ORTODONTIE ANUL V

*1.Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe, cu excepţia celui:
a. nasodentar;
b. oftalmogastric;
c. olfactogastric;
d. reflexul nazal de strănut;
e. olfactogustativ.
R: b Pag.319

*2.Calea orală nu are posibilitatea să supleeze blocări ale pasajului aerian-nazal:

a. până la 3 luni;
b. până la 6 luni;
c. până la un an;
d. până la 18 luni;
e. până la 2 ani.
R: c Pag.321

*3.Timpul funcţional masticator caracterizat prin mişcări funcţionale verticale de închidere şi

deschidere este denumit după Costa:
a. stereotipul dinamic de masticaţie intermediar;
b. tipul de masticaţie pterigoidian;
c. stereotipul dinamic de masticaţie tocător;
d. stereotipul dinamic de masticaţie frecător;
e. tipul masticator maseterin.
R: c Pag.335

*4.Sub acţiunea forţelor masticatorii dintele suferă o mişcare de:

a. extruzie;
b. basculare;
c. vestibularizare;
d. intruzie;
e. distalizare.
R: d Pag.341

*5.Timpul funcţional masticator caracterizat prin mişcări orizontale, în special de lateralitate este
denumit după Costa:
a. stereotipul dinamic de masticaţie frecător;
b. tipul de masticaţie pterigoidian;
c. stereotipul dinamic de masticaţie tocător;
d. stereotipul dinamic de masticaţie intermediar;
e. tipul masticator maseterin.
R: a Pag.335
*6.Aparatele ortodontice funcţionale care utilizează momentul masticator trebuie purtate de
pacienţi:
a. un timp limitat, de la câteva zile la 2-3 săptămâni;
b. pe perioadă nelimitată;
c. un timp limitat, de la 2-3 săptămâni la un an ;
d. un timp limitat, de la 4-5 săptămâni la doi ani ;
e. un timp limitat, de la 6 luni la doi ani.
R: a Pag.348
*7.În timpul stadiului bucal al deglutiţiei trecerea de la etapa deglutiţiei infantile la etapa
tranziţională se face:
a. la naştere;
b. în timpul erupţiei caninilor;
c. în jurul vârstei de 6 luni, odată cu erupţia incisivilor;
d. în timpul erupţiei molarilor temporari;
e. la virsta de un an odată cu erupţia incisivilor.
R: c Pag.353

*8.Clasificarea consoanelor după gradul de întrerupere şi forma devierii coloanei de aer le împarte
în:
a. labiale (b, m, p);
b. labio-dentale (f, v);
c. fricative (m, n);
d. ocluzive;
e. africative (s, j).
R: e Pag.377

*9.În timpul articulări fonetice normale se poate observa că:

a. limba se sprijină pe feţele palatinale ale incisivilor superiori;
b. limba se interpune între incisivi;
c. limba nu se sprijină pe incisivii superiori;
d. limba se interpune între premolari;
e. limba se sprijină pe feţele linguale ale incisivilor inferiori în articularea dentalelor.
R: c Pag.381

*10.Anomaliile dento-maxilare apărute ca urmare a obiceiului vicios de interpunere a obrajilor între

părţile laterale ale arcadelor dentare sunt:
a. supraocluzie incisivă accentuată şi ocluzie inversă laterală;
b. prodenţie inferioară şi retrodenţie superioară;
c. prodenţie superioară şi retrodenţie inferioară;
d. ocluzie inversă frontală;
e. infraalveolodenţie în regiunea incisivă.
R: a Pag.443

11.Pasajul aerian naso-faringian poate realiza o adaptare a curentului de aer datorită următorilor
factori:
a. musculatura specifică;
b. funcţiile glandulare;
c. ţesutul venos erectil (radiatorul nazal);
d. arhitectonica specială;
e. funcţiile specifice ale epiteliului.
R: b,c,d,e Pag.318

12.Mucoasa nazală constituie punctul de plecare pentru numeroase reflexe:

a. reflexul nazal de strănut;
b. olfactogastrice;
c. oftalmogastrice;
d. olfactoenterice;
e. nasodentare.
R: a,b,d,e Pag.319
13.Repercusiunile respiraţiei orale asupra aparatului dento-maxilar depind de următorii factori:
a. momentul instalării respiraţiei orale;
b. dacă pasajul nazal este exclus în totalitate;
c. dacă pasajul nazal este exclus parţial;
d. alimentaţia copilului;
e. inervaţia mucoasei nazale.
R: a,b,c Pag.321

14.Când respiraţia orală se exercită pe perioade scurte de timp, la nivelul aparatului respirator apar
fenomene compensatorii reprezentate de:
a. tulburări în dezvoltarea generală a copilului;
b. modificări ale lumenului faringian în timpul inspiraţiei;
c. modificări de frcvenţă a respiraţie;
d. modificări de amplitudine şi ritm respirator;
e. tulburări în dezvoltarea maxilo-facială.
R: b,c,d Pag.321

15. Când respiraţia orală se exercită pe perioade lungi de timp are drept consecinţe:
a. tulburări în dezvoltarea generală a copilului;
b. tulburări psihice;
c. afecţiuni oftalmologice;
d. otite;
e. tulburări în dezvoltarea maxilo-facială a copilului.
R: a,e Pag.321

16.După Ackermann, principalele perioade ale variaţiilor funcţionale masticatorii sunt reprezentate
de:
a. perioada primei dentiţii neabrazate;
b. a doua dentiţie neabrazată;
c. perioada primei dentiţii abrazate;
d. perioada postnatală de la 6-12 luni: succiune labioalveolojugală;
e. a doua dentiţie abrazată.
R: a,b,c,e Pag.333

17. În cazul respiraţiei orale:

a. buza superioară are eficienţă scăzută;
b. bolta palatină nu suferă modificări;
c. buza superioară are eficienţă crescută;
d. este favorizată o poziţie posterioară a limbii;
e. scade presiunea din cavităţile sinusale.
R: a,d,e Pag.323

18. Anomaliile dento-maxilare care pot determinasau agrava respiraţia orală sunt reprezentate de:
a. macrodonţie;
b. retropoziţia mandibulei;
c. angrenaj invers canin;
d. ocluzia deschisă;
e. îngustarea maxilarului superior.
R: b,d,e Pag.326

19. După Korkhaus, retrognaţia mandibulară se poate datora:

a. lordozei coloanei cervicale;
b. glosoptozei;
c. unor cauze congenitale;
d. alăptării artificiale;
e. obiceiurilor vicioase.
R: c,d,e Pag.326

20.În situaţia coexistenţei unei anomalii dento-maxilare cu respiraţia orală se poate preciza că:
a. anomalia dento-maxilară a favorizat instalarea respiraţiei orale;
b. terapia anomaliei dento-maxilare la aceşti pacienţi urmăreşte obţinerea retrognatismului
mandibular;
c. respiraţia orală a precedat şi este una din cauzele anomaliei dento-maxilare;
d. amândouă s-au instalat şi au evoluat paralel cu manifestări ale aceluiaşi teren predispozant;
e. terapia la aceşti pacienţi nu se incepe niciodtă prin intervenţie chirurgicală.
R: a,c,d Pag.329

21.Alăptarea la sân favorizează funcţionarea armonioasă a aparatului dento-maxilar al copilului

prin:
a. “distalizarea” fiziologică a mandibulei;
b. ”mezializarea” fiziologică a maxilarului superior;
c. “mezializarea” fiziologică a mandibulei;
d. ritmul crescut de dezvoltare a mandibulei;
e. ritmul scăzut de dezvoltare a mandibulei.
R: c,d Pag.332

22.În timpul masticaţiei, alimentele de consistenţă crescută, oferă condiţii bune pentru:
a. creşterea secreţiei salivare;
b. dezvoltarea oaselor maxilare;
c. abraziunea suprafeţelor dentare cu scăderea suprafeţei de masticaţie;
d. dezvoltarea musculaturii;
e. structuralizarea parodontală.
R: a,b,d,e Pag.343

23.Mecanismele prin care tulburările masticatorii determină producerea anomaliilor dento-maxilare

sunt reprezentate de:
a. abrazie fiziologică accentuată în ultima perioadă a dentiţiei temporare;
b. dezvoltare insuficientă a musculaturii masticatorii;
c. secreţie salivară mai scăzută;
d. abrazie fiziologică absentă în ultima perioadă a dentiţiei temporare;
e. hipersecreţie salivară.
R: b,c,d Pag.344

24. Mecanismele prin care anomaliile dento-maxilare influenţează masticaţia sunt reprezentate de:
a. reducerea suprafeţelor de contact ocluzal;
b. dificultăţi în efectuarea unor mişcări masticatorii;
c. lezarea mucoasei de la nivelul maxilarului antagonist;
d. afectare parodonţiului marginal;
e. reducerea secreţiei salivare.
R: a,b,c,d Pag.345

25.Eficienţa funcţiei masticatorii poate fi crescută prin:

a. tratarea cariilor şi a afecţiunilor gingivale;
b. administrarea unei medicaţii sialogene;
c. corectarea anomaliilor dento-maxilare;
d. reeducarea funcţiei masticatorii;
e. alimentaţie raţională.
R: a,c,d,e Pag.347

26.Folosirea îndelungată a aparatelor ortodontice funcţionale ce utilizează momentul masticator

poate fi urmată de:
a. apariţia unui angrenaj invers canin;
b. pierderea supraocluziei incisive;
c. instalarea unei ocluzii deschise;
d. instalarea unei ocluzii adânci acoperite;
e. apariţia unei inocluzii în zona molarilor.
R: b,c Pag.348

27. Formele deglutiţiei anormale sunt:

a. deglutiţia infantilă la nou-născut;
b. deglutiţia cu împingerea limbii şi arcadele depărtate;
c. deglutiţia "somatică" a adultului;
d. deglutiţia cu împingerea limbii şi arcadele în contact cel puţin în zonele posterioare;
e. deglutiţia cu arcadele depărtate fără împingerea limbii.
R: b,d,e Pag.358

28.Persistenţa deglutiţiei infantile se poate datora:

a. alimentaţie la sân a nou-născutului;
b. unor cauze generale ce duc la apariţia macroglosiei;
c. imaturităţii neuromusculare;
d. unei anomalii dento-maxilare;
e. unor afecţiuni rino-faringiene.
R: b,c,d,e Pag.366

29.Deglutiţia adultului se desfăşoară normal atunci când:

a. buzele rămân în repaus;
b. buzele prezintă o contracţie foarte uşoară;
c. dinţii posteriori sunt în contact;
d. limba rămâne în interiorul limitelor cavităţii orale;
e. arcadele dentare în zona posterioară sunt depărtate.
R: a,b,c,d Pag.366

30.Clasificarea consoanelor după nivelul la care se face întreruperea coloanei de aer duce la o
împărţire a lor în:
a. explozive;
b. labiale;
c. fricative;
d. labio-dentale;
e. nazale.
R: b,d Pag.377
31*. În primele doua luni de viaţă intrauterină creşterea diferenţiată a celor două maxilare
determină:
a. prognaţie mandibulară;
b. proalveolodenţie maxilară;
c. prodenţie mandiburară;
d. retrognaţie mandibulară;
e. proalveolodonţie mandibulară.
R: d pag. 36

32*. În interpretarea corectă a relaţiilor oculzale ne interesează raporturile dento-maxilare deoarece

ne informează despre:
a. insuficienţa spaţiului oferit de către maxilare în cazul primelor patru luni;
b. surplusul de spaţiu oferit de către maxilare în primele cinci luni;
c. surplusul de spaţiu oferit de către maxilare în primele patru luni;
d. egalitatea spaţiului oferit de cele două maxilare;
e. insuficienţa spaţiului oferit de către maxilare în cazul primelor şase luni.
R: a pag. 36

33*. Formarea bolţii palatine are loc în luna a:

a. treia de viaţă i.u.;
b. în luna a cincea de viaţă i.u.;
c. în luna a şaptea de viaţă i.u.;
d. în luna a doua de viaţă i.u.;
e. prima lună de viaţă i.u.
R:a Pag.36

34*. Cavitatea bucală se separă de cavitatea nazală:

a. în luna a cincea de viaţă i.u.;
b. în luna a treia de viaţă i.u.;
c. în luna a şaptea de viaţă i.u.;
d. în prima lună de viaţă i.u.;
e. în luna a şasea de viaţă i.u.
R: b Pag. 36

35*. ,,Activatorul’’ viu care stimulează dezvoltarea mandibulei este:

a. musculatura;
b. centrii osoşi de creştere;
c. inserţile musculare;
d. limba;
e. respiaraţia.
R: d Pag 36.

36*. A doua etapă a retrognaţiei mandibulare din ultimele luni de viaţă intrauterină este
determinată de:
a. creşterea mai rapidă a maxilarului superior;
b. creşterea mai lentă a maxilarului superior;
c. inserţiile musculare;
d. respiraţie;
e. creşterea lentă a mandibulei.
R: a Pag. 36

37*. În luna a cincea de viaţă i.u. se observă criza de spaţiu puternică pentru tipurile dentare:
a. canini şi incisivi laterali;
b. primul molar temporar;
c. canin şi al doilea molar temporar;
d. incisivul lateral şi molarul 1 temporar;
e. incisivul lateral şi molarul 2 temporar.
R: a Pag. 37

38*. Lipsa de spaţiu pentru tipurile dentare canini şi incisivi laterali determină orientarea incisivului
lateral în:
a. palatoversie;
b. vestibuloversie;
c. mezioversie;
d. distoversie;
e. meziorotaţie.
R: a Pag. 37

39*. Migrarea către creasta gigivală a molarului al doilea temporar se efectuează:

a. în luna a şasea de viaţă i.u.;
b. în luna a cincea de viaţă i.u.;
c. la naştere;
d. în luna a noua de viaţă i.u.;
e. în luna a patra de viaţă i.u.
R: d Pag. 37.

40*. Constituirea procesului alveolar marcat prin travee osoase care delimitează mugurii dentari are
loc:
a. la naştere;
b. în lunile şapte-opt de viaţă i.u.;
c. în lunile trei-patru de viaţă i.u.;
d. în lunile opt-nouă de viaţă i.u.;
e. în lunile patru-cinci de viaţă i.u
R: e Pag. 37

41. Dinamica relaţiei dento-maxilare la nivel mandibular în timpul vieţii intrauterine oferă
următorul tablou clinic:
a. prezenţa unei diasteme mari;
b. mugurii incisivilor centrali mult distalizaţi;
c. spaţiul necesar pentru alinierea incisivului lateral şi al caninului insuficient;
d. spaţiu în exces pentru alinierea incisivului lateral şi al caninului;
e. prezenţa unei diasteme reduse.
R: a,b,c Pag. 37.

42. Condensarea osoasă produsă în timpul vieţii intrauterine distal de mugurele caninului împarte
creasta alveolară în două zone:
a. frontală-corespunzătoare incisivilor centrali şi laterali;
b. laterală corespunzătoare molarilor unu şi doi temporari;
c. frontală corespunzătoare incisivilor centrali şi caninilor;
d. frontală de la nivel canin-canin;
e. laterală de la nivel canin-molar unu.
R: a,b Pag. 37

43. În lunile a şaptea-a opta de viaţă i.u. se consolidează simfiza mentonieră rezultând:
a. distalizarea incisivilor laterali;
b. mezializarea incisivilor centrali;
c. surplus de spaţiu între mugurele incisivului central şi molarul prim temporar;
d. reducerea spaţiului între molarii temporari;
e. surplus de spaţiu între canini şi molarul doi temporar.
R: b,c Pag. 37

44. Creasta alveolară inferioară se caracterizează în perioada de la naştere până la erupţia primilor
dinţi temporari prin:
a. forma de U;
b. deschiderea maximă posterior;
c. turtirea zonei anterioare;
d. versantul vestibular îngust şi înclinat în afară;
e. deschiderea maximă anterior.
R: a,b,c,d Pag. 38

45. În cursul primului an de viaţă datorită dezvoltării mugurii dentari:

a. cresc în lăţime;
b. se îngustează;
c. se reduc în înălţime;
d. se înalţă;
e. se alungesc.
R: a,d Pag. 38

46. În cadrul dezvoltării ocluziei evenimentele care au loc între vârsta de şase luni şi doi ani
jumatate sunt:
a. erupţia dinţilor temporari;
b. constituirea ocluziei dentiţiei temporare;
c. prima înălţare de ocluzie;
d. a doua înălţare de ocluzie;
e. prima mezializare fiziologică.
R: a,b Pag. 39

47. Echilibrul morfo-funcţional al dentiţiei temporare poate fi dezechilibrat de:

a. cria dentară;
b. obturaţiile incorecte;
c. extracţiile dentare;
d. hipotoniile musculare;
e. hipertoniile musculare.
R: a,b,c Pag. 40

48. Arcada în formă de V cu deplasarea în vestiblo-poziţie a zonei incisivo-canine este

caracteristică:
a. compresiei de maxilar;
b. protruziei maxilare;
c. ocluziei deschise;
d. prognaţiei madibulare;
e. pseudo-prognaţiei mandibulare.
R: a,b Pag. 41

49. Absenţa atriţiei este semnul de alarmă pentru viitoare:

a. ocluzii distalizate;
b. ocluzii intercalate;
c. agrenaje inverse;
d. pante de conducţie forţată;
e. ocluzii mezializate.
R: a,b,c,d Pag. 41

50. Secvenţa de erupţie a grupului incisivo-molar permanent marchează trei tipare:

a. tipul M întâlnit frecvent în mediul rural la băieţi;
b. tipul IM sau tiparul de trecere;
c. tipul I mai frecvent la fete în mediul urban;
d. tipul M întâlnit mai frecvent la baieţi în mediul urban;
e. tipul I mai frecvent la baieţi în mediul urban.
R: a,b,c Pag. 42.

51. Incisivii centrali inferiori permanenţi au următoarele caracteristici:

a. sunt mai voluminoşi faţă de incisivii centrali temporari;
b. erup în poziţie linguală faţă de dinţii temporari;
c. execută o mişcare către vestibular sub acţiunea muşchiului limbii;
d. erup în poziţie vestibulară faţă de dinţii temporari;
e. execută o mişcare de rotaţie în timpul erupţiei.
R: a,b,c Pag. 42

52. Incisivii centrali superiori permanenţi erup cu un ax de înclinare mai mare decât dinţii temporari
determinând:
a. obţinerea de spaţiu;
b. reducerea gradului de supraacoperire frontală;
c. micşorarea spaţiului;
d. mărirea gradului de supraacoperire frontală;
e. stabilirea de raporturi normale în planurile sagital, tranversal şi vertical.
R: a,b Pag. 42.

53. Mugurii molarilor primi superiori permanenţi sunt orientaţi iniţial către:
a. distal;
b. mezial;
c. ocluzal;
d. oral;
e. vestibular.
R: a,c,d Pag. 42.

54. Creşterea osoasă la nivel mandibular se produce prin:

a. apoziţie retrotuberozitară;
b. resorbţia ramului ascendent al mandibulei;
c. resorbţia retrotuberozitară;
d. apoziţia ramului orizontal al mandibulei;
e. apoziţia ramului ascendent al mandibulei.
R: a,b Pag. 43.

55. Planul postlacteal poate avea următoarele orientări:

a. în linie dreaptă;
b. în treapta mezială;
c. în treapta distală;
d. orientare spre vestibular;
e. orientare spre panatinal.
R: a,b,c Pag. 43.

56. În cursul erupţiei prin puseul mezializant al molarului unu permanent se produc următoarele
fenomene:
a. se reduce spaţiul primat;
b. se modifică lungimea arcadei;
c. are loc trecerea de la forma de semicerc a arcadei temporare la cea parabolică;
d. se produce a doua înălţare de ocluzie;
e. are loc trecerea de la forma de semicerc a arcadei temporare la cea de trapez.
R: a,b,c,d Pag. 45

57. Obstacolele în dezvoltarea ocluziei normale sunt:

a. pierderea itegrităţii arcadelor dentare;
b. obiceiurile vicioase de sugere a buzei, a degetului etc.;
c. interferenţele de tipul dereglărilor în timpul de exfoliere a dinţilor temporari;
d. prezenţa diastemizării;
e. prezenţa abraziunii în dentiţia temporară.
R: a,b,c Pag. 45.

58. Erupţia molarului doi permanent crează echilibrul ocluzal deplin prin:
a. constituirea punctelor de contact;
b. a treia înălţare de ocluzie;
c. a doua mezializare fiziologică;
d. a doua înălţare de ocluzie;
e. modificarea formei arcadei.
R: a,b Pag. 48.

59. În absenţa spaţiului pentru aliniere, molarul trei determină:

a. incongruenţă dento-alveolară;
b. riscul de deschidere a ocluziei în cazurile cu ocluzie incisivă cap la cap;
c. compromiterea unor rezultate obţinute prin tratament ortodontic;
d. agravarea formelor existente de incongruenţă dento-alveolară;
e. riscul de supraacoperire frontală.
R: a,b,c,d Pag. 49.

60. Fenomenele dentiţiei aduc modificări în arhitectura arcadei dento-alveolare care pot fi urmărite
prin parametri ca:
a. lungimea arcadei;
b. lăţimea arcadei;
c. înălţimea arcadei;
d. perimetrul ocupabil;
e. forma arcadei.
R: a,b,d Pag.49

61*. Datorită prezenţei cariei aproximale apar modificări care afectează dimensiunea arcadei în
sensul:
a. scurtării arcadei
b. alungirii arcadei
c. ingustării arcadei
d. lărgirii arcadei
e. modficării formei arcadei
R: a Pag. 73.

62*. Caria ocluzală determină tulburări ale:

a. relaţiilor verticale între arcade prin supraerupţia antaganoştilor
b. relaţiilor sagitale
c. blocarea ocluziei
d. relaţiilor transversale
e. deschiderea ocluziei frontal.
R: a Pag. 73.

63*. Pierderea prematură a dinţilor temporari în zona de sprijin determină:

a. tulburări grave tridimensionale în arcada dentară şi ocluzie
b. tulburări grave doar în plan vertical
c. tulburări masticatorii
d. tulburări ale deglutiţiei
e. tulburări de fonaţie
R: a Pag. 73.

64*. Pierderea prematură a dinţilor temporari este însoţită de:

a. migrarea dinţilor permanenţi
b. oprirea în erupţie a dinţilor permanenţi
c. pierderea puseului de erupţie a dinţilor permanenţi
d. erupţia tardivă a dinţilor permanenţi
e. transpoziţii dentare
R: a Pag. 73.

65*. Incongruenţa dento – alveolară este consecinţă a:

a. migrării dinţilor permanenţi
b. dezvoltării maxilare în exces
c. absenţei diastemizării
d. perturbării masticaţiei
e. rotaţiei anterioare de creştere
R: a Pag. 73.

66*.Traumatismele dinţilor temporari pot determina:

a. modificarea planului postlacteal,
b. intruzii ale dinţilor temporari
c. extruzii ale dinţilor permanenţi
d. abraziune patologică,
e. fracturarea rădăcinii dinţilor permanenţi.
R: b Pag. 73-74.

67*. Meziodensul determină modificarea:

a. fizionomiei
b. deglutiţiei
c. fonaţiei
d. tonicităţii musculaturii linguale
e. respiraţiei
R: a Pag. 74

68*. Anodonţia este expresia tendinţei evolutive având loc reducerea dinţilor terminali de serie:
a. M3 P2 I2
b. M3 P1 I1
c. M2 P2 I2
d. M2 P2
e. I2 P2
R: a Pag. 74.

69*. Incisivul lateral în formă de cui poate fi însoţit de dezechilibre dento – alveolare:
a. diasteme
b. incongruenţe dento – alveolare frontale
c. rotaţii ale incisivilor centrali
d. retrodenţia grupului incisiv
e. incluzi dentare
R: a Pag. 74.

70*. Inserţia frenului pe creastă poate determina:

a. diastemă
b. dezvoltarea anormală a proceselor dento – alveolare
c. dezvoltarea anormală a ocluziei
d. multiple spaţii interdentare
e. întârzierea erupţiei incisivilor centrali
R: a Pag. 75.

71.Factorii locali care au rol în etiopatogenia anomaliilor dento – maxilare sunt:

a. caria dinţilor temporari
b. exfolierea dinţilor temporari
c. deglutiţia atipică
d. absenţa atriţiei
e. atitudini posturale în timpul somnului
R: a, b Pag. 73.

72.Caria dinţilor temporari afectează calitatea funcţiilor majore:

a. masticaţia
b. fizionomia
c. menţinerea dimensiuni verticale faciale a arcadei alveolare
d. relaţia tridimensională în ocluzia dentară
e. respiraţia
R: a,b,c,d Pag. 73.

73.Prezenţa cariei aproximale în zona de sprijin determină:

a. scurtarea arcadei
b. dificultăţi de erupţie ale caninului şi premolarului 2
c. mărirea spaţiului de rezervă
d. dificultăţi în erupţia caninului şi molarului 1
e. lărgirea arcadei
R: a,b Pag. 73.

74.Caria ocluzală determină dezechilibre în:

a. ocluzia dentară
b. dinamica mandibulară
c. masticaţie
d. respiraţie
e. deglutiţie
R: a,b Pag. 73.

75.Pierderea prematură a dinţilor temporari în zona de sprijin determină:

a. supraerupţii ale dinţilor antagonişti
b. îngustări de arcadă
c. angrenaje inverse
d. contacte şi interferenţe ocluzale
e. modificări de deglutiţie
R: a,b,c,d Pag. 73.

76.Traumatismele dinţilor temporari produse în timpul jocului sau accidentelor prin cădere produc:
a. intruzii ale dinţilor temporari
b. luxaţii
c. pot interesa starea de sănătate a mugurelui subiacent
d. necroze ale dinţilor temporari
e. extruzii ale dinţilor permanenţi
R: a,b,c,d Pag. 73-74.

77.Modificarea axului de erupţie a mugurelui dintelui permanent ca urmare a unui traumatism

produs asupra unui dinte temporar determină apariţia malpoziţionată a acestuia cu consecinţe în:
a. relaţiile dento – alveolare
b. fonaţie
c. masticaţie
d. deglutiţie
e. forma arcadei
R: a,e Pag. 74.

78.Perturbarea timpului de exfoliere a dinţilor temporari se referă la următoarele aspecte:

a. rizaliza
b. pierderea de timpuriu a dinţilor temporari
c. retenţia prelungită pe arcadă a caninului şi molarului 2 temporar
d. starea de sănătate a parodonţiului
e. atriţia
R: a,b,c Pag. 74.

79.Persistenţa prelungită a caninului şi molarului 2 temporar se datorează:

a. unui tip anormal de resorbţie
b. anchilozei osoase
c. anchilozei fibroase
d. prezenţei dinţilor supranumerari
e. prezenţei formaţiunilor tumorale
R: a,b,c Pag. 74.

80.Pierderea precoce a dinţilor temporari, rizaliza şi prelungirea persistenţei pe arcadă a unor dinţi
temporari pot determina:
a. incongruenţa dento – alveolară la distanţă
b. rămânerea în incluzie a dintelui permanent înlocuitor
c. erupţia malpoziţională a dintelui permanent
d. modificarea formei arcadei
e. pierderea dintelui permanent
R: a,b,c Pag. 74.
81.Întârzierile în erupţia dinţilor permanenţi produc dezechilibre la nivelul arcadelor prin:
a. migrări ale dinţilor limitrofi
b. migrarea dinţilor antagonişti
c. relaţii ocluzale deficitare
d. perturbarea dezvoltării arcadelor în plan sagital
e. perturbarea dezvoltării arcadelor în plan transversal
R: a,b Pag. 74.

82.Următoarele afirmaţii privind dinţii supranumerari sunt adevarate

a. pot avea formă atipică
b. pot avea formă tipică
c. pot ramâne incluşi
d. erup întotdeauna pe arcadă
e. nu influenţează dinamica mandibulară
R: a,b,c Pag. 74.

83.Erupţia pe arcadă a dinţilor supranumerari determină:

a. modificări de ordin fizionomic (meziodensul)
b. dezechilibrul relaţiei dento – alveolare
c. dezechilibrul relaţiei dento – dentare
d. dezechilibrul dinamicii mandibulare
e. modificarea fonaţiei
R: a,b,c,d Pag. 74.

84.Anodonţia poate fi:

a.parţială
b. redusă
c. întinsă
d. rareori totală
e. întotdeauna moştenită genetic
R: a,b,c,d Pag. 74.

85.Dezechilibrele apărute ca urmare a anodonţiilor depind de:

a. regiunea în care se produc
b. întinderea anodonţiei
c. obiceiurile vicioase
d. structura osoasă
e. activitatea părţilor moi
R: a,b,d,e Pag. 74.

86.Anomaliile dentare de formă determină dezechilibre în funcţie de:

a. regiunea în care se produc
b. amploarea relațiilor dento – alveolare
c. amploarea relaţiilor ocluzale
d. formă tipică sau atipică a dinţilor implicaţi
e. formă de cârlig a incisivului lateral
R: a,b,c Pag. 74.

87.Cele mai frecvente forme atipice ale incisivului lateral sunt:

a. cea de cui
b. cea de ţăruş
c. cea de cârlig
d. cea de T
e. cea de butoiaş
R: a,c Pag. 74.

88.Dezvoltarea normală a proceselor dento – alveolare şi ocluzale poate fi perturbată de:

a. bride
b. cicatrice
c. fren cu inserţie joasă
d. fren cu inserţie înaltă
e. bride şi cicatrice
R: a,b,e Pag. 74.

89.Dezechilibrele determinate de anodonţie depind de

a. simetria acesteia la nivelul maxilarului
b. simetria acesteia la nivelul mandibulei
c. simetria acesteia la nivelul hemiarcadei drepte sau stângi
d. de vârsta la care anodonţia a fost depistată
e. de întinderea ei
R: a,b,c,e Pag. 74.

90.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la anomaliile dentare de formă sunt reale:
a. sunt cel mai frecvent întâlnite la nivelul premolarilor
b. sunt cel mai frecvent întâlnite la nivelul incisivului lateral
c. incisivul lateral în formă de cui poate determina diastemă
d. incisivul lateral în formă de cârlig poate perturba dinamica mandibulară
e. incisivul lateral în formă de cui poate determina incongruenţă dento-alveolară.
R: b,c,d Pag 74

91*. Clasificarea lui Angle are drept criteriu principal relaţiile mandibulo-maxilare în plan:
a. sagital
b. transversal
c. vertical
d. sagital şi transversal
e. transversal şi vertical
R: a Pag. 77

92*. După clasificarea lui Angle în prima categorie sunt grupate anomaliile în care cele doua baze
maxilare sunt plasate corect
a. în plan sagital:
b. în plan transversal
c. maxilarul inferior este situat înapoia celui superior
d. maxilarul inferior este situat înaintea celui superior
e. maxilarul superior este situat anterior faţă de cel inferior
R: a pag. 77

93*. Plasarea corectă în plan sagital a celor două maxilare este însoţită de modificări la nivel:
a. dentar
b. alveolar
c. dento-alveolar
d. facial
e. facial şi dentar
R: c Pag. 77
94*. Angle defineşte relaţia neutrală::
a. prin poziţia vârfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar superior în dreptul primului
şanţ vestibular al primului molar inferior
b. prin poziţia vărfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar superior înapoia primului şant
vestibular al primului molar inferior
c. prin poziţia vărfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar superior înaintea primului şanţ
vestibular al primului molar inferior
d. prin poziţia vărfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar inferior în dreptul primului
şant vestibular al primului molar superior
e. prin poziţia vârfului cuspidului mezio-vestibular al primului molar inferior înaintea primului şant
vestibular al primului molar superior
R: a Pag. 78

95*. În clasa I Angle anomalia este cantonată:

a. la nivelul grupului frontal
b. la nivelul grupului lateral
c. la nivelul grupului frontal şi lateral
d. la nivel facial
e. la nivelul grupului lateral şi facial
R: a Pag. 78

96*. Clasa a II a Angle se caracterizează prin raport molar:

a. distalizat
b. neutral
c. mezializat
d. lingualizat
e. vestibularizat
R: a Pag. 78

97*. Diviziunea 1 a clasei a II a se caracterizează prin:

a. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş
b. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adăncă acoperită
c. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie deschisă
d. raporturi mezializate bilateral şi ocluzie adanca in acoperis
e. raporturi mezializate bilateral si ocluzie adăncă acoperită
R: a Pag. 78

98*. Diviziunea 2 a clasei a II a Angle se caracterizează prin:

a. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş
b. raporturi mezializate bilateral şi ocluzie adăncă acoperită
c. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie deschisă
d. raporturi mezializate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş
e. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adâncă acoperită
R: e Pag. 78

99*. Clasa a III a Angle se caracterizează prin raport molar:

a. distalizat
b. neutral
c. mezializat
d. lingualizat
e. vestibularizat
R: c Pag. 79

100*. În clasa a III a Angle şanţul intercuspidian inferior este plasat faţă de vârful cuspidului mezio-
vestibular superior:
a. distal
b.neutral
c. mezial
d. lingual
e. vestibular
R: c Pag. 79

101. Clasificarea anomaliilor după Angle cuprinde următoarele clase:

a. clasa I cu raport neutral la nivelul molarilor
b. clasa a II-a cu raport distalizat la nivelul molarilor
c. clasa a III-a cu raport mezializat la nivelul molarilor
d. clasa I cu raport lingualizat la nivelul molarilor
e. clasa II cu raport vestibularizat la nivelul molarilor
R: a,b,c Pag.78-79

102. Angle descrie doua diviziuni ala clasei a II a care se caracterizează prin:
a. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş
b. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie adâncă acoperită
c. raporturi distalizate bilateral şi ocluzie deschisă
d. raporturi mezializate bilateral şi ocluzie adâncă în acoperiş
e. raporturi mezializate bilateral şi ocluzie adâncă acoperită
R: a,b Pag.78

103. Decalajul între poziţia bazelor maxilare şi poziţia sagitală a procesului alveolar este pus în
evidenţă de:
a. examenul teleradiografic de profil
b. analiza ocluziei statice
c. analiza ocluziei dinamice
d. radiografia retroalveolară
e. radiografia cu film muşcat
R: a,b Pag.79

104. Molarii de 6 ani migrează spre mezial în clasa a III a Angle ramânând pe poziţia lor următorii
dinţi:
a. premolarii
b. molarii 2
c. caninii
d. incisivii centrali
e. incisivii laterali
R: a,c Pag.79

105. Examenele complementare în ortodonţie pot pune în evidenţă:

a. decalajul între poziţia bazelor maxilare
b. poziţia sagitală a procesului alveolar
c. decalajul între bazele alveolo-dentare
d. decalajul între arcadele dentare
e. decalajul între arcadele dentale şi baza apicală
R: a,b Pag.79

106. Clasificarea lui Angle este:

a. un ghid practic în vederea standardizării tratamentului ortodontic
b. cea mai utilizată clasificare de către practicieni
c. cea mai operativă clasificare
d. foarte rar utilizată
e. cel mai puţin operativă clasificare
R: a,b,c Pag.79

107. Clasificarea anomaliilor după şcoala germană aparţine următorilor autori:

a. Kantorowicz
b. Korkhaus
c. Reichenbach
d. Angle
e. Firu
R: a,b,c Pag.79

108. Sindromul de compresie de maxilar poate prezenta următoarele variante:

a. cu protuzie
b. cu înghesuire fără spaţiere
c. cu înghesuire şi spaţiere
d. cu laterodeviaţie
e. cu retrodenţie
R: a,b,c Pag.79

109. Sindromul de compresie de maxilar cu protuzie poate prezenta formele:

a. cu spaţiere
b. fără spaţiere
c. cu laterognaţie
d. cu inghesuire frontala
e. cu inocluzie verticala
R: a,b Pag.79

110. Clasificarea anomaliilor după şcoala germană cuprinde următoarele sindroame:

a. sindromul cu compresie de maxilar
b. sindromul de ocluzie încrucişată
c. despicăturile labiomaxilopalatine
d. sindromul de ocluzie adâncă acoperită
e. sindromul de ocluzie deschisă
R: a,b,d,e Pag.79-80

111. Clasificarea anomaliilor după şcoala germană include următoarele:

a. anomalii monocauzale
b. sindromul de ocluzie încrucişată
c. sindromul progenic
d. sindromul de ocluzie adâncă acoperită
e. malformaţiile craniene
R: a,b,c,d Pag.79-80

112. Sindromul progenic poate fi:

a. de conducere forţată
b. fals
c. adevarat
d. prin retrognatism maxilar
e. numai de conducere condiliană
R: a,b,c,d Pag.80

113. Sindromul de ocluzie deschisă are următoarele variante:

a. gnatică
b. dento-alveolară
c. numai alveolară
d. numai dentară
e. numai al bazei apicale
R: a,b Pag 80

114. În grupa anomaliilor dentare izolate sunt incluse:

a. transpoziţia
b. reincluzia
c. ocluzia adâncă acoperită
d. ocluzia adâncă în acoperiş
e. ocluzia deschisă
R: a,b Pag.80

115. După şcoala franceză sensul modificărilor în cele trei planuri ale spaţiului are ca prefix:
a. macro-, micro-
b. hiper-, hipo-
c. euri-, lepto-
d. dolico-, brahi-
e. genio-, gnato-
R: a,b,c,d Pag 81

116. În denumirea anomaliilor după şcoala franceză calificative ce indică sediul acestora sunt şi:
a. total
b. parţial
c. superior
d. inferior
e. endo, sau exo
R: a,b,c,d Pag. 81

117. În denumirea anomaliilor după şcoala franceză calificative ce indică sediul acestora sunt şi:
a.jugal
b.labial
c. pro-, sau retro-
d. total sau parţial
e. superior sau inferior
R: a,b,d,e Pag. 81

118. Calificativele pot să indice şi aspecte legate de poziţia dinţilor, după cum urmează:
a. înclinare
b. versiune
c. gresiune
d. rotaţie
e. inocluzie verticală
R: a,b,c,d Pag. 81

119. Dizarmoniile în plan tranversal au următoarele prefixe:

a. endo-
b. exo-
c. latero-
d. infra-
e. supra-
R: a,b,c Pag. 81

120. Dizarmoniile în plan vertical au următoarele prefixe:

a. endo-
b. exo-
c. latero-
d. infra-
e. supra-
R: d,e Pag. 81

121*. Cele mai numeroase şi complexe date despre dinţi şi structurile învecinate sunt furnizate de :
a. radiografia dentară retroalveolară, izometrică şi ortoradială;
b. radiografia cu film muscat;
c. teleradiografia de profil;
d. teleradiografia din norma faciala;
e. teleradiografia de fata si profil.
R: a pag. 145

122*. Principiul izometriei a indicat proiecţia imaginii dintelui pe film in plan:

a. vertical;
b. orizontal;
c. transversal;
d. sagital;
e. ocluzal.
R: a pag. 145

123*. Pricipiul ortoradialităţii a indicat proiecţia imaginii dintelui pe film in plan:

a. vertical;
b. orizontal,
c. transversal;
d. sagital;
e. anteroposterior.
R: b pag. 145

124*. Scopul ortoradialităţii este:

a. proiecţia netă a rădăcinilor diferenţiate între ele pentru fiecare dinte;
b. proiecţia netă a rădăcinilor nediferenţiate între ele pentru fiecare dinte;
c. proiecţia în plan vertical;
d. proiecţia în plan sagital;
e. proiecţia în plan frontal.
R: a pag. 145

125*. Radiografia cu film muşcat se foloseşte pentru:

a. dinţii incluşi şi ectopici;
b. dinţii vestibulo-înclinaţi;
c. dinţii palato-înclinaţi;
d. dinţii meziorotaţi;
e. dinţii distorotaţi.
R: a pag. 145

126*. Incidenţele utilizate în cazul radiografiei cu film muşcat sunt:

a. amândouă perpendiculare pe planul de ocluzie;
b. una singură perpendiculară pe planul de ocluzie, cealaltă paralelă cu acesta;
c. amândouă formează un unghi de 70° cu planul de ocluzie;
d. una singură formează un unghi de 70° cu planul de ocluzie;
e. amândouă formează un unghi de 60° cu planul de ocluzie.
R: a pag. 146

127*. Dezavantajul principal al incidenţei Belot (incidenţa centrată pe linia mediană) este:
a. efectul paralaxei pe măsura îndepărtării de linia mediană;
b.necesită două clişee;
c. necesită trei clişee;
d. necesită un fascicul de lumină special;
e. necesită un singur cliseu.
R: a pag. 146

128*. Dezavantajul principal al incidenţei Simpson este:

a. necesită un singur clişeu;
b. necesită doua clişee în cazul incluziilor bilaterale;
c. efectul paralaxei pe masura îndepărtării de linia mediană;
d. necesită trei clişee;
e. necesită un fascicul de lumină special.
R: b pag. 146

129*. Prin tehnica de realizare radiografia ortopantomografică este:

a. o radiografie retroalveolară;
b. o radiografie cu film muşcat;
c. o radiografie panoramică;
d. o radiografie de profil;
e. o tomografie.
R: e pag. 146

130*. Ortopantomograma se realizeaza :

a. în ocluzie habituală;
b. în lateralitate;
c. în relaţie centrică;
d. din profil;
e. în direcţie antero-posterioară.
R: a pag. 146

131. Ortopantomograma ne dă informaţii despre:

a. maxilarului superior;
b. maxilarului inferior;
c.procesului alveolar superior;
d. procesului alveolar inferior;
e. poziţiei coroanei în sens vestibulo-oral.
R: a,b,c,d pag. 146

132. Pe ortopantomogramă sunt evidenţiate:

a. forma sinusurilor;
b.mărimea sinusurilor;
c.incidenţele sinuzale;
d. relaţia maxilarelor cu baza craniului;
e. relaţiile intermaxilare.
R: a, b, c pag. 146

133. La nivelul arcadei mandibulare ortopantomograma ne oferă informaţii despre:

a. forma ramului orizontal;
b. sensul dezvoltării condiliene;
c.forma ramului vertical;
d. angulaţia canalului mandibular;
e. sinusurile maxilare.
R: a,b,c,d pag. 148

134. Informaţiile obţinute din interpretarea ortopantomogramei ne vor ajuta:

a. în stabilirea tratamentului;
b. în atabilirea prognosticului anomaliei;
c. în studiul ocluziei dinamice;
d. ne poate oferi o previziune de creştere
e. în stabilirea relaţiilor maxilarelor cu baza craniului.
R: a, b pag. 148

135. Semnele care ne indică existenţa unei rotaţii mandibulare de tip anterior pe ortopantomogramă
sunt:
a. unghiul mandibular accentuat;
b. condilul inalt cu dezvoltare preponderent anterioară;
c. curbura preangulară accentuată;
d. ramura ascendentă scurtă;
e. canalul dentar angulat.
R: a, b, e pag. 148

136. Semnele care ne indică existenţa unei rotaţii mandibulare de tip posterior pe
ortopantomogramă sunt:
a. unghiul mandibular accentuat;
b. lăţimea ramurii orizontale mărită;
c. canal dentar drept;
d. curbură preangulară accentuată;
e. ramură ascendentă lungă.
R: b, c, d pag. 148

137. Ortopantomograma ne permite să apreciem elemente care ţin de anatomia radiologică a dinţilor
temporari şi anume:
a. ca număr dinţii temporari sunt mai puţini decât cei permanenţi;
b. forma fuziformă a camerei pulpare la incisivi;
c. dimensiunea mai mică în zona frontală decât a celor permanenţi;
d. camera pulpară mai puţin voluminoasă;
e. dinţii temporari au coroana relativ scurtă,dar lată.
R: a, c, e pag. 149

138. Dintre elementele care ţin de aprecierea anatomiei radiologice a dinţilor temporari pe
ortopantomogramă putem observa:
a.joncţiunea smalţ-cement este mai evidentă;
b. camera pulpară şi canalele radiculare sunt micşorate;
c. prezenţa abraziunii;
d. stratul de dentina este mai subţire;
e. stratul de smalţ mai opac decât al dinţilor permanenţi.
R: a, c, d, pag. 149

139.Următoarele elemente care ţin de anatomia radiologică a dinţilor temporari pot fi observate pe
ortopantomogramă:
a. stratul de smalţ mai puţin opac;
b. convergenţa rădăcinilor molarilor imediat după desprinderea acestora de coroană;
c. resorbtia radiculara fiziologică;
d. coarne pulpare evidente, alungite;
e. un spaţiu parodontal îngustat comparativ cu cel de la dinţii permanenţi.
R: a,c,d pag. 149

140. Centrarea arbitrară a aparatului dentomaxilar în ortopantomograf, luând ca reper maxilarul

superior prezintă următoarele dezavantaje:
a. structurile maxilarului superior vor avea o imagine mai puţin clară pe film,
b. datorită efectului paralaxei imaginea molarilor permanenţi va fi deformată,
c. în cazul prezenţei anomaliilor dento-maxilare mandibula va fi plasată decalat comparativ cu
maxilarul,
d. apar abateri de poziţionare a mandibulei faţă de maxilar în plan sagital în anomaliile de clasa I,
e. apar abateri de poziţionare a mandibulei faţă de maxilar în plan transversal în asimetriile
transversale sau în lateropoziţii.
R: c, e pag 150

141.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la ortopantomograma în propulsie sunt

adevărate:
a. arcada mandibulară este propulsată până în poziţia cap la cap;
b. centrarea aparatului dentomaxilar în ortopantomograf se face luând luând ca reper mandibula;
c. în zona frontală permite observarea diferenţiată a coroanelor dinţilor superiori şi inferiori şi ca
atare depistarea unor eventuale linii de fractură;
d. permite aprecieri privind simetria deplasării condilului mandibular;
e. are ca dezavantaj faptul că în zonele laterale structurile maxilare şi mandibulare sunt în inocluzie
verticală.
R: a,c,d Pag 150-151

142. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la ortopantomograma în propulsie sunt
adevărate:
a. se realizează în poziţia de intercuspidare maximă,
b. se realizează în poziţia de relaţie centrică;
c.permite aprecierea poziţionării celor două linii mediene
d. permite aprecierea concordanţei dintre liniile incisive spina nazală anterioară şi sincondroza
mentonieră.
e. permite aprecierea simetriei dezvoltării celor două articulaţii temporo-mandibulare.
R:a,d,e Pag 151-152
143. După Björk modelul de rotaţie posterioară mandibulară se caracterizează prin:
a. condil subtire cu crestere în sus şi înainte;
b. canal dentar drept;
c. unghi mandibular închis;
d. ancoşă preangulară marcată;
e. simfiză mentonieră de dimensiune mare.
R: b,d,e, pag. 152

144. După Björk modelul de rotaţie anterioară mandibulară se caracterizează prin :

a. ancoşă preangulară ştearsă;
b. unghi mandibular închis;
c. ram vertical scurt şi îngust;
d. volum dentar important cu coroane puţin înalte ;
e. canal dentar angulat.
R : a,b,e Pag 152

145.Imaginea rezultată în urma teleradiografiei este:

a. mărită;
b. micşorată;
c. deformată;
d. nedeformată;
e. reală.
R:a,c pag.153

146.Teleradiografia de faţă poate da indicaţii despre:

a.dezvoltarea verticală a masivului facial;
b. dezvoltarea transversală a masivului facial;
c. dezvoltarea sagitală a masivului facial;
d. poziţionarea maxilarelor faţă de baza craniului;
e. dezvoltarea ramurilor orizontale.
R:a,b pag.153

147.Teleradiografia axială prezintă următoarele caracteristici:

a.oferă informaţii despre dezvoltarea ramurilor orizontale;
b.este considerată un procedeu auxiliar complementar teleradoigrafiei de profil,
c.evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan vertical;
d.într-o oarecare măsură permite aprecierea dezvoltării masivului facial;
e. evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan vertical şi sagital.
R: a, b,d Pag 153

148.Teleradiografia de profil evidenţiază:

a. tulburările de dezvoltare în plan vertical;
b. tulburările de dezvoltare în plan transversal;
c. tulburările de dezvoltare în plan sagital;
d. dă indicaţii despre natura,direcţia şi gradul de dezvoltare a structurilor osoase;
e. oferă informaţii despre dezvoltarea ramurilor orizontale.
R:a,c,d pag.153

149.Erorile în previziunile de creştere şi tehnicile de suprapunere apar datorită:

a. gamei largi de diferenţe morfologice;
b. influenţelor variabile ale factorilor de mediu;
c. lipsei de corelaţii dintre mărimea structurilor faciale la vârste scăzute şifaza finală de adult;
d. existenţei a numeroase tehnici de interpretare a teleradiografiilor,
e. ratelor de creştere stabile în timp ce direcţiile de creştere sunt variabile.
R: a,b,c Pag 157-158.

150.Planurile care sunt utilizate ca laturi ale triunghiului Tweed sunt următoarele:
a. planul Camper;
b. planul de la Frankfurt;
c. planul mandibular;
d. planul spinelor,
e. axa incisivului inferior.
R b,c,e pag 163

151*. Anomaliile de Clasa a II-a Angle înglobează tulburări de creştere, dezvoltare şi funcţionale
ale maxilarelor cantonate în principal în plan:
a. medio-sagital;
b. transversal;
c. vertical;
d. ocluzal;
e. orbito-frontal.
R: a pag. 379.

152.*Din punct de vedere etiopatogenic, rolul factorului constituţional în apariţia endognaţiei este
demonstrat de :
a. apariţia maxilarului îngust în special la brahicefali;
b. apariţia maxilarului îngust în special la dolicocefali;
c. apariţia maxilarului îngust în special la normocefali,
d. de studiile pe gemeni monozigoţi;
e. apariţia maxilarului îngust la subiecţii cu rahitism.
R: b Pag 381

153* Cele două clase descrise de şcoala franceză pentru malocluziile din clasa a II1:-a sunt:
a. compresia de maxilar cu protruzie şi compresia de maxilar cu înghesuire;
b. ocluzia adâncă în acoperiş şi laterognaţia mandibulară
c. endognaţia şi laterodeviaţia mandibulară;
d. endodenţia şi laterognaţia mandibulară;
e. laterodeviaţia şi laterognaţia mandibulară.
R c pag. 379

154* În cadrul endognaţiei caracteristica principală este:

a. baza maxilarului şi uneori piramida nazală sunt îngustate;
b. baza maxilarului şi piramida nazală sunt lărgite;
c. baza maxilarului şi piramida nazală sunt alungite;
d. afectarea sectorului alveolar;
e. ocluzia mezializată.
Ra pag. 379-381.

155*. Caracteristica endoalveoliei este:

a. inocluzia sagitală;
b. îngustarea sectorului alveolar ;
c. scurtarea sectorului alveolar;
d. bază apicală mare;
e. ocluzia distalizată.
Rb pag. 380

156*. Exognaţia se caracterizează prin:

a. incongruenţă dento-alveolară;
b. hiperdezvoltarea transversală a maxilarului;
c. bază apicală mică;
d. ocluzie încrucişată;
e. inocluzie sagitală.
Rb pag. 381.
157*. Exognaţia este o formă extrem de rară în care arcadele sunt spaţiate iar parodonţiul se
caracterizează prin:
a. faptul că rămâne neafectat;
b. este afectat precoce
c. este afectat tardiv;
d. în zona anterioară afectarea apare datorită hipersolicitării funcţionale;
e. constă în amputarea limbusurilor şi apariţia atrofiei verticale.
Ra Pag. 380.

158*. Principala cauză iatrogenă a exognaţiei este:

a. durata îndelungată a tratamentului ortodontic;
b. expansiunea de maxilar prost controlată;
c. lipsa de colaborare a pacientului;
d. utilizarea aparatelor ortodontice mobile;
e. ruperea suturii mediopalatine.
Rb Pag. 380.

159*. Compresia de maxilar cu protruzie face parte din categoria anomaliilor:

a. din clasa a III-a
b. monocauzale
c. din clasa a II2 –a
d. malformaţiilor congenitale
e. din clasa a II1 –a
R e pag. 380

160*. Un factor local de dezvoltare incriminat de Geormăneanu în producerea asimetriilor faciale

este şi:
a. absenţa suturii de creştere a maxilaruli,
b. dolicocefalia;
c. rahitismul,
d. fibroamele uterine ale viitoarelor mame,
e. caria dentară.
R d Pag. 380.

161.În cadrul sindromul de compresiune maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară putem întâlni ca
simptome:
a. reducerea diametrului maxilar faţă de planul medio-sagital;
b. ocluzie inversă totală;
c. reducerea diametrului dento alveolar faţă de planul medio-sagital;
d.ocluzie adâncă acoperită;
e. ocluzie distalizată.
R a,c,e Pag. 380.
162.Modificările care apar compensator în cadrul sindromului de compresiune maxilară cu
protruzie şi spaţiere dentară sunt:
a. protruzia procesului dento – alveolar;
b. ocluzia distalizată;
c. rar o ocluzie deschisă cu sau fără laterodeviaţie mandibulară;
d. ocluzia adâncă prăbuşită;
e. infrapoziţie laterală..
R a,b,c pag. 380.

163.În etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere putem întâlni următorii factori:
a.ereditatea;
b.factorul constituţional;
c. ticurile de imitaţie
d. rahitismul;
e. obiceiurile alimentare.
R a,b,d pag. 381.

164.Factorii generali de dezvoltare implicaţi în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi

spaţiere sunt:
a. carenţele metabolice;
b. absenţa suturii de creştere;
c. rahitismul;
d. complicaţiile cariei dentare;
e. prezenţa cicatricelor şi frenurilor.
R a, c Pag. 381.

165.Factorii locali de dezvoltare implicaţi în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi

spaţiere sunt:
a. cicatricile chirurgicale de la nivelul bolţii palatine
b. absenţa suturii de creştere
c. dolicocefalia
d. complicaţiile cariei dentare
e. rahitismul.
R a,b Pag. 381.

166. Rolul eredităţii în etiopatogenia compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere este demonstrat
de:
a. studiile pe gemeni,
b. apariţia compresiei de maxilar la vârste foarte fragede,
c. apariţia anomaliei în general la populaţia nordică,
d. asocierea frecventă cu alte sindroame cu transmitere genetică,
e. retrognatismul nou-născutului.
R a, b Pag. 381.

167.În producerea sindromului de compresie de maxilar cu protruzie şi spaţiere obiceiurile vicioase

acţionează prin:
a. dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al intensităţii,
b. dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al direcţiei,
c. dezechilibrarea forţelor intra-extraorale din punct de vedere al duratei de acţiune,
d. prin întreruperea continuităţii arcadei dentare,
e. prin structurarea unui os cu o textură mai slabă
R a,b,c Pag. 382.
168. În producerea sindromului de compresie de maxilar cu protruzie şi spaţiere respiraţia orală
acţionează prin:
a. dispariţia triplei închideri orale
b. apariţia hipotoniei muşchiului maseter
c. apariţia hipotoniei muşchiului orbicular oris al buzei superioare,
d. modificarea comportamentului lingual în statică
e.modificarea comportamentului lingual în timpul exercitării funcţiilor.
R a,c,d,e Pag. 382.

169.Maladia Cauhépé-Fieux se caracterizează prin:

a. îngustarea maxilarului
b. interpoziţia limbii între arcade în timpul deglutiţiei.
c. dezechilibre dentare de tipul retrodenţiei superioare compensatorii,
d. dezechilibre dentare de tipul meziopoziţiei cu rotaţie a premolarilor şi molarilor
e. ocluzie deschisă.
R a,b,d Pag. 382.

170.Modificările ocluzale caracteristice compresiei de maxilar cu protruzie şi spaţiere sunt:

a.relaţii molare distalizate
b.relaţii molare mezializate
c.inocluzii sagitale grave
d.supraocluzie incisivă
e.ocluzie inversă frontală.
R a,c,d Pag. 382.

171.Obiceiul vicios de sugere a degetului determină:

a. compresie alveolară cu protruzie
b. ocluzie adâncă acoperită
c. compresie de maxilar cu înghesuire
d. ocluzie adâncă incompletă
e. prognaţie adevărată.
R a,d Pag. 382.

172.Faciesul adenoidian se caracterizează prin:

a.profil convex;
b.dolicocefalie,
c.leptoprosopie;
d.fantă labială fermă;
e.retrogheilie superioară.
R a,c Pag. 383.

173.Examenul facial în compresia de maxilar cu protruzie evidenţiază:

a. tegumente palide;
b. pomeţi şterşi;
c. fantă labială întredeschisă;
d. profil concav;
e. incisivi superiori proeminenţi care se sprijină pe buza inferioară.
R a,b,c,e Pag. 383.

174.La nivelul labial modificările caracteristice în compresia de maxilar cu protruzie sunt :

a. buza superioară subţire şi palidă;
b. buza superioară ridicată spre pragul narinar;
c. treaptă labială în linie dreaptă
d. buza inferioară groasă şi fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier;
e. ocluzie labială fermă.
R a,b,d Pag. 383.

175. Examenul facial în compresia de maxilar cu protruzie poate evidenţia:

a. un facies adenoidian,
b. aspect de bărbie dublă,
c. o buză inferioară răsfrântă în ţanţul labio-mentonier,
d. un profil concav,
e. o treaptă labială inversată.
R: a, b, c Pag 383

176.În compresia de maxilar cu protruzie examenul arcadei dento-alveolare poate evidenţia:

a. o bază apicală mică;
b. o bază coronară largă;
c. grade diferite de îngustare premolară,
d. distopoziţia zonei dentare laterale superioare,
e. meziopoziţia zonei dentare laterale superioare.
R a,b,c,e Pag. 385.

177.În compresia de maxilar cu protruzie formele patologice de arcadă care pot fi observate la
nivelul arcadei superioare sunt:
a. formă de ,,V”;
b. formă de ,,U”;
c. formă de semicerc;
d. formă de parabolă;
e. formă de ,,Ω”.
R a,b,e Pag. 385.

178.Diagnosticul diferenţial al compresiei de maxilar cu protruziese face cu:

a. endoalveolia cu înghesuire;
b. macrodonţia;
c. ocluzia adâncă acoperită,
d.progenia adevărată;
e. meziopoziţia
R a,b,e Pag. 391.

179.La examenul teleradiografic în compresia de maxilar cu protruzie putem observa:

a.scăderea unghiului IF sub 107̊,
b. reducerea unghiului Ii,
c. scăderea unghiului SNA,
d. protruzia mediană a feţei,
e. mărirea unghiului Pr-A-F peste 115̊ .
R- b,d,e Pag387-388

180.Precizaţi care dintre afirmaţiile cu privire la tipurile de modificări scheletale posibile în

cadrulanomaliilor din clasa a II-a sunt adevărate.
a. în tipul A relaţiile scheletale antero-posterioare şi verticale sunt normale,
b. în tipul B există o dezvoltare excesivă a etajului mijlociu , iar mandibula este insuficient
dezvoltată,
c. în tipul C există un ram ascendent scurt, un plan bazal mandibular abrupt şi o dizarmonie între
creşterea verticală anterioară şi posterioară,
d. în tipul D există o dezvoltare insuficientă a mandibulei, iar incisivii superiori sunt în labioversie,
e. în tipul E etajul mijlociu este normal dezvoltat, iar mandibula este insuficient dezvoltată.
R: a,c,d Pag 388-390

181*.Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 este sinonimă cu:

a. endognaţia
b. exognaţia
c. ocluzia deschisă
d. ocluzia adâncă în acoperiş
e. ocluzia încrucişată
R: a Pag. 396

182*.Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 se caracterizeaza prin:

a. reducerea diametrelor premolare şi molare
b. diferite grade de spaţiere dentară
c. dezvoltarea în exces în plan sagital a amaxilarului superior
d. cresterea diametrelor premolare şi molare
e. ocluzia adâncă în acoperiş
R: a Pag. 396

183*.Caracteristic sindromului de compresie de maxilar cu inghesuire dentara este:

a. protruzia cu supraacoperirea grupului incisiv
b. retrodenţia cu supraacoperirea grupului incisiv
c. angrenajul invers
d. ocluzia inversă frontală
e. ocluzia inversă laterală
R: b Pag. 396

184*.Malocluzia de clasa a II2 a diviziunea 2 are în comun cu malocluzia din clasa II 2 a diviziunea
1Ş
a. relaţia molară transversală
b. relaţia molară verticală
c. relaţia molară antero-posterioară
d. ocluzia adânca acoperită
e. ocluzia deschisă.
R: c Pag. 396

185*.Cauza etiologică principală a apariţiei compresiei de maxilar cu înghesuire este:

a. iatrogenă
b. genetică
c. respiraţia orală
d. deglutiţia infantilă
e. rahitismul.
R: b Pag. 396

186*.Retroînclinarea incisivilor superiori şi supraacoperirea frontală vor fi cu atât mai mari cu cât:
a. decalajul bazelor scheletale maxilare va fi mai mare
b. decalajul bazelor scheletale maxilare va fi mai mic
c. prodenţia grupului incisiv superior este mai mare ca retrodenţia celui inferior
d. dezvoltarea maxilarelor în plan sagital este mai accentuată
e. vârsta la care a fost determinată anomalia este mai mare.
Ra Pag. 396

187*.Compresia de maxilar cu înghesuire face parte din categoria malocluziilor:

a. dentare
b. malformaţiilor congenitale
c. de clasa a II-a diviziunea I
d. de clasa a II-a diviziunea II
e. de clasa a III-a.
R: d Pag. 396

188*.Abraziunea în compresia de maxilar cu înghesuire apare:

a. pe feţele palatinale ale incisivilor superiori şi vestibulare ale incisivilor inferiori
b. pe feţele ocluzale ale dinţilor laterali
c. pe feţele linguale ale incisivilor inferiori şi superiori
d. pe marginile incizale ale incisivilor superiori şi inferiori
e. pe feţele vestibulare ale incisivilor superiori şi inferiori.
R:a Pag. 398

189*.În compresia de maxilar cu înghesuire curba Spee este:

a. în linie dreaptă
b. inversată
c. aplatizată
d. normală
e. accentuată.
R: e Pag. 398

190*. Diagnosticul diferential al compresiei de maxilar cu înghesuire se face cu:

a. clasa I cu spraalveolodonţie incisivă
b. retrognatismul mandibular
c. laterodeviaţia mandibulară
d. laterognaţia mandibulară
e. pseudoprognaţia mandibulară
R: a Pag. 399

191.Sindromul de compresie de maxilar cu înghesuire dentară se caracterizează prin:

a. reducerea diametrului premolar
b. reducerea diametrului molar
c. retrodentie cu supraacoperirea grupului incisiv
d. ocluzie adâncă în acoperiş
e. ocluzie inversă totală
R: a,b,c Pag. 396

192.Diferenţele dintre malocluziile din clasele II/1 şi II/2 sunt:

a. etiopatogenetice
b. morfofuncţionale
c. de localizare
d. terapeutice
e. diferă ca prevalenţă
R: a,b,d,e Pag. 396
193.Din punct de vedere al gravităţii malocluziile din clasa a II2 -a se descriu doua forme clinice:
a. forma uşoară fără tulburări morfofuncţionale şi estetice
b. forma uşoară cu tulburări morfofuncţionale şi estetice
c. forma gravă cu modificări estetice
d. forma gravă în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări parodontale
e. forma medie
R: b,d Pag. 397

194.Aspectul facial în malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) prezintă
următoarele caracteristici:
a. etajul inferior normal sau în foarte multe cazuri micşorat
b. şantul labio mentonier accentuat
c. punctual Gn plasat anterior de planul Simon
d. buzele subţiri
e. ocluzie labială fermă
R: a,b,d,e Pag. 397

195.Aspectul facial în malocluziile din clasa a II 2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) prezintă

următoarele caracteristici:
a. etajul inferior mărit
b. ocluzie labială cu planul plasat în poziţie înaltă pe coroana incisivilor superiori
c. nas proeminent
d. buză inferioară groasă şi răsfrântă în şanţul labio-mentonier
e. menton proeminent
R: b,c,e Pag 397

196. Precizaţi care dintre următoarele caracteristici pot fi observate la examnul facial în
malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire):
a. menton şters, aplatizat
b. etajul inferior normal sau micşorat
c. şantul labio mentonier accentuat
d. ocluzie labiala fermă
e. profil concav
R: b,c,d Pag. 397

197.Din punct de vedere epidemiologic malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu
înghesuire) prezintă următoarele particularităţi:
a. anomalia este mai frecventă decât anomaliile din clasa a II1 –a
b. după Hotz este mai frecventă în dentiţia permanentă
c. după Hotz este mai frecventă în dentiţia temporară
d. după Houston şi Tulley afectează 10% din populaţie
e. după Houston şi Tulley afectează 20% din populaţie
R: c, d Pag 396

198.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa malocluziilor din clasa a II 2 -a
(compresie de maxilar cu înghesuire) sunt adevărate:
a. formele moderate sunt mai frecvente ca cele grave
b. cazurile în care relaţiile mandibulo mandibulare sunt de clasa I sunt rare
c. după Hotz este mai frecventă în dentiţia permanentă
d. anomalia este mai puţin frecventă decât anomaliile din clasa a II1 –a
e. după Houston şi Tulley afectează 20% din populaţie.
R: a,b,d Pag 396-398

199.În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) dacă supraocluzia se
asociază şi cu decalaj între muchia incizală a incisivului inferior şi centroidul radacinii incisivului
superior tratamentul acestora prezintă următoarele particularităţi ::
a. se efectuează mai dificil
b. riscul de recidivă se reduce
c. riscul de recidivă este mai mare
d. scade timpul de tratament
e. este de preferat terapia funcţională.
R: a,c Pag 396

200.Compresia de maxilar cu înghesuire face parte din categoria malocluziilor:

a. dentare
b. de clasa I foarte rar
c. de clasa a II-a diviziunea I
d. de clasa a II-a diviziunea II
e. de clasa a III-a.
R: b,d Pag. 396

201.Modificările ocluzale care pot fi prezente în malocluziile din clasa a II 2 -a (compresie de

maxilar cu înghesuire) sunt:
a. supraacoperirea grupului incisiv
b. angrenaje inverse premolare unilaterale sau bilaterale
c. rapoarte mezializate
d. rapoarte distalizate
e. ocluzie prăbuşită laterală
R: a,b,d Pag 398

202.Modificările arcadelor dento-alveolare care pot fi prezente în malocluziile din clasa a II 2 -a

(compresie de maxilar cu înghesuire) sunt:
a. arcade în formă de omega
b. arcade în formă de trapez
c. arcade în formă de U
d. baza apicală este mai mare decât baza coronară
e. baza coronară este mai mare decât baza apicală
R: b,d Pag 397-398

203.În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sindromul

algodisfuncţional temporo-mandibular este consecinţa:
a. pierderii unor dinţi din zona laterală
b. deplasării distale a mandibulei
c. creşterii supraocluziei frontale
d. deplasării meziale a mandibulei
e. formelor patologice ale arcadelor dento-alveolare
R: a,b,c Pag. 398

204. În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) la analiza dezvoltării
arcadelor dento-alveolare se observă:
a. reducerea diametrelor premolare
b. reducerea diametrelor molare
c. baza coronară mai largă decât cea apicală
d. accentuarea curbei Spee
e. reducerea unghiului mandibular
R: a,b,d pag. 398

205.În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) la analiza ocluziei
dinamice se observă:
a. relaţia de postură a mandibulei este normală
b. rapoartele de la nivel molar sunt distalizate
c. drumul de închidere al mandibulei este normal
d. în cazurile grave pacientul nu poate efectua mişcări de lateralitate
e. muşchii ridicători ai mandibulei sunt hipertoni.
R: a,c,d Pag 398

206.În malocluziile din clasa a II2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire) sunt prezente
următoarele modificări:
a. baza mai mare a maxilarului este compensată prin înclinare dentară
b. există un unghi marcat corono-radicular al incisivului central
c. unghiul planurilor maxilare M-Nsa-Nsp este mărit
d. unghiul goniac este în genere mai mic
e. înălţimea antero-inferioară a feţei este mai mare.
R: a,b,d Pag 398-399

207.La analiza grupului incisiv în malocluziile din clasa a II 2 -a (compresie de maxilar cu

înghesuire) pot fi observate modificările:
a. palatopoziţie accentuată a incisivilor centrali superiori
b. vestibuloversia şi rotaţia incisivilor laterali peste cei centrali
c. unghi marcat corono-radicular al incisivilor centrali
d. abraziunea feţelor vestibulare ale incisivilor superiori şi a celor linguale ale incisivilor inferiori
e. leziuni parodontale.
R: a,b,c,e Pag 398-399

208. La analiza grupurilor dentare frontale în malocluziile din clasa a II 2 -a (compresie de maxilar
cu înghesuire) pot fi observate modificările:
a. incisivii inferiori pot fi în retroînclinare,
b. incisivii inferiori pot fi în vestibuloînclinare
c. scade unghiul interincisiv
d. caninii superiori sunt în vestibulopoziţie
e. înghesuirea poate varia de la forme uşoare la forme grave şi îmbracă un aspect tipic.
R : a,b,d,e Pag 398

209.Diagnosticul diferenţial al malocluziilor din clasa a II 2 -a (compresie de maxilar cu înghesuire)

se face:
a. între diviziunile clasei a II-a
b. cu ocluzia adâncă adevărată
c. cu pseudoocluziile adânci
d. cu dizarmonia dento-alveolară
e. cu anomaliile dentare izolate.
R: a,b,c Pag 399

210.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la malocluziile din clasa a II 2 -a

(compresie de maxilar cu înghesuire) sunt adevărate:
a. arcadele alveolare pot avea formă de trapez
b. unghiul planurilor maxilare este mai redus decât normal
c. la unii subiecţi poate fi întâlnită o activitate puternică a muşchilor ridicători ai mandibulei,
d. planul ocluziei labiale este plasat în poziţie joasă pe coroana incisivilor inferiori
e. faciesul este aplatizat.
R: a,b,c Pag 397-399.

211*. Malocluzia de clasa a III-a cuprinde un set de anomalii caracterizate prin:

a. raporturi mezializate şi ocluzie inversă frontală
b. raporturi distalizate şi ocluzie inversă laterală
c. raporturi de inocluzie verticală
d. raporturi lingualizate
e. raporturi vestibularizate
R a Pag. 405.

212*. Ocluzia inversă frontală în cazul malocluziilor clasei a III-a poate fi cu:
a. numai cu inocluzie verticală
b. cu sau fără inocluzie sagitală inversă
c. numai cu grad mare de supraacoperire frontală
d. abrazia feţelor linguale ale incisivilor inferiori
e. abrazia feţelor vestibulare ale incisivilor superiori
Rb Pag. 405.

213*. În cadrul malocluziilor clasei a III-a aspectul facial poate fi::

a. de faţă crispată
b. de faţă inexpresivă,
c. facies adenoidian
d. faţă aplatizată
e. profil de pasăre.
Rd Pag. 406.

214*. Maxilarul inferior în cadrul maloculziei de clasa a III-a este ghidat:

a. anterior
b. posterior
c. în lateralitate
d. în laterognaţie
e. în infrapoziţie
R a Pag. 406.

215*. Examenul facial la persoanele care prezintă o malocluzie de clasa a III-a se caracterizează
prin:
a. profil convex
b. profil concav
c. profil drept
d. unghi mandibular micşorat
e. menton aplatizat
Rb Pag. 406.

216*. În cazul malocluziilor de clasa a III-a treapta buzelor este:

a. inversată
b. în linie dreaptă
c. accentuată prin procheilie superioară
d. accentuată prin procheilie inferioară
e. buza superioară depăşeşte cu 2 mm în plan sagital pe cea inferioară
R a Pag. 406.

217*. La examenul teleradiografic în cazul malocluziilor de clasa a III-a unghiul SNA este:
a. mai mic de 120o
b. mai mare 120o
c. mai mic de 80o
d. mai mare de 80o
e. mai mare de 140o
R c Pag. 406.

218*. La examenul teleradiografic în cazul malocluziilor de clasa a III-a unghiul SNB este:
a. mai mic de 78o
b. mai mare de 78o
c. mai mare de 90o
d. mai mare de 120o
e. mai mare de 140o
Rb Pag. 406.

219*.În cadrul malocluziilor de clasa a III-a Angle diferenţa dintre SNA şi SNB este:
a. negativă
b. pozitivă
c. diferenţa este de 10̊
d. diferenţa este de 90̊
e. diferenţa este de 120̊
R a Pag. 406.

220*. Decalajul sagital în malocluziile de clasa a III-a poate fi compensat prin:

a. vestibularizarea incisivilor superiori şi retrudarea celor inferiori
b. vestibularizarea incisivilor inferiori şi retrudarea celor superiori
c. retrudarea incisivilor superiori
d. intruzia incisivilor superiori
e. nu este corect nici un răspuns
R a Pag. 406.

221.Malocluzia de clasa a III-a cuprinde un set de anomalii caracterizate prin:

a. rapoarte mezializate
b. ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală inversă
c. rapoarte distalizate
d. rapoarte lingualizate
e. rapoarte vestibularizate
R a,b Pag. 405.

222.Modificările din cadrul malocluziei de clasa a III-a Angle interesează:

a. maxilarul superior
b. maxilarul inferior
c. numai arcadele alveolare
d. numai arcadele dentare
e. ambele maxilare
R a b,e Pag. 405.

223.La examenul facial simptomele caracteristicile ale malocluziei de clasa a III-a Angle sunt:
a. faţă aplatizată
b. obraji înfundaţi
c. menton aplatizat
d. buză superioară înfundată
e. profil convex
R a,b,d Pag. 406.

224.În cadrul examenului facial în malocluziile de clasa a III-a Angle faţa poate avea un aspect lăţit
în totalitate datorită:
a. treptei labiale în linie dreaptă
b. pomeţilor obrajilor înfundaţi
c. profilului concav
d. procheiliei superioare
e. treptei labiale inversate
R b,c,e Pag. 406.

225. Examenul facial în malocluziile de clasa a III-a Angle poate evidenţia:

a. aspect dezagreabil în surâs
b. unghiul format de tangenta dusă la nivelul gurii mai mic de 10̊
c. profil concav
d. buză inferioară subţire
e. faţă aplatizată
R a,b,c,e Pag. 406.

226.Examenul teleradiografic în malocluziile de clasa a III-a Angle evidenţiază:

a. unghiul SNA mai mare de 80o
b. unghiul SNB mai mic de 78o
c. diferenţa dintre unghiurile SNA şi SNB are valoare negativă
d. distanţa Nsa – Nsp este micşorată
e. diagonala maxilarului superior S – Nsa redusă.
R c,d,e Pag. 406.

227.Examenul teleradiografic în clasa a III-a Angle evidenţiază:

a. unghiul Pr.A-F mai mare de 110o
b. unghiul I-F mai mare de 107o
c. distanţa Nsa – Nsp micşorată
d. unghiul SNB mai mic de 78o
e. diagonala maxilarului superior S – Nsa redusă.
R a,b,c,e Pag. 406

228.La examenul teleradiografic în malocluziile de clasa a III-a Angle se observă:

a. unghiul SNA mai mic de 80o
b. unghiul SNB mai mic de 78o
c. diferenţa dintre unghiurile SNA şi SNB are valoare pozitivă
d. unghiul I-F mai mare de 107o
e. unghiul Pr.A-F mai mare de 110o
R a,d,e Pag. 406.

229.La examenul endobucal în malocluziile de clasa a III-a Angle se observă:

a. arcada alveolară coronară mică în raport cu arcada alveolară apicală
b. arcada alveolară apicală mică în raport cu arcada alveolară coronară
c. ocluzia mezializată
d. înfundarea buzei superioare
e. ocluzie inversă frontală sau totală.
R b,c,e Pag. 406.

230.Examenul endobucal în malocluziile de clasa a III-a Angle poate evidenţia:

a. profil concav
b. faţa aplatizată
c. ocluzie inversă frontală cu sau fără inocluzie sagitală
d. unghiul SNA mai mic de 80o
e. arcada alveolară apicală mică în raport cu arcada alveolară coronară
R c,e Pag. 406.

231.Următoarele afirmaţii cu privire la ocluziile inverse prin retrognatism maxilar dat de sechelele
postoperatorii ale despicăturilor labiomaxilopalatine sunt adevărate:
a. gravitatea modificărilor fizionomice este maximă dacă ne raportăm la restul formelor de
malocluzie de clasa a III-a
b. pe primul plan sunt tulburările funcţiei masticatorii
c. pe primul plan sunt tulburările fizionomice
d. pacienţii pot executa numai mişcări de coborâre şi lateralitate
e. apar cu regularitate tulburări fono-articulare
R a,b,e Pag 406-407

232. La nivelul procesului alveolar superior în malocluziile de clasa a III-a Angle pot fi observate
modificări compensatorii care constau în:
a .proalveolie
b. prodenţie
c. Pr.A – F mai mare de 110̊
d. I – F mai mare de 107̊
e. retrodenţie
R a,b,c,d Pag. 406.

233. La nivelul procesului alveolar superior în malocluziile de clasa a III-a Angle pot fi observate
modificări compensatorii care constau în:
a. proalveolie
b. prodenţie
c. mezializarea dinţilor laterali
d. I – F mai mic de 107
e. arcada alveolară coronară mare
R a,b Pag. 406.

234.Următoarele afirmaţii cu privire la modificările parodontale care apar la pacienţii cu malocluzii

de clasa a III-a sunt adevărate::
a. modificările apar datorită suprasolicitării zonei anterioare
b. modificările apar datorită suprasolicitării zonei laterale
c. modificările constau în amputarea limbusului alveolar urmată de apariţia atrofiei osoase verticale
d. modificările constau în amputarea limbusului alveolar urmată de apariţia atrofiei osoase
orizontale
e. lărgirea spaţiului parodontal.
R b,d,e Pag 407

235. Următoarele afirmaţii cu privire la afectarea ATM la pacienţii cu malocluzii de clasa a III-a
sunt adevărate::
a. modificările ATM apar datorită absenţei ghidajului anterior normal,
b. modificările ATM apar datorită transferului ghidajului mişcărilor mandibulare la nivelul dinţilor
laterali
c. apar cracmente şi crepitaţii
d. apar datorită instabilităţii contactelor interdentare
e. apar datorită absenţei suprafeţelor de uzură ocluzale.
R a,b,c,d Pag 407

236.La baza apariţiei spasmelor musculare în malocluzia de clasa a III-a. stau:

a.ocluzia mezializată
b.ocluzia distalizată
c. drumul de închidere în treaptă mezializată
d. tulburările parodontale
e. tulburările masticatorii.
R a,c,d Pag 407

237.Modificările scheletale care pot caracteriza formele clinice de malocluzie de clasa a a III-a sunt:
a. dezvoltarea insuficientă a bazei maxilarului superior în plan sagital,
b. retroalveolodonţia superioară,
c. creşterea marcată a celor două ramuri mandibulare
d. închiderea unghiului mandibular
e. mărirea unghiurilor Tweed şi Margolis
R a, c,e Pag 407

238. Modificările scheletale care pot caracteriza formele clinice de malocluzie de clasa a a III-a
sunt:
a. micşorarea distanţei bispinoase,
b. mărirea unghiului SNA
c. dezvoltarea insuficientă a bazei maxilarului superior în plan transversal
d. deschiderea unghiului mandibular
e. negativizarea unghiului ANB.
R a,d,e Pag 407

239.Examenul exofacial la pacienţii cu malocluzii de clasa a aIII-a poate evidenţia:

a. deplasarea punctului Nsa înapoia planului Simon
b. deplasarea punctului Gn anterior de planul Simon,
c. treaptă labială inversată
d. unghiul format de tangenta dusă la nivelul gurii este mai mare de 10̊
e. profil convex.
R b,c Pag 406

240.Precizaţi care dintre afirmaţiile cu privire la malocluziile de clasa a III-a Angle sunt reale
a. caracteristic pacienţilor progeni de peste 30 de ani cu traume ocluzale este apariţia leziunilor la
nivelul coletului, multiple şi în explozie
b. spasmele musculare apar cel mai frecvent la nivelul muşchiului pterigoidian lateral
c. pacienţii pot prezenta incongruenţă dento-alveolară şi inocluzie verticală.
d. ghidajul anterior este normal
e. interesarea parodontală vizează doar grupul frontal anterior aflat în ocluzie inversă.
R a,b,c Pag 406-407.
241*. Ocluzia verticală este un sindrom caracterizat prin existenţa unor tulburari în primul rând în
plan:
a. sagital
b. transversal
c. vertical
d. sagital şi transversal
e. în toate planurile
Rc Pag. 418

242*. În sindromul de inocluzie verticală relaţiile ocluzale normale sunt tulburate de inversarea
tiparului de rotaţie mandibulară:
a. în direcţie posterioară
b. în direcţie anterioară
c. urmând o traiectorie sinusală
d. urmând o traiectorie în linie dreaptă
e. urmând o traiectorie în baionetă
Ra Pag. 419

243*. În sindromul de inocluzie verticală acţiunea factorului genetic apare evidentă în unele
afecţiuni ca:
a. sindromul Down şi unele cranio-sinostoze
b. sindromul cariei de biberon
c. sindromul de polidactilism
d. sindromul Tourette
e. numai în sindromul Down
Ra pag. 419

244*. În sindromul de inocluzie verticală sindromul Down determină instalarea unui deficit de
dezvoltare a maxilarului superior interesând în special sectorul anterior care este:
a. scurtat
b. alungit
c. îngustat
d. lărgit
e. aplatizat
Ra pag. 419

245*. În sincondroza intrasfenoidala şi sfenoetmoidala sunt afectate:

a. sutura coronară
b. sutura palatinală
c. simfiza mentonieră
d. sutura maxilară
e. sutura temporo-zigomatică
Ra pag. 420

246*. Ocluzia deshisă frontală se datorează:

a. rotaţiei posterioare a mandibulei şi scurtării ramului ascendent
b. rotaţiei anterioare a mandibulei şi scurtării ramului ascendent
c. rotaţiei posterioare a mandibulei şi alungirii ramului ascendent
d. rotaţiei anterioare a mandibulei şi alungirii ramului ascendent
e. rotaţiei anterioare a mandibulei şi subţierii ramului ascendent
Ra pag. 420
247*. Cel mai important factor dismetabolic implicat în etiologia ocluziei deschise este:
a. rahitismul
b. avitaminozele
c. obezitatea
d. alimentaţia artificială
e. lipsa mineralelor
Ra pag. 420

248*. Schwarz consideră că modificarile esenţiale pentru instalarea inocluziei verticale au loc la
nivelul:
a. mandibulei
b. maxilarului
c. craniului
d. întotdeauna la nivelul ambelor maxilare
e. dento-alveolar
Ra pag. 420

249*. În sindromul de inocluzie verticală decalajul vertical este accentuat de infraalveolodonţia

frontală agravata de:
a. reducerea dimensiunilor dinţilor prin prezenţa hipoplaziilor şi hipocalcifierilor
b. reducerea dimensiunii rădăcinilor dinţilor anteriori
c. fracturarea dinţilor posteriori
d. intrudarea dinţilor anteriori
e. intrudarea dinţilor posteriori
R a pag. 421

250*. Numărul de înghiţiri efectuate de un adult în 24 de ore este de:

a. 800-1200
b. 2400
c. 3000
d. 1500
e. 500
Rb pag. 424

251. Factorii locali care pot interveni în geneza unei inocluzii verticale sunt:
a. afecţiunile reumatice de la nivel ATM
b. incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire primară sau secundară
c. cicatricele cheloide şi retracţiile
d. respiraţia orală
e. spaţiul care ramâne după pierderea precoce a unui dinte temporar şi intervalul de timp mărit până
la apariţia dintelui definitiv
R a,b,c,e Pag. 425-426

252. În sindromul de inocluzie verticală întâlnim modificări dentare ca:

a. volum mărit
b. volum micşorat
c. modificări de formă
d. rădăcini mai scurte
e. proînclinare
R b,c,d Pag. 422
253. Factorii iatrogeni care determină ocluzia deschisă apar în cursul tratamentelor :
a. odontale
b. ortopedice
c. ortodontice
d. ORL
e. chirurgicale
R a,b,c Pag. 426

254. Sindromul Down poate prezenta ca simptome clinice:

a. obliterarea precoce a sistemului sutural
b. deficit de creştere a bazei craniului la nivelul planumului
c. deficit de creştere a bazei craniului la nivelul clivusului
d. tulburări de dezvoltare ale maxilarului la nivelul sectorului anterior
e. tulburări de dezvoltare ale maxilarului la nivelul sectorului posterior
R b,d Pag. 419

255. Factorii locali incriminaţi în producerea ocluziei deschise sunt:

a. deglutiţia
b. afecţiunile reumatice ale ATM
c. cicatricele cheloide
d. incongruenţa dento-alveolară cu înghesuire
e. tratamentele ortodontice
R b,c,d, pag. 425-426

256. .La sugar efectuarea deglutiţiei implică:

a. interpunerea limbii între arcadele dentare
b. poziţionarea limbii pe bolta palatină
c. contracţii periferice ale muşchilor genieni
d. contracţii periferice ale muşchilor constrictori superiori ai faringelui
e. contracţii periferice ale muşchilor pterigoidieni interni
R a,c,d Pag. 423

257. Prin închidere precoce sutura lambdoidă determină:

a. dezvoltarea insuficientă a regiunii occipitale
b. dezvoltarea insuficientă a regiunii parietale
c. planumul redus
d. clivusul redus
e. unghi foramenian micşorat
R a,d,e Pag. 420

258. Cele mai importante tulburări funcţionale care apar în inocluzia verticala sunt:
a. rahitismul
b. fono-articulatorii
c. masticatorii
d. de dezvoltare a maxilarelor
e. de erupţie dentară
R b,c Pag. 431

259. În sindromul de inocluzie verticală o tulburare des întâlnită este perturbarea pronunţiei
fonemelor dentale:
a. D
b. V
c. F
d. T
e. S
R a, d Pag. 431

260. O breşă de inocluzie verticală care interesează caninii, primii premolari şi eventual şi molarii
poate conduce la:
a. tulburări ale activităţii musculare
b. hipoplazii ale incisivilor
c. tulburări ale ATM
d. tulburări masticatorii ca urmare a micşorării suprafeţelor ocluzale
e. transferul ghidajului mişcărilor mandibulare la nivel lateral
R a,c,d,e Pag. 432

261. Traumatismul ocluzal care interesează dinţii ce realizează contacte ocluzale în ocluzia deschisă
se materializează în:
a. îmbolnăvire paradontală
b. apariţia unor forţe de tip ortodontic care deplasează dintele din calea
traumatismului
c. remanierea compensatorie a procesului alveolar
d. masticaţie unilaterală
e. afectiuni ale ATM
R a,b,c,e Pag. 432

262. Modificările paradontale caracteristice suprasolicitării în ocluzia deschisă sunt:

a. lărgirea spaţiului parodontal
b. resorbţia limbusului alveolar
c. atrofie osoasă orizontală
d. resorbţiile radiculare
e. gingivită ulceronecrotică
R a,b,c Pag. 432

263. În inocluzia verticala tulburările dentare caracteristice sunt:

a. incisivi hipoplazici Hutchinson
b. molari Moser
c. anodonţia incisivilor laterali
d. forme modificate precum incisivi laterali în ţăruş
e. microfracturi ale muchiilor incizale
R a,b,e Pag. 433

264. În sindromul de inocluzie verticală tulburările de ocluzie, paradontale şi dentare stau la baza
instalarii:
a. spasmelor musculare
b. durerilor de etiologie obscură din regiunea capului
c. durerilor de etiologie obscură din regiunea gatului
d. durerilor de tip nevralgiform
e. relaxarii musculare
R: a,b,c Pag. 433

265. Grupele musculare cele mai frecvent afectate de tulburările de ocluzie, parodontale şi dentare
din sindromul de inocluzie verticală sunt:
a. pterigoidian extern
 b. fasciculul anterior al temporalului
c. muşchi limbi
d. fasciculul posterior al muşchiului temporal
e. pterigoidianul intern
R a,b,c Pag. 433

266. Tulburările de creştere ale mandibulei în sindromul de inocluzie verticală sunt:

a. ramura ascendentă este în limitele dezvoltării normale la un sfert din cazuri
b. unghiul goniac în limite normale în 40% din cazuri
c. unghiul Tweed este micşorat la trei sferturi din cazuri
d. unghiul bispinomandibular nu se modifică
e. unghiul goniac este accentuat în peste 50% din cazuri
R a,b,e Pag. 437

267. Modificările fizionomice care apar în formele grave ale sindromului de inocluzie verticală
sunt:
a. accentuarea şanţului labio-mentonier
b. fanta labială deschisă
c. hiperleptoprosopie
d. faţă scurtă
e. faţă inexpresivă
R b,c,e Pag. 434

268. Modificările fizionomice care apar în formele uşoare ale sindromului de inocluzie verticală la
copii care-şi sug faţa internă a buzei inferioare sunt:
a. leptoprosopie
b. brazde verticale inestetice la nivelul tegumentelor
c. şanţul labio-mentonier bine exprimat
d. scurtarea ramurii orizontale
e. accentuarea unghiului goniac
R b,c Pag. 435

269. Pacienţii cu sindrom de inocluzie verticală în timpul masticaţiei nu execută decât mişcări:
a. de ridicare a mandibulei
b. de coborâre a mandibulei
c. de lateralitate a mandibulei
d. de incizie
e. de triturare
R a,b Pag. 431

270. Următoarele afirmaţii privind modificările fizionomice dn sindromul de inocluzie verticală

sunt adevărate:
a. hipertonia pătratului buzei inferioare determină aplatizarea mentonului
b. şanţul labio-mentonier poate fi şters fără ca profilul pacientului să fie modificat
c. scurtarea ramurii ascendente mandibulare şi cudarea ramurii orizonlale mandibulare conduc la
apariţia unui profil concav
d. hernierea limbii în spaţiul de inocluzie verticală conferă pacientului un aspect de faţă crispată
e. apar brazde verticale inestetice la nivelul tegumentelor dacă pacientul interpune în spaţiul de
inocluzie faţa internă a buzei inferioare.
R a, b,e Pag. 436
271*.Termenul de oligodonţie defineşte situaţia clinică în care pe arcadă sunt prezenţi un număr de:
a. 1-2 dinţi;
b. 2-6 dinţi;
c. mai mult de 6 dinţi;
d. 4-7 dinţi;
e. 9 dinţi.
R.b pag.17

272*.După Gysel termenul de hipodonţie defineşte situaţia clinică în care de pe arcadă lipsesc un
număr de:
a. minim 4 dinţi;
b. minim 3 dinţi;
c. 8 dinţi;
d. 2 dinţi;
e. un dinte.
R.a pag 15

273*.Dintele cel mai frecvent afectat de anodonţie este:

a. molarul de minte inferior;
b. premolarul doi superior;
c. incisivul lateral superior;
d. molarul de minte superior;
e. incisivul central superior.
R c pag 18

274*.În cazul anodonţiilor raportul în care sunt afectate cele două dentiţii este:
a. 10/1 în favoarea dentiţiei permanente;
b. 10/1 în favoarea dentiţiei temporare;
c. 16/1 în favoarea dentiţiei temporare;
d. 16/1 în favoarea dentiţiei permanente;
e. nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa anodonţiei între cele două dentiţii.
Rd pag 18

275*. În cazul anodonţiilor raportul în care sunt afectate cele două sexe este:
a. 2/1 în favoarea sexului masculin;
b. 2/1 în favoarea sexului feminin;
c. nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa anodonţiei între cele două sexe;
d. 3/1 în favoarea sexului feminin;
e. 3/1 în favoarea sexului masculin.
Rb pag 18

276*.Termenul de anodonţie redusă defineşte situaţia clinică în care lipsesc de pe o hemiarcadă:

a. 2-3 dinţi;
b. 4 dinţi;
c. 1-2 dinţi;
d. mai mult de doi dinţi;
e. 3 dinţi.
R c pag 24

277*.Termenul de anodonţie întinsă defineşte situaţia clinică în care:

a. lipsesc de pe o hemiarcadă mai mult de 2 dinţi;
b. lipsesc de pe o hemiarcadă mai mult de 4 dinţi;
c. lipsesc de pe o hemiarcadă mai mult de 8 dinţi;
d. mai sunt prezenţi pe arcadă maxim 4 dinţi;
e. mai sunt prezenţi pe arcadă maxim 6 dinţi
R a pag 24

278*.Termenul de anodonţie subtotală defineşte situaţia clinică în care:

a. mai sunt prezenţi pe arcadă 8 dinţi;
b. mai sunt prezenţi pe arcadă 4-6 dinţi;
c. nu mai există nici un dinte pe una dintre arcade;
d. mai sunt prezenţi pe arcadă 6-8 dinţi;
e. lipsesc de pe arcadă 2-4 dinţi.
Rb pag 30

279*.În cadrul etiopatogeniei anodonţiei, teoria proterogenetică susţine că:

a. se reduce dimensiunea maxilarelor la om;
b. dispare ultimul dinte din fiecare grup dentar, excepţie făcând grupul incisiv inferior;
c. se reduce potenţialul formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene;
e. se distruge lama dentară.
Rb pag 20

280*.Intervalul optim de schimbare al protezelor în perioada de creştere la un pacient cu anodonţie

totală este de:
a. un an şi jumătate;
b. jumătate de an;
c. un an;
d. doi ani;
e. nu este necesară înlocuirea acestora.
R a pag 38

281.modul de transmitere al anodonţiei s-a dovedit a fi:

a. autozomal dominant regulat;
b. condiţionat monogenic legat de cromozomul X;
c. autozomal dominant neregulat;
d. condiţionat monogenic legat de cromozomul Y;
e. autozomal recesiv.
R.c,e pag 23

282.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii vizând corelaţia directă dintre prezenţa anodonţiei în
dentiţia temporară şi permanentă sunt adevărate:
a. dentiţia permanentă poate evolua normal, chiar dacă dentiţia temporară a fost afectată de
reducerea numerică;
b. în dentiţia permanentă pot apare dinţi supranumerari chiar dacă în cea temporară a fost prezentă
anodonţia;
c. în ambele dentiţii sunt absente aceleaşi elemente dentare;
d. în dentiţia permanentă se poate repeta situaţia de reducere numerică existentă în dentiţia
temporară,
e. dacă reducerea numerică a apărut în dentiţia temporară, aceasta va fi prezentă obligatoriu şi în
dentiţia permanentă.
R a,b,d pag 19
283.După Quinet situaţiile care pot conduce la dispariţia unui dinte sunt:
a. trecerea de la biradiculaţie la monoradiculaţie şi reducerea dimensiunii obiect al dispariţiei;
b. insuficienţa potenţialului formativ al teritoriilor prezumtiv odontogene;
c. încorporarea parţială a dintelui în cauză de către dintele vecin;
e. încorporare totală cu dispariţia dintelui;
e. labilitate volumetrică, morfologică şi variabilitate de poziţie.
R a,c,d,e pag 19-20

284.Factorii locali cu rol în producerea anodonţiilor sunt:

a. extracţiile brutale ale dinţilor temporari;
b. despicăturile labio-maxilo-palatine;
c. tumorile maxilarelor;
d. traumatismele intrauterine;
e. deficienţele nutriţionale.
R a,b,c pag 22-23

285.Factorii generali cu rol în producerea anodonţiilor sunt:

a. despicăturile labio-maxilo-palatine;
b. deficienţele nutriţionale;
c. traumatismele intrauterine;
d. osteomielita acută şi subacută a maxilarelor;
e. bolile infecto-contagioase ale mamei.
R b,c,e pag 22-23

286.Diagnosticul diferenţial în anodonţii trebuie realizat cu:

a. incluzia dentară;
b. reincluzia dentară parţială;
c. diastema falsă sau secundară;
d. extracţia dintelui;
e. ectopia dentară.
R a,d pag 25

287.Examenul clinic în anodonţia parţial redusă poate evidenţia:

a. o creastă alveolară subţire, de aspect concav;
b. absenţa dintelui permanent de pe arcadă;
c. hipodezvoltare osoasă la palparea contururilor osoase, în special la mandibulă,
d. accentuarea şanţului labio-mentonier.
e. reducerea spaţiului corespunzător de pe arcadă prin migrări dentare.
R a,b,e pag 24-25

288.Anodonţiile de premolar doi prezintă următoarele caracteristici:

a. predecesorul temporar poate rezista pe arcadă doar până la 16-20 ani;
b. longevitatea corespondentului temporar poate fi explicată prin rămânerea acestuia la nivelul
planului de ocluzie, suportând influenţa favorabilă a stimulilor funcţionali;
c. poate fi însoţită de reincluzia molarului temporar corespondent;
d. conduce la modificări fizionomice precum inversarea treptei labiale;
e. este mai frecventă la nivelul premolarilor doi inferiori.
R b,c,e pag 27-28

289.Anodonţia de incisiv lateral superior se caracterizează prin:

a. poate fi asimetrică cu omolog nanic;
b. poate fi însoţită de modificări faciale precum proeminenţa mentonului şi inversarea treptei
labiale;
c. corespondentul temporar poate rezista pe arcadă până la 45-50 de ani;
d. longevitatea corespondentului temporar poate fi explicată prin rămânerea acestuia la nivelul
planului de ocluzie, suportând astfel influenţa favorabilă a stimulilor funcţionali;
e. persistenţa incisivului temporar pe arcadă reprezintă un element nefavorabil, deoarece poate
conduce la depistarea tardivă a anomaliei.
R a,b,e pag 25-26

290.Anodonţia de incisiv central inferior prezintă următoarele caracteristici:

a. conferă pacientului un aspect de breşă mare edentată;
b. modifică conturul labial prin stagnarea limbii în repaus în breşa datorată anodonţiei;
c. este cel mai frecvent tip de anodonţie redusă;
d. este însoţită de modificări fonetice precum pronunţia deficitară a fonemelor dentale şi siflante;
e. dacă sunt prezenţi pe arcadă corespondenţii temporari se recomandă menţinerea acestora pe
arcadă.
R a,b,d pag 27

291.Anodonţia de molar trei se caracterizează prin:

a. nu pune probleme terapeutice decât dacă este asociată altor anomaliii dento-maxilare;
b. poate constitui un factor agravant în terapia incongruenţei laterale;
c. lipseşte maxilarele de un stimul tardiv de creştere şi mezializare;
d. este puţin frecventă;
e. stigmatizează pacientul în edentat terminal dacă acesta a pierdut prin leziuni odontale molarii unu
şi doi permanenţi.
R a,c,e pag 29

292.Modificările faciale caracteristice anodonţiei totale sunt:

a. aspectul de „bătrân edentat”;
b. etaj inferior micşorat;
c. creste alveolare foarte reduse vestibulo-oral, chiar ascuţite;
d. deplasarea punctului gnation anterior de planul Simon;
e. inversarea treptei labiale.
R a,b,c,d pag 31

293.Ortopantomograma este un examen complementar important în anodonţii deoarece:

a. permite evaluarea numărului dinţilor;
b. permite aprecierea direcţiei de creştere a elementelor aparatului dento-maxilar;
c. permite aprecierea poziţiei intraosoase, a dimensiunii, conformaţiei şi anatomiei dinţilor prezenţi;
d. evidenţiază modificările structurilor dentare şi permite aprecierea gradului de dezvoltare al
dinţilor;
e. poate prevedea posibilităţile de creştere în raport cu vârsta şi sexul (pronostic de creştere).
R a,c,d pag 32

294.În tratamentul anodonţiiilor atitudinea faţă de dinţii temporari corespondenţi, persistenţi pe

arcadă, este:
a. în anodonţia de incisiv lateral superior, corespondentul temporar se menţine pe arcadă şi se
recurge la cosmetizarea lui prin adiţie;
b. în anodonţiile de incisiv central inferior, corespondenţii temporari se extrag cât mai timpuriu
pentru a permite închiderea breşei prin mezializarea celorlalţi dinţi;
c. în anodonţia de incisiv lateral superior, corespondentul temporar se extrage deoarece diferă mult
de dintele permanent ca dimensiune, formă şi culoare;
d. dinţii temporari pot fi păstraţi pe arcadă dacă nu prezintă leziuni odontale întinse şi nu este
prezentă rizaliza;
e. în anodonţia de premolar doi, dintele corespondent temporar se extrage şi se închide spaţiul prin
mijloace ortodontice.
R b,c,d,e pag 34-35

295.În anodonţiile subtotale dinţii existenţi pe arcadă se caracterizează prin:

a. sunt de cele mai multe ori simetrici;
b. sunt reduşi ca volum, dar au o implantare bună;
c. sunt atipici ca formă,
d. sunt normal dezvoltaţi şi structuraţi;
e. numărul acestora pe arcadă este limitat la 4-6.
R a,c,e pag 31

296.Obiectivele protezării în anodonţiile totale sunt:

a. stimularea dezvoltării osoase;
b. obţinerea unei eficienţe masticatorii optime;
c. obţinerea unui profil care să îmbunătăţească aspectul fizionomic;
d. dirijarea erupţiei dentare şi asigurarea paralelismului dentar;
e. deoarece punctul gnation este plasat anterior de planul Simon, frânarea dezvoltării mandibulei.
R a,b,c pag 38

297.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la examenul radiologic în anodonţii sunt
adevărate:
a. ortopantomograma permite aprecierea relaţiei existente între cele două maxilare şi baza craniului;
b. ortopantomograma permite aprecierea poziţiei intraosoase, a dimensiunii, conformaţiei şi
anatomiei dinţilor prezenţi;
c. teleradiografia permite prevederea posibilităţilor de creştere în raport cu vârsta şi sexul
(aprecierea pronosticului de creştere);
d.cel mai utilizat tip de teleradiografie în anodonţii este teleradiografia de faţă;
e. investigaţia teleradiografică seriată, la acelaşi bolnav, reprezintă metoda de elecţie pentru analiza
deplasărilor dentare dirijate ortodontic.
R b,c,d pag 32-33

298.Tratamentul anodonţiilor întinse prezintă următoarele caracteristici:

a. este de lungă durată;
b. necesită colaborare interdisciplinară;
c. este un tratament cu debut tardiv pentru a nu jena creşterea osoasă;
d. trebuie să asigure dirijarea erupţiei dentare şi obţinerea paralelismului dinţilor existenţi:
e. nu sunt indicate mişcările de mezializare ale dinţilor existenţi deoarece acestea se realizează cu
dificultate.
R a,b,d pag33-36

299.Prognosticul autotransplantului dentar este semnificativ mai bun dacă:

a. apexul dintelui transplantat este închis;
b. dintele are rădăcina complet formată;
c. este formată 2/3 din rădăcină;
d. dintele este complet format şi cu o structură biologică mai densă;
e. dintele este mai tânăr şi incomplet format.
R c,e pag 39
300.Particularităţile agravante pe care le prezintă anodonţiile totale, din punct de vedere terapeutic
sunt:
a. existenţa unui organism în plin proces de creştere şi dezvoltare;
b. existenţa unui câmp protetic nefavorabil menţinerii protezelor;
c. necesitatea schimbării periodice a protezelor;
d. dificultăţile tehnice în realizarea protezelor adjuncte fragmentate;
e. existenţa unui câmp protetic nefavorabil stabilităţii protezelor şi transmiterii forţelor.
R.a,b,e pag 37

301*.În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, pricipalul argument pentru susţinerea
teoriei mugurilor adamantini multipli este:
a. explică apariţia lui dens in dente;
b. justifică coexistenţa la acelaşi individ de dinţi supranumerari pe o arcadă dentară, cu anodonţia pe
cealaltă arcadă;
c. explică varietatea mare a dinţilor supranumerari;
d. explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală;
e. explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară.
R c pag 45

302*. În cazul dinţilor supranumerari raportul în care sunt afectate cele două dentiţii după Shapira
este:
a. 9/1 în favoarea dentiţiei permanente;
b. 9/1 în favoarea dentiţiei temporare;
c. 10/1 în favoarea dentiţiei temporare;
d. 10/1 în favoarea dentiţiei permanente;
e.nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa dinţilor supranumerari între cele două
dentiţii.
R a pag 41

303*. În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, teoriei diviziunii mugurelui dentar i
se ridică următorul contraragument:
a. cei doi dinţi rezultaţi ar trebui să fie uniform micşoraţi în volum;
b. nu explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală;
c. nu explică apariţia lui dens in dente;
d. nu explică varietatea mare a dinţilor supranumerari;
e. nu explică frecvenţa diferită a dinţilor supranumerari pe cele două arcade.
R a pag 46

304*. În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, teoriei evaginării epiteliului

adamantin i se ridică următorul contraragument:
a. nu explică localizarea mai frecventă a dinţilor supranumerari în zona incisivă;
b. nu explică varietatea mare a dinţilor supranumerari;
c. nu explică frecvenţa diferită a dinţilor supranumerari pe cele două arcade;
d. nu explică apariţia lui dens in dente;
e. nu explică calcificarea mai tardivă şi uneori deficitară faţă de dinţii din seria normală.
Rd pag 46

305*.Meziodensul reprezintă:
a.un dinte supranumerar situat în interiorul altui dinte;
b.un dinte supranumerar situat lângă linia mediană;
c.un dinte orientat cu coroana spre baza maxilarului şi rădăcina spre planul de ocluzie;
d.un dinte supranumerar situat lângă molari;
e.un dinte supranumerar situat în zona incisivă.
Rb pag 40

306*.Examenul radiologic în cazul unui dens in dente evidenţiază:

a.o cameră pulpară bifidă, cu un singur canal radicular;
b.o cameră pulpară mărită la fel ca şi canalul radicular,
c.o formaţiune dentoidă radioopacă în lumenul pulpar;
d.o formaţiune dentoidă radiotransparentă în lumenul pulpar;
e.un foramen caecum adâncit.
R c pag 57

307*.Termenul de bigeminaţie defineşte:

a.un germen dentar care tinde să se dividă în două formaţiuni care evoluează independent;
b.un germen dentar care se divide total, rezultând doi dinţi eumorfici;
c.un dinte care prezită o coroană bifidă cu o singură radăcină;
d.un dinte rezultat din unirea a două formaţiuni de forme şi dimensiuni asemănătoare;
e.un dinte rezultat din unirea a două formaţiuni de forme şi dimensiuni diferite.
Rb pag 58

308*.Principalul avantaj al radiografiei ocluzale ca examen complementar în cazul existenţei

dinţilor supranumerari este:
a.permite aprecierea tulburărilor de dezvoltare cantitative ale elementelor aparatului dento-maxilar;
b.permite stabilirea sediului vestibular sau oral al dintelui inclus;
c.permite aprecierea gradului de maturare al dinţilor supranumerari;
d.permite aprecierea numărului de elemente dentare în plus;
e.permite prevederea posibilităţilor de creştere în raport cu vârsta şi sexul.
Rb pag 62

309*. Metoda de elecţie în tratamentul dinţilor supranumerari este:

a.alinierea acestora pe arcadă prin mijloace ortodontice;
b.extracţia;
c.autotransplantul;
d.cosmetizare prin adiţie;
e.expectativa.
Rb pag 63

310*. În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, după Bolk şi Perier filogenia are
legătură doar cu:
a.apariţia caninilor supranumerari;
b.apariţia molarilor supranumerari;
c.apariţia premolarilor şi molarilor supranumerari;
d.apariţia incisivilor şi premolarilor supranumerari;
e.apariţia incisivilor supranumerari.
Rd pag 42

311.În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, teoriei atavice i se ridică următoarele
obiecţii:
a.nu explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară;
b.nu justifică coexistenţa la acelaşi individ de dinţi supranumerari pe o arcadă dentară, cu anodonţia
pe cealaltă arcadă;
c.nu explică apariţia lui dens in dente;
d.nu explică frecvenţa diferită a dinţilor supranumerari pe cele două arcade;
e.nu explică faptul că pot exista mai mulţi dinţi supranumerari alături de un dinte din serie normală.
R b,d pag 42

312.În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, teoriei celei de-a treia dentiţii i se ridică
următoarele contraragumente:
a.nu explică existenţa de dinţi supranumerari situaţi vestibular sau aliniaţi pe arcadă;
b.nu explică existenţa de dinţi supranumerari cu un grad de calcefiere similar celor din serie
normală;
c.nu explică existenţa caninilor supranumerari;
d.nu explică existenţa de dinţi supranumerari ce însoţesc dentiţia temporară;
e.nu explică localizarea mai frecventă a dinţilor supranumerari în zona incisivă.
R a,b,d pag 43-44

313. În explicarea cauzală a apariţiei dinţilor supranumerari, principalele argumente aduse în

sprijinul teoriei celei de-a treia dentiţii sunt:
a.apariţia dinţilor supranumerari mai frecvent în poziţie orală faţă de arcada dentară normală;
b.apariţia dinţilor supranumerari mai frecvent în poziţie vestibulară faţă de arcada dentară normală;
c.explică existenţa de dinţi supranumerari cu o mineralizare mai tardivă comparativ cu cea a dinţilor
din serie normală;
d. explică existenţa de dinţi supranumerari cu o mineralizare similară celei a dinţilor din serie
normală;
e.explică marea varietate de tipuri de dinţi supranumerari.
R a,c pag 43-44

314.Resturile epiteliale paradentare care pot conduce prin proliferare anormală la dinţi
supranumerari provin din:
a.gubernaculum dentis;
b.lama dentară laterală;
c.perlele lui Serres;
d.muguri dentari rudimentari;
e.resturile lui Malassez.
R a,c,e pag 47

315.După Kurt Toma dinţii prelacteali prezintă următoarele caracteristici:

a.sunt structuri keratinizate;
b.pot fi uşor îndepărtaţi deoarece nu au rădăcină;
c.erup pe arcadă în primele zile după naştere;
d.se pierd în genere în cursul primelor săptămâni de viaţă;
e.au un grad de calcefiere similar celui din dentiţia normală.
R a,b,d pag 44-45

316.Dinţii neonatali prezintă următoarele caracteristici:

a.apar în primele luni de viaţă;
b.există pe arcadă încă de la naştere;
c.localizarea cea mai frecventă este la nivelul grupului incisiv inferior;
d.localizarea cea mai frecventă este la nivelul grupului incisiv superior;
e.sunt acoperiţi de un strat de smalţ extrem de fin.
R a,c,e pag 49

317.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa dinţilor supranumerari sunt
adevărate:
a.anomalia este mai frecventă pe hemiarcada stângă;
b.anomalia este mai frecventă la sexul feminin;
c.anomalia este mai frecventă în dentiţia temporară;
d.frecvenţa este mai mare la nivelul maxilarului superior;
e.frecvenţa este mai mare la populaţiile de culoare.
R a,d,e pag 41-42

318.La examenul intraoral semnele clinice care pot indica existenţa unui dinte supranumerar inclus
sunt:
a.absenţa închiderii unei diasteme interincisive după erupţia incisivului lateral şi chiar a caninilor;
b.persistenţa unuia sau mai multor dinţi temporari pe arcadă peste vârsta obişnuită de permutare;
c.modificarea conturului labial;
d.prezenţa distopiilor izolate;
e.resorbţii pe suprafaţa radiculară a dinţilor învecinaţi.
R a,b,d pag 50

319.Meziodensul prezintă următoarele caracteristici:

a.apare doar la maxilarul inferior;
b.este un dinte uniradicular;
c.de regulă este unicuspidat;
d.poate determina rămânerea în incluzie a incisivului central permanent;
e.apare doar în dentiţia permanentă.
R b,c,d pag 51

320.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre meziodens sunt adevărate:

a.este dintele supranumerar cel mai frecvent întâlnit;
b.apare la ambele maxilare;
c.de regulă este unic, mai rar multiplu;
d.este greu de precizat cu certitudine cărei dentiţii îi aparţine, temporară sau permanentă;
e.este pluricuspidat şi pluriradicular.
R a,c,d pag 51-56

321.Principalele tulburări de erupţie consecutive erupţiei aproximativ concomitente a

meziodensului şi a incisivilor centrali sunt:
a.incisivul central erupe vestibularizat ca urmare a lipsei de spaţiu provocate de meziodens;
b.meziodensul ghidat de incisivul central erupe în poziţie palatinizată;
c.meziodensul rămâne în semiincluzie;
d.incisivul central erupe în poziţie distalizată;
e.rotaţia incisivilor la 180̊ .
R a,d,e pag 54

322.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre dens in dente sunt adevărate:
a.se mai numeşte şi odontom coronar;
b.dintele cel mai afectat este incisivul lateral permanent inferior;
c.poate interesa orice dinte;
d.prezintă frecvent un foramen caecum adâncit;
e.apexul acestora rămâne de cele mai multe ori deschis.
R a,c,d,e pag 56-57

323.Mecanismele presupuse a interveni în etiologia dinţilor invaginaţi sunt:

a.acoperirea unui germen dentar de către altul;
b.proliferarea activă a epiteliilor adamantine şi invaginarea acestora în mugurele dentar;
c.defecte ale epiteliului adamantin intern, care determină rămânerea în urmă a anumitor porţiuni de
smalţ, invaginarea luând naştere prin proliferarea şi înălţarea porţiunilor neafectate;
d.dispunerea anormală a ţesuturilor dure dentare;
e.proliferarea activă şi evaginarea epiteliului adamantin intern.
R b,c pag 57

324.Principalele implicaţii clinice pe care le prezintă un dens in dente sunt:

a.la locul invaginării apare cu uşurinţă caria;
b.apexul larg deschis face ca tratamentele endocanaliculare să fie sortite eşecului;
c.mărirea diametrelor acestui tip de dinte face ca de regulă el să rămână inclus;
d.datorită particularităţilor structurale ale dinţilor invaginaţi poate apare necroza pulpară în absenţa
vreunui proces carios;
e.poate degenera tumoral.
R a,b,d pag 58

325.Geminaţia se caracterizează prin:

a.tendinţa unui germen dentar de a se divide;
b.tendinţa a doi dinţi de a se uni între ei la nivel coronar;
c.tendinţa a doi dinţi de a se uni între ei la nivel radicular;
d.existenţa unei simple ancoşe pe marginea incizală a incisivilor;
e.tendinţa unui dinte de a se dezvolta în interiorul altui dinte.
R a,d pag 58

326.Precizaţi în care dintre formele de geminism dentar examenul radiologic evidenţiază o cameră
pulpară unică:
a.geminaţie produsă prematur;
b.bigeminaţie;
c.fuziune coronară;
d.fuziune radiculară;
e.fuziune totală.
R a,e pag 58-60

327.Principalele dezavantaje ale examenului ortopantomografic în cazul dinţilor supranumerari

sunt:
a.nu permite aprecierea tulburărilor de dezvoltare cantitative ale elementelor aparatului dento-
maxilar;
b.umbrele oaselor nazale proiectate în apropierea liniei mediene pot fi intrepretate greşit ca
meziodens;
c.nu furnizează informaţii despre relaţiile existente între maxilare şi baza craniului;
d.în cazul meziodenşilor situaţi interincisiv superior, aceştia pot fi greu de vizualizat, datorită
suprapunerii peste suprafaţa radiculară a unuia dintre centrali;
e.nu permite stabilirea sediului vestibular sau oral al dintelui inclus.
R b,d,e pag 61-62

328.Precizaţi care dintre următoarele tipuri de examene radiologice permit precizarea poziţiei
dinţilor incluşi în raport cu linia arcadei:
a.teleradiografia de faţă;
b.radiografia cu film retroalveolar;
c.metoda excentrică Clarck;
d.radiografia ocluzală;
e.ortopantomograma.
R c,d pag 61-63
329.Extracţia dinţilor supranumerari este contraindicată când:
a.se asociază cu microdonţia dinţilor din serie normală;
b.sunt asimptomatici;
c.un dinte din serie normală, situat în vecinătatea sa, este compromis şi nu poate fi păstrat pe arcadă;
d.au o poziţie favorabilă pentru erupţia pe arcadă şi ar putea fi folosiţi în viitor în locul unui dinte
din serie normală predispus cariei şi complicaţiilor ei;
e.sunt anastrofici.
R a,c,d pag 65-66

330. Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii vizând corelaţia directă dintre prezenţa dinţilor
supranumerari în dentiţia temporară şi permanentă sunt adevărate:
a.dentiţia permanentă poate evolua fără tulburări în plus ale numărului dentar, chiar dacă acestea au
fost prezente în dentiţia temporară;
b.în dentiţia permanentă pot fi prezente aceleaşi elemente dentare în plus ca şi în cea temporară;
c.dinţii supranumerari sunt mai frecvenţi în dentiţia temporară;
d.în dentiţia permanentă poate apare reducerea numerică chiar dacă în dentiţia temporară au existat
formaţiuni supranumerare;
e.dacă în dentiţia temporară au fost prezente elemente dentare în plus, aceastea vor apare obligatoriu
şi în dentiţia permanentă.
R a, b,d pag 68

331*.Incluzia dentară se întâlneşte cel mai frecvent la nivelul:

a. caninului;
b. incisivului lateral;
c. premolarului unu;
d. premolarului doi;
e. molarului trei.
R a pag.74

332*.După Bass incluzia vestibulară de canin reprezintă:

a. 3%;
b. 0,5%;
c. 1-2%;
d. 2-3%;
e. 0,5-1%.
R c pag.75

333*.Conform clasificării clinico-antropologice a lui Firu incluzia dentară face parte din grupa:
a. anomaliilor dento-alveolare;
b. anomaliilor dentare izolate;
c. anomaliilor monocauzale;
d. dizarmoniilor dentare de grup;
e. anomaliilor de clasa I.
Rb pag.75

334*.Factori loco-regionali implicaţi în producerea incluziei dentare sunt:

a. micşorarea spaţiului necesar erupţiei;
b. anodonţia dintelui permanent corespunzător;
c. erupţia precoce a molarului unu permanent;
d. disostoza cleido-craniană;
e. despicătura labio-maxilo-palatină.
R a pag.75

335*.Incluzia dentară este considerată de severitate medie dacă distanţa până la planul de ocluzie
este:
a. 12-13mm;
b. 13-16mm;
c. 14-16mm;
d. 12-15mm;
e. 12-16mm.
Rd pag.80

336*.Unghiul pe care axul caninului îl face cu linia mediană în gradul 1 de severitate este:
a. 0º-10º;
b. 5º-10º;
c. 5º-15º;
d. 0º-15º;
e. 10º-15º.
Rd pag.81

337*.Semnul Quintero se traduce prin:

a. poziţia palatinală a coroanei incisivului central superior;
b. poziţia vestibulară a coroanei incisivului central superior;
c. poziţia palatinală a coroanei incisivului lateral superior;
d. rotaţia disto-vestibulară a incisivului lateral superior;
e. poziţia vestibulară a coroanei incisivului lateral superior.
R e pag.84

338*.Ancorarea peritisulară a unui dinte inclus presupune:

a. ligaturarea dintelui în jurul coletului său;
b. realizarea unei cavităţi de retenţie pe una dintre feţele aproximale ale dintelui;
c. săparea unui tunel transcoronar;
d. realizarea unei cavităţi de retenţie pe faţa palatinală a dintelui;
e. realizarea unui sacrificiu mare de substanţă dură dentară.
R a pag.92

339*.Tracţionarea şi aducerea dintelui pe arcadă începe la:

a. 8-10 zile de la intervenţie;
b. 6-8 zile de la intervenţie;
c. 8-15 zile de la intervenţie;
d. 10-15 zile de la intervenţie;
e. 15-20 zile de la intervenţie.
R c pag.94

340*.Direcţia axului dintelui inclus favorabilă tratamentului conservator este:

a. direcţia orizontală;
b. direcţia verticală;
c. direcţia oblică;
d. direcţia vestibulară;
e. incluzia în retroversie.
Rb pag.83

341.Sub aspect semantic incluzia dentară mai este cunoscută şi sub denumirea de:
a. retenţie primară;
b. retenţie secundară;
c. retenţie totală;
d. dinţi retenţionaţi;
e. dinţi inclavaţi.
R a,c,d pag.74

342.Din punct de vedere al frecvenţei incluzia de canin este:

a. mai frecventă la mandibulă;
b. mai frecventă la maxilar;
c. mai frecventă la sexul masculin;
d. mai frecventă la sexul feminin;
e. mai frecventă în poziţie orală.
R b,d,e pag.74-75

343.În etiologia incluziei deficitul de spaţiu poate fi cauzat de:

a. macrodonţia relativă sau absolută;
b. dezvoltarea insuficientă a maxilarelor;
c. meziopoziţia generalizată;
d. un fren anormal sau cicatriceal;
e. osteoscleroza şi fibromatoza gingivală.
R a,b,c pag.76-77

344. În etiologia incluziei obstacole în calea erupţiei dintelui pot fi:

a. axul de erupţie modificat în sens sagital sau transversal;
b. macrodonţia absolută sau relativă;
c. persistenţa dinţilor temporari peste termenul lor de eliminare;
d. existenţa unor formaţiuni tumorale;
e. existenţa dinţilor supranumerari.
R c,d,e pag. 78

345.Factorii determinanţi ai incluziei dentare sunt:

a. formarea mult prea profundă a mugurelui dentar;
b. defectele membranei parodontale;
c. traumatismele;
d. particularităţile de conformare anatomică ale dintelui (angulare coronară,radiculară);
e. pierderea potenţialului eruptiv al dintelui.
R a,d,e pag 79

346.Factorii generali ce determină incluzia dentară sunt:

a. disfuncţiile endocrine;
b. avitaminozele (în special avitaminoza D);
c. tulburările neuropsihice;
d. cicatricile post palatorafie în despicături;
e. cauze toxice.
R a,b,c,e pag. 80

347.Din punct de vedere evolutiv incluzia dentară poate fi:

a. totală sau completă-dintele inclus este în întregime intraosos;
b. totală sau completă-dintele inclus este separat de cavitatea orală prin fibromucoasă;
c. parţială sau incompletă-dintele inclus nu este înconjurat în totalitate de os;
d. parţială sau incompletă-dintele inclus este separat de cavitatea orală prin fibromucoasă;
e. parţială sau incompletă-dintele inclus este în întregime intraosos.
R a,c,d pag. 80

348.La examenul clinic tulburările care pot sugera prezenţa unui dinte inclus sunt:
a. lipsa de pe arcadă a dintelui temporar;
b. existenţa unui spaţiu edentat;
c. mucoasă sensibilă la palpare;
d. durere cu caracter nevralgiform;
e. prezenţa unor fistule cronice.
R b,d,e pag. 84

349.Obiectivele de tratament în incluzia dentară sunt:

a. obţinerea spaţiului necesar evoluţiei dintelui inclus;
b. descoperirea chirurgicală şi ancorarea dintelui inclus;
c. extracţia dintelui inclus;
d. tracţionarea şi alinierea dintelui pe arcadă;
e. extracţia dintelui inclus şi transplantarea sa.
R a,b,d pag. 90-91

350.Ancorarea intratisulară a unui dinte inclus presupune:

a. realizarea unei cavităţi retentive în coroana dintelui;
b. cimentarea unui cârlig;
c. sacrificiu de substanţă osoasă şi dentară mare;
d. sacrificiu de substanţă osoasă şi dentară redus;
e. tracţiunea se aplică la extremitatea dintelui.
R a,b,d,e pag. 92

351.Ancorarea transtisulară a unui dinte inclus prezintă următoarele caracteristici:

a. este sigură;
b. poate determina lezarea pulpei dentare;
c. necesită sacrificiu mare de substanţă dentară;
d. nu necesită sacrificiu de substanţă dentară;
e. nu poate determina fracturi ale marginii incizale.
R a,b,c pag. 91-92

352.Ancorarea dintelui inclus prin colare:

a. presupune o hemostază foarte bună;
b. presupune aplicarea unui bracket sau buton pe coroana dintelui inclus;
c. presupune aplicarea unei ligaturi în jurul coletului dintelui inclus;
d. nu necesită hemostază;
e. presupune realizarea unei cavităţi retentive şi cimentarea unui cârlig.
R a,b pag. 93

353.Radiografia retroalveolară poate preciza în cazul incluziilor dentare:

a. poziţia vestibulară sau orală a dintelui inclus;
b. poziţia dintelui inclus în grosimea maxilarelor;
c. aspectul morfologiei coronare a dintelui inclus;
d. prezenţa complicaţiilor nervoase;
e. relaţia dintelui inclus cu dinţii vecini.
R b,c,e pag. 85

354.Pentru a preciza poziţia vestibulară sau orală a dintelui inclus se folosesc:

a. radiografia retroalveolară;
b. radiografia excentrică;
c. ortopantomograma;
d. teleradiografia;
e. radiografia cu film muşcat.
R b,e pag. 85

355.Teleradiografia reprezintă un examen radiologic care:

a. oferă o imagine mărită şi deformată a elementelor aparatului dento-maxilar;
b. oferă o imagine reală a elementelor aparatului dento-maxilar;
c. permite aprecierea direcţiei de creştere a elementelor aparatului dento-maxilar;
d. permite aprecierea eficienţei metodelor terapeutice;
e. nu permite aprecierea creşterii şi dezvoltării în raport cu vârsta şi sexul.
R a,c,d pag. 87

356.Metodele coservatoare de obţinere ale spaţiului necesar alinierii dintelui inclus presupun:
a. folosirea aparatelor ortodontice;
b. extracţia unui dinte vecin;
c. mărirea perimetrului arcadei;
d. distalizarea zonelor laterale în cazul meziopoziţiei generalizate;
e. extracţia dintelui inclus.
R a,c,d pag. 90

357.Tracţionarea şi alinierea dintelui inclus pe arcadă:

a. începe la 8-10 zile de la intervenţia chirurgicală;
b. începe la 8-15 zile de la intervenţia chirurgicală;
c. se realizează cu forţe moderate;
d. se realizează cu forţe mari;
e. formarea ţesutului hialin stimulează erupţia dintelui inclus.
R b,c pag. 94

358.Ancorarea dintelui inclus prezintă următoarele caracteristici:

a. este o etapă obligatorie în tratamentul incluziei dentare;
b. nu este o etapă obligatorie în tratamentul incluziei dentare;
c. se poate realiza peritisular;
d. ancorarea transtisulară este cea mai frecvent folosită;
e. se poate realiza intratisular.
R b,c,e pag. 92

359.Dinţii incluşi pot evolua spontan (fără ancorare) către linia arcadei în cazul în care:
a. sunt în incluzie joasă sau medie;
b. sunt în incluzie înaltă;
c. sunt incluşi în poziţie verticală;
d. sunt incluşi în poziţie orizontală;
e. sunt dinţi incluşi cu morfologie normală.
R a,c,e pag. 92

360.Descoperirea chirurgicală a dintelui inclus presupune:

a. decapuşonarea largă în incluziile submucoase;
b. intervenţii chirurgicale ample în incluzii submucoase;
c. decapuşonare largă în incluziile intraosoase;
d. intervenţii chirurgicale ample în incluziile intraosoase;
e. sacrificiu osos cât mai redus.
R a,d,e pag 91

361*.Reincluzia dentară este încadrată de şcoala franceză în grupa:

a. anomaliilor monocauzale;
b. anomaliilor de clasa I;
c. anomaliilor dento-alveolare;
d. anomaliilor dentare izolate;
e. anomaliilor de clasa a II-a.
Rd pag.107

362*.Reincluzia precoce se instalează:

a. cu 1-2 ani înainte de permutarea dentară;
b. cu 2-3 ani înainte de permutarea dentară;
c. cu 4-5 ani înainte de permutarea dentară;
d. cu 2-4 ani înainte de permutarea dentară;
e. cu 3-5 ani înainte de permutarea dentară.
R c pag.108

363*.Dintele cel mai afectat de reincluzie este:

a. molarul doi inferior permanent;
b. molarul doi inferior temporar;
c. molarul unu inferior temporar;
d. molarul doi superior temporar;
e. molarul unu superior permanent.
Rb pag.108

364*.În dentiţia permanentă reincluzia este mai frecventă pentru:

a. molarul unu inferior;
b. molarul unu superior;
c. premolarul unu inferior;
d. premolarul unu superior;
e. molarul doi superior.
R a pag.109

365*.Semnul premolar al lui Galippe presupune:

a. supuraţia şi rotaţia premolarului la 45º;
b. supuraţia şi rotaţia premolarului la 180º;
c. rotaţia premolarului la 90º;
d. supuraţia şi rotaţia premolarului la 90º;
e. rotaţia premolarului la 180º.
Rd pag.117

366*.Radiologic constituie semn de reincluzie situaţia în care:

a. molarul temporar şi succesionalul său sunt situaţi unul lângă celălalt;
b. molarul temporar şi succesionalul său sunt situaţi unul deasupra celuilalt;
c. molarul temporar este situat intraosos şi succesionalul este erupt;
d. toate afirmaţiile sunt adevărate;
e. toate afirmaţiile sunt false.
Rb pag.116

367*.Atitudinea terapeutică faţă de reincluzia molarului doi temporar care prezintă succesional este:
a. expectativa;
b. extracţia şi replantarea precoce;
c. extracţia imediată;
d. luxarea dintelui anchilozat;
e. reconstituirea contactelor aproximale.
R c pag.118

368*.În reincluzia tardivă a molarului doi temporar cu anodonţia succesionalului se recomandă:

a. expectativa;
b. extracţia precoce a dintelui reinclus;
c. luxarea dintelui reinclus;
d. refacerea contactelor aproximale şi ocluzale;
e. extracţia şi replantarea dintelui reinclus.
Rd pag.119

369*.În reincluzia precoce a dintelui permanent se recomandă:

a. luxarea dintelui;
b. extracţia şi replantarea precoce a dintelui;
c. expectativa;
d. refacerea contactelor aproximale şi ocluzale;
e. extracţia dintelui reinclus şi menţinerea spaţiului edentat.
R a pag 119

370*.În etiopatogenia reincluziei dentare teoria tulburărilor proceselor evolutive dentare:

a. îşi are susţinerea în realitatea clinică;
b. a fost susţinută de Vilain, Izard şi Dorian;
c. explică mai uşor reincluzia dinţilor temporari fără succesionali;
d. explică mai uşor reincluzia dinţilor temporari cu succesionali;
e. este cea mai veche teorie.
R c pag.113

371.Reincluzia dentară este cunoscută şi sub denumirea de:

a. retenţie dentară primară;
b. retenţie dentară secundară;
c. anchiloză dentară;
d. retenţie totală;
e. dinte încleştat.
R b,c,e pag.107

372.Reincluzia dentară prezintă următoarele caracteristici:

a. este un proces lent;
b. este un proces rapid;
c. poate fi totală sau parţială;
d. poate fi precoce sau tardivă;
e. este un proces progresiv.
R a,c,d,e pag 107

373.Din punct de vedere al frecvenţei reincluzia dentară:

a. este predominantă în dentiţia permanentă;
b. este predominantă în dentiţia temporară;
c. este mai frecventă la molarul doi inferior;
d. este mai frecventă la molarul doi superior;
e. este mai frecventă la molarul unu temporar.
R b,c pag.108

374.Din punct de vedere al frecvenţei reincluzia dentară prezintă următoarele caracteristici:

a. în dentiţia temporară este mai frecventă la mandibulă;
b. în dentiţia temporară este mai frecventă la maxilar;
c. în dentiţia permanentă este mai frecventă la maxilar;
d. în dentiţia permanentă este mai frecventă la mandibulă;
e. sexul feminin este mai afectat comparativ cu sexul masculin.
R a,c,e pag.109-110

375.Reincluzia parţială este caracterizată prin:

a. existenţa unui orificiu în mucoasă la nivelul creastei alveolare;
b. vizibilitatea unei părţi din coroana dentară;
c. egresiunea dinţilor antagonişti;
d. infrapoziţia dintelui reinclus;
e. absenţa dintelui de pe arcadă fără ca acesta să fi fost extras.
R b,c,d pag.113-114

376.La percuţie cu un instrument bont tonul dat de dintele reinclus este:

a. mai vibrant;
b. mai înfundat;
c. mai mat;
d. mai intens;
e. mai sonor.
R a,d,e pag.114

377.În reincluzia parţială examenul radiologic oferă date despre:

a. prezenţa anchilozei osteo-dentare;
b. prezenţa sau absenţa dintelui succesional;
c. relaţia dintelui reinclus cu dintele succesional;
d. prezenţa complicaţiilor vasculare;
e. rizaliza dintelui temporar reinclus.
R a,b,c,e pag.115

378.Reincluzia totală se caracterizează prin:

a. prezenţa dintelui în infrapoziţie;
b. o parte din coroana dintelui este vizibilă;
c. absenţa dintelui de pe arcadă fără ca acesta să fi fost extras;
d. prezenţa unui orificiu la nivelul crestei alveolare;
e. prezenţa unei denivelări la nivelul crestei alveolare.
R c,d,e pag.115

379.Diagnosticul diferenţial al reincluziei parţiale se face cu:

a. oprirea în erupţie a dintelui;
b. incluzia dentară;
c. reincluzia totală;
d. intruzia posttraumatică parţială;
e. extracţia.
R a,d pag.116

380.Diagnosticul diferenţial al reincluziei totale se face cu:

a. incluzia dentară;
b. anodonţia;
c. reincluzia parţială;
d. extracţia;
e. oprirea în erupţie a dintelui.
R a,b,d pag.116-117

381.Diagnosticul de certitudine al reincluziei totale se pune pe baza:

a. datelor obţinute din anamneză;
b. prezenţei leziunilor carioase tipice;
c. existenţei unor obturaţii pe dintele reinclus;
d. absenţei dintelui de pe arcadă;
e. prezenţei egresiunii dinţilor antagonişti.
R a,b,c pag.116

382.Consecinţele reincluziei dentare sunt:

a. denivelarea planului de ocluzie;
b. apariţia unor forţe normale la nivelul dinţilor înclinaţi;
c. tulburări de ocluzie;
d. incluzia succesionalului permanent;
e. hiperestezie şi hipersensibilitate dentinară.
R a,c,d,e pag.117

383.Atitudinea terapeutică în reincluzia dentară depinde de:

a. tipul dintelui afectat;
b. gradul reincluziei;
c. ritmul evoluţiei reincluziei;
d. consecinţele asupra părţilor moi;
e. momentul apariţiei.
R a,b,c,e pag.118

384.În reincluzia precoce a molarului doi temporar cu anodonţia succesionalului se recomandă:

a. expectativa;
b. extracţia precoce a molarului doi temporar;
c. luxarea molarului doi temporar;
d. accelerarea mezio-translatării molarului unu permanent;
e. refacerea morfofunţională a coroanei molarului doi temporar.
R b,d pag.119

385.În etiopatogenia reincluziei dentare teoria mecanică:

a. este cea mai veche;
b. este cea mai recentă;
c. consideră reincluzia consecinţa lucrului mecanic dezvoltat de erupţia molarului unu permanent;
d. consideră reincluzia consecinţa fuziunii strânse între osul alveolar şi cementul radicular;
e. a fost susţinută de şcoala anglo-saxonă de specialitate.
R a,c pag.110

386.Teoriile etiopatogenice propuse pentru reincluzia dentară sunt:

a. teoria mecanică;
b. teoria reducţiei terminale;
c. teoria anchilozei osteodentare;
d. teoria proterogenetică;
e. teoria tulburării metabolismului local.
R a,c,e pag.110

387.În etiopatogenia reincluziei dentare teoria anchilozei osteodentare:

a. susţine că reincluzia este consecinţa dispariţiei membranei parodontale înaintea rizalizei;
b. susţine că reincluzia este consecinţa legăturii strânse de tip anchilotic între osul alveolar şi
cement;
c. este susţinută de existenţa unei denivelări la nivelul procesului alveolar;
d. explică mai degrabă incluziile dentare;
e. este pusă în legătură cu tulburările de creştere şi dezvoltare ce apar în cursul erupţiei.
R b,d,e pag.111-112

388.În tratamentul reincluziei tardive a dinţilor permanenţi:

a. se poate reface morfofuncţional coroana dintelui;
b. se poate adopta o atitudine de expectativă;
c. se poate practica luxarea dintelui reinclus;
d. se poate practica extracţia;
e. nu se practică extracţia.
R a,d pag.119

389.Extracţia ca metodă de tratament a reincluziei este aplicabilă în următoarele situaţii clinice:

a. reincluzia molarului doi temporar ce are succesional;
b. reincluzia tardivă a molarului doi temporar cu anodonţia succesionalului;
c. reincluzia precoce a molarului doi temporat cu anodonţia succesionalului;
d. reincluzia precoce a dintelui permanent;
e. reincluzia tardivă a dintelui permanent dacă procesul continuă.
R a,c,e pag.118-119

390.Refacerea morfofuncţională a coroanei dintelui reinclus ca metodă de tratament a reincluziei se

poate aplica în:
a. reincluzia dintelui temporar cu prezenţa succesionalului;
b. reincluzia tardivă a dintelui temporar cu anodonţia succesionalului;
c. reincluzia precoce a dintelui temporar cu anodonţia succesionalului;
d. reincluzia tardivă a dintelui permanent;
e. reincluzia precoce a dintelui permanent.
R b,d pag.119

391*.După şcoala germană ectopia dentară face parte din categoria:

a. anomaliilor de erupţie;
b. anomaliilor de poziţie;
c. anomaliilor monocauzale;
d. anomaliilor dentare izolate;
e. anomaliilor dento-alveolare.
R c pag 121

392*.Dintele care erupe cel mai frecvent ectopic este:

a. molarul trei superior;
b. caninul superior;
c. incisivul lateral superior;
d. caninul inferior;
e. premolarul doi inferior:
Rb pag 121
393*.Cauza cea mai frecventă a apariţiei ectopiei dentare este:
a. prezenţa dinţilor supranumerari incluşi;
b. prezenţa unei fibromucoase dure;
c. persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
d. reducerea sau absenţa spaţiului necesar erupţiei şi alinierii dentare;
e. existenţa unui capac osos dens.
Rd pag 123

394*.În ectopia de canin precizaţi care dintre următoarele determinări teleradiografice este utilă
pentru stabilirea existenţei unei meziopoziţii generalizate bilaterale:
a. măsurarea unghiului SNA;
b. măsurarea unghiului ANB;
c. determinarea lungimii ramurii ascendente mandibulare;
d. aprecierea poziţiei molarului de 6ani inferior faţă de axa Y;
e. aprecierea poziţiei molarului de 6ani superior faţă de axa Y.
Rd pag 124

395*.După ectopia de canin superior dintele care erupe cel mai frecvent ectopic este:
a. premolarul unu inferior;
b. premolarul doi inferior;
c. premolarul doi superior;
d. molarul trei superior;
e. incisivul lateral superior.
Rb pag 121

396*.Ectopia de canin superior reprezintă din totalul ectopiilor:

a. 2/3;
b. 1/3;
c. 1/2;
d. 1/4;
e. 2/5.
R a pag 122

397*.Ectopia de canin se întâlneşte într-un procent de:

a. 10%;
b. 15,3%;
c. 33%;
d. 20,4%;
e. 12,4%.
R e pag 122

398*.Principalul inconvenient fizionomic în ectopia palatinală de canin este:

a. blocajul ocluzo-articular;
b. modificarea conturului labial;
c. ulceraţiile de la nivelul mucoasei linguale;
d. aspectul de edentaţie;
e. faţetele de abraziune de pe canini.
Rd pag 125

399*.După Kiellgren, Houston şi Tulley etapa a II-a a extracţiei dirijate constă în:
a. extracţia molarului unu temporar;
b. extracţia incisivului lateral temporar;
c. extracţia premolarului unu;
d. extracţia premolarului doi;
e. extracţia caninului temporar.
R a pag 128

400*.Extracţia dirijată sau de pilotaj reprezintă în tratamentul ectopiei de canin:

a. o metodă de tratament cu caracter preventiv;
b. o metodă de tratament cu caracter curativ;
c. o etapă în cadrul tratamentului unei ectopii depistate tardiv;
d. o metodă ortodontică conservativă;
e. o soluţie terapeutică pentru asigurarea unor rapoarte ocluzo-articulare favorabile.
R a pag 127

401.Din punctul de vedere al frecvenţei apariţiei, ectopia de canin prezintă următoarele

particularităţi:
a. mai frecventă este ectopia de canin superior;
b. mai frecventă este ectopia de canin inferior;
c. reprezintă 1/3 din totalul ectopiilor;
d. mai frecventă este ectopia vestibulară;
e. mai frecventă este ectopia palatinală.
R a,d pag 121-122

402.Micşorarea spaţiului pentru erupţia şi alinierea dinţilor pe arcadă se datorează:

a. unor factori genetici;
b. unor factori funcţionali;
c. prezenţei dinţilor supranumerari incluşi;
d. unor iatrogenii;
e. traumatismelor şi intervenţiilor chirurgicale pe maxilare.
R a,b,d pag 123

403.Principalele obstacole în calea erupţiei dentare care pot conduce la ectopii sunt:
a. macrodonţia relativă;
b. persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
c. prezenţa dinţilor supranumerari incluşi;
d. prezenţa unei fibromucoase dure;
e. meziopoziţia generalizată.
R b,c,d pag 122

404.Principalele cauze care pot conduce la reducerea spaţiului pentru erupţia şi alinierea dinţilor pe
arcadă sunt:
a. macrodonţia absolută;
b. endalveoliile;
c. persistenţa pe arcadă a dintelui temporar fară rizaliză;
d. meziopoziţia generalizată;
e. retrognaţiile.
R a,b,d,e pag 123

405.Pentru a aprecia o meziopoziţie generalizată bilaterală sunt necesare următoarele investigaţii:

a. examenul facial;
b. măsurarea lungimii arcadei;
c. perimetria;
d. radiografia retroalveolară;
e. teleradiografia de profil.
R b,e pag 124

406.Meziopoziţia generalizată apare ca urmare a:

a. persistenţei caninului temporar pe arcadă;
b. extracţiilor precoce ale dinţilor temporari în regiunea frontală;
c. extracţiilor precoce ale dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
d. netratarea leziunilor odontale ale dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
e. dezvoltării insuficiente a maxilarului în plan sagital.
R c,d pag 123

407.Modificările fizionomice în ectopia de canin sunt:

a. deformarea conturului labial;
b. scurtarea arcadei dentare;
c. întreruperea continuităţii normale a arcadei;
d. în cazul ectopiei palatinale aspectul de edentaţie;
e. vizibilitatea dinţilor malpoziţionaţi în vorbire.
R a,d,e pag 125

408.În ectopia dentară putem întâlni ca manifestări clinice:

a. ulceraţii traumatice ale mucoasei vestibulare;
b. înfundare la nivelul procesului alveolar al dintelui ectopic;
c. angrenaj invers;
d. deformarea conturului labial;
e. semne ale suferinţei la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare.
R a,c,d,e pag 125-126

409.Consecinţele întreruperii continuităţii arcadei dentare în ectopia de canin sunt:

a. blocajul ocluzo-articular;
b. transmiterea nefiziologică a forţelor orizontale;
c. transmiterea nefiziologică a forţelor verticale;
d. apariţia de forţe excentrice la nivelul caninului;
e. abraziuni atipice.
R b,d,e pag 125-126

410.Examenul arcadelor alveolo-dentare în ectopia de canin poate evidenţia:

a. modificarea formei arcadei;
b. aspectul de edentaţie;
c. asimetria arcadei;
d. leziuni ulcerative pe mucoasa jugală;
e. modificări de poziţie ale caninului în cele trei planuri spaţiale.
R a,c,e pag 125

411.Principalele complicaţii pe care le poate determina caninul ectopic la nivelul dinţilor învecinaţi,
vizibile radiologic, sunt:
a. rizaliza patologică;
b. modificarea axului radicular;
c. angrenajul invers;
d. modificări de formă ale rădăcinii;
e. faţetele de abraziune de pe feţele vestibulare sau orale ale dinţilor aflaţi în angrenaj invers.
R a,b,d pag 126
412.Examenul radiologic în ectopia de canin poate fi util deoarece:
a. evidenţiază structura osului şi aspectul fibromucoasei;
b. precizează poziţia vestibulară sau orală a dintelui ectopic;
c. precizează existenţa unor formaţiuni supranumerare deviante pentru erupţia dintelui permanent;
d. evidenţiază relaţia existentă între molarul de 6 ani şi baza craniului;
e. evidenţiază existenţa unor complicaţii la nivelul dinţilor învecinaţi.
R a,c,d,e pag 126-127

413.În ectopia de canin ortopantomograma oferă date despre:

a. relaţia existentă între molarul de 6 ani şi baza craniului;
b. raportul radicular al dintelui ectopic cu apexurile dinţilor vecini;
c. existenţa sau nu a molarilor de minte pe arcada cu ectopia;
d. prognosticul de creştere;
e. evidenţiază existenţa unor complicaţii la nivelul dinţilor învecinaţi:
R b,c,e pag 126

414.Depistarea radiologică a existenţei sau nu a molarilor de minte în situaţia în care pacientul

prezintă ectopie de canin este importantă deoarece:
a. prezenţa lor poate amplifica lipsa de spaţiu;
b. prezenţa lor este importantă dacă pacientul a pierdut prin leziuni odontale molarul unu sau doi
permanent;
c. prezenţa lor constituie un factor de recidivă;
d. erupţia molarului trei poate determina o înălţare tardivă a ocluziei;
e. toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
R a,c pag 126

415.Tratamentul preventiv în ectopia de canin trebuie să vizeze:

a. depistarea şi înlăturarea obstacolelor existente în calea erupţiei dentare;
b. tratamentul cariilor dinţilor temporari din zona de sprijin Korkhaus;
c. expansiunea sagitală;
d. extracţia dirijată sau de pilotaj;
e. asigurarea unor rapoarte ocluzo-articulare cât mai favorabile.
R a,b,d pag127

416.Următoarele afirmaţii cu privire la extracţia dirijată sau de pilotaj, după Hotz, sunt adevărate:
a. este o metodă de tratament cu caracter preventiv;
b. este o metodă de tratament cu caracter curativ;
c. se desfăşoară în trei etape;
d. urmăreşte reducerea fiecărei hemiarcade cu câte un premolar unu;
e. se desfăşoară pe parcursul a 4-6ani.
R a,d,e pag 127

417.Extracţiile dirijate sau de pilotaj se caracterizează prin:

a. presupun o evaluare riguroasă a contextului general buco-dentar;
b. reprezintă o metodă de tratament conservator;
c. necesită urmărirea atentă a cazurilor chiar şi după terminarea alinierii dentare;
d. extracţiile se desfăşoară pe parcursul a 4-6 ani;
e. reprezintă o metodă de tratament cu caracter curativ.
R a,b,d pag127-128

418.Obiectivele tratamentului curativ în tratamentul ectopiei dentare sunt:

a. obţinerea spaţiului necesar alinierii prin expansiune transversală;
b. obţinerea spaţiului necesar alinierii prin expansiune sagitală;
c. îndepărtarea obstacolelor existente în calea erupţiei dentare;
d. extracţia caninului ectopic;
e. ancorarea şi tracţionarea dintelui ectopic pe arcadă.
R a,b,c pag 128-129

419.Extracţia unui dinte permanent, în scopul obţinerii spaţiului necesar alinierii unui canin ectopic,
se face ţinând cont de următoarele reguli:
a. se preferă întotdeauna un dinte compromis odontal, chiar dacă acesta este la distanţă de dintele
ectopic;
b. se extrage caninul ectopic pentru a scurta durata de tratament;
c. se urmăreşte obţinerea unor rapoarte ocluzo-articulare cât mai favorabile;
d. dintele cel mai vizat pentru extracţie este premolarul doi;
e. trebuie să se ţină cont de anomaliile asociate.
R a, c,e pag 130

420.Tratamentul curativ în ectopia de canin prezintă unele particularităţi în funcţie de:

a. vârsta pacientului;
b. tipul de obstacol existent în calea erupţiei dentare;
c. forma clinică a nomaliei;
d. mărimea deficitului de spaţiu;
e. toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
R a,c,d pag 128-129

421*.Precizaţi care dintre următorii factori conduce la o diastemă adevărată:

a. meziodensul;
b. dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
c. microdonţia absolută;
d. macroglosia;
e.obiceiurile vicioase de interpoziţie heterotropă între dinţi.
Rb pag133

422*.După Dewey o diastemă cu laturi paralele este generată de :

a. anodonţia incisivului lateral;
b.un sept fibros interincisiv;
c. un fren lat;
d. un fren lat cu inserţie joasă;
e. un fren lat cu inserţie înaltă.
R c pag 134

423*.După Dewey o diastemă cu aspect divergent este generată de:

a. meziodens;
b. un fren lat cu inserţie joasă;
c. un fren lat cu inserţie înaltă;
d. microdonţie;
e. un sept fibros interincisiv.
Rb pag135

424*.După Dewey o diastemă cu aspect convergent este generată de:

a. anodonţia incisivului lateral;
b. un fren lat cu inserţie joasă;
c. un fren lat cu inserţie înaltă;
d. microdonţie;
e. un sept fibros interincisiv.
R c pag 135

425*.În cazul diastemei, prezenţa unui sept fibros median ca o continuare a fibromucoasei
abundente la nivelul osului profund, apare radiologic sub forma:
a. imagine de fâşii radioopace paralele;
b. imagine de fâşii radiotransparente paralele;
c. bandă radioopacă continuă;
d. bandă radiotransparentă continuă;
e. nu prezintă o imagine radiologică caracteristică.
R b pag135

426*.Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii mezio-

distale a unei diasteme în cazul asocierii unei prodenţii de 10-15̊ a grupului incisiv este:
a.se scad 0,5 mm din valoarea iniţială a diastemei;
b.se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei;
c.se scad 1,5 mm din valoarea iniţială a diastemei;
d.se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei;
e.se scad 2,5 mm din valoarea iniţială a diastemei.
R c pag 136

427*.Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii mezio-

distale a unei diasteme în cazul asocierii unei rotaţii de peste 45̊ a incisivilor este:
a. se scad 0,5 mm din valoarea iniţială a diastemei;
b. se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei;
c. se scad 1,5 mm din valoarea iniţială a diastemei;
d. se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei;
e. se scad 2,5 mm din valoarea iniţială a diastemei.
Rd pag 137

428*.Diastema tranzitorie reprezintă:

a. spaţiul apărut ca urmare a acţiunii unor factori disfuncţionali:
b. spaţiul apărut la 4-5ani ca urmare a dezvoltării arcadelor dentare;
c. spaţiul apărut odată cu erupţia incisivilor centrali superiori, care dispare după erupţia incisivilor
laterali sau caninilor;
d. spaţiul apărut datorită prezenţei unei fibromucoase interincisive abundente;
e. spaţiul apărut ca urmare a presiunii exercitate de un canin inclus în poziţie orizontală asupra
apexurilor incisivilor centrali.
R c pag 137

429*.Diastema fiziologică reprezintă:

a. spaţiul apărut odată cu erupţia incisivilor centrali superiori, care dispare după erupţia incisivilor
laterali sau caninilor;
b.spaţiul care apare în dentiţia temporară începând cu vârsta de 4-5ani, reflectând o dezvoltare
armonioasă a arcadelor dentare;
c. spaţiul apărut ca urmare a presiunii exercitate de un canin inclus în poziţie orizontală asupra
apexurilor incisivilor centrali;
d. spaţiul apărut datorită prezenţei unei fibromucoase interincisive abundente;
e. spaţiul apărut datorită unui fren hiperdezvoltat al buzei superioare.
Rb pag 137
430*.Pentru a preveni recidiva după închiderea unei diasteme, se poate aplica o ligatură în „8”
pentru un interval de:
a. 2-3 săptămâni;
b. 4-5 săptămâni;
c. 6-8 săptămâni;
d. o lună;
e. 60 de zile.
R c pag 142

431.După Kalvelis formele clinice de diastemă pot fi:

a. diastema primară;
b. diastema fiziologică;
c. diastema secundară;
d. diastema tranzitorie de erupţie;
e. diastema patologică.
R a,c pag133

432.După Sava formele clinice de diastemă pot fi:

a. diastema primară;
b. diastema fiziologică;
c. diastemă adevărată simplă;
d. diastemă adevărată asociată;
e. diastemă falsă.
R c,d,e pag 134

433.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii despre diastemă sunt adevărate:

a. este o anomalie de poziţie;
b. este o anomalie de erupţie;
c. poate fi cauzată de microdonţie;
d. este mai frecventă la arcada superioară;
e. poate apare la 4-5ani odată cu dezvoltarea arcadelor dentare;
R a,b,d pag 133

434.După Kalvelis o diastemă falsă poate fi cauzată de:

a. anodonţia incisivului lateral;
b. dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
c. sept fibros interincisiv;
d. meziodens;
e. migrări dentare în bolile parodontale.
R a,d pag 133

435.În etiologia diastemei vera regăsim:

a. anodonţia de incisiv lateral,
b. un fren al buzei superioare dezvoltat exagerat;
c. un fren al buzei superioare cu inserţie joasă;
d. o transmitere ereditară de tip recesiv;
e. o transmitere autozomal dominantă.
R b,c,d pag 134-135

436.Dintre formele clinice de anomalii dentare de număr diastema poate fi generată de:
a. anodonţia de incisiv central inferior;
b. meziodens;
c. dinţi supranumerari postpermanenţi;
d. dinţi supranumerari suplimentari;
e. anodonţia de incisiv lateral superior.
R a,b,e pag 135-136

437.Algoritmul de corecţie, aplicat de Diaconescu şi Sava, pentru calcularea dimensiunii mezio-

distale a unei diasteme în cazul asocierii unei prodenţii a grupului incisiv, sau a unei rotaţii a
incisivilor impune:
a. pentru o prodenţie de 5-10̊ se scade 1 mm din valoarea iniţială a diastemei;
b. pentru o rotaţie cuprinsă între 0-45̊ se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei;
c. pentru o prodenţie de 5-10̊ se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei;
d. pentru o rotaţie mai mare de 45̊ se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei;
e. pentru o prodenţie mai mare de 20̊ se scad 2 mm din valoarea iniţială a diastemei.
R a,d,e pag 136-137

438.Principalele tulburări produse de diastema interincisivă sunt:

a. fizionomice;
b. afectarea articulaţiei temporo-mandibulare;
c. ocluzale minore;
d. fonatorii;
e. ocluzale majore.
R a,c,d pag 137

439.O diastemă divergentă către planul de ocluzie poate apare când:

a. există un fren lat cu inserţie joasă;
b. există un fren lat cu inserţie înaltă;
c. interincisiv există o fibromucoasă abundentă;
d. există un canin inclus în poziţie relativ orizontală, presând către mezial apexurile incisivilor
centrali, respectiv către distal coroanele acestor dinţi;
e. există un meziodens inclus.
R a,d pag 135-136

440.Examenul arcadelor dento-alveolare în cazul prezenţei diastemei poate evidenţia:

a. aspectul simetric sau asimetric al diastemei;
b. axele de implantare ale incisivilor;
c. existenţa meziodenşilor incluşi;
d. dimensiunea diastemei;
e. microdonţia.
R a,b,d pag137

441.Diagnosticul diferenţial al diastemei adevărată se face cu:

a. diastemele fiziologice;
b. diastema tranzitorie de erupţie;
c. dezvoltarea exagerată a frenului buzei superioare;
d. inserţia joasă a frenului buzei superioare;
e. dizarmonia dento-alveolară cu spaţiere.
R a,b,e pag 137-140

442.Microdonţia relativă se referă la situaţiile clinice în care:

a. suma incisivă este mai mică de 28mm;
b. dinţii sunt mici şi maxilarele normal dezvoltate:
c. dinţii sunt mici în raport cu aspectul facial;
d. dinţii sunt normali, dar maxilarele sunt mai dezvoltate;
e. suma incisivă este mai mică decăt 1/3 din diametrul bizigomatic osos.
R c,d,e pag 139

443.Spaţii exagerate interdentare care trebuiesc diferenţiate de diastema vera pot apare şi în:
a. sindromul Down;
b. hipotiroidism;
c. sindromul lui Gardner;
d. displazia oculo-mandibulo-facială;
e. rahitism.
R a,b pag 139

444.Principalele simptome clinice care permit diferenţierea spaţiilor apărute prin migrări dentare în
bolile parodontale de diastema vera sunt:
a. fenomenele de retracţie parodontală;
b. hiperestezia şi hipersensibilitatea dentinară;
c. sângerarea gingivală;
d. dimensiunea mezio-distală a diastemei;
e. mobilitatea dinţilor interesaţi.
R a,c,e pag 140

445.Principalele cauze care conduc la apariţia recidivei după tratamentul unei diasteme sunt:
a. inserarea foarte joasă a frenului labial;
b. asocierea diastemei cu prodenţia grupului incisiv şi rotaţia incisivilor;
c. prezenţa unei papile hipertrofiate;
d. apoziţia osoasă din zonele de tracţiune;
e. sutura palatină dilatată în partea frontală, cu un sept fibros la nivelul ei.
R a,c,e pag 140

446.Efectele secundare care pot apare în timpul deplasărilor dentare efectuate în scopul închiderii
unei diasteme sunt:
a. rotaţia;
b. incongruenţa;
c. intruzia;
d. vestibularizarea;
e. palatinizarea.
R a,d,e pag 141

447.Pentru a evita mişcarea de rotaţie a dintelui în jurul axului său în momentul închiderii unei
diasteme putem să:
a. plasăm punctul de aplicare al forţei pe marginea mezială a a dintelui;
b. plasăm punctul de aplicare al forţei pe marginea distală a dintelui:
c. se realizează puncte de aplicare a forţei atât vstibular cât şi palatinal;
d. se solidarizează dintele cu dinţii învecinaţi;
e. se construieşte aparatul pe principiul acţiunii reciproce a forţelor.
R a,c pag 142

448.Pentru a asigura deplasarea corporeală a dinţilor, în scopul închiderii unei diasteme, se poate
proceda astfel:
a. se realizează deplasarea concepând aparatele pe principiul acţiunii reciproce a forţelor;
b. se realizează deplasarea în doi timpi, în primul se deplasează mezial coroana, iar în cel de al
doilea se deplasează mezial rădăcina;
c. se aplică forţa activă cât mai aproape de colet;
d. se plasează punctul de aplicare al forţei pe marginea mezială a a dintelui;
e. se aplică forţa activă pe o suprafaţă cât mai mare a dintelui.
R b,c,e pag 142

449.Tracţionarea reciprocă a dinţilor, în scopul înhiderii unei diasteme, prin aplicarea directă de
inele de cauciuc pe dinţii implicaţi este contraindicată deoarece:
a. pot să alunece şi să pătrundă în parodonţiu;
b. pot determina rotaţia dinţilor;
c. pot determina mobilitatea dinţilor;
d. pot conduce la închiderea asimetrică a diastemei;
e. pot genera avulsia dinţilor.
R a,c,e pag 142

450.Următoarele afirmaţii cu privire la recidiva după închiderea unei diasteme sunt adevărate:
a. pentru prevenirea ei se poate folosi o ligatură în „8”, din sârmă moale, purtată pe un interval de 6-
8 săptămâni;
b. există contenţie naturală;
c. în diastema adevărată apare ca urmare a aproape absenţei restructurării ţesutului conjunctiv, care
se comprimă, dar nu-şi pierde elasticitatea;
d. la adulţi poate fi necesară realizarea unei contenţii artificiale permanente;
e. pentru prevenirea ei poate fi necesară o perioadă îndelungată de contenţie.
R a,c,d,e pag 141-142

451*.După şcolile franceză şi românească transpoziţia dentară face parte din categoria:
a. anomaliilor de poziţie;
b. anomaliilor din clasa I;
c. anomaliilor monocauzale;
d. anomaliilor dentare izolate;
e. anomaliilor dento-alveolare.
Rd pag 149

452*. În cazul transpoziţiei dentare raportul în care sunt afectate cele două sexe este:
a. 2/1 în favoarea sexului masculin;
b. 3/1 în favoarea sexului feminin;
c. nu există nici o diferenţă în ceea ce priveşte frecvenţa transpoziţiei între cele două sexe;
d. 4/5 în favoarea sexului feminin;
e. 3/2 în favoarea sexului masculin.
Rd pag 149

453*. Cel mai frecvent tip de transpoziţie este între:

a. caninul superior şi incisivul lateral;
b. incisivul central superior şi incisivul lateral;
c. caninul superior şi premolarul unu;
d. caninul inferior şi premolarul unu;
e. caninul inferior şi incisivul lateral.
R c pag 149

454*.Procentul de afectare al maxilarului superior în transpoziţia dentară este de:

a. 82,3%;
b. 32,4%;
c. 75,3%;
d. 17,65%;
e. 97,66%.
R e pag 149

455*.La mandibulă cei doi dinţi care-şi schimbă invariabil locul sunt:
a. incisivul central cu incisivul lateral;
b. incisivul central cu caninul;
c. caninul cu premolarul unu;
d. premolarul unu cu premolarul doi;
e. caninul cu premolarul doi.
R. c pag 149

456*.Frecvenţa transpoziţiilor parţiale este de:

a. 96.67%;
b. 82,3%;
c. 32,4%;
d. 75,3%;
e. 65,23%
R a pag 150

457*.O explicaţia etiopatogenică dovedită radiologic pentru transpoziţia dentară este:

a. rizaliza caninului temporar;
b. cronologia erupţiei dentare;
c. inversarea locului de formare a mugurilor intraosos;
d. inversarea rădăcinilor dinţilor implicaţi;
e. inversarea coroanelor dinţilor implicaţi.
R c pag 151

458*.Principala tulburare survenită în transpoziţia completă de canin cu premolarul unu este:

a. fizionomică;
b. fonatorie;
c. ocluzală;
d. masticatorie;
e. este asimptomatică.
R c pag 151

459*. Principala tulburare survenită în transpoziţia completă de canin cu incisivul lateral este:
a. fizionomică;
b. fonatorie;
c. ocluzală;
d. masticatorie;
e. este asimptomatică.
R a pag 152

460*. Procentul de apariţie unilaterală a transpoziţiei este de:

a. 96,22%;
b. 88,24%;
c. 63,33%;
d. 72,78%;
e. 41,23%.
Rb pag 150

461.Transpoziţia dentară este o anomalie dentară care:

a. presupune inversarea locului de pe arcdă a doi dinţi învecinaţi;
b. se întâlneşte doar în dentiţia permanentă;
c. poate afecta ambele dentiţii;
d. este o anomalie frecventă;
e. dintele cel mai afectat este caninul superior:
R a,be pag 149

462.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la frecvenţa transpoziţiilor sunt adevărate:
a. anomalia este mai frecvent unilateral;
b. anomalia este mai frecventă la mandibulă;
c. anomalia este mai frecventă la sexul masculin;
d. anomalia este mai frecventă pe partea stângă;
e. caninul este dintele cel mai afectat de transpoziţie.
R a,d,e pag 149-150

463.Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii cu privire la transpoziţie sunt reale:

a. este o anomalie dentară de poziţie;
b. este o anomalie dentară de erupţie;
c. după şcoala germană aparţine grupei anomaliilor dentare izolate;
d. este o anomalie dento-alveolară;
e. după şcoala franceză este o anomalie monocauzală.
R a,b pag 149

464.Frecvenţa transpoziţiilor dentare prezintă următoarele caracteristici:

a. este mai frecventă forma parţială;
b. este mai frecventă transpoziţia radiculară decât cea coronară;
c. majoritatea transpoziţiilor sunt unilaterale;
d. cel mai afectat este sexul feminin;
e. cea mai afectată este partea stângă.
R a,c,d,e pag 149-150

465.Transpoziţia de canin cu incisivul lateral se produce dacă:

a. se pierde caninul temporar înaintea erupţiei premolarului unu;
b. se pierde caninul temporar înaintea erupţiei incisivului lateral permanent;
c. incisivului lateral permanent erupe în locul caninului temporar;
d. mugurele incisivului lateral este situat mai profund comparativ cu caninul;
e. caninul permanent erupe între incivul lateral şi central;
R b,c,e pag 150

466.Transpoziţia de canin cu premolarul unu se produce dacă:

a. se pierde caninul temporar înaintea erupţiei premolarului unu;
b. se pierde caninul temporar înaintea erupţiei incisivului lateral permanent;
c. premolarul unu erupe în breşa lăsată de pierderea precoce a caninului temporar, în virtutea
tendinţei de mezializare a dinţilor;
d. mugurele premolarului unu este situat mai profund comparativ cu caninul;
e. caninul permanent erupe în locul molarului unu temporar.
R a,c,e pag 151

467.Factorii cu rol în producerea transpoziţiilor sunt:

a. profunzimea formării mugurelui incisivului lateral intraosos;
b. profunzimea formării mugurelui caninului intraosos;
c. pierdere precoce a caninului temporar;
d. poziţia relativă a mugurilor incisivului lateral şi premolarului unu;
e. cronologia erupţiei dentare;
R b,c,e pag 150

468.Factorii care pot contribui la apariţia transpoziţiei de canin cu premolarul unu sunt:
a. formarea inversată a mugurilor celor doi dinţi implicaţi;
b. situarea mai profundă a mugurelui caninului permanent comparativ cu premolarul unu;
c. situarea mai profundă a mugurelui premolarul unu comparativ cu caninului permanent;
d. erupţia caninului permanent înaintea premolarului unu;
e. pierderea precoce a caninului temporar.
R a,b,e pag 151-152

469.Factorii care pot contribui la apariţia transpoziţiei de canin cu incisivul lateral sunt:
a. situarea mai profundă a mugurelui caninului permanent comparativ cu incisivul lateral;
b. formarea inversată a mugurilor celor doi dinţi implicaţi;
c. pierderea precoce a caninului temporar;
d. situarea mai profundă a mugurelui premolarul unu comparativ cu incisivul lateral;
e. cronologia erupţiei dentare;
R a,b,c,e pag 151-152

470.Tulburările fizionomice din transpoziţia completă de canin superior cu incisivul lateral sunt
generate de:
a. contactul prematur al caninului superior cu incisivul lateral inferior;
b. morfologia diferită a caninului;
c. caninul este un dinte mai voluminos decât incisivul lateral;
d. blocajul ocluzo-articular;
e. plasarea liniei normale a arcadei printre cei doi dinţi implicaţi.
R b,c pag 152

471.Transpoziţia incompletă se caracterizează prin:

a. cei doi dinţi implicaţi sunt situaţi unul în dreptul celuilalt;
b. este mai puţin frecventă decât cea completă;
c. poate fi coronară sau radiculară;
d. în majoritatea cazurilor este bilaterală;
e. dacă linia normală a arcadei trece printre cei doi dinţi apar blocajele ocluzo-articulare.
R a,c,e pag 152-153

472.În transpoziţia incompletă examenul clinic evidenţiază:

a. în transpoziţia incompletă cel mai frecvent un dinte se găseşte pe linia arcadei, iar celălalt este
situat ectopic;
b. în transpoziţia incompletă dacă linia normală a arcadei trece printre cei doi dinţi apar blocajele
ocluzo-articulare;
c. în forma particulară de transpoziţie coronară linia normală a arcadei trece printre cei doi dinţi;
d. forma particulară de transpoziţia radiculară nu este evidentă intraoral;
e. în forma particulară de transpoziţie coronară se observă inversarea coroanelor dentare în
aliniamentul arcadei.
R b,d,e pag 152-153

473.Examenul radiologic în transpoziţii este necesar pentru:

a. stabilirea diagnosticului de transpoziţie radiculară;
b. stabilirea diagnosticului de transpoziţie coronară;
c. stabilirea raportului reciproc al apexurilor celor doi dinţi implicaţi;
d. evidenţierea complicaţiilor mecanice determinate de dinţii implicaţi asupra dinţilor vecini;
e. stabilirea planului de tratament.
R a,c,e pag 153-154

474.În tratamentul transpoziţiei complete de canin cu incisivul lateral obiectivele terapeutice sunt:
a. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
b. şlefuire modelantă a cuspidului caninului;
c. ameloplastia modelantă a caninului;
d. cosmetizarea prin adiţie a incisivului lateral;
e. cosmetizarea prin adiţie a caninului.
R b,c,d pag 153

475.În tratamentul transpoziţiei complete de canin cu premolarul unu obiectivele terapeutice sunt:
a. şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al premolarului;
b. şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului caninului;
c. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
d. ameloplastia modelantă a caninului;
e. tratamentul plăgii dentinare pentru desensibilizare.
R a,e pag 153-154

476.Principalele probleme pe care le ridică tratamentul transpoziţiei incomplete de canin cu

premolarul unu sunt:
a. realizarea morfologiei caninului ca premolar;
b. modificările estetice majore;
c. solicitări funcţionale suplimentare pentru incisivul lateral;
d. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
e. solicitări funcţionale suplimentare pentru premolarul unu, obligat să preia o parte din sarcinile şi
rolurile caninului.
R c,e pag 154

477.Sensului în care se vor face deplasările dentare pentru corectarea unei transpoziţii incomplete
este condiţionat de:
a. raportul apexurilor celor doi dinţi implicaţi;
b. morfologia caninului;
c. distanţă de deplasare - să fie cât mai mică;
d. deplasarea celor doi dinţi implicaţi se va face mereu către ordinea normală de poziţionare pe
arcadă;
e. axul de implantare al celor doi dinţi implicaţi.
R a,c,e pag 154

478.Tratamentul transpoziţiei complete de canin cu incisivul lateral poate presupune:

a. remodelarea incisivului lateral prin tehnici adezive;
b. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
c. şlefuire modelantă a incisivului lateral;
d. cosmetizare prin adiţie a incisivului central;
e. stripping.
R a,e pag 154

479.În tratamentul transpoziţiilor incomplete în care este implicat caninul se recomandă:

a. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă;
b. dirijarea celor doi dinţi implicaţi în transpoziţie completă;
c. dacă unul dintre dinţii implicaţi este situat pe linia arcadei, iar celălalt ectopic, se extrage dintele
ectopic;
d. cosmetizare prin adiţie a caninului;
e. stripping la nivelul celor doi dinţi.
R a,b pag 153-154

480.Tratamentul transpoziţiilor complete de canin poate presupune:

a. şlefuiri selective în şedinţe repetate ale cuspidului palatinal al premolarului;
b. cosmetizarea prin adiţie a caninului.
c. cosmetizarea prin adiţie a incisivului lateral;
d. tratamentul plăgii dentinare pentru desensibilizare;
e. dirijarea celor doi dinţi implicaţi spre ordinea normală de poziţionare pe arcadă.
R a,c,d pag 153-154