actiunea directa – care este supusa unor termene, exceptia de
nelegalitate poate fi invocat oricand.
 E X E C U TA R E A H O TA R A R I L O R I N C O N T E N C I O S U L
ADMINISTRATIV
Hotararile judecatoresti pronuntate in constenciosul administrativ constituie
titlu executoriu. Aspecte particulare prezinta hotararile judecatoresti prin care s-a
anulat in tot sau in parte un act administrativ normativ. De vreme ce actul
administrativ normativ produce efecte general-obligatorii si este opozabil erga
omnes, in mod firesc si hotararea judecatoreasca prin care un asemenea act este
anulat trebuie sa produca efecte cu acelasi caracter.
In acest sens, art. 23 din legea contenciosului administrativ prevede ca
hotararile judecatoresti definitive prin care s-a anulat in tot sau in parte un act
administrativ normativ produc efecte juridice obligatorii si au putere numai pentru
viitor. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei atunci cand privesc acte
care emana de la organele centrale sau in monitoarele oficiale ale judetelor si al
municipiului Bucuresti, cand emana de la autoritati locale. Hotararile se executa in
termenul prevazut in continutul lor, iar in cazul in care nu este prevazut un
asemenea termen, in cel de 30 de zile de la pronuntare.
Instanta de executare este instanta care a solutionat fondul. In cazul in care
hotararea nu se executa de bunavoie, creditorul poate sa solicite instantei de
executare obligarea la executarea acesteia, inclusiv suportarea unor penalitati si
plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi-
intarziere. Daca si dupa aplicarea acestor sanctiuni cel indatorat nu isi executa
obligatiile rezultate din hotarare, instanta va stabili suma datorata statului si cea cu
caracter de penalitati, precum si despagubirile pe care debitorul le datoreaza
celeilalte parti.