Sunteți pe pagina 1din 68

CUPRINS

Introducere .......................................................................................................................................2

I . Considerații generale
1.1 Noțiuni generale privind infracțiunea de trădare de patrie............................................................5
1.2 Analiza cazurilor particulare de trădare de patrie din Republica Moldova…………………….21

II. Analiza juridico-penală a componenței de infracțiune trădarea de patrie


2.1 Analiza elementelor obiective (obiect, latura obiectiva) ..............................................................33
2.2 Analiza elenmentelor subiective (subiect, latura subiectiva) .......................................................39
2.3 Delimitarea trădarii de patrie de alte infracțiuni adiacente ..........................................................45

Concluzii.............................................................................................................................................54

Recomandări......................................................................................................................................57

Bibliografie.........................................................................................................................................59

1
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Lucrarea de față este consacrată investigării științifice
ample din punct de vedere al dreptului penal, a înfracțiunii de trădare de patrie. Actualitatea temei
studiate se caracterizează prin faptul că infracțiunea de trădare de patrie este una din cele mai grave
și periculoase acțiuni care atentează asupra independenții și suveranității Republicii Moldova, iar
cerecetarea acestei infracțiuni este deosebit de necesară, având în vedere că în Republica Moldova s-
au înregistrat cazuri de o mare rezonanță privind infracțiunea de trădare de patrie. Importanța temei
studiate este una strigenta, având în vedere gradul de percicol sporit pe care-l prezintă infracțiunea
dată. Trădarea de patrie subminează siguranța, suveranitatea și inviolabilittaea statului și a
cetățenilor, de aceea actualitatea temei date este de importanță majoră.
Scopul şi obiectivele propuse în teză este de a elabora recomandări practice, ţinînd cont de
infracțiunea studiată, voi veni cu recomandări privind prevenirea și combaterea acestei infracțiunii.
În lucrarea dată mi-am pus sarcina de a face o analiză selectivă a unor aspecte ce țin de infracțiunea
prevăzută la art. 337- trădarea de patrie, în temeiul cunoştinţelor acumulate în procesul de studii.
Scopul lucrării este de a analiza și de a interpreta aspectele privind situația actuală în Republica
Moldova privind infracțiunea de trădare de patrie și de a deduce anumite idei progresive vizând
prevenirea și combaterea acestei infracțiuni şi a constata anumite lacune, coliziuni, inexactităţi
referitoare la subiectul supus investigaţiei ştiinţifice, de a formula propuneri şi recomandări. În teza
dată mi-am propus să realizez un amplu studiu științific, iar ca obiect de studiu reprezintă
investigarea infracțiunii de trădare de patrie. Deasemenea, voi aduce la cunoștință și cazuri din
practica judiciară vizând infracțiunea dată, dar și voi prezenta raționamente privind metodele e
prevenire a cestor infracțiuni și de depistare chiar dinainte de a fi săvârșite.
Gradul de investigație a temei – au constituit-o conceptele, propunerile, publicaţiile,
experienţa şi cunoștințele vaste ale îndrumătorilor contemporani precum: V. Stoica, F. Streteanu ,V.
Dongoroz, Gh. Nistoreanu, N.Giurgiu. La elaborarea lucrării date m-am condus de doctrina de
specialitate, dar și de cea română. De asemenea în vederea prezentării infracțiunii de trădare de
2

2
patrie, am precăutat legislația în domeniu și am realizar și un studiu comparativ, a cadrul normativ a
Republicii Moldova privind infracțiunea de trădare de patrie, în raport cu legilația română.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării: cercetarea ștințifică, studiul


monografiilor, revistelor de specialitate, realizarea vastelor cercetări privind domeniul vizat, prin
metoda comparativă, metoda analizei etc.
Obiectul- cercetării îl constituie infracțiunea de trădare de patrie.
Cuvinte-cheie - infracțiune, trădare de patrie, obiect, latură obiectivă, sibiect, latură
subiectivă.
Reflectarea problemei abordate în literatura de specialitate- este abordată de numeroși
autori precum Antoniu G., Oancea I., Gh. Nistoreanu, care au realizat o analiză amplă a infracțiunii
de trădare de patrie. În lucrarea dată mi-am propus să relev aspectele conceptuale privind
infracțiunea de trădare de patrie, prin prisma doctrinei naționale de specialitate, cât și să aduc în
vedere legilația altor țări privind infracțiunea de trădare de patrie. În literatura de specialitate
problema abordată este considerată una importantă, având în vedere gradul sporit de pericol pe care-
l prezintă această infracțiune.
Volumul și structura lucrării. Scopul şi sarcinile cercetării au prefigurat structura lucrării,
care care constă din introducere, două capitole, concluzii şi recomandări, lista surselor bibliografice,
anexe. În primul capitol ,,Considerații generale'', sunt prezentate conceptele generale privind
infracțiunea de trădare de patrie, dar și o analiză unor cazuri de trădrae de patrie de o mare
rezonanță, ce s-au întâmplat în istoria Republicii Moldova. În acest capitol sunt relevante cele mai
importante aspecte privind natura juridică a infracțiunii de trădare de patrie,cadul istoric privind
evoluția înfracțiunii de trădare de patrie, analizată prin prisma legislațiie naționale, cât și sunt
elaborate raționamentele privind cadul normativ al altor țări privind infracțiunea de trădare de patrie.
Capitolul II ,,Analiza juridico-penală a componenței de infracțiune trădarea de patrie'',
sunt prezentate conceptele privind infracțiunea de trădare de patrie și semenele ei distincte, sunt

3
elaborate raționamentele privind delimitarea infracțiunii de trădare de parie de infracțiunile
adiacente.
În concluzii și recomadări sunt elaborate concluziile referitor la tema abordată și sunt
prezentate recomandări practice vizând domeniul studiat, privind prevenirea infracțiunii de trădare
de patrie.

În rezultatul studiului științific voi veni cu următoarele recmandări, pentru prevenirea infracțiunilor
de trădare de patrie, organele de urmărire penală trebuie:
 să asigure descoperirea acestor infracţiuni
 să curme la timp infracțiunile
 să acționeze propmpt în stabilirea viitoarelor și posibelor infracțiuni
De asemenea, este necesar de îmbunătățit cadul legislativ pentru persoanele:
 care denunţă fapta în timp util astfel ca să fie împiedicată consumarea ei;
 care împiedică comiterea infracţiunii şi apoi o denunţă.

4
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Noțiuni generale privind infracțiunea de trădare de patrie


Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definiție conceptul de a ,,,trăda''- acțiunea de a
(se) trăda și rezultatul ei; infracțiune, faptă reprobabilă comisă de cel care trădează. Codul Penal în
art.337 definește trădarea de patrie ca fapta savirșită intenționat de un cetățean al Republicii
Moldova în dauna suveranității, inviolabilității teritoriale sau a securității de stat și a capacității de
apărare a Republicii Moldova, prin trecerea de partea dușmanului, spionaj, divulgare a secretului de
stat unui stat străin, unei organizații străine sau reprezentanților lor, precum și acordarea de ajutor
unui stat strain la infăptuirea activității dușmănoase împotriva Republicii Moldova. Art. (2) al
prezentului articol prevede că - este liberat de răspundere penală cetățeanul Republicii Moldova,
racolat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei activități dușmănoase împotriva
Republicii Moldova, daca el nu a săvirșit nici un fel de acțiuni pentru realizarea însărcinării
criminale primite și a declarat de bună voie autorităților despre legătura sa cu serviciul de spionaj
străin.
Infracţiunea de trădare prevăzută de art. 337. C. pen. constă în fapta persoanei, cetăţean
român sau o persoană fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul ţării, de a intra în legătură cu o putere

5
sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea si
indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra
ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine ori de subminare economică sau politică a statului
ori de aservire faţă de o putere străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei
activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului. Infracţiunea de trădare presupune, ca orice
infracţiune, anumite elemente preexistente şi anume: obiectul şi subiecţii infracţiunii.1
Noțiunea de trădare.
Cunoscută în toate sistemele de drept, trădarea, denumita și trădare de patrie sau trădare de țară, este,
în dreptul penal român, fapta cetățeanului român sau a persoanei fară cetățenie, dar domiciliată pe
teritoriul statului român, care „vinde” statul roman, suveranitatea, independența unitatea sau
teritoriul statului român, unei puteri sau organizații străine, prin acte și în condiții apte să conducă la
acest rezultat.
_________________
1.Constituţia Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.07.94
//Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.

Oricare ar fi varianta sau modalitatea în care se realizează, trădarea constituie un act de necredință
față de stat, o încălcare a îndatoririi fundamentale, înscrise în art. 54 alin. (1) din Constituție, care
prevede că fidelitatea față de țară este sacră.
În Codul penal în vigoare trădarea a fost încriminată în trei variante de tip:
 tradarea (art. 155),
 trădarea prin ajutarea inamicului (art. 156)
 trădarea prin transmitere de secrete (art. 157).
Fidelitatea faţă de ţară este sacră
Un principiu fundamental, înscris în Constituţie este fidelitatea faţă de ţară, îndatorire ce are
un conţinut predominant moral, impunând cetăţenilor o atitudine de respect şi preţuire faţă de
trecutul istoric, devotament participativ la efortul întregii colectivităţi de a accede spre un viitor mai
bun şi prosper, situarea mai presus de toate în ierarhia valorilor, a intereselor Republicii Moldova.

6
Trădarea, apărută încă din epoca antică, a fost considerată cea mai gravă între crimele
împotriva cetăţii, făptuitorii fiind pedepsiţi cu moartea şi confiscarea averii, iar descendenţii şi
rudele erau definitiv excluse din viaţa comunităţii. Când au apărut regimurile tiranice, despotismul
medieval sau, mai târziu în epoca modernă, a monarhiilor şi a dictaturilor, trădarea cetăţii a fost
asimilată lipsei de loialitate faţă de şeful statului. Istoria românilor ne arată trădările ce au avut loc
şi la noi, de la Burebista trădat de apropiaţi şi asasinat, după cum se ştie, în urma unui complot,
Vlad Ţepeş trădat de propriul său frate, Radu cel Frumos, Mihai Viteazul, despre care Constantin C.
Exemplele ar putea continua astfel până în zilele noastre. Trădarea reprezintă o faptă de
neloialitate, de necredinţă din partea celui ce o săvârşeşte, faţă de patria sa atunci când fapta este
săvârşită de un cetăţean român sau faţă de ţara sa.
Trădare (în limba română veche și hiclenie, hainie, hainlâc, predanie), este denumită fapta de a
înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu
dușmanul etc. Plutarh susține în lucrarea sa Viețile paralele ale oamenilor iluștri că Iulius Cezar ar
fi exclamat: "Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători''.
Trădarea este indisolubil legată de spionaj, iar spionajul face parte din cele mai vechi și mai
complexe meserii ale civilizației omeneşti. Evenimente care implică spionaj sunt bine documentate
de -a lungul istoriei. Scrierile antice ale unor strategi militari din China și India, cum ar fi Sun - Tzu
și Chanakya conțin informații privind înșelăciune și subversiune. Chanakya lui Chandragupta
Maurya elev, fondator al Imperiului Maurya, în India, a făcut uz de asasinate, spioni și agenți secreți,
care sunt descrise în Arthasastra Chanakya.
Egiptenii antici au avut un sistem bine dezvoltat pentru obținerea de informații. În secolele
13 și 14, mongolii s-au bazat pe spionaj în cuceririle lor în Asia și Europa. Japonia feudală folosea
deseori ninja pentru a aduna informații. Mai recent, spionii au jucat un rol important în Anglia
elisabetană. Multe metode moderne de spionaj au fost bine stabilite, chiar din acele timpuri.
Sfârșitul secolului al XIX - lea avea să ducă la profesionalizarea conspirației prin impunerea
unei stricte organizări și discipline. Această evolușie va fi dublată prin pregătirea oamenilor, făurirea
unui plan foarte bine pus la punct. Pentru protejarea secretului, s-au folosit coduri, cifruri, cerneluri
speciale, corespondența indirectă, deghizări, pașapoarte false, justificări abile și evadări

7
spectaculoase. Din sec al XVIII - lea se conturează o tehnică de investigare a persoanelor și a
informațiilor. Spionii făceau parte dintr -o anumită categorie, erau controlați periodic și erau mai
mulți spioni trimiși pe urmele aceleasi ținte. Exista un balans între precizie și hazardare, între
indiferență și strictețe, între eficiență și inutilitate. Lumea spionajului este o lume a suspiciunii, a
verificării continue a agenților aleși pe baza calităților individuale. Contează foarte mult
comunicarea cu spionul, cunoașterea personalității acestuia, iar nimeni nu trebuie să devină
indispensabil.
În sec al XX- lea arta tehnicile de disimulare, de protejare și de obținere a secretului cunosc
alte culmi, facilitate și de o evoluție considerabilă a științei. Primul război mondial a fost precedat de
o îndelungată pregătire, inclusiv sub forma unui ră zboi secret. Spionajul din perioada ”Războiului
Rece” descrie activitățile de colectare de informații în timpul Războiului Rece între NATO și
Pactul de la Varșovia. Deoarece fiecare parte se pregătea să lupte, erau necesare informații cu
privire la dezvoltarea militară și tehnologică a adversarului.
Războiul Rece a implicat activități de spionaj intense între Statele Unite și aliații săi și
Uniunea Sovietică și China și aliații lor, în special referitoare la secretele armei nucleare. Începând
cu anul 2008, Statele Unite au trimis în judecată 57 de persoane, suspecte de trădare în favoarea
Chinei
Trădarea
Constă în intrarea în legătură cu o putere sau organizație straină ori cu agenți ai acestora, în scopul
de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului prin:
acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;
acțiuni de subminare economică sau politică a statului;
acțiuni de aservire față de o putere străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru
desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva siguranței statului.
Vinovația: intenție calificată prin scopul urmărit. Trădatorul nu numai că știe ca intră în legatură cu
reprezentanți ai unei puteri străine (stat sau formație statală, recunoscută ori nu) sau ai unei
organizații străine (asociație, partid, uniune, societate, indiferent dacă este sau nu recunoscută
oficial, cu caracter național sau internațional, guvernamentală sau nonguvernamentală) ori cu agenți

8
ai acestora (persoane aflate în serviciul lor, indiferent de calitate: agent diplomatic, consular sau
comercial, însărcinat special, împuternicit ori reprezentant, indiferent daca este sau nu cetățean al
statului sau membru al organizației respective), dar o face în scopul prevăzut în textul incriminator,
cunoscând totodată caile și mijloacele prin care acestea urmează să fie realizate.
Trădarea prin ajutarea inamicului2
În această modalitate trădarea nu se poate săvârși decât în timp de razboi și constă în savârșirea de
către trădător a unor acte împotriva statului român, a forțelor sale armate ori ale aliaților săi, ori de
ajutarea nemijlocită a inamicului, adică a puterii sau puterilor străine cu care România se află în
război. Potrivit legii, savârșește trădare prin ajutarea inamicului cetățeanul sau apatridul domiciliat
în România care, în condițiile arătate, săvârșește vreuna dintre următoarele fapte:
a) predă inamicului teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate
române sau care servesc apărării;
b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament, sau orice alte materiale care pot sluji purtării
razboiului;
c) procură dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului, sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea
dușmanului ori să slăbeasca puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate;
e) luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi.

_______________
2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002 //Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. – 2002. – Nr.128– 129.

Trădarea prin transmitere de secrete


Constă în transmiterea informațiilor secrete de stat unei puteri sau unei organizații străine ori
agenților acestora, precum și în procurarea de documente sau date ce constituie informații secrete de
stat ori în deținerea de asemenea documente de către acei care nu au calitatea de a le cunoaște, în
scopul transmiterii lor unor puteri sau organizații străine ori agenților acestora. Prin transmiterea

9
informațiilor secrete de stat puterilor sau organizațiilor străine ori agenților acestora, se determină o
stare de pericol pentru siguranța statului, care poate fi în permanență amenințat cu folosirea
informațiilor secrete în acțiuni potrivnice ființei și intereselor sale.
Trădarea, în aceasta modalitate, constituie o încălcare nu numai a obligației de fidelitate, dar
și a obligației speciale de apărare a informațiilor secrete de stat.
Această obligație este prevazută în art. 16 al Legii nr. 182 din 12 aprilie 2002 cu privire la
protecția informațiilor clasificate, M. Of. nr. 248 din 12 aprilie 2002. Conform art. 44 (2) din Legea
nr. 182/2002, expresia „secrete de stat” din conținutul actelor normative în vigoare s-a înlocuit cu
sintagma „informații secrete de stat”. Potrivit art. 150 alin. 1 Cod penal „Secrete de stat” sunt
documentele și datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precum și cele declarate sau
calificate astfel prin hotărâre a Guvernului. Există acte normative speciale, cum sunt legile de
organizare și funcționare a servicilor de informații, care cuprind dispoziții prin care se definesc
informațiile cu caracter de secrete de stat și care sunt obligatorii.
Informațiile secrete de stat sunt informațiile a căror divulgare poate prejudicia siguranța
naționala și apărarea țării și care, în funcție de importanța valorilor protejate, se includ în
următoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege:
 strict secret de importanta deosebită;
 strict secret;
 secret.
Informațiile a căror divulgare este de nătură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept
public sau privat se clasifică secrete de serviciu. Trădarea prin transmiterea de secrete a fost
incriminată și într-o variantă atenuată, ce se realizează atunci când acțiunea care constituie elementul
material al infracțiunii poartă nu asupra unor documente sau date ce constituie informații secrete de
stat, ci asupra altor documente sau date care, datorită importanței lor, fac ca fapta savârșită să
pericliteze siguranța statului (de exemplu date privind starea tehnică a unor căi de comunicație,
rezervele de stat etc).
Infracțiunile dușmănoase contra statului și de spionaj 3
Faptele grave îndreptate împotriva siguranței statului care, atunci când sunt săvârșite de cetățeni

10

10

10

10
români sau de persoane fară cetățenie domiciliate pe teritoriul țării, constituie infracțiuni de
trăj6dare, ar putea fi săvârșite de cetățeni străini sau de persoane fară cetățenie care nu domiciliază
pe teritoriul țării. Aceste fapte nu pot fi incriminate ca infracțiuni de trădare fiindcă nu reprezintă
acte de infidelitate față de statul român.
De aceea, au fost incriminate sub denumirea de acțiuni dușmănoase contra statului, atunci
când corespund acțiunilor de trădare și de trădare prin ajutarea inamicului, și sub denumirea de
spionaj, atunci când corespund acțiunilor de trădare prin transmitere de secrete.
Infracțiunile de acțiuni dușmănoase contra statului și de spionaj sunt identice cu infracțiunile
de trădare sub aspectul obiectului juridic și material, al conținutului obiectiv și subiectiv și al
pedepselor aplicabile, cu precizarea ca pedepsele pentru spionaj sunt cele maxime. Deosebirea
esențială ramâne calitatea diferită a subiectului activ nemijlocit al celor două categorii de infracțiuni.
Acțiunile dușmănoase contra statului
Fapta constă în săvârșirea oricareia dintre acțiunile prevăzute în art. 155 si art. 156 Cod penal,
desigur, in măsura în care cetățeanul străin sau apatridul nedomiciliat în România ar putea savârși
faptele respective, mai ales în cazul trădării prin ajutarea inamicului. Participația este posibilă,
ceilalți participanți, cu excepția autorului, pot avea sau nu calitatea cerută de lege pentru autor.
Infracțiunea de trădare de patrie reprezintă una din cele mai grave infracțiuni, care atentează la
siguranța națională, suveranittaea, inviolabilitatea hotarelor și independența Republicii Moldova.
Trădarea de patrie se realizează prin următoarele acțiuni:
 ,,trecere de partea dușmanului''
 ,,spionaj''
 divulgarea secretului de stat unui stat străin''
 acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activității dușmănoase împotriva
Republicii Moldova''
Dacă este să realizăm o analiză compartivă a legislațiie penale a Republicii Moldova și cea a
României privind infracțiunea de trădare de patrie concidem că între legislația noastră națională și
cea română sunt reglemetări asemănătoare, vizând infracțiunea de trădare de patrie.
____________

11

11

11

11
3. Curtea Supremă de Justiţie. Culegeri de Hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai
1974-iulie 2002) / Respons. de ediţie Şterbeţ Valeria,. - Chişinău, 2002.
În Codul penal al României, partea specială, la articolul 156, este prevăzută infracțiunea de
Trădare prin ajutarea inamicului. Aceasta constă în fapta cetățeanului român sau a persoanei fără
cetățnie, domiciliată pe teritoriul statuluiromân, care, în timp de război, predă teritorii, orașe, poziții
de apărare, depozite ori instalații ale armate române sau care servesc apărării; predă nave, aeronave,
mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtării războiului; procură
dușmanului oameni, valori și materiale de orice fel; trece de partea inamicului sau efectuează alte
acțiuni, care sunt de natură să favorizeze activitatea dușmanului, ori să slăbească puterea de luptă a
forțelor armate române sau a armatelor aliate.
De asemenea, este aceeași infracțiune, dacă cetățeanul român sau persoana fără cetățenie,
domiciliată pe teritoriul statului român, care, în timp de război, luptă sau face parte din formații de
luptă împotriva statului român sau a aliaților săi.
O altă infracțiune contra siguranței statului o reprezintă Trădarea prin transmitere de
secrete, prevăzută la articolul 157 din Codul penal al României: Infracțiunea constă în transmiterea
secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea de
documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deținerea de asemenea documente de către aceia
care nu au calitatea de a le cunoaste, un scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori
agenților acestora, săvârsite de un cetățean român sau o persoană fără cetățenie, domiciliată pe
teritoriul statului român. Dacă făptașul nu e cetățean român sau o persoană fără cetățenie,
domiciliată pe teritoriul statului român, aceeași faptă este considerată spionaj.
Cauzele înfăptuirii infracţiunii de trădare de patrie realizate prin spionaj
 situația geopolitică în care se află statul al cărui cetățean este.
 frecvența acțiunilor de spionaj care au ca țintă statul respectiv.
 inexistența unui sistem adecvat de control și verificare a persoanelor care au acces la
informații clasificate.
 competiţia statelor pentru resurse.
 obținerea unor tehnologii avansate din posesia altor state
Legislaţia penlă a statului român, deasemenea, incriminează, trădarea de patrie. Infracţiunea
12

12

12

12
de trădare prin ajutarea inamicului este reglementată în art. 155, iar particularitatea este dată de
situaţia premisă necesară pentru existenţa infracţiunii, şi anume starea de razboi. Este definit ca fiind
timp de război, intervalul de timp de la data începerii mobilizării până la trecerea armatei la pace.
Infracţiunea constă în fapta cetaţeanului român sau a persoanei fară cetaţenie, domicilată pe
teritoriul României care pe timp de război predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite etc.
Predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi pe
timpul războiului. Procură duşmanului oameni, valori materiale de orice fel. Trece de partea
inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea duşmanului sau să
slăbească puterea de luptă a forţelor armate române sau a armatelor aliate. Se sancţionează acelaşi
subiect care luptă sau face parte din formaţiile de luptă duşmane statului român sau aliaţilor acestuia.
Subiectul activ este necalificat, însă pentru unele modalităţi pentru producerea faptei este
necesară calitatea de militar. Între această infracţiune şi infracţiunile de capitulare şi respectiv
părăsirea câmpului de luptă există similitudini însă ele nu se confundă. Este necesar ca faptele să se
comită pe câmpul de luptă sau în condiţii de luptă ceea ce nu e cazul la infracţiunea de la art. 136,
unde condiţia impusă de lege priveşte doar existenţa stării de razboi. Subiectul pasiv este acelaşi ca
şi în cazul infracţiunii de la art. 155 Cod Penal al României. Situaţia premisă este evidentă: starea de
război.
Elementul material constă într-o acţiune de ajutare a inamicului, concretizată în una din
modalităţile prevăzute de text, şi anume: predarea unor nave, teritorii, trecerea de partea inamicului.
Aceasta concretizare a elementului material în multiple acţiuni face ca acestea să fie alternative,
astfel incât pentru reţinerea infracţiunii este suficient să se producă una singură. Acţiunile prevăzute
în Cod sunt date doar ca exemple şi nu indicativ şi asta deoarece, teza finala a alin.1 lit. d. foloseşte
o formulă specifică şi anume: s-au efectuat şi alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea
duşmanului sau să slăbească puterea de luptă a forţelor armate române.4
Spionajul este o altă modalitate de trădare de patrie - O armă fără. agenţi secreţi, este exact
ca un om fără ochi şi urechi” spunea Paul Ştefănescu. Spionajul reprezintă cea mai dură şi cea mai
disciplinată meserie de pe pământ. Cu ea nu poţi câştiga bani, nici glorie, dar cu toate acestea este
cea mai interesantă din lume. Spionajul este un duel dur, numai că în loc de arme fizice se folosesc

13

13

13

13
cele spirituale. In loc de sabie se foloseşte inteligenţa, memoria şi experienţa de viaţă. In loc de
pistol şi glonţe se recurge la informaţiile şi trucurile de manipulare. In loc de fente, la spiritul de
observaţie, de orientare rapidă în situaţii noi, rezistenţă fizică, spontaneitate, etc.
______________
4. Antoniu G. Tentativa. Bucureşti: TEMPUS, 1995

E un duel adevărat, cu victime adevărate. Nu există milă şi iertare. Cel mai bine înzestrat psihic va
învinge şi va sacrifica pe cel mai slab.
Pentru a folosi sinonimul politicos modern pentru spionaj - a fost numit "cea de-a doua
profesie veche de când lumea" şi are mult din aceeaşi reputaţie bătătoare la ochi ca şi celelalte doua
contemporane ale sale. Potrivit istoricilor, spionajul a fost una din cele trei profesii primordiale, care
au apărut la începutul experienţei umane pe această planetă : saman(vrajitor), prostituţia şi spionajul.
Samanii, în cele din urmă, au devenit politicieni şi jurişti, în timp ce spionii şi prostituatele s-au
transformat în , ei bine, în spioni şi prostituate. În zilele noastre, într-o vreme a vastelor reţele
naţionale de spionaj, care au făcut o afacere din spionarea instituţionalizată, "spion" este un cuvant
neplăcut.
Motiv pentru care organizaţiile de spionaj preferă să se numească "agenţii de informaţii", iar
angajaţii acestora, pentru ocupaţia lor titlul de "ofiţeri de informaţii". Spionajul şi-a dobândit o
reputaţie urâtă din momentul naşterii sale, acum vreo 5000 de ani, undeva în Egiptul antic, când
faraonul Thutmosis (sau Tutmes III,1468-1436 i.Hr., din dinastia 18; cel mai însemnat faraon al
Regatului nou) a găsit ideea de a ascunde în saci de făină, pentru a spiona în orasul asediat Jaffa,
oameni. Thutmosis a organizat primul aparat de spionaj guvernamental, de stat, din istorie, inovaţie
pe care mai târziu a sculptat-o printre hieroglifele care înregistrau triumful domniei sale - deşi a fost
prudent şi a categorisit acţiunile sale de spionaj sub inscripţia de "stiinţa secretă". Thutmosis poate
că a fost un renumit maestru al spionajului, dar el a înţeles că nu era un lucru prea agreabil să dea
târcoale, chiar şi duşmanilor sai, şi îi clar că a preferat să fie amintit pentru alte aspecte ale politicii
sale În acelasi timp, a început o repulsie pentru spioni şi spionaj.
Spionajul informatic

14

14

14

14
Revoluţia din domeniul informaticii a făcut posibilă crearea de baze de date pe o scară largă
care permit analiza datelor în moduri variate şi sofisticate. În acelaşi timp, apare şi pericolul unor
manipulări subtile şi adesea invizibile, printre care spionajul electronic. Unul dintre cele mai
importante domenii in care se manifestă criminalitatea informatică este furtul de informaţii
comerciale (liste de produse, liste de preţuri, liste de furnizori, liste de clienţi, studii de marketing,
managementul întreprinderilor etc.). Războiul începutului de secol XXI este acela al informaţiilor,
spionajul informatic dictează de obicei succesul în afaceri. În ţările puternic dezvoltate tehnologic, a
fi spion informatic (specialist în informaţii concurenţiale) este o adevărată meserie.

Prin spionaj informatic se inţelege: obţinerea, prin mijloace ilegitime, sau divulgarea,
transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare legală a unui secret comercial sau
industrial, în intenţia de a cauza un prejudiciu economic persoanei care deţine dreptul asupra
secretului său de a obţine pentru sine sau pentru altul avantaje economice ilicite. Legislaţia
referitoare la brevete, la drepturile de autor la proprietatea industrială, la mărcile de fabrică, se
consideră ca fiind incapabilă să asigure protecţia precum şi competenţele tehnice şi comerciale
confidenţiale. Interesul juridic protejat îl constituie secretele comerciale.
Violările de secrete comerciale sunt considerate ca violări ale unor interese comerciale
private. Secretele comerciale fac obiectul protecţiei. Aceste fapte sunt în mod obiectiv secrete, adică
nu sunt nici evidente, nici publice. În domeniul comercial există secrete a căror păstrare e la fel de
indispensabilă întreprinderii.
Textul de lege menţionează în mod expres două tipuri de secrete: secrete comerciale şi
secrete industriale. Obiectul material este reprezentat de unităţile materiale încare se concretizează
secrete comerciale şi industriale (discuri magnetice, CD-uri etc.) referitoare la liste de produse, liste
de preţuri, liste de clienţi ş.a. Subiectul activ este orice persoană responsabilă penal - deoarece textul
de lege nu menţionează nici o calitate specială a acesteia.
Totuşi, această infracţiune este săvârşită în mod special de persoane calificate în domeniu
(spioni informatici - specialişti în informaţii concurenţiale). Comportamentul infracţional constă în
divulgarea secretelor comerciale, transferul sau utilizarea fară drept sau obţinerea lor prin mijloace

15

15

15

15
nelegitime. Referitor la divulgarea şi utilizarea unor secrete comerciale/industriale, textul de lege îi
vizează pe foştii angajaţi ai instituţiilor în discuţie, persoane care lucrează in instituţie (inclusiv
cadrele superioare), persoanele care iau cunoştinţă despre secrete comerciale/industriale prin
efectuarea unor controale sau chiar persoanele care iau cunoştinta de secrete ca urmare a unor
comunicaţii.
Utilizarea unui secret se referă la exploatarea lui în scop comercial în vederea obţinerii unui
profit. Infracţiunea de obţinere a datelor prin mijloace ilegitime se înscrie în tendinţa internaţională
de intărire a protecţiei penale contra spionajului. Legea nu incriminează, totuşi, toate formele de
spionaj economic, limitându-se la cazurile evidente. n cazul spionajului economic se cere ca
infracţiunea să fie comisă intenţionat, iar făptuitorul să fi acţionat în dorinţa de a cauza un prejudiciu
economic sau de a obţine un avantaj economic ilicit.

Divulgarea secretului de stat unui stat străin, reprezintă o altă formă de trădare de patrie.
Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţi ai acestora, precum şi
procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente
de către cei care au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii
străine ori agenţi ai acestora , săvârşite de un cetăţean român sau de o persoana fără cetăţenie
domiciliata pe teritoriul statului român.
Subiectul activ este calificat prin calitatea de cetăţean român sau de persoană fără cetăţenie
domiciliată pe teritoriul statului român. În modalitatea deţinerii documentelor sau datelor, făptuitorul
nu are calitatea de a le cunoaşte.
Elementul material se poate realiza prin una dintre următoarele trei modalităţi alternative, enumerate
în mod limitativ în textul de incriminare:
 transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor
acestora;
 procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, faptă care se poate
realiza prin orice mijloc;
 deţinerea de asemenea documente.

16

16

16

16
Statisticile privind infarcțiunea de trădare de patrie realizate în SUA, care a vizat o parte
semnificativă dintre persoanele care au trădat SUA, prin transmiterea de secrete, în favoarea altor
state (150 de cazuri de cetățeni americani). Prin analiza datelor privind mai multe cazuri de spionaj,
este posibil să se obțină concluzii semnificative privind fenomenul trădării, rezultate din studiul
individual al cazurilor. Sunt utilizate informații cu privire la 150 de cazuri începând cu anul 1940,
respectiv cetățeni americani care au comis spionaj împotriva Statelor Unite de la începutul
Războiului Rece. Persoanle incluse în cercetare au fost condamnați sau urmăriții penal pentru
trădare sau tentativă de trădare (această din urmă categorie include persoanele care au dezertat sau
au fugit în altă țară înainte de a fi judecate, au murit sau s - au sinucis înainte de a putea fi urmărită
penal).
Efectele acţiunilor de trădare de patrie
Posibilele prejudicii ale actului trădării prin transmitere de secrete au în vedere: securitatea
industrială, informaţiile clasificate care fac obiectul activităţilor contractuale, sursele generatoare de
informaţii, militar, contrainformaţii, de cercetare, resurse naturale.

Prin actul de trădare prin transmitere de secrete pot fi prejudiciate: 5


a) sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de
fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor
sistemului naţional de apărare; b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile
forţelor angajate; c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice
competente.
d) datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare
speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice,
folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii;
Dacă în cursul verificărilor, pentru orice nivel, apar informaţii ce evidenţiază riscuri de
securitate, se va realiza o verificare suplimentară, cu folosirea metodelor şi mijloacelor specifice
instituţiilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. În cazul verificării suplimentare

17

17

17

17
menţionate mai sus, termenele de efectuare a verificărilor vor fi prelungite în mod corespunzător. În
cazul în care sunt identificate riscuri de securitate, ADS va evalua dacă acestea constituie un
impediment pentru acordarea avizului de securitate. În situaţia în care sunt semnalate elemente
relevante din punct de vedere al protecţiei informaţiilor secrete de stat, în luarea deciziei de acordare
a avizului de securitate vor avea prioritate interesele de securitate. Procedura de verificare în vederea
acordării accesului la informaţii secrete de stat are drept scop identificarea riscurilor de securitate
relevante pentru activitatea de gestionare a informaţiilor secrete de stat.
În cadrul procedurilor de avizare se acordă atenţie specială persoanelor care:
 urmează să aibă acces la informaţii strict secrete şi strict secrete de importanţă
deosebită;
 ocupă funcţii ce presupun accesul permanent la un volum mare de informaţii secrete
de stat;
 pot fi vulnerabile la acţiuni ostile, ca urmare a importantei funcţiei în care vor fi
numite, a mediului de relaţii sau a locului de muncă anterior.
Oportunitatea avizării va fi evaluată pe baza verificării şi investigării biografiei celui în cauză.
Principalele criterii de evaluare a compatibilităţii în acordarea avizului pentru eliberarea
certificatului de securitate/autorizaţiei de acces vizează atât trăsăturile de caracter, cat şi situaţiile
sau împrejurările din care pot rezulta riscuri şi vulnerabilităţi de securitate.
__________________
5. Antoniu G., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: TEMPUS, 1995.

Sunt relevante şi vor fi luate în considerare, la acordarea avizului de securitate, caracterul, conduita
profesională sau socială, concepţiile şi mediul de viaţă al soţului /soţiei sau concubinului/concubinei
solicitantului. Următoarele situaţii imputabile atât solicitantului cât şi soţului/soţiei sau
concubinului/concubinei reprezintă elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii secrete
de stat:
 dacă a comis sau a intenţionat să comită, a fost complice, a complotat sau a instigat la
comiterea de acte de spionaj, terorism, trădare ori alte infracţiuni contra siguranţei statului;
 dacă a încercat, a susţinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit acţiuni de spionaj,
18

18

18

18
terorism ori persoane suspectate de a se încadra în această categorie sau de a fi membre ale
unor organizaţii ori puteri străine inamice ordinii de drept din ţara noastră;
 dacă este sau a fost membru al unei organizaţii care a încercat, încearcă sau susţine
răsturnarea ordinii constituţionale prin mijloace violente, subversive sau alte forme ilegale;
 dacă este sau a fost un susţinător al vreunei organizaţii prevăzute la lit. c), este sau a
fost în relaţii apropiate cu membri ai unor astfel de organizaţii într - o formă de natură să
ridice suspiciuni temeinice cu privire la încrederea şi loialitatea persoanei.
Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informaţii secrete de stat
oricare din următoarele situaţii:
 dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informaţii cu
relevanţă în planul siguranţei naţionale ori a minţit în comple tarea formularelor tip sau în
cursul interviului de securitate;
 are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte care indică
tendinţe infracţionale;
 consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau
de alte substanţe interzise prin lege care produc dependenţă;
 are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera
riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni;
 a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie;
 a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate;
 suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficienţe de
discernământ confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei
solicitante;
 poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea
genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt
ostile Republicii Moldova.
După efectuarea verificărilor, în termenele menţionate mai sus, ADS va comunica, în scris, avizul
privind acordarea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces la informaţii clasificate. În termen

19

19

19

19
de 7 zile lucrătoare de la primirea răspunsului de la autoritatea desemnată de securitate, ORNISS va
decide asupra acordării certificatului de securitate/autorizaţiei de acces la informaţii secrete de stat şi
va comunica acest fapt unităţii solicitante.
Decizia privind avizarea eliberării certificatului de securitate/autorizaţiei de acces va fi luată pe baza
tuturor informaţiilor disponibile şi va avea în vedere: 6
 loialitatea indiscutabilă a persoanei;
 caracterul, obiceiurile, relaţiile şi discreţia persoanei, care să ofere garanţii asupra:
 corectitudinii în gestionarea informaţiilor secrete de stat;
 oportunităţii accesului neînsoţit în compartimente, obiective, zone şi locuri de
securitate în care se află informaţii secrete de stat;
 respectării reglementarilor privind protecţia informaţiilor secrete de stat din domeniul
său de activitate.
Acordarea accesului la informaţii secrete de stat în raport cu prevenirea infarcțiunii de trădare de
patrie prin divulgare de informații
Dacă avizul este pozitiv, conducătorul unităţii solicitante va elibera certificatul de securitate
sau autorizaţia de acces persoanei în cauză, după notificarea prealabilă la Conducătorul unităţii va
notifica la ORNISS eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces pentru fiecare
angajat care lucrează cu informaţii clasificate. Certificatul de securitate/autorizaţia de acces se emite
în două exemplare originale, unul fiind păstrat de structura/funcţionarul de securitate, iar celălalt
trimis la ORNISS, care va informa instituţia competentă care a efectuat verificările.7
Persoanele cărora le - au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii de acces vor fi
instruite, atât la acordarea acestora cât şi periodic, cu privire la conţinutul reglementarilor privind
protecţia informaţiilor clasificate. Instruirea va fi efectuată de către structura/funcţionarul de
securitate.
____________________
6.Barac L. Constantele şi variabilele dreptului penal. – Bucureşti: ALL Beck, 2001.
7.Barac L. Răspunderea şi sancţiunea juridică. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.

Activităţile de instruire vor fi consemnate de structura/funcţionarul de securitate, sub

20

20

20

20
semnătură, în fişa de pregătire individuală. Fiecare persoană căreia i s-a eliberat certificat de
securitate/autorizaţie de acces va semna un angajament de confidenţialitate.
Structura/funcţionarul de securitate din instituţia care gestionează informaţii secrete de stat
asigură păstrarea şi organizează evidenţa, pe care o actualizează permanent, a certificatelor de
securitate şi autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate. Conducătorul unităţii aprobă listele cu
personalul verificat şi avizat pentru lucrul cu informaţiile secrete de stat şi evidenţa deţinătorilor de
certificate de securitate şi autorizaţii de acces, pe care le comunică la ORNISS şi la instituţiile
abilitate să coordoneze activitatea şi controlul masurilor privitoare la protecţia informaţiilor
clasificate, potrivit legii.
Valabilitatea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces eliberate unei persoane este de
până la patru ani, în această perioadă verificările putând fi reluate oricând, în situaţii care impun
revalidarea avizului privind accesul la informaţii secrete de stat. Revalidarea avizului privind
accesul la informaţii clasificate presupune reverificarea persoanei deţinătoare a unui certificat de
securitate/autorizaţie de acces în vederea menţinerii sau retragerii acestuia/acesteia.
Revalidarea poate avea loc la solicitarea unităţii în care persoana îşi desfăşoară activitatea, care
din următoarele situaţii:
 atunci când pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale persoanei deţinătoare este
necesar accesul la informaţii de nivel superior;
 la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului de securitate/autorizaţiei de acces
deţinute anterior;
 în cazul în care apar modificări în datele de identificare ale persoanei;
 la apariţia unor riscuri de securitate din punct de vedere al compatibilităţii accesului
la informaţii clasificate.
La solicitarea revalidării nu se eliberează un nou certificat de securitate/autorizaţie de acces la
informațiile de stat în vederea contgracarării infracțiunii de trădare de patrie, în următoarele situaţii:
 în cazul în care se constată neconcordanţe între datele declarate în formularele tip şi
cele reale;
 în cazul în care, pe parcursul perioadei de valabilitate a certificatului de

21

21

21

21
securitate/autorizaţiei de acces s - au evidenţiat riscuri de securitate;

Pentru revalidarea accesului la informaţii secrete de stat se derulează aceleaşi activităţi ca şi la


acordarea avizului iniţial, verificările raportându - se la perioada scursă de la eliberarea certificatului
de securitate sau a autorizaţiei de acces anterioare. La retragerea certificatului de
securitate/autorizaţiei de acces, în cazurile prevăzute mai sus angajatului i se va interzice accesul la
informaţii secrete de stat, iar conducerea unităţii va notifica despre aceasta.
Accesul temporar la informaţii secrete de stat în vederea prevenirii infracținii de trădare de patrie
În cazuri excepţionale, determinate de situaţii de criză, calamităţi sau evenimente
imprevizibile, conducătorul unităţii poate acorda acces temporar la informaţii clasificate anumitor
persoane care nu deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui
sistem corespunzător de evidenţă. În cazul informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită,
accesul temporar va fi acordat, pe cât posibil, persoanelor care deţin deja certificate de securitate
pentru acces la informaţii strict secrete sau secrete.8
Accesul cetăţenilor străini la informaţii secrete de stat în Republica Moldova
Cetăţenii străini, cetăţenii români care au şi cetăţenia altui stat, precum şi persoanele apatride
pot avea acces la informaţii secrete de stat, cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte şi a
convenţiilor, protocoalelor, contractelor şi altor înţelegeri încheiate în condiţiile legii.
Persoanele din categoriile prevăzute mai sus vor fi verificate şi avizate, la solicitarea
conducătorului unităţii în cadrul căreia acestea urmează să desfăşoare activităţi care presupun
accesul la informaţii secrete de stat. Conducătorul unităţii va elibera persoanelor respective o
autorizaţie de acces corespunzătoare nivelului de secretizare a informaţiilor la care urmează să aibă
acces, valabilă numai pentru perioada desfăşurării activităţilor comune. 9
Persoanele din categoriile prevăzute mai sus care desfăşoară activităţi de asistenţă tehnică,
consultanţă, colaborare ştiinţifică ori specializare vor purta ecusoane distincte faţă de cele folosite de
personalul propriu şi vor fi însoţite permanent de persoane anume desemnate de conducerea unităţii
respective. Conducătorul unităţii este obligat să delimiteze strict sectoarele şi compartimentele în
care persoanele respective pot avea acces şi va stabili măsuri pentru prevenirea prezenţei acestora în

22

22

22

22
alte locuri în care se gestionează informaţii secrete de stat.

______________
8.Barbăneagră A. şi alţii. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. – Chişinău: Centrul de
Drept al Avocaţilor, 2003.
9. Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol.I. – Bucureşti: Lumina Lex, 1

1.2 Analiza cazurilor particulare de trădare de patrie din Republica Moldova


De-a lungul timpului Republica Moldova s-a confruntat cu un șir de probemele ce țin de securitatea
țării. În cele ce urmează voi face o amplă descriere a unor cazuri răsunătoare întâmpiate de statutul
nostru, privind infracțiunea de trădare de patrie.
Astfel, voi aborda un caz în care patru găgăuzi sunt învinuiți de trădare de Patrie. Aceștia
descriu modul în care rușii i-au antrenat pentru „misiuni teroriste”. Tinerii din Găgăuzia au fost
acuzaţi de destabilizarea ordinii în stat şi înaltă trădare de Patrie. Doi înculpați care și-au recunoscut
vinovăția au povestit în detalii oamenilor legii cum au ajuns în Federația Rusă, cine și cum i-a
antrenat timp de câteva săptămâni cu scopul organizării ulterioare în R. Moldova a unor „misiuni
teroriste” și a unei formațiuni paramilitare ilegale. 10
Portalul gagauziainfo.md a intrat în posesia unor materiale preluate din dosarul penal intentat pe
numele tinerilor. Dând depoziții, unul dintre învinuiți, X, povestește că a plecat în Rusia pe 6 iunie,
zburând de pe aeroportul din Chișinău. Ajuns în Moscova, a fost întâmpinat de o mașină care l-a dus
într-o vilă a Serviciului Federal de Migrație, situată în pădure, în care se aflau și ceilalți tineri
găgăuzi bănuiți în același dosar. Ulterior, au fost transportați în regiunea Rostov pe Don. X a
povestit că au fost testați cu detectorul de minciuni, fiind întrebați despre familie și antecedente
penale, au învățat cum să acorde un prim ajutor în caz de rănire și au primit instruire militară pe un
poligon din regiunea Rostov. Tinerii au învățat cum să tragă din automate „AK 47” și pistoale de
model „TT” din diferite poziții, cum să nimerească în țintă și cum să încarce și să curețe armele.
Băieții au mai fost instruiți cum să construiască baricade, cum să ia cu asalt clădiri și cum să se
comporte în caz de control la un punct vamal, dacă au asupra lor lucruri interzise.
În același dosar penal se mai spune că tinerii au încercat să cumpere armament prin intermediul
23

23

23

23
unui portal de anunțuri din R. Moldova. În dosar figurează și numele unui funcționar găgăuz care ar
fi organizat plecarea tinerilor în Federația Rusă pentru instruiri militare. Precizez că doi tineri dintre
cei patru învinuiți au colaborat cu organul de anchetă, divulgând numele complicilor şi detalii
relevante, solicitând aplicarea în privinţa lor a unor pedepse mai blânde.

__________________
10.Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ş.a. Drept penal. Partea Generală. – Chişinău: Ştiinţa,
1994.

Găgăuzii învinuiți de acțiuni separatiste și trădare de Patrie au primit anterior câte cinci ani
de închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de cinci ani.
Astfel, în cazul dat se obesrvă aplicabilitatea legii, art. 337 indicele (2), a fost respectat în totalitate
și celor doi tineri cărora au cooperat cu organele de urmărire penală li s-a înlăturat pedeapsa penală.
Un alt caz răsunător cu care s-a confruntat Republica Moldova cu privire la infracțiunea de
trădare de patrie.
Mai multe persoane, printre care și un polițist de frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne al Republicii Moldova (MAI) dar și un vameș transnistrean au fost arestați în urma unei
ample operațiuni de reținere interprinsă de Procuratura Generală în colaborarea cu ofițeri de
investigație ai MAI, pe data 02 decembrie curent. Anterior KGB-ul transnistrean a anunțat că un
angajat al așa-zisului comitet vamal de stat de la Tiraspol a fost reținut de serviciile speciale ale RM,
chiar din centrul orașului Dubăsari pe 2 decembrie. Potrivit unor informații în ziua când a fost
reținut vameșul transnistrean a fost reținut și un cetățean moldovean. MAI și PG l-au reținut pe X,
ofițer în cadrul Departamentului Poliției de Frontieră al MAI. Conform surselor deschide.md, ofițerii
MAI și procurorii i-au reținut pe Y și Z ,în momentul în care se presupune că aplicau o schemă de
contrabandă și estorcare de bani de la anumiți oameni de afaceri. Sursele au mai declarat că potrivit
datelor preliminare ale anchetei, se presupune că persoanele reținute activau în complicitate, fiind
suspectate că ar fi creat mai multe scheme de contrabandă, inclusiv și extorcare de bani de la
cetățenii care traversau punctele de control ale Republicii Moldova și regiunea transnistreană.11

24

24

24

24
Mai mult ca atât ofițerului de poliției de frontieră al MAI, i se mai încriminează și bănuiala de
trădare de Patrie. Organul de anchetă a constat că „ prin crearea unor situaţii artificiale, acesta
obținea date și informații cu caracter secret de la diferite autorități din RM”. Bănuiala a apărut după
ce ofițerul poliției de frontieră ar fi fost filat de mai mult timp. În acest context a fost documentat și
faptul că ofițerul PF, prin intermediul lui Subotin „furniza informații cu caracter secret angajaților
din cadrul KGB-ului transninstrean în special pe subiecte de ordin operativ”.
Sursele afirmă că Procuratura intenționează să tragă la răspundere pe cei implicați atât pentru
șantaj și contrabandă, cât și pentru spionaj în favoarea autorităților separatiste din stânga
Nistrului.11

_____
11. Boroi A. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL Beck, 1999
Acuzația de spionaj va fi probată cu materialele care „stabilesc legătura relațională a
grupului cu un șir de funcționari de rang înalt care activează în cadrul organelor de forță din
regiunea transnistreană”. Într-un inerviu acordat, Mihai Balan, directorul Serviciului de Informaţii şi
Securitate al Republicii Moldova, susține că: „Peste 100 de ONG-uri, servicii și organizații, partide,
mass-media sunt gata să sfâșie acest pământ, să rupă în bucăți R. Moldova”. Acesta afirmă că
problema transnistreană este cea mai mare amenințare a securității Republicii Moldova, dar
concomitent este și cea maidureroasă problemă pentru noi. Ce pericol poate fi mai mare decât atunci
când 10% din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de formațiuni separatiste, staționează ilegal
trupe străine, sunt organizate anumite grupări care se ocupă cu contrabanda, crime organizate etc…”
De asemenea amenințări asupra securității statului sunt amenințările asimetrice, aici e vorba de
problema terorismului, de migrația ilegală, contrabandă, proliferarea armelor de distrugere în masă,
crima organizată. Aici SIS cooperează cu Serviciile Speciale partenere din Europa și din spațiul ex-
sovietic. Mihai Bălan menționa chiar un caz de posibil act de terorism în perioada anului 2013, când
SIS a fost implicat în depistarea unor persoane care intenționau să întreprindă acte de terorism atât
în țara noastră, cât și în regiune. Grație acțiunilor comune ale Serviciilor de Informații și Securitate
și Ministerului Afacerilor Interne desigur că aceste persoane au fost reținute și transmise Serviciilor

25

25

25

25
Speciale ale țării din estul Republicii Moldova.”12
În contextul războiului din estul Ucrainei, și a politicii agresive a Rusiei în spațiul postsovietic,
care folosește forțele armate pentru a-şi impune interesele, trebuie să constatăm că Strategia de
securitate națională a R.M este învechită. Prin hotărârea nr.153 din 2011, Parlamentul R.Moldova a
adoptat strategia Securității Naționale a R.Moldova, unde este prevazută și reformarea sectorului de
securitate naţională în conformitate cu standardele şi cu practicile euro-atlantice. Se impune o
analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acesteia în funcţie de
ameninţări şi riscuri. R.Moldova este un stat aflat într-o zonă de conflict, de peste doua decenii, și se
confruntă cu probleme de securitate atât de mari încât propria sa existență este amenințată, 10% din
teritoriul național este ocupat de formațiuni separatiste şi teroriste, și staționează ilegal trupe străine
pe teritoriul național.

____________
12. Brezeanu O. Minorul şi legea penală. - Bucureşti: ALL Beck, 1998.

Astfel, în prezent putem să constatăm că neutralitatea statului e doar o ficţiune, trupele


ruseşti continuă să activeze în regiunea transnistreană și nimeni nu poate garanta că așa ca și în cazul
Ucrainei, ele nu vor fi folosite pentru a ataca R.Moldova. Este clar că e nevoie de fortificarea
serviciului moldovenesc de inteligenţă, astfel ca SIS să poata preveni și contracara faptele ce pot
prejudicia securitatea statului. În prezent doar Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal și
Centrul Naţional Anticorupţie, dispun de organe de urmărire penală.
Pentru a eficientiza combaterea infracțiunilor contra autorităților publice și a securității de stat,
din Codul Penal, acestea trebuie să fie în competența și gestiunea SIS, în cadrul căruia trebuie de
reântors componenta de urmărire penală. Oficialii statului, presa și analiștii politici declară că pe
teritoriul RM activează servicii străine de spionaj, că unii funcționari de stat trădează și vând secrete
de stat, însă în prezent de către MAI nu este intentat niciun dosar penal în baza articolelor 337 și 338
din Codul penal, trădare de patrie şi spionaj. MAI nu este specializată pe infracțiuni contra
securității de stat, pentru că misiunea poliției este în primul rând asigurarea ordinii publice, de aceea
26

26

26

26
aceste articole trebuie să fie investigate și anchetate anume de un organ specializat al statului, care
este SIS.
La inițiativa unu grup de deputați, care au considerat că legislaţia naţională nu conţine dispoziţii
legale prin care s-ar incrimina acţiunile ilegale care atentează la integritatea şi inviolabilitatea
teritorială a Republicii Moldova, Parlamentul a adoptat în prima lectură pachetul de legi
antiseparatism și de investire a SIS cu atribuții suplimentare. Nu s-a reușit votarea și în lectură
finală, deoarece unele prevederi au trezit discuții și critici, de exemplu cele privind activitatea și
controlul asupra Internetului.13
R.Moldova nu ar trebui să urmeze calea Chinei și a Rusiei, care au impus control sever asupra
Internetului și a blogurilor, toate litigiile trebuie să fie soluționate în cadrul instanțelor de judecată. A
provocat multe discuții și propunerea de instituire a mandatului de securitate – care reprezintă un
nou institut de drept pentru sistemul juridic naţional, care acorda posibilitate SIS de a efectua întreg
spectrul de măsuri speciale de investigaţii în afara unui proces penal. Proiectul inițial al Guvernului,
a fost modificat în Parlament și s-a impus instituirea unei proceduri de autorizare a mandatului de
securitate, care va garanta ca să nu se admită abuzuri și lezarea drepturilor fundamentale ale omului.
_________________
13. Bulai C. Drept penal român. Partea generală. Vol. 1-2, Bucureşti, 1992

Astfel, conform proiectului votat în prima lectură, mandatul de securitate se eliberează prin
încheierea motivată a judecătorului special desemnat în cadrul Curţii de Apel Chişinău, la demersul
motivat al procurorului, emis în baza propunerii ofiţerului de investigaţii al SIS.
Unii experti atrag atenția să fim atenți, că modificările aduse legii de funcționare a SIS să nu
transforme instituția secretă moldovenească într-o poliție politică, asa cum a fost cindva KGB.
Trebuie să facem o distincție, KGB-ul sovietic a fost o poliție politică, care deservea interesele
Partidului Comunist al URSS și a regimului sovietic de ocupație. Toate dosarele KGB-lui de pâna la
27 august 1991, trebuie să fie facute publice, să aibă acces fiecare cetățean la dosarul său personal.
Iar SIS-ul trebuie să fie un organ modern și european de securitate, care să activezeîn interesul
național, aflat sub control parlamentar, și să asigure securitatea și respectarea drepturilor şi
27

27

27

27
libertăţilor omului.14

În continuare voi trece nemijlocit să abordez un alt caz destul de grav, în care Republica Moldova
a sancționat câțiva tineri privind trădarea statului nostru. Doi tineri vor fi judecaţi, fiind acuzaţi de
organizarea unor acţiuni care urmăreau destabilizarea ordinii în stat. Procuratura Generală a anunţat
că a finalizat şi expediat dosarul penal în instanţa de judecată. Potrivit procurorilor, tinerii vor fi
acuzați de trădare de Patrie, pregătirea la organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale, acordarea
suportului serviciilor secrete străine în scop terorist, procurarea armelor şi muniţiilor fără autorizaţie
corespunzătoare. În total, în acest caz au fost reţinute patru persoane, care au fost acuzate de
pregătirea unor activităţi cu caracter subversiv şi anticonstituţional, care ar putea dauna securităţii de
stat şi integrităţii teritoriale a ţării. La începutul lunii august, alţi doi tineri, complici ai inculpaţilor
au fost deja condamnaţi la câte 5 ani de închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei pe un termen de probă de 5 ani şi privarea de dreptul de a activa în domeniul circuitului de
arme pe o perioadă de 5 ani.
Cei doi inculpaţi şi-au recunoscut vinovăţia, au colaborat cu organul de anchetă, divulgând numele
complicilor şi alte detalii relevante. Moldova.ORG reaminteşte că şeful SIS, Mihai Balan a
recunoscut recent că ofiţeri din cadrul instituţiei au depistat în sudul Moldovei anumite grupări de
provocatori și organizatori care recrutau cetățeni din sudul R.Moldova pentru a destabiliza situaţia
din ţară.

_________________
14. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1997.

El a spus că cetăţenii recrutaţi ulterior treceau anumite cantonamente în afara ţării ca mai
apoi să întreprindă acțiuni de destabilizare în republică. Aceste persoane aveau intenții de a
întreprinde anumite acțiuni subversive în perioada anumitor manifestații organizate în Chișinău, a
specificat şeful SIS. Totodată, Mihai Balan spus că în procesul dat sunt implicate persoane cu funcții
de răspundere din administrația UTA Gagauz-Yeri.

Un alt tânar din Transnistria a fost reținut de autoritățile de la Tiraspol sub acuzația de înaltă
trădare, iar prietenii acestuia nu mai știu nimic despre el de două luni. X a fost reținut în seara de 19
28

28

28

28
martie, în timp ce se întorcea de la serviciu. El a lucrat peste un an la inspectoratul fiscal din
Tighina. "Sambăta spre duminică au percheziționat apartamentul, l-au adus cu cătușe la mâini. S-au
luat bunuri, acte, nu avem acte de percheziție, pentru ca a fost arestat", a declarat mama tânărului.
Părinții tânărului spun că avocatul din oficiu i-a anunțat că fiul lor este acuzat de înaltă trădare.
"Trădare de patrie, a colaborat cu Republica Moldova", a explicat femeia. Rudele lui Cazacu au
angajat un avocat, însă acestuia nu i se permite să se ocupe de caz. "Noi nu știm nimic despre el, nu
avem niciun document care să ateste ca este reținut. Ce s-a intamplat cu el, pentru ce este reținut?",
se intreaba mama acestuia. "Reținerea este ilegală, dar chiar și acele legi, norme care există în
aceasta regiune sunt total ignorate, călcate în picioare de regimul de acolo", a declarat Ion Manole,
directorul asociației Promo-Lex, care a adăugat ca a transmis acest caz la Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului și așteaptă un răspuns. Potrivit legislației de la Tiraspol, X riscă până la 20 de ani
de inchisoare.

Un alt caz revoltător este cel în care, un jurnalist din regiune a fost reținut de autoritățile de la
Tiraspol, fiind acuzat de înaltă trădare, de către securitatea transnistreană și riscă 20 de ani de
pușcărie. Jurnalistul X a fost arestat de către serviciile secrete de la Tiraspol. Potrivit soției acestuia,
jurnalistul este angajat la publicația "Novîi Reghion" din Transnistria și este acuzat de "înaltă
trădare" de către autoritățile separatiste. Într-o intervenție telefonică la PublikaTV, Y declara că soțul
ei a fost ridicat de către securitatea transnistreană în seara zilei de miercuri, 7 aprilie 2010. Y spune
că nu mai știe nimic de soțul ei. "Nu știu dacă este viu, nu știu dacă a mâncat ceva în acest timp", a
mai declarat aceasta. "Cauza reținerii menționată de către serviciile secrete transnistre o reprezintă
încălcarea art. 271 din Codul Penal al regiunii transnistrene - spionaj în favoarea Moldovei".
"Chișinăul este impotent în acest caz. Acesta nu poate face mare lucru și îl poate ajuta pe X doar
prin apeluri publice", este de părere Oazu Nantoi, analist politic și membru al Partidului Democrat
din Moldova.
Un alt caz, care merită a fi prezizat în contextul infracțiunii de trădare de patrie, este cazul a doi
tineri ce riscă ani grei de puşcărie pentru pregătirea unor acţiuni teroriste şi de trădare de patrie.
Aceştia sunt reţinuţi pentru asigurarea mercenarilor prin organizarea grupurilor de persoane,
recrutarea şi instruirea în scopul folosirii lor în acţiuni voilente destinate destrămării integrităţii
29

29

29

29
teritoriale a Republicii Moldova, recrutarea, instruirea şi acordarea suportului serviciilor secrete
străine cu scopuri teroriste, pregătirea de formaţiuni paramiletare ilegale, trădarea de patrie şi
pregătiri pentru achiziţia de arme şi muniţii fără autorizaţie, săvârşite de mai multe persoane.

Conform art. 337 (2) Cod Penal al Republicii Moldova este liberat de răspundere penală
cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei
activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el nu a săvîrşit nici un fel de acţiuni
pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de bună voie autorităţilor despre
legătura sa cu serviciul de spionaj străin.15
Legea penală în vigoare prevede următoarele modalităţi de înlăturare a răspunderii penale:
1) absolvirea minorilor (articolul 54 al Codului Penal al Republicii Moldova);
2) prezenţa prescripţiei (articolul 60 al Codului Penal al Republicii Moldova);
3) schimbarea situaţiei (articolul 58 al Codului Penal al Republicii Moldova);
4) liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspunderea dministrativă (articolul 55 al Codului
Penal al Republicii Moldova);
5) liberarea de răspunderea penală în legătură cu căinţa activă (articolul 57 al Codului Penal al
Republicii Moldova).
6) renunţării de bună voie de la săvîrşirea infracţiunii(articolul 56 Codului Penal al Republicii
Moldova)
7) libertarea condiţionată (articolul 59 Codului Penal al Republicii Moldova)
Legislaţia penală admite oricare modalitate de liberare din cele enumerate mai sus, drept temei
servind gradul prejudiciabil neînsemnat al faptei săvîrşite, precum şi condiţia precum că
personalitatea să-şi piardă caracterul prejudiciabil. Persoana vinovată poate fi liberată de răspundere
penală la etapa intentării procesului penal, în procesul examinării cauzei şi dezbaterilor judiciare,
însă pînă ce judecata se va izola în camera de consiliu pentru a determina sentinţa de condamnare.
__________________
15. Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. Instituţii de drept penal. – Bucureşti: TREI, 2001.

Eliberarea de răspundere penală poate consta în renunţarea instanţei de judecată de a intenta

30

30

30

30
dosarul penal, în clasarea cauzei sau în renunţarea de a pronunţa sentinţa. În însăşi noţiunea „liberare
de răspundere penală” este exprimat principiul umanismului, atitudinea îngăduitoare a statului faţă
de persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce prezintă un grad nu prea mare de pericol social. Şi deci,
prin liberarea de răspundere penală, se înţelege actul organelor de drept, la latitudinea cărora, pe
baza stabilirii gradului prejudiciabil nu prea mare, atît a infracţiunii săvîrşite cît şi a persoanei
vinovate, liberează persoana respectivă de aprecierea negativă dată de stat faptei infracţionale, care
urma să fie exprimat în sentinţa de condamnare.
În contextul infracțiunii analizate la art. 337 Cod penal al RM, suntem în prezența înlăturarii
răspunderii penale prin modalitatea de renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii. În legătură
cu introducerea în noul cod penal a unei astfel de modalităţi de libreare de răspundere penală,
necesită o analiză mai profundă.16
Legislaţia penală defineşte renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii ca încetarea de către
persoana apregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor)îndreptate nemijlocit spre
săvîrşirea infracţiunii, dacă persoana erta conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii. Astfel,
nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune peroana dacă ae, binevol şi definitiv,a
renunţat la ducerea pînă la capăt a acesteia,fiind supusă răspunderii doar în cazul cînd fapta
săvîrşităconţine o altă infracţiune consumată. Este cazul componenţei de infracţiune formale, cînd
pregătirea de infracţiune,sau însăşi fapta infracţională (indifernt de faptul survenirii consecinţelor)
reprezintă momentul consumării infracţiunii.
De asemenea legislaţia prevede liberarea de răspundere penală a participanţilor la infracţiune:
1. Organizatorul şi instigatorul infracţiunei nu se supun răspunderii penale dacă ei
printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au
preîntîmpinat ducere de către autor a infracţiunei pînă la capăt.
2. Complecele infracţiunei nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate
măsurile ce dependeau de el pentru a preîntâmpina comitera infracţiunei.
Părerea mea în privinţă puctului “2” ridică câteva semne de întrebare, fiindcă în cod nu este
stipulat clar şi întra cui sarcină stă stabilirea limitelor acţiunilor ce depindeau de complice (a
interprins el toate măsurile sau mai putea în alt mod salva situaţia).

31

31

31

31
_________________
16. Butiuc C. Elemente de drept penal. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998.

Fapt ce pe parcurs va ridica probleme majore în practica judecătorească, iarăşi menţionez


find o părere pur subiectivă, dar e necesar de a întroduce modificări in legislaţia penală actuală.
Răspunderea penală apare ca o consecinţă inevitabilă a săvîrşirii unei infracţiuni, deoarece astfel
întregului mecanizm al reglementării juridice a relaţiilor de apărare socială ar deveni inoperantă.
Înlăturarea răspunderii penale nu este un act arbitrar necesitatea ei este determinată de anumite
fenomene ce fac ca ea, utilitatea răspunderii penale să despară, cum avem spre exemplu: stingerea
ecoului social al infracţiunii, restabilirea ordinii sociale odată cu trecerea timpului, schimbarea unor
raporturi între părţi în societate.
Deci, în final putem spune că liberare de răspundere finală oferă posibilitatea unor cetăţeni de a fi
eliberaţi de răspundere finală luînd în consideraţie înprejurările săvîrşirii infracţiunii. Liberarea de
răspundere penală ar putea acorda cetăţenilor deschiderea a unei căi noi în viaţă şi acele gînduri care
iar indruma corect în viață! Legislatorul, conducimdu-se de principiul umanismului și folosind
adeseori metoda încrederii, prevede diverse categorii de răspundere penală.17
Răspunderea penală apare ca o consecință inevitabilă a săvârșirii unei infracțiuni, deoarece, astfel,
întregul mecanism al reglementării juridice a relațiilor de apărare socială ar deveni inoperanta.
„ inevitabilitatea răspunderii penale nu trebuie înțeleasă în mod simplist, deoarece există unele
situații, stări sau fenomene care fac ca răspunderea penală nu numai să nu fie necesară, dar să fie
neindicată, motiv pentru care legiuitorul a înțeles să înlăture răspunderea penală.
Înlăturarea răspunderii penale nu este un act arbitrar, necesitatea ei este determinată de anumite
fenomene ce fac ca ea, utilitatea răspunderii penale să dispară, cum avem spre exemplu stingerea
ecoului social al infracțiunii, restabilirea ordinii sociale o dată cu trecerea timpului, schimbarea unor
raporturi între părți în societate.
Înlăturarea răspunderii penale nu duce la înlăturarea caracterului penal al faptei, ci doar la
înlăturarea aplicării sau unei pedepse. „deci, primul indiciu ce caracterizează natura juridică a

32

32

32

32
liberării de răspundere penală constă în faptul că orice modalitate a acestei instituții se aplică numai
persoanelor ale căror acțiuni conțin o componentă de infracțiune. Atunci cind acțiunile persoanei nu
conțin o componenta de infracțiune și este liberată de răspunderea penală constă în faptul că acestei
____________________
17. Butiuc C. Infracţiunea complexă. - Bucureşti: ALL Beck, 1999.

persoane trebuie să i se compenseze toate cheltuielile făcute în legătură cu intentarea nejustă a unui
proces împotriva ei, lucru exclus în cazul când persoana este liberată de răspunderea penală.
Al doilea indiciu ce caracterizează natura juridică a liberării de răspundere penală constă în faptul
că orice modalitate a sa se aplica la aprecierea organelor de anchetă și judiciare. Acest fapt e
confirmat prin dispozițiile Codului Penal al Republicii Moldova care prevede modalitățile aparte ale
liberării de răspundere penala. În Codul Penal al Republicii Moldova întâlnim de exemplu, că daca
judecata considera, ea poate aplica față de această persoană măsurile de constrângere cu caracter
educativ.
Un alt caz de trădare de patrie este cel a lui Ernest Vardanean a fost condamnat la 15 ani de
detenţie pentru „trădare de patrie” . La 16 decembrie, curtea supremă de justiţie din autoproclamata
republică nistreană l-a condamnat pe jurnalistul Ernest Vardanean la 15 ani de închisoare fără
confiscarea averii, cu executarea pedepsei într-un penitenciar cu regim sever, în baza art. 271 cod
penal - „trădare de patrie”. Potrivit Agenţiei „Olvia press”, care citează serviciul de presă al
ministerului securităţii de la Tiraspol, în timpul procesului, Vardanean şi-a recunoscut vina.
Organizaţiile neguvernamentale de media semnalează cu profundă îngrijorare degradarea libertăţii
presei, a condiţiilor de siguranţă pentru profesia de jurnalist şi a drepturilor fundamentale ale omului
în Transnistria. Autorităţile transnistrene au declarat că pedeapsa nu a fost dată pentru activitatea
jurnalistică a lui Vardanean, ci pentru colaborarea lui cu Serviciile secrete moldoveneşti. Vardanean
a fost arestat la 7 aprilie 2010 şi a fost judecat în secret de instanţele transnistrene.18
ONG-uile semnatare condamnă condiţiile în care a fost ţinut şi judecat Vardanean. În timpul
detenţiei i-a fost interzisă comunicarea cu familia, au fost exercitate presiuni pentru ca jurnalistul să
se autodenunţe. Vardanean a fost judecat în secret, iar avocaţilor „Promo-LEX” nu li s-a permis
33

33

33

33
participarea la şedinţele de judecată.
„Declar că, în aceste condiţii, procesul de condamnare a jurnalistului nu a respectat
garanţiile unui proces echitabil, prevăzute în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Consider
că autorităţile din R. Moldova sunt obligate să continue negocierile pentru eliberarea lui Vardanean
şi să susţină familia acestuia. Chemăm autorităţile să informeze societatea civilă despre progresul
făcut în această privinţă”, se mai spune într-o declaraţie de presă semnată de Comitetul pentru

______________
18. Carpov T., Florea C., Grecu R. Componenţa de infracţiune. – Chişinău: USM, 1989.

Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente, Centrul de Investigaţii Jurnalistice,


Comitetul pentru Libertatea Presei şi Asociaţia Presei Electronice.
O declaraţie pe marginea cazului de condamnare ilegală la Tiraspol a lui Ernest Vardanean a făcut
şi Guvernul Republicii Moldova. El apreciază decizia de condamnare a jurnalistului drept una
ilegală, nefondată şi care constituie o sfidare la adresa la adresa drepturilor fundamentale le omului
şi a apelurilor venite din partea opiniei publice şi a comunităţii internaţinale. Situaţia jurnalistului
Ernesct Vardanean a fost discutată, la Chişinău, de vicepremierul Victor Osipov şi Vladimir
Iastrebceak, reprezentanţi politici în procesul de reglementare a conflicului transnistrean din partea
24
Chişinăului şi a Tiraspolului. Întâlnirea a avut loc în prezenţa Ambasadorului SUA în RM.
Tradare de patrie, spionaj şi interes naţional

În contextul războiului din estul Ucrainei, şi a politicii agresive a Rusiei în spatiul postsovietic,
care foloseşte forţele armate pentru a-şi impune interesele, trebuie să constatăm că Strategia de
securitate naţională a R.M este învechită. Prin hotarirea nr.153 din 2011, Parlamentul R.Moldova a
adoptat strategia Securităţii Naţionale a R.Moldova, unde este prevazută şi reformarea sectorului de
securitate naţională în conformitate cu standardele şi cu practicile euro-atlantice . Se impune o
analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acesteia în funcţie de
ameninţări şi riscuri.
R.Moldova este un stat aflat într-o zonă de conflict, de peste doua decenii, şi se confruntă cu

34

34

34

34
probleme de securitate atit de mari încit propria sa existență este amenințată, 10% din teritoriul
national este ocupat de formatuni separatiste şi teroriste, si stationeaza ilegal trupe straine pe
teritoriul national.Astfel, in prezent putem să constataă că neutralitatea statului e doar o ficţiune,
trupele ruseşti continuă să activeze în regiunea transnistreană si nimeni nu poate garanta ca asa ca si
in cazul Ucrainei, ele nu vor fi folosite pentru a ataca R.Moldova. Este clar că e nevoie de
fortificarea serviciului moldovenesc de inteligenţă, astfel ca SIS sa poata preveni şi contracara
faptele ce pot prejudicia securitatea statului. În prezent doar Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul
Vamal si Centrul Naţional Anticorupţie, dispun de organe de urmărire penală. Pentru a eficientiza
combaterea infracţiunilor contra autorităţilor publice si a securitatii de stat, din Codul Penal, acestea
trebuie să fie în competenţa şi gestiunea SIS, în cadrul căruia trebuie de reântors componenţa de
urmarire penală. Oficialii statului, presa şi analiştii politici declară că pe teritoriul RM activează
servicii străine de spionaj, că unii funcţionari de stat trădează şi vând secrete de stat, însă în prezent
de catre MAI nu este intentat niciun dosar penal în baza articolelor 337 şi 338 din Codul penal,
trădare de patrie şi spionaj.
MAI nu este specializată pe infracţiuni contra securităţii de stat, pentru ca misiunea politiei este in
primul rind asigurarea ordinii publice, de aceea aceste articole trebuie să fie investigate şi anchetate
anume de un organ specializat al statului, care este SIS. La iniţiativa unui grup de deputaţi, care au
considerat ca legislaţia naţională nu conţine dispoziţii legale prin care s-ar incrimina acţiunile ilegale
care atentează la integritatea şi inviolabilitatea teritorială a Republicii Moldova, Parlamentul a
adoptat in primă lectură pachetul de legi antiseparatism si de investire a SIS cu atributii
suplimentare.19
Nu s-a reuşit votarea şi în lectură finală, deoarece unele prevederi au trezit discuţii şi critici, de
exemplu cele privind activitatea şi controlul asupra Internetului. R.Moldova nu ar trebui sa urmeze
calea Chinei si a Rusiei, care au impus control sever asupra Internetului si a blogurilor, toate litigiile
trebuie sa fie solutionate in cadrul instantelor de judecata. A provocat multe discutii si propunerea
de instituire a mandatului de securitate – care reprezintă un nou institut de drept pentru sistemul
juridic naţional, care acorda posibilitate SIS de a efectua întreg spectrul de măsuri speciale de
investigaţii în afara unui proces penal. Proiectul initial al Guvernului, a fost modificat in Parlament

35

35

35

35
si s-a impus instituirea unei proceduri de autorizare a mandatului de securitate, care va garanta ca
să nu se admită abuzuri si lezarea drepturilor fundamentale ale omului.20
Astfel, conform proiectului votat in prima lectura, mandatul de securitate se eliberează prin
încheierea motivată a judecătorului special desemnat în cadrul Curţii de Apel Chişinău, la demersul
motivat al procurorului, emis în baza propunerii ofiţerului de investigaţii al SIS. Unii experti atrag
atentia sa fim atenti, ca modificările aduse legii de funcționare a SIS să nu transforme instituția
secretă moldovenească într-o poliție politică, asa cum a fost cindva KGB. Trebuie sa facem o
distinctie, KGB-ul sovietic a fost o politie politica, care deservea interesele Partidului Comunist al
URSS si a regimului sovietic de ocupatie. Toate dosarele KGB-lui de pina la 27 august 1991, trebue
sa fie facute publice, sa aiba acces fiecare cetatean la dosarul sau personal. Iar SIS-ul trebuie sa fie
un organ modern si european de securitate, care sa activeze in interesul national, aflat sub control
parlamentar, si sa asigure securitatea si respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

___________
19. Derşidan C., Abraham P. Dicţionar de termeni juridici. – Bucureşti: Naţional, 2000.
20.Diaconu D. Curtea penală internaţională: istorie şi realitate. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A COMPONENȚEI DE INFRACȚIUNEA
TRĂDAREA DE PATRIE

2.1 Analiza elementelor obiective (obiect, latura obiectiva)


Obiectul infracţiunii constă în valorile şi relaţiile sociale împotriva cărora sunt îndreptate
faptele care constituie elementul material al infracţiunii şi care sunt vătămate sau puse în pericol prin
săvârşirea acestora. Subiectul infracţiunii conform art.2 CP îl constituie persoana drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, mediul orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi
integritatea teritorială pacea şi securitatea omenirii precum şi întreaga ordine de drept.
Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra siguranţei statului este reprezentat de
siguranţa naţională ca valoare socială fundamentală şi relaţiile sociale care se nasc şi evoluează în
jurul şi în strânsă legătură cu respectiva valoare. Această valoare socială este denumită, cel mai
frecvent, în diversele coduri ale statelor democratice din Europa sau din alte părţi ale lumii, prin
expresia „siguranţa statului” sau „securitatea statului”.
36

36

36

36
Obiectul material. Unele din infracţiunile contra siguranţei statului au şi un obiect material. Astfel,
infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete are ca obiect material documentele care sunt
transmise, procurate sau deţinute, infracţiunea de atentat care pune în pericol siguranţa naţională îşi
concretizează obiectul material în corpul persoanei care este victima atentatului, iar actele de
diversiune, într-o formulare mult mai largă, uzine, instalaţii industriale, maşini, căi de comunicaţii,
mijloace de transport, mijloace de telecomunicaţii, construcţii, produse industriale sau agricole ori
alte bunuri.
Obiectul nemijlocit al trădării de Patrie îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi
desfăşurare normală sunt condiţionate de asigurarea suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau
securităţii de stat (externe şi interne), precum şi a capacităţii de apărare a RM. Infracţiunea dată nu
are, de obicei, un obiect material, cu excepţia spionajului şi a divulgării secretelor de stat. În cazurile
menţionate, ca obiect material sunt documentele transmise altui stat care conţin secrete de stat ale
RM.
Obiectele (generic şi nemijlocit) ale spionajului coincid în totul cu cele ale trădării de Patrie.
Articolul nominalizat stabileşte responsabilitatea pentru două categorii de spionaj care se deosebesc
prin obiectul lor. Obiect al primei categorii pot fi datele care constituie secret de stat.
Obiectul celei de a doua categorii pot fi celelalte date, folosite în detrimentul securităţii RM: date
despre persoanele concrete, probe de sol şi apă din localităţi concrete, planuri şi scheme ale căilor
ferate, drumurilor auto, aerodromurilor şi ale altor edificii strategice; date despre situaţia social-
politică şi starea morală a oamenilor etc.
Latura obiectivă se constituie din formele trădării de Patrie. Aceste forme sunt:
a)trecerea de partea duşmanului;
b) spionajul;
c) divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor;
d) acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva RM.
Latura obiectivă
Infracţiunile contra siguranţei statului, grupate în Titlul I al Părţii speciale a Codului penal
românn sau cele cuprinse în Legea nr. 51/1991, au o mare diversitate de realizare pe plan obiectiv,

37

37

37

37
fiind dificil să se stabilească unele elemente comune care ar putea fi evidenţiate într-o caracterizare
generală a acestor infracţiuni.
A. Elementul material al acestor infracţiuni se prezintă, în cele mai multe cazuri, sub forma
unei acţiuni. Deosebit de relevante sunt, în acest sens, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1991, în
care se arată că reprezintă ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României următoarele
activităţi:
a) planurile şi acţiunile care vizează suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei
sau indivizibilităţii statului român;
b) acţiunile care au ca scop direct sau indirect, provocarea de război contra ţării sau de război civil,
înlesnirea ocupaţiei militare străine, aservirea faţă de o putere străină ori ajutorarea unei puteri sau
organizaţii străine de a săvârşi oricare din aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acţiunile armate sau orice alte acţiuni evidente care urmăresc slăbirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora,
procurarea ori deţinerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor
unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege,
precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijenţa în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor
democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării,
precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor
necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale;
g) acţiunile prin care se atentează la viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care
îndeplinesc funcţii importante în stat ori a reprezentanţilor altor state sau ai organizaţiilor
internaţionale, a căror protecţie trebuie să fie asigurată pe timpul şederii în legislația română, potrivit
legii, tratatelor şi convenţiilor încheiate, precum şi practicii internaţionale.
h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau
extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite,

38

38

38

38
revizioniste, separatiste care pot pune în pericol, sub orice formă, unitatea şi integritatea teritorială a
României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum şi iniţierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activităţi al căror scop îl
constituie săvârşirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivităţi, săvârşite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniţie, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din
unităţile autorizate să le deţină, contrabanda cu acestea, producerea, deţinerea, înstrăinarea,
transportul sau folosirea lor în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, precum şi portul de
armament sau muniţie fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol siguranţa naţională;
l) iniţierea sau constituirea de organizaţii sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a
acestora, în scopul desfăşurării vreuneia din activităţile enumerate anterior, precum şi desfăşurarea
în secret de asemenea activităţi de către organizaţii sau grupări constituite potrivit legii.21
Activităţile menţionate în Legea siguranţei naţionale a României se regăsesc incriminate,
după cum am arătat, în conţinutul celor mai multe din infracţiunile contra siguranţei statului, precum
şi în conţinutul altor categorii de fapte prevăzute de legea penală, dacă prin acestea se pune în
pericol siguranţa statului. Cât priveşte grupa infracţiunilor cuprinse în Titlul I al Părţii speciale,
unele din acestea au, prin prisma elementului material al laturii obiective, modalităţi alternative de
realizare, cum sunt: trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete, spionajul,
atentatul contra unei colectivităţi, actele de diversiune sau complotul.22

______
21. Dima T. Drept penal. Partea Generală. Vol.I-II. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
22. Dobrinoiu V. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Europa Nova, 1999.

Cele mai multe din infracţiunile contra siguranţei statului sunt condiţionate, sub aspectul
elementului material, de existenţa unei cerinţe esenţiale, în lipsa căreia fapta ar putea căpăta o altă
încadrare juridică. Cerinţa esenţială o găsim formulată prin expresia „de natură să aducă în orice
mod atingere siguranţei naţionale” sau exprimări similare, cum ar fi: „de natură să slăbească puterea

39

39

39

39
de stat”, „de natură a compromite interesele de stat” sau „de natură să submineze economia
naţională”.
B. Urmarea imediată. Unele din infracţiunile contra siguranţei statului cuprind în conţinutul lor
descrierea unui rezultat distinct de acţiune şi determinat de aceasta (exemplu: art. 161, art. 163, art.
168 C. PEN.); alte infracţiuni nu cuprind o asemenea cerinţă, fiind suficientă existenţa acţiunii
(inacţiunii). Fie că rezultatul se înfăţişează ca o modificare efectivă a obiectului material, fie că ar
consta în simpla acţiune, sub toate aceste forme fapta săvârşită trebuie să pună în pericol siguranţa
naţională, în sensul că prin comiterea faptelor, indiferent dacă s-a realizat sau nu finalitatea urmărită
de făptuitor, să se fi pus în pericol valoarea socială ocrotită de lege. În cazul infracţiunilor contra
siguranţei statului, în conţinutul cărora există cerinţa unui rezultat, trebuie să se stabilească existenţa
legăturii de cauzalitate între acţiune şi rezultat. Dacă această cerinţă nu este cuprinsă în conţinutul
infracţiunii, legătura de cauzalitate va decurge din însăşi săvârşirea faptei.23
În continuare voi realiza o amplă descriere a formelor de trădare de patrie. Transmiterea,
precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în scopul transmiterii
lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea,
din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna
intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvârşit de un cetăţean străin sau de un apatrid,
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.
Latura obiectivă a spionajului se realizează prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni:
a) transmiterea de informaţii ce constituie secret de stat al RM unui stat străin, unei
organizaţii străine sau agenţilor lor;
b) sustragerea unor astfel de informaţii în scopul de a le
transmite;
c) culegerea aceleiaşi informaţii cu acelaşi scop;
___________________
23. Doneş Şt., Papadopol V. Individualizarea juridică a pedepsei. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1985.

d) transmiterea sau culegerea altor

40

40

40

40
informaţii ce nu conţin secret de stat, însă aceasta se efectuează din însărcinarea serviciului de
spionaj străin pentru a fi folosite în dauna intereselor RM.
Transmiterea datelor înseamnă comunicarea lor prin orice metodă (oral, în scris, prin
intermediar, cu folosirea mijloacelor tehnice etc.) unui stat străin, unei organizaţii străine sau
reprezentanţilor lor (agenţilor, emisarilor). Sustragerea de informaţii constă în scoaterea fizică a
documentelor respective din sfera de stăpânire a lor (statul). Din instituţii, întreprinderi, organizaţii,
de la persoane aparte se scot anumite documente care conţin secret de stat.
Culegerea de informaţii înseamnă adunarea, obţinerea acestora din diverse surse secrete în
mod oral sau scris (prin înregistrare, copiere) în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei
organizaţii străine sau agenţilor lor. O modalitate de a culege informaţii poate fi şi procurarea
acestora de la unele persoane sau chiar furtul lor. Transmiterea sau culegerea altor date, destinate
pentru utilizarea lor în detrimentul securităţii RM, formează componenţa spionajului doar cu
condiţia că aceasta se efectuează din însărcinarea serviciului de spionaj străin. Acest serviciu poate fi
de stat ori al unor organizaţii internaţionale, sindicate, firme etc.6. Conform laturii subiective,
spionajul se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dă seama că săvârşeşte acţiuni
prevăzute de articolul menţionat, că ele sunt orientate în detrimentul securităţii RM şi doreşte să
săvârşească atare acţiuni. Scopul şi motivele în acest caz pot fi diferite şi nu au importanţă pentru
calificarea infracţiunii. Subiect al spionajului poate fi doar un cetăţean străin sau un apatrid care a
atins vârsta de 16 ani. Acţiunile cetăţeanului RM care a activat în calitate de complice al unui spion
necesită calificare pe art.337 ca trădare de Patrie.
Latura obiectiva. Elementul material. Infracţiunile contra siguranţei statului se
înfăptuiesc, de regula, prin acţiuni, sunt infracţiuni comisive. Acţiunile se pot materializa în felurite
modalitati: transmiterea unor secrete de stat (în cazul infracţiunii de trădare prin transmitere de
secrete), acţiune armata (subminarea puterii de stat), atentat împotriva unei personalitati a statului
nostru ori a unui alt stat (atentatul care pune în pericol siguranţa statului, respectiv infracţiuni contra
reprezentantului unui stat străin), distrugerea de bunuri materiale (actele de diversiune), transmiterea
orala sau scrisa de idei, concepţii (propaganda în favoarea statului totalitar), iniţierea unei asociaţii
(complotul). În excepţie de la regula este infracţiunea de nedenunţare, care se savârseste prin

41

41

41

41
inacţiune, fiind deci o infracţiune omisiva.

O cerinţă esenţială a acţiunilor - inacţiunilor incriminate prin textele Titlului I a legislației


române constă în provocarea unei stări de pericol pentru siguranţa statului.24
Aceasta cerinţă, la majoritatea infracţiunilor de acest gen, este prevăzuta expresis verbis în textul
incriminator – “periclitarea siguranţei statului” (art. 157), “punerea în pericol a siguranţei statului”
(art. 160, art. 169), “de natură sa slăbească puterea de stat” (art. 161 si art. 162), “de natură sa aducă
atingere în orice mod siguranţei statului” (art. 163). În absenta cerinţei esenţiale evocate, fapta va fi
încadrată în raport cu trăsăturile ei caracteristice (infracţiuni împotriva patrimoniului, contra
autorității, contra persoanei etc.).
În legătura cu latura obiectivă a infracţiunilor analizate, mai este de reţinut că urmarea imediata a
acţiunilor - inacţiunilor incriminate se caracterizează prin producerea unei stări de pericol pentru
siguranţa statului. Deci, oricare dintre faptele descrise în primul titlu este aptă să creeze o atare
consecinţa, independent dacă s-a produs ori nu o vătămare efectiva uneia din valorile proteguite
penal. Ele apar, sub acest aspect, ca infracţiuni de pericol, întrucât legea nu cere a se concretiza un
anume rezultat, starea de pericol fiind implicită (intrinsecă) faptei.25

42

42

42

42
_______________
24. Dongoroz V. şi colaboratorii. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Vol.I-IV. - Bucureşti:
ALL Beck, 2003.
25. Florea C., Carpov T., Noţiunea de infracţiune şi aplicarea pedepsei, Chişinău, 1976.

2.2 Analiza elementelor subiective (subiect, latura subiectivă)


Subiecţii infracţiunilor
A. Subiect activ nemijlocit poate fi, de regulă, orice persoană responsabilă care îndeplineşte
condiţiile generale ale subiectului infracţiunii. La unele infracţiuni, legea penală cere ca subiectul
activ să aibă o anumită calitate: cetăţean român sau o persoană fără cetăţenie, domiciliată pe
teritoriul statului român (în cazul infracţiunilor de trădare), cetăţean străin sau o persoană fără
cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul statului român (acţiunile duşmănoase contra siguranţei
statului şi spionajul) sau funcţionar.
Infracţiunile contra siguranţei statului sunt susceptibile a fi săvârşite în oricare din formele
participaţiei penale, cu menţiunea că la unele dintre ele există o pluralitate constituită de făptuitori
(subminarea puterii de stat şi complotul).
B. Subiect pasiv al acestor infracţiuni este statul român, a cărui existenţă este periclitată prin
săvârşirea activităţilor incriminate de lege. La unele infracţiuni, cum sunt atentatul, actele de
diversiune, divulgarea, vom întâlni şi un subiect pasiv secundar (persoana fizică sau juridică
vătămată).
Unele infracţiuni contra statului se comit în anumite condiţii de loc sau împrejurare. Astfel,
infracţiunea de propagandă în favoarea statului totalitar (art. 166 C. PEN.) trebuie să fie săvârşită în
public, iar infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului (art. 156 C. PEN.) în împrejurările şi pe
durata existenţei stării de război.
Latura subiectivă
Latura subiectivă a infracţiunilor contra siguranţei statului este formată dintr-un complex de
procese psihice care stau la baza activităţii desfăşurate de făptuitor, oglindind atitudinea sa faţă de
43

43

43

43
urmările survenite.
A. Forma de vinovăţie cu care se comit, cel mai adesea, aceste infracţiuni este intenţia,
directă sau indirectă. La infracţiunile la care legea precizează, în mod expres, scopul (în
sensul de finalitate care se situează în afara infracţiunii) cu care s-au săvârşit acestea (de
exemplu, trădarea, prevăzută de art. 155 C. PEN.) forma de vinovăţie va fi intenţia
directă calificată prin scop. Din culpă pot fi săvârşite doar infracţiunile de nedenunţare
(art. 170 C. PEN.), deoarece în acest caz se aplică regulile din art. 19 alin. final C. PEN.
şi infracţiunile contra reprezentantului unui stat străin (art. 171 C. PEN.).

B. Mobilul infracţiunilor contra siguranţei statului poate fi, de la caz la caz, ura împotriva
României, a intereselor sale naţionale, răzbunarea, avariţia, parvenirea etc. Mobilul nu este cerut de
lege pentru existenţa acestor infracţiuni, însă identificarea şi probarea lui are o importanţă deosebită
în procesul de individualizare a răspunderii penale, cât şi pentru luarea unor măsuri de siguranţă sau
a altor măsuri de prevenire.
C. Scopul cu care se comit aceste infracţiuni poate să fie explicit prevăzut de lege, ca o
cerinţă esenţială a laturii subiective a infracţiunii (de exemplu art. 155
C. PEN.) sau poate să apară ca o cerinţă esenţială a laturii obiective, în fiecare din aceste ipoteze
consecinţele fiind diferite. Chiar şi atunci când scopul nu este stipulat expres în textul de lege, el
trebuie stabilit, deoarece aceasta poate să influenţeze încadrarea juridică a faptei ca infracţiune
contra siguranţei statului ori ar putea fi luat în considerare la individualizarea pedepsei.
5. Forme. Modalităţi. Sancţiuni
A. Forme. Din punct de vedere al formelor, infracţiunile contra siguranţei statului,
săvârşindu-se, de regulă, prin acţiune, pot parcurge toate etapele activităţii infracţionale intenţionate,
începând cu actele pregătitoare (când sunt asimilate actelor de executare), tentativa şi încheind cu
infracţiunea consumată-epuizată.
Potrivit prevederilor art. 173 alin. (1) şi (2) C. PEN., atât tentativa, cât şi anumite acte pregătitoare,
prin asimilarea cu actele de executare, la infracţiunile contra siguranţei statului se pedepsesc. Unele
infracţiuni, datorită conţinutului lor specific, nu pot avea acte pregătitoare (trădarea, prevăzută de

44

44

44

44
art. 155 C. PEN.) sau tentativă (cele două infracţiuni de atentat reglementate de art. 160 şi art. 161
C. PEN.).
B. Modalităţi. În conţinutul unora din infracţiunile contra siguranţei statului vom întâlni
modalităţi alternative de executare a activităţii infracţionale. Astfel, în cazul trădării prin transmitere
de secrete, al actelor de diversiune, al complotului, activitatea infracţională poate îmbrăca forme
diferite de realizare a elementului material, executarea oricăreia dintre acestea putând constitui
elementul material al infracţiunii.
C. Sancţiuni. Luând în considerare pericolul social deosebit al infracţiunilor contra siguranţei
statului, Codul penal şi Legea nr. 51/1991 prevăd un regim sancţionator mai sever, în raport cu alte
infracţiuni. Ca pedepse principale sunt prevăzute detenţiunea pe viaţă alternativ cu închisoarea între
limite relativ ridicate. Ca pedeapsă complimentară se prevede, la majoritatea infracţiunilor,
interzicerea unor drepturi.
Prin prisma sancţionării, trebuie evidenţiate şi prevederile art. 173 alin. (3) C. PEN., în care se
stipulează că „tăinuirea şi favorizarea privitoare la infracţiunile contra siguranţei statului se
pedepsesc”. Este pedepsită inclusiv tăinuirea sau favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă
apropiată, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-163, 165, 166 1 şi art. 167 C. PEN., cu
menţiunea că în această situaţie limitele pedepsei se reduc la jumătate.
În art. 172 C. PEN. sunt prevăzute unele cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.
Astfel, se precizează că participantul la infracţiunile contra siguranţei statului nu se pedepseşte dacă
denunţă în timp util săvârşirea infracţiunii, astfel încât să fie împiedicată consumarea infracţiunii,
precum şi în cazul în care participantul a împiedicat el însuşi consumarea infracţiunii şi apoi a
denunţat-o. În alin. (2) al art. 172 C. PEN., este stipulată şi o cauză de reducere a pedepsei care îşi
produce efectele, prin reducerea limitelor pedepsei la jumătate în cazul participanţilor la infracţiunile
contra siguranţei statului care, după începerea urmăririi penale ori după descoperirea infractorilor,
înlesnesc arestarea acestora.26
6. Aspecte procesuale
Competenţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti în materia
infracţiunilor contra siguranţei statului a suferit mutaţii importante în perioada ulterioară anului

45

45

45

45
1989. Urmărirea penală, în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, prevăzute de art. 155-171,
se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, potrivit prevederilor art. 209 alin. (3) C. proc.
PEN. În acelaşi timp, art. 22 din Legea nr. 15/1991 privind siguranţa naţională precizează că
urmărirea penală a infracţiunilor contra siguranţei naţionale ce sunt prevăzute în respectiva lege, se
efectuează de către organele procuraturii. În această ordine de idei sunt relevante şi prevederile Legii
nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii care, în art. 11,
prevede că verificările efectuate de cadrele desemnate din S.R.I. se consemnează în acte de
constatare care, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui
mijloace de probă.
Legea nr. 14/1992 prevede că, în situaţia constatării unei infracţiuni flagrante la regimul
siguranţei naţionale, a unui atentat sau act terorist ori a unei tentative sau a unor acte pregătitoare
(asimilate tentativei) la asemenea infracţiuni, cadrele S.R.I. pot reţine pe făptuitor, predându-l
organelor judiciare competente.
________________
26. Florea C., Infracţiunea, vinovăţia şi circumstanţele ce înlătură caracterul penal al faptei,
Chişinău, 1994.
De asemenea, organele judiciare pot solicita sprijinul cadrelor anume desemnate din S.R.I. în
realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracţiuni privind siguranţa naţională.
Urmărirea penală a infracţiunilor contra siguranţei statului va fi efectuată de procurori
militari, în cazul când faptele respective sunt săvârşite de militari sau atunci când sunt săvârşite în
legătură cu serviciul de către salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, din Ministerul de
Interne, Serviciul Român de Informaţii, din Direcţia Generală a Penitenciarelor a Ministerului de
Justiţie, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi din Serviciul de
Protecţie şi Pază.
Cât priveşte competenţa de judecată a infracţiunilor contra siguranţei statului, aceasta aparţine, în
primă instanţă, potrivit prevederilor art. 281 C. proc. PEN., Curţii de Apel sau, după caz, Curţii
Militare de Apel (art. 282 C. proc. PEN.) Potrivit actualelor reglementări procedurale, infracţiunile
respective parcurg în judecarea lor doar două grade de jurisdicţie, putând fi atacate doar cu recurs, a
cărui soluţionare este de competenţa Curţii Supreme de Justiţie (art. 29 pct. 2 lit. a C. proc. PEN.).

46

46

46

46
Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste infracţiuni, neparticularizat
printr-o anume calitate, el putând fi deci orice persoana. La alte infracţiuni însa, subiectul activ este
calificat, absenta calităţii pretinse în textul de lege fiind de natura a conduce la o alta încadrare
juridica. Astfel, la infracţiunea de trădare, în toate cele trei modalitati normative ale acesteia,
subiectul activ are calitatea de cetatean român sau de persoana fără cetăţenie domiciliata pe teritoriul
statului nostru; la infracţiunile de spionaj si acţiuni duşmănoase contra statului, calitatea autorului
este de cetatean străin sau de persoana fără cetăţenie si nedomiciliata pe teritoriul român; în sfârşit,
subiectul activ al infracţiunilor de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului este
funcţionar.
Infracţiunile contra siguranţei statului sunt susceptibile a fi săvârşite în oricare dintre formele de
participaţie – coautorat, instigare, complicitate. Unele din aceste infracţiuni – complotul, subminarea
puterii de stat – presupun, necesarmente, o pluralitate de făptuitori.
Subiectul activ este calificat prin calitatea de cetăţean român sau de persoană fără cetăţenie
domiciliată pe teritoriul statului român. În modalitatea deţinerii documentelor sau datelor, făptuitorul
nu are calitatea de a le cunoaşte.
Elementul material se poate realiza prin una dintre următoarele trei modalităţi alternative, enumerate
în mod limitativ în textul de incriminare:
– transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor
acestora;
– procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, faptă care
se poate realiza prin orice mijloc;
– deţinerea de asemenea documente.
Ultimele două modalităţi ale elementului material se realizează în scopul transmiterii documentelor
unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora.
În condiţiile alin. (2), elementul material se realizează prin aceleaşi modalităţi
descrise în alin. (1). Spre deosebire de alin. (1), activităţile incriminate privesc alte documente sau
date care, prin caracterul şi importanţa lor, fac ca fapta săvârşită să pericliteze securitatea statului.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru securitatea statului. Deși raportul de

47

47

47

47
cauzalitate rezultă din săvârşirea faptei, pentru existența infracțiunii, se impune stabilirea unei
legături de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediata.
Subiectul pasiv al infracţiunilor contra siguranţei statului este întotdeauna statul, iar la o
singura infracţiune – contra reprezentantului unui stat străin – apare, alături de statul român, un al
doilea subiect pasiv, calificat prin calitatea lui de reprezentant al altui stat.27
Toate infracţiunile contra siguranţei statului se comit, sub aspectul laturii subiective, cu
intenţie. Într-o poziţie aparte, din punctul acesta de vedere, este doar infracţiunea de nedenunţare,
care poate fi săvârşita atât cu intenţie, cât si din culpa. La unele infracţiuni, intenţia este întotdeauna
directa (trădarea), dar la cele mai numeroase infracţiuni intenţia se poate manifesta si ca indirecta.
Existenta si felul intenţiei se desprind din însăşi materialitatea faptei, deci ex re.
Nu se pretinde, pentru realizarea infracţiunilor contra siguranţei statului, existenta unui mobil sau
scop (cu unele excepţii), fiind indiferent ce interes l-a
animat pe făptuitor sa facă actul prohibit (mobilul, odată dezvăluit si probat, poate servi doar la
evaluarea naturii si întinderii pedepsei aplicate inculpatului).
Latura subiectivă presupune intenţia directă sau indirectă. Intenţia poate să fie şi indirectă,
deoarece termenul «scop» este folosit de către legiuitor în sensul de destinaţie obiectivă, şi nu de
finalitate subiectivă.
Actele preparatorii sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
Infracţiunea se consuma în momentul producerii urmării imediate.
___________________
27. Giurgiu N. Infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1994.

Dacă este să facem un studiu comparat între infarcţiunea de trădare de patrie şi cea
reglementată în legislaţia României privind tentativa şi consumarea infracţiunii. Tentativa
infracţiunii este posibilă atunci când fapta se realizează în modalitatea transmiterii sau procurării
documentelor sau datelor şi se pedepseşte, potrivit art. 173 alin. (1) C. pen. Consumarea infracţiunii
are loc în momentul realizării faptei incriminate. În modalitatea deţinerii de documente sau date,
fiind o infracţiune continuă, va exista şi un moment al epuizării, momentul în care încetează
activitatea incriminată.28
48

48

48

48
Sancţiunea constă în detenţiunea pe viaţă, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi, pentru forma din alin. (1), respectiv închisoare de la 5 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi, pentru forma din alin. (2).
Latura subiectivă.
Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă, calificată
prin scop, deoarece legea cere, pentru existenţa infracţiunii, ca făptuitorul să urmărească un scop
bine precizat: suprimarea sau ştirbirea unităţii, suveranităţii sau independenţei statului.
Prin „suprimare” se înţelege distrugerea, nimicirea, anihilarea sau încetarea existenţei
componentelor, atributelor fundamentale ale siguranţei naţionale, de care depinde însăşi existenţa
acesteia.
„Ştirbirea” presupune diminuarea, limitarea, îngrădirea suveranităţii, independenţei sau
unităţii statului, cum ar fi situaţia în care s-ar dezmembra o parte din teritoriul ţării. Realizarea
scopului urmărit de făptuitor prin intrarea sa în legătură cu puterea, organizaţia străină sau agenţii
acestora trebuie să privească anumite acţiuni expres prevăzute de lege, şi anume: provocarea de
război contra ţării, înlesnirea ocupaţiei militare străine, subminarea economică sau politică a statului,
aservirea faţă de o putere străină, ajutarea unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi
duşmănoase împotriva statului.

______________________
28. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1998.

2.3 Delimitarea trădarii de patrie de alte infracțiuni adiacente


Art. 337 trădarea de patrie și art. 338- infracțiunea de spionaj au semalmente asemănătoare și totuși
legiutorul a dorit să concretizeze nomele juridice, făcând un articol aparte ce prevede nemijlocit
49

49

49

49
spionajul, chiar dacă conținutul art. 337 trădarea de patrie- conține acest semnalment.
Astfel, DEX-UL dă următoarea definiție a spionajului - infracțiune constând în savârșirea de
către un cetățean străin sau de o persoană fară cetățenie, care domiciliază pe teritoriul statului
român, a oricăreia dintre faptele ce constituie infracțiunea de trădare prin transmiterea de secrete.
( Anexa 1)
Spionajul este o infracțiune care nu poate fi ignorată. Considerată cea mai veche meserie din lume,
este o infracțiune reglemetată în toate statele lumii, fiind vazută ca o faptă ce reprezintă o mare
amenințare la adresa siguranței naționale și internaționale. Spionajul este o infracțiune asociată cu
divulgarea secretului de stat unui stat srăin, trecerea de partea dușmanului, uzurparea puterii de stat
și alte fapte incriminate în legislație. În pofida sancțiunilor prevăzute de lgislație, numărul
persoanelor care o practică nu a fost redus. Sistemul nostru de drept a adoptat concepția moralistă
asupra dreptului care susține că justiția se realizează prin drept și morală.
Mircea Djuvara scria că ''Morala are ca obiect aprecierea faptelor interne de conștiință a intențiilor
omenești, pe când dreptul are ca obiect aprecierea faptelor externe ale persoanelor, în relațiile lor cu
alte persoane.'' Morala apare și ca un criteriu de verificare a corespondenței dreptului pozitiv cu
dreptatea, dreptul pozitiv trebuind să se construiască în temeiul unor scopuri morale, normele
juridice care contrazic principiile morale fiind injuste ( lex injusta non est lex). Spionajul, considerat
cea mai veche profesie din lume, se fundamentează pe o deosebită, importanță dobândită secole la
rând un exemplu de netăgăduit în această privință îl reprezintă destrămarea Împeriului Sovietic și
căderea precipitată a regimurilor comuniste din Europa de Sud Est. Cercetătatorii din diferite epoci
au întreprins numeroase încercări de a defini clar și amplu noțiunea și scopul spionajului care ar
cuprinde trăsăturile ei caracteristice indiferenta, caracterul sistematic. După prabușirea Imperiului
Sovietic și adoptarea Declarației de Independență de catre Republica Moldova la 27 august 1991,
infracțiunii de spionaj nu i s-a acordat practic nici o atenție, deși în Codul Penal al RM este
prevazută răspunderea pentru sustragerea sau culegerea de informații ce constituie secret de stat.
Însă o deosebită atenție a acordat infracțiunii de spionaj doctrina. Actualitatea temei investigate se
fundamentează pe importanța deosebită pe care a căpătat-o aceasta infracțiune în ultimii ani, astfel
încât conoașterea îndeaproape a acesteia este utila în prezenta societate.

50

50

50

50
Articolul 338. definește spionajul ca - transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de
informaţii ce constituie secret de stat în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii
străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj
străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul
este săvârşit de un cetăţean străin sau de un apatrid, se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de
ani.29
1. Noţiunea de spionaj este bine reflectată în dispoziţia articolului dat.
2. Obiectele (generic şi nemijlocit) ale spionajului coincid în totul cu cele ale trădării de Patrie.
3. Articolul nominalizat stabileşte responsabilitatea pentru două categorii de spionaj care se
deosebesc prin obiectul lor. Obiect al primei categorii pot fi datele care constituie secret de stat.
Obiectul celei de a doua categorii pot fi celelalte date, folosite în detrimentul securităţii RM: date
despre persoanele concrete, probe de sol şi apă din localităţi concrete, planuri şi scheme ale căilor
ferate, drumurilor auto, aerodromurilor şi ale altor edificii strategice; date despre situaţia social-
politică şi starea morală a oamenilor etc.
4. Latura obiectivă a spionajului se realizează prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni: a)
transmiterea de informaţii ce constituie secret de stat al RM unui stat străin, unei organizaţii străine
sau agenţilor lor; b) sustragerea unor astfel de informaţii în scopul de a le transmite; c) culegerea
aceleiaşi informaţii cu acelaşi scop; d) transmiterea sau culegerea altor informaţii ce nu conţin secret
de stat, însă aceasta se efectuează din însărcinarea serviciului de spionaj străin pentru a fi folosite în
dauna intereselor RM.
5. Transmiterea datelor înseamnă comunicarea lor prin orice metodă (oral, în scris, prin intermediar,
cu folosirea mijloacelor tehnice etc.) unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor
(agenţilor, emisarilor). Sustragerea de informaţii constă în scoaterea fizică a documentelor respective
din sfera de stăpânire a lor (statul).
Din instituţii, întreprinderi, organizaţii, de la persoane aparte se scot anumite documente care conţin
secret de stat. Culegerea de informaţii înseamnă adunarea, obţinerea acestora din diverse surse
secrete în mod oral sau scris (prin înregistrare, copiere) în scopul transmiterii lor unui stat străin,
unei organizaţii străine sau agenţilor lor. O modalitate de a culege informaţii poate fi şi procurarea

51

51

51

51
acestora de la unele persoane sau chiar furtul lor.
________________
29. Giurgiu N. Răspunderea penală şi pedeapsa. – Focşani: Neuron, 1995.

Transmiterea sau culegerea altor date, destinate pentru utilizarea lor în detrimentul securităţii RM,
formează componenţa spionajului doar cu condiţia că aceasta se efectuează din însărcinarea
serviciului de spionaj străin. Acest serviciu poate fi de stat ori al unor organizaţii internaţionale,
sindicate, firme etc.
6. Conform laturii subiective, spionajul se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dă
seama că săvârşeşte acţiuni prevăzute de articolul menţionat, că ele sunt orientate în detrimentul
securităţii RM şi doreşte să săvârşească atare acţiuni. Scopul şi motivele în acest caz pot fi diferite şi
nu au importanţă pentru calificarea infracţiunii.
7. Subiect al spionajului poate fi doar un cetăţean străin sau un apatrid care a atins vârsta de 16 ani.
Acţiunile cetăţeanului RM care a activat în calitate de complice al unui spion necesită calificare pe
art.337 ca trădare de Patrie.
Legislația română în art art.159 C.Pen., definește infracțiunea de spionaj ca faptele prevăzute în
art.157, săvârşite de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe
teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi, este de menționat că legislația statutului nostru prevede o pedeapsă mai
blândă pentru acestă infracțiune și anume se pedepsește cu închisoarea de la 12 la 20 de ani.
2. Subiecţii infracţiunii.
a) Subiectul activ nemijlocit este un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază
pe teritoriul statului român.
b) Subiectul pasiv este statul român.
3. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin aceleaşi acţiuni duşmănoase ca şi la
infracţiunea prevăzută în art.157 C.pen. cu diferenţa referitoare la subiect. Urmarea imediată este
starea de pericol. Raportul de cauzalitate este ex re.
4. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, nefiind condiţionată

52

52

52

52
de atingerea unui scop.
5.Tentativa, consumarea: tentativa se pedepseşte. Consumarea infracţiunii se realizează ca şi în cazul
infracţiunii prevăzută în art.157 C.pen.
Aspecte comune între art. 137- trădarea de patrie și art. 138 - spionajul
1. Statul, ca formă de organizare politică a societăţii, are sarcini şi funcţii deosebit de
importante, ce reclamă existenţa sa în afară de orice pericol. Faptele de natură a aduce
atingere statului sunt deosebit de periculoase pentru societate şi sunt sancţionate - în
consecinţă - deosebit de aspru, pentru a asigura ocrotirea eficientă a statului.
Însemnătatea deosebită a relaţiilor sociale ocrotite, a determinat includerea infracţiunilor contra
siguranţei statului în primul titlu din partea specială a Codului penal.
2. Obiect juridic comun îl constituie relaţiile sociale referitoare la stat, la tot ceea ce condiţionează
existenţa acestuia şi îndeplinirea funcţiilor lui. Atributele puterii de stat înscrise în Constituţie, cum
ar fi suveranitatea, independenţa, unitatea statului şi alte valori sociale creează climatul general de
siguranţă şi linişte necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor statului.
Unele dintre infracţiunile contra siguranţei statului au:30
 obiect juridic special principal - relaţii sociale referitoare la inviolabilitatea secretului de stat
(de exemplu: trădarea prin transmitere de secrete, divulgarea secretului care periclitează
siguranţa statului ;
 relaţii sociale referitoare la puterea de stat (de pildă, subminarea puterii de stat.; atentat
contra unei colectivităţi.
 obiect juridic special secundar - relaţii sociale ocrotite în principal prin incriminarea altor
infracţiuni:
1. referitoare la patrimoniu (spre exemplu, acte de diversiune);
2. referitoare la atributele fundamentale ale persoanei (de exemplu, atentatul care pune în pericol
siguranţa statului; atentatul contra unei colectivităţi dacă se realizează prin violenţă asupra
persoanelor).
3. Obiectul material. De regula aceste infracţiuni nu au un obiect material, acţiunea încriminată
nefiind exercitată direct asupra unui bun, sau asupra unei persoane.

53

53

53

53
Excepţie fac:- documentele cu caracter secret (trădarea prin transmitere de secrete sau care pot
periclita siguranţa statului; uzine, instalaţii industriale, maşini, căi de comunicaţie, mijloace de
transport, mijloace de telecomunicaţie, construcţii etc).
4. Latura obiectivă
Elementul material la majoritatea acestor infracţiuni este o acţiune, fiind infracţiuni comisive,
excepţie făcând nedenunţarea. În cazul altor infracţiuni, elementul material poate avea un caracter
mixt, în sensul că acestea se pot săvârşi atât printr-o acţiune, cât şi printr-o inacţiune, cum este cazul
atentatului care pune în pericol siguranţa naţională sau cel al infracţiunilor contra reprezentantului
__________________
30. Macari I. Drept penal. Partea generală. Chişinău, 2003

unui stat străin. Cele mai multe infracţiuni contra siguranţei statului sunt condiţionate, sub aspectul
elementului material, de existenţa unei cerinţe esenţiale.
Aceasta se găseşte formulată prin expresia ”de natură să aducă în orice mod atingere siguranţei
naţionale ” sau prin exprimări similare, cum ar fi: “de natură să slăbească puterea de stat”; “de
natură a compromite interesele de stat” sau “de natură să submineze economia naţională”. În ceea ce
priveşte urmarea periculoasă aceasta este reprezentată de starea de pericol, infracţiunile contra
siguranţei statului fiind infracţiuni de pericol. Unele infracţiuni prezintă urmarea specifică altor
infracţiuni (de pildă, punerea în pericol a vieţii, integrităţii corporale, în cazul atentatului contra unei
colectivităţi).
Distincție între art. 337 și art. 338 Cod Penal al Republicii Moldova
Infracțiunea trădare de patrie - art. 337 prevede ca componentă spionajul și totuși legiuitorul a
dorit să transpună încă o dată printr-un alt articol gravitatea infracțiunii de spionaj- art 338,
menționez că spionajul se realizează doar de un cetățena străin sau apatrid, anume aceasta este
distincția concludentă între art. 337 și art. 338.
Astfel, în continuare voi trece la o analiză practică a infracțiunii de tradare de patrie - art 337 în
raport cu art. 338 - spionajul. Trădarea de patrie reprezintă una din cea mai gravă infracțiune și se
materializează în fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul
54

54

54

54
statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora,
în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului,
prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de
subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutorare
a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului.
Este o infracţiune deosebit de gravă creând, pe de o parte, o stare de pericol, iar pe de altă parte,
încălcând obligaţia de fidelitate a cetăţenilor români faţă de ţara în care îi sunt garantate drepturile şi
libertăţile.
Obiectul juridic special al acestei infracţiuni rezidă în relaţiile sociale referitoare la unitatea,
indivizibilitatea, suveranitatea şi independenţa statului, valori sociale fundamentale ce garantează
viabilitatea şi existenţa statului. 31
___________________
31. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Generală. Chişinău: CE USM, 1999.

Unitatea -presupune existenţa unei singure puteri statale (conducerea printr-un singur sistem de
autorităţi publice)
Suveranitatea - priveşte supremaţia şi independenţa puterii de stat.
Independenţa - se referă la dreptul statului de a decide liber în treburi interne si externe.
Infracţiunea aceasta nu are obiect material.
3.Subiecţii infracţiunii.
a) Subiectul activ este calificat el putând fi cetăţean roman sau persoană fără cetăţenie care
domiciliază pe teritoriul statului român. Pentru a reţine comiterea acestei infracţiuni, una din aceste
calităţi trebuie să existe în momentul comiterii acţiunii specifice ce constituie elementul material.
Participaţia este posibilă în toate formele ei (doar coautorul trebuie să aibă calitatea specială cerută
autorului).
b) Subiect pasiv este statul român.
4. Latura obiectivă. Elementul material se realizează prin simplul contact al făptuitorului cu o putere
sau cu o organizaţie străină ori cu agenţii acestora, care are ca scop suprimarea ori ştirbirea
unităţii…, nefiind necesară existenţa unei înţelegeri. Nu interesează în ce mod, pe ce cale, a luat
55

55

55

55
legătura (scris, telefonic, e-mail) Acţiunea de a intra în legătură cu cei menţionaţi are ca urmare
crearea stării de pericol pentru unitatea, independenţa, suveranitatea şi indivizibilitatea statului.
Raportul de cauzalitate dintre acţiunea specifică elementului material şi urmarea imediată, starea de
pericol pentru valorile sociale ocrotite rezultă din însăşi materialitatea faptei, fiind infracţiune de
pericol.
5. Latura subiectivă. Această infracţiune poate fi comisă numai cu intenţie directă presupunând
existenţa unui scop (suprimarea sau ştirbirea unităţii, indivizibilităţii, suveranităţii sau independenţei
statului). Prin “suprimare” se înţelege distrugerea, nimicirea, anihilarea sau încetarea existenţei
componentelor, atributelor fundamentale ale siguranţei naţionale, de care depinde însăşi existenţa
acesteia. ”ştirbirea” înseamnă, în context, diminuarea, limitarea, îngrădirea suveranităţii,
independenţei sau unităţii statului, precum situaţia în care s-ar dezmembra o parte din teritoriul ţării.
6. Tentativa şi consumarea:
Infracţiunea se consumă în momentul în care făptuitorul intră în legătură cu o putere, organizaţie
străină ori cu agenţi ai acestora, moment în care se conturează starea de pericol pentru siguranţa
statului, nefiind nevoie să se înfăptuiască şi urmările preconizate concomitent cu intrarea în legătură.

Articolul 337. Trădarea de Patrie


(1) Trădarea de Patrie, adică fapta săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în
dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a
Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui
stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat
străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova,
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
(2) Este liberat de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de
spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el
nu a săvîrşit nici un fel de acţiuni pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de
bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.
32
Articolul 338. Spionajul
56

56

56

56
Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în
scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi
transmiterea sau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a
fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvîrşit de un cetăţean străin
sau de un apatrid,
se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
33
Articolul 339. Uzurparea puterii de stat
(1) Acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 de ani.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
a) schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova;
b) decesul unei persoane;
c) alte urmări grave
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.
__________________
32. Mitrache C. Drept penal român. – Bucureşti: Şansa, 1997.
33. Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. – Bucureşti: Univers Juridic, 2003.

Articolul 340. Rebeliunea armată


Organizarea sau conducerea unei rebeliuni armate, precum şi participarea la ea, în scopul
răsturnării sau schimbării prin violenţă a orînduirii constituţionale ori în scopul violării integrităţii
teritoriale a Republicii Moldova se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani. Articolul 341.
Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţiona a Republicii
Moldova şi articolul 342. Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintele
Parlamentului sau a Prim ministrului, sunt infracşiuni care aternteayă la siguranţa sttaului alături de
infracţiunea de trădare de patrie.34
57

57

57

57
În condițiile aderării României la Alianța Nord Atlantică s-au modicat și riscurile,
amenințările și acțiunile agresive nonmilitare care pot fi exercitate direct sau prin terți. O atenție
sporită în scopul prevenirii, limitării, contracarării și înlăturării trebuie acordată agresiunilor
informaționale. Acestea sunt intrebuințate în tot spectrul conținând acțiuni informative ostile,
culegerea de informații și dezinformarea, agresiuni ideologice, etc. În data de 28 februarie 2009, a
fost făcută publică criza prin care trecea Ministerul Apărării Naționale prin compromiterea unor
informații secrete de stat care a prejudiciat sistemul național de apărare. Astfel, a fost afectat
sistemul de comunicaţii și informatică al Diviziei 1 Infanterie „Dacica” și parţial al Statului Major al
Forţelor Terestre.35

Începând cu aceasta dată au fost luate măsuri „la vedere” de limitare a prejudiciilor, de
desecretizare și modificare a condițiilor de lucru și transmitere a informațiilor clasificate în cadrul
structurilor Statului Major al Forțelor Terestre. Situația a necesitat o acțiune rapidă elementelor
contrainformative și de acnchetă ale Ministerului Apărării, dar și colaborarea strânsă și împărțirea
responsabilităților de decizie cu alte structuri guvernamentale, în special cu serviciile secrete.
Ministerul, în colaborare cu instituțiile specializate a cercetat condițiile care au permis subofițerului
Floricel Achim să sustragă și să valorifice informații în perioada 2002 – 2007, ancheta fiind
finalizată de către procurorii DIICOT în data de 22 iunie 2009 prin trimiterea în judecată.36

_______________
34.Mîndru I. Amnistia şi graţierea. – Bucureşti: ALL, 1998.
35. Oancea I. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.
36. Oancea I. Tratat de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1995.
Bulgarul a cerut aceste date și unor reprezentanți ai unei ONG străine care erau în realitate
ofițeri acoperiți ai SRI și care îl filau din 2005. Până în 2008, SRI și MApN nu au știut că
subofițerul MApN Floricel Achim îi vindea informații clasificate lui Zikolov.
Achim a participat la mai multe stagii de pregătire şi avea experienţă bogată în domeniu
informativ. În timpul serviciului avea acces la unul dintre calculatoarele unităţii, de unde obţinea și
sustragea informaţii militare. Motivația instanței a fost că că subofiţerul sustrăgea secrete pe
memory stick „la întîmplare, la vrac, tot ce reuşea să copieze” care ajungeau prin intermediul
bulgarului, la „un reprezentant al puterii străine”. Conform materialului probator administrat în
58

58

58

58
cauză, procurorii au constatat că sustragerea se realiza în două modalități: în timpul executării
serviciului în tură (24 de ore cu 72 de ore) subofițerul avea acces la unul dintre calculatoarele
unității și sustragea informațiile în mod direct, cu ajutorul unor suporți de memorie externă, dar
Achim își crea oportunități de obținere a informațiilor militare și din calculatorul șefului său direct,
Dragoș Petrișor (inculpat în același dosar), utilizând parola și contul de utilizator al acestuia din
urmă.37

"În ceea ce privește faptele inculpaților Mihai Fercheluc și Dragoș Petrișor, probele
administrate în cauza de procurori au condus la concluzia potrivit căreia aceștia, din neglijență, au
încalcat normele legale privind lucrul cu documente "secret de stat" și prin aceasta au permis
sustragerea de către Achim Floricel a unor documente clasificate." Alături de sesizarea instanței cu
judecarea acestor fapte comise de Floricel Achim, Zikolov Marinov, Lt. col. Mihai Fercheluc și Cpt.
Dragoș Petrișor, procurorii au mai dispus în 5 mai 2009 disjungerea și declinarea cauzei în favoarea
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, în vederea
efectuării de cercetări față de alți șase învinuiții militari (Lt. col. Costică Lupu - şef birou
COMPUSEC şi administrator de securitate în cadrul comandamentului D1 I „Dacica”, Lt. col.
Adrian Mîndroiu - comandantul B. 45, Mr. Costel Munteanu - șeful de stat major și șeful structurii
de securitate, Mm Ovidiu Mihai Baba – administrator de securitate în B. 45) și făptuitorii militari
(Aurel Chiriță și Gen. Mr. Nicolae Dohotariu – comandantul diviziei), toți acestia fiind acuzați de
neglijență în păstrarea secretului de stat, nerespectarea îndatoririlor de serviciu, a reglementărilor
legale în materia protecţiei informaţiilor clasificate.

__________________
37. Papadopol V., Pavel D. Formele unităţii infracţionale în dreptul penal. – Bucureşti: SANSA-
SRL, 1992.
CONCLUZII
Studiind tema abordată vin cu următoarele concluzii. Infracțiunea de trădare de patrie
este una din cele mai grave infracțiuni care atentează la siguranța, invilobilitatea și suveranitatea
statului. Statul de drept, ca organizare politică a societăţii, ansamblu al autorităţilor publice
(legislativă, executivă, judecătorească) şi expresie a hotărârii majorităţii corpului electoral de a
59

59

59

59
instaura un stat bazat pe supremaţia legii şi a ordinii de drept constituie valoarea socială plasată pe
cea mai înaltă treaptă de ierahizare, valoare de care depind toate celelalte valori ocrotite prin
normele dreptului penal.
Schimbările structurale ce se produc în Europa, dar mai ales evenimentele din sfera geo-
politică în care se află şi ţara noastră, dovedesc din plin că orice modificare adusă structurilor
politice, economice şi sociale ale statelor se repercutează inevitabil asupra celor mai importante
valori: persoana umană, avutul privat şi public, activitatea organelor statului, autoritatea acestuia,
ordinea şi liniştea publică, convieţuirea socială, capacitatea de apărare a ţării etc, prevenirea
infracțiunilor de trădare de patrie conduc la siguranța statului.
În măsura în care aceste transformări structurale, bazate pe lege şi justiţie vor contribui la
consolidarea statului şi a ordinii de drept, valorile menţionate vor fi complet şi multilateral ocrotite.
Dimpotrivă, dacă se manifestă slăbiciuni şi tendinţe spre diminuarea capacităţii de organizare şi
conducere a statului de drept, valorile la care ne-am referit vor fi tot mai slab protejate în raport cu
anumite manifestări antisociale.
Creşterea fără precedent a criminalităţii în zilele noastre, atât în multe din statele Europei, cât și în
Republica Moldova, dar şi din alte zone ale globului, este într-o măsură considerabilă determinată şi
de slăbirea unora din atributele şi componentele fundamentale ale statului de drept, de folosirea
insuficientă a mijloacelor pe care sistemul democratic de conducere le oferă pentru consolidarea
respectului faţă de lege şi ordinea de drept. Concomitent cu stabilitatea internă a statului de drept, o
cerinţă a vieţii contemporane este şi asigurarea stabilităţii exterioare a statului.
Activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunilor contra siguranţei statului rămâne însă
un atribut exclusiv al fiecărui stat în parte, întrucât acesta cunoaşte cel mai bine care sunt necesităţile
de consolidare a siguranţei interne şi externe, precum şi modalităţile cele mai adecvate să asigure
realizarea acestor obiective. Eventualele date şi informaţii din experienţa altor ţări în legătură cu
soluţionarea acestor probleme n-ar putea fi folosite decât selectiv de către Republica Moldova şi
ţinând seama de specificul statului nostru, de particularităţile etapei pe care o parcurge.

60

60

60

60
În concluzie Republica Moldova ia măsuri privind prevenirea infracţiunii de trădare de
patrie. În contextul razboiului din estul Ucrainei, si a politicii agresive a Rusiei in spatiul
postsovietic, care foloseste fortele armate pentru a-şi impune interesele, trebuie sa constatam ca
Strategia de securitate naţională a R.M este învechită. Prin hotarirea nr.153 din 2011, Parlamentul
R.Moldova a adoptat strategia Securitatii Nationale a R.Moldova, unde este prevazuta si reformarea
sectorului de securitate naţională în conformitate cu standardele şi cu practicile euro-atlantice. Se
impune o analiză permanentă a sistemului de securitate naţională şi de ajustare a acesteia în funcţie
de ameninţări şi riscuri.

R.Moldova este un stat aflat într-o zonă de conflict, de peste doua decenii, şi se confruntă cu
probleme de securitate atit de mari încit propria sa existență este amenințată, 10% din teritoriul
naţional este ocupat de formatuni separatiste şi teroriste, si stationeaza ilegal trupe straine pe
teritoriul naţional. Astfel, in prezent putem să constatăm ca neutralitatea statului e doar o ficţiune,
trupele ruseşti continuă să activeze în regiunea transnistreană si nimeni nu poate garanta ca aşa ca şi
în cazul Ucrainei, ele nu vor fi folosite pentru a ataca R.Moldova. Este clar ca e nevoie de
fortificarea serviciului moldovenesc de inteligenţă, astfel ca SIS sa poata preveni şi contracara
faptele ce pot prejudicia securitatea statului. În prezent doar Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul
Vamal si Centrul Naţional Anticorupţie, dispun de organe de urmarire penala. Pentru a eficientiza
combaterea infractiunilor contra autoritatilor publice şi a securităţii de stat, din Codul Penal, acestea
trebuie să fie in competenţa şi gestiunea SIS, în cadrul caruia trebuie de reintors componenta de
urmarire penală. Oficialii statului, presa si analistii politici declara ca pe teritoriul RM activeaza
servicii străine de spionaj, ca unii funcţionari de stat tradeaza şi vind secrete de stat, insa in prezent
de către MAI nu este intentat niciun dosar penal în baza articolelor 337 si 338 din Codul penal,
tradare de patrie şi spionaj.

MAI nu este specializată pe infracţiuni contra securitatii de stat, pentru că misiunea politiei
este în primul rind asigurarea ordinii publice, de aceea aceste articole trebuie să fie investigate si
anchetate anume de un organ specializat al statului, care este SIS. La iniţiativa unu grup de deputati,
care au considerat ca legislaţia naţională nu conţine dispoziţii legale prin care s-ar incrimina
61

61

61

61
acţiunile ilegale care atentează la integritatea şi inviolabilitatea teritorială a Republicii Moldova,
Parlamentul a adoptat in prima lectura pachetul de legi antiseparatism şi de investire a SIS cu
atribuţii suplimentare.

Nu s-a reuşit votarea şi în lectură finală, deoarece unele prevederi au trezit discuţii şi critici,
de exemplu cele privind activitatea şi controlul asupra Internetului.

După părerea mea R.Moldova nu ar trebui să urmeze calea Chinei şi a Rusiei, care au impus
control sever asupra Internetului si a blogurilor, toate litigiile trebuie să fie soluţionate în cadrul
instanţelor de judecată. A provocat multe discuţii şi propunerea de instituire a mandatului de
securitate – care reprezintă un nou institut de drept pentru sistemul juridic naţional, care acordă
posibilitate SIS de a efectua întreg spectrul de măsuri speciale de investigaţii în afara unui proces
penal. Proiectul initial al Guvernului, a fost modificat in Parlament si s-a impus instituirea unei
proceduri de autorizare a mandatului de securitate, care va garanta ca să nu se admită abuzuri şi
lezarea drepturilor fundamentale ale omului.

Astfel, conform proiectului votat in prima lectura, mandatul de securitate se eliberează prin
încheierea motivată a judecătorului special desemnat în cadrul Curţii de Apel Chişinău, la demersul
motivat al procurorului, emis în baza propunerii ofiţerului de investigaţii al SIS. Unii experti atrag
atentia sa fim atenti, ca modificările aduse legii de funcționare a SIS să nu transforme instituția
secretă moldovenească într-o poliție politică, asa cum a fost cindva KGB. Trebue să facem o
distinctie, KGB-ul sovietic a fost o politie politica, care deservea interesele Partidului Comunist al
URSS si a regimului sovietic de ocupaţie. Toate dosarele KGB-lui de pina la 27 august 1991, trebue
sa fie facute publice, sa aiba acces fiecare cetatean la dosarul sau personal. Iar SIS-ul trebuie să fie
un organ modern şi european de securitate, care să activeze în interesul naţional, aflat sub control
parlamentar, şi să asigure securitatea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor omului.

62

62

62

62
RECOMANDĂRI
Studiind tema abordată vin cu următoarele recomandări. Pentru prevenirea infracțiunilor de
trădare de patrie, organele de urmărire penală trebuie:
 să asigure descoperirea acestor infracţiuni
 să curme la timp infracțiunile
 să acționeze propmpt în stabilirea viitoarelor și posibelor infracțiuni
De asemenea, este necesar de îmbunătățit cadul legislativ pentru persoanele:
a) care denunţă fapta în timp util astfel ca să fie împiedicată consumarea ei;
b) care împiedică comiterea infracţiunii şi apoi o denunţă.
Denunţul trebuie să fie făcut în timp util, chiar dacă organele competente nu au împiedicat
consumarea ei. Limitele pedepsei să se reducă în jumătate pentru participantul ce înlesneşte
arestarea celor faţă de care a început urmărirea penală sau a infractorilor ce au fost descoperiţi.
Organele SIS ar trebui să pratice o conlucrare eficientă cu poliția și organele de urmărire penală în
vederea descoperirii și anihilării din timp a eventualelor infracțiuni de trădare de patrie.

Astfel, Serviciul Intern de Securitate ar trebui să-și desfășoare activiatea în următoarele direcții:

a) elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri orientate spre
descoperirea, prevenirea şi contracararea următoarelor acţiuni care, conform legislaţiei, periclitează
securitatea de stat, publică şi a persoanei:
- acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea sau

63

63

63

63
lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi
interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale
omului.);
- activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare împotriva
ţării sau la declanşarea războiului civil;
- acţiunile militare sau alte acţiuni violente care subminează temeliile statului;
- acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice legal alese;
- acţiunile care favorizează apariţia de situaţii excepţionale în transport, telecomunicaţii, la unităţile
economice şi cele de importanţă vitală;
- spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor state, precum şi
obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de stat în vederea transmiterii lor
unor state străine sau structuri anticonstituţionale;
- trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea de activităţi ostile
împotriva Republicii Moldova;
- acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol
securitatea de stat;
- pregătirea şi comiterea atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale
supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica
Moldova;
- sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare,
narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea, transportarea şi
păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a securităţii de stat;
- constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care periclitează securitatea de stat sau participarea la
activitatea acestora;
b) protecţia secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării şi prevenirii
scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi altor informaţii importante pentru stat;
c) crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de telecomunicaţii,
elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul creării, administrării şi asigurării

64

64

64

64
funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii;

d) desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului, finanţării şi asigurării materiale a actelor


teroriste;
e) asigurarea tehnică a interceptării comunicărilor efectuate prin intermediul reţelelor de comunicaţii
electronice, cu utilizarea unor mijloace tehnice speciale, conectate, în caz de necesitate, la
echipamentul furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice.

BIBLIOGARFIE
Acte legislative şi normative

1.Constituţia Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.07.94


//Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.
2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002 //Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. – 2002. – Nr.128– 129.
3. Curtea Supremă de Justiţie. Culegeri de Hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai
1974-iulie 2002) / Respons. de ediţie Şterbeţ Valeria, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie.
- Chişinău, 2002.
Monografii, manuale
4. Antoniu G. Tentativa. Bucureşti: TEMPUS, 1995.
5. Antoniu G., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: TEMPUS, 1995.
6.Barac L. Constantele şi variabilele dreptului penal. – Bucureşti: ALL Beck, 2001.
65

65

65

65
7.Barac L. Răspunderea şi sancţiunea juridică. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
8.Barbăneagră A. şi alţii. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. – Chişinău: Centrul
de Drept al Avocaţilor, 2003.
9.Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol.I. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
10.Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ş.a. Drept penal. Partea Generală. – Chişinău:
Ştiinţa, 1994.
11.Boroi A. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
12.Brezeanu O. Minorul şi legea penală. - Bucureşti: ALL Beck, 1998.
13.Bulai C. Drept penal român. Partea generală. Vol. 1-2, Bucureşti, 1992
14.Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1997.
15.Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. Instituţii de drept penal. – Bucureşti: TREI, 2001.
16.Butiuc C. Elemente de drept penal. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998.
17.Butiuc C. Infracţiunea complexă. - Bucureşti: ALL Beck, 1999.
18.Carpov T., Florea C., Grecu R. Componenţa de infracţiune. – Chişinău: USM, 1989.
19.Derşidan C., Abraham P. Dicţionar de termeni juridici. – Bucureşti: Naţional, 2000.
20.Diaconu D. Curtea penală internaţională: istorie şi realitate. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
21. Dima T. Drept penal. Partea Generală. Vol.I-II. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
22.Dobrinoiu V. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Europa Nova, 1999.
23.Doneş Şt., Papadopol V. Individualizarea juridică a pedepsei. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1985.
24Dongoroz V. şi colaboratorii. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Vol.I-IV. -
Bucureşti: ALL Beck, 2003.
25.Florea C., Carpov T., Noţiunea de infracţiune şi aplicarea pedepsei, Chişinău, 1976.
26.Florea C., Infracţiunea, vinovăţia şi circumstanţele ce înlătură caracterul penal al faptei,
Chişinău, 1994.
27.Giurgiu N. Infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1994.
28.Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1998.
29.Giurgiu N. Răspunderea penală şi pedeapsa. – Focşani: Neuron, 1995.

66

66

66

66
30.Macari I. Drept penal. Partea generală. Chişinău, 2003
31.Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Generală. Chişinău: CE USM, 1999.
32.Mitrache C. Drept penal român. – Bucureşti: Şansa, 1997.
33.Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. – Bucureşti: Univers Juridic, 2003.
34.Mîndru I. Amnistia şi graţierea. – Bucureşti: ALL, 1998.
35.Oancea I. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.
36.Oancea I. Tratat de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1995.
37.Papadopol V., Pavel D. Formele unităţii infracţionale în dreptul penal. – Bucureşti: SANSA-
SRL, 1992.

67

67

67

67
68

68

68

68