Sunteți pe pagina 1din 9

COMUNICAREA LA COPILUL PREŞCOLAR

Institutor IONELIA STROE TOADER


Grădiniţa de copii nr.8 BUZAU

În lucrarea pe care o supunem atenţiei ne-am propus ca obiective:


· Să punem în evidenţă importanţa educaţiei timpurii în dezvoltarea comunicării verbale la copiii de
vârstă preşcolară;
· Să punem în evidenţă a importanţa achiziţionării unui vocabular conform vârstei, particularităţilor şi
nevoilor individuale ale copiilor;
· Să arătăm de ce este necesar să se realizeze unui parteneriat real grădiniţă-familie în vederea conferirii
unui conţinut real şi continuu comunicării copiilor şi în vederea înlăturării la timp a disfuncţionalităţilor apărute
în comunicarea copiilor;
· Să determinăm gradul de influenţă al mediului educativ asupra dezvoltării comunicării şi limbajului la
copilul de vârstă preşcolară;
· să evidenţiem necesitatea parcurgerii etapelor învăţământului preşcolar în vederea pregătirii copilului
pentru şcoală.
În scopul demonstrării acestor obiective am elaborat ipoteza de lucru:
Având în vedere că activitatea instructiv-educativă din grădiniţa de copii respectă cerinţele evolutive (de
dezvoltare psihică) a copilului am presupus că grădiniţa oferă un climat favorabil dezvoltării comunicării la
copilul preşcolar tocmai din perspectiva intervenţiei educaţionale organizate pentru dezvoltarea acestor
activităţi.
Am efectuat cercetare comparativă pe două loturi de câte 15 copii de 4-5 ani (două grupe mijlocii) din
care un lot era în al doilea an de grădiniţă iar celălalt lot în primul an de grădiniţă pentru a scoate în evidenţă
influenţa benefică pe care o are mediul instituţionalizat din grădiniţă asupra dezvoltării comunicării la copilul de
vârstă preşcolară şi necesitatea educaţiei timpurii.
Subiecţilor din ambele loturi li s-au aplicat aceleaşi metode: observaţia, anamneza, studiul documentelor
personale, convorbirea liberă şi dirijată, testul pentru cunoaşterea vârstei limbajului după Alice Descoeudress şi
testul Omuleţului, am luat în consideraţie evaluările iniţiale de la intrarea copiilor în grădiniţă, iar pentru
ilustrarea unor situaţii particulare am procedat la analiza de caz.
Pe lângă teste am urmărit şi evaluarea funcţionalităţii şi dezvoltării limbajului şi comunicării prin activităţi
specifice grădiniţei.

· EŞANTIONUL CERCETĂRII

În vederea urmăririi obiectivelor şi a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetarea noastră un


număr de 30 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 5½ care frecventează grădiniţa. Acestora li s-au aplicat
metodele: observaţia directă, anamneza, studiul documentelor personale, convorbirea liberă şi dirijată,
testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului (A. Descoeudres), testul Goodenough (Omuleţul).
Pentru ilustrarea unor situaţii deosebite am procedat la analiza de caz pe baza corelării datelor obţinute în urma
aplicării metodelor şi instrumentelor.
Cei 30 de copii supuşi investigării noastre provin din două grupe mijlocii. Prima grupă, numită de noi
lotul A, este formată din 15 copii cu vârste cuprinse între 4 şi 5 ani din care 10 băieţi şi 5 fete.
Din cei 15 copiii ai lotului A 9 copii (din care un copil este adoptat din centru de plasament de circa 6)
luni provin din familii organizate cu relaţii armonioase, 2 copii provin din familii organizate dar cu relaţii
tensionate şi 3 copii provin din familii dezorganizate copiii fiind încredinţaţi mamelor care nu s-au recăsătorit.
Din cei 9 copii care sunt crescuţi în familii organizate 2 au fraţi cu vârste mai mari decât ei şi 1 are frate mai
mic.
Lotul B este format din 15 copii, din care 14 provin din familii organizate iar 1 copil este încredinţat de
părinţi (sunt plecaţi din ţară) spre îngrijire bunicii.
Din prezentarea de mai sus reiese că există diferenţe între mediile socio-culturale din care provin copiii
celor două grupe de copii care au repercusiuni asupra dezvoltării comunicării şi limbajului acestora.
Copii din lotul A sunt în primul an de frecventare a grădiniţei iar cei din lotul B sunt în al doilea an de
frecventare a grădiniţei. Analiza efectuată a permis evidenţierea faptului că influenţele mediului educativ oferit
de activităţile instructiv-educative din grădiniţă, care respectă particularităţile de vârstă şi individuale, sunt
favorabile dezvoltării psihice a copilului.

· PREZENTAREA METODELOR ŞI INSTRUMENTELOR

În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât şi metode de prelucrare a datelor pe care le
vom prezenta succint în continuare.
· Observaţia a avut drept scop surprinderea unor elemente ale comunicării atât în activităţile liber alese
în care copilul se manifestă spontan şi liber mai aproape de ceea ce este mai puţin controlat şi cenzurat,cât şi în
cadrul activităţilor comune desfăşurate cu întreaga grupă de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele
obţinute au fost consemnate şi folosite mai ales în analiza d caz.
· Anamneza a vizat culegerea de informaţii despre părinţi, evoluţia sarcinii, starea de sănătate, despre
condiţiile materiale şi socio-culturale ale familiei, despre calitatea influenţelor asupra copilului.
· Studiul documentelor personale a fost menit să completeze datele obţinute prin primele două metode
şi să ofere o imagine mai completă asupra subiecţilor investigaţiilor. Pe baza studiului documentelor personale
ale copiilor s-au obţinut date despre provenienţa socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relaţiile care
există în familie şi despre nivelul cultural al părinţilor.
· Convorbirea liberă şi dirijată a vizat cunoaşterea modului de relaţionare a copilului în familie, modul
în care receptează influenţele mediului educativ familial şi instituţional.
· Evaluarea iniţială care a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice a educatoarei
grupelor de copii. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări s-a putut face o analiză privind saltul
înregistrat de copii până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării noastre.
· Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului adaptat după Alice Descouedres, probă ce se
poate aplica copiilor de la 2 la 7 ani şi este alcătuită din şapte subprobe, prin care am vizat următoarele aspecte
ale dezvoltării gândirii şi limbajului copiilor:
 stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte;
 completarea lacunelor dintr-un text;
 memorarea unor grupe de cifre;
 denumirea unor culori;
 imitarea unor acţiuni ;
 stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;
 denumirea unor materiale din care sunt confecţionate unele obiecte.
Subproba nr. 1:
Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor obiecte
Material:
1. desenul unei case mari şi al unei case mici;
2. o carte nouă şi una veche;
3. o minge tare şi o minge moale;
4. desenul unui pom înalt şi al unui pom scund;
5. o bucată de hârtie netedă şi una zgrunţuroasă;
6. fotografia unui bătrân şi a unui tânăr;
7. o foaie de hârtie întinsă şi una mototolită;
8. desenul unei linii drepte şi a uneia curbe;
9. imaginea unui copil trist şi a unuia fericit;
10. două bile de aceeaşi mărime şi culoare una grea şi una uşoară care se pun în palmele copilului.
Desfăşurare:
Spunem copilului (pentru prima grupă de contrarii) „vezi, această casă este mare, în timp ce aceasta
este…..(mică)
· se continuă astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;
· se notează răspunsurile copilului;
· se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 2:
Completarea de lacune într-un text
Material: am folosit următorul text:
„Este timp frumos, cerul este ….(senin, albastru), soarele este foarte….(strălucitor) . Jana şi Maria merg
să se plimbe pe câmp. Ele adună ….(flori) . Fetele sunt foarte mulţumite auzind cântecele frumoase ale micilor
…(păsărele) . Deodată cerul se întunecă, se acoperă de …(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă …(acasă)
.Cerul este spintecat de…(fulgere) . Jana şi Maria se sperie de zgomotul făcut de…(tunete) . Ele roagă pe cineva
să le adăpostească în casă deoarece plouă puternic şi nu aveau la ele…(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor
erau complet…(ude).
Desfăşurare:
I se spune copilului: „Îţi voi spune o povestire, te rog să fii atent, când eu mă opresc şi n-am să ştiu ce să
spun, tu va trebui să ghiceşti şi să spui ce trebuie să fie completat.
· Se va citi rar şi cu accentul necesar;
· Se notează răspunsurile copilului;
· Se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 3:
Memorare de cifre şi reproducerea lor
Material: am folosit următoarele serii de cifre:
1. 2–4
2. 5–6–3
3. 4–7–3–2
4. 8–4–6–5–9
5. 6–9–2–3–4–8
Desfăşurare:
Se spune copilului: „Fii atent! Îţi voi spune nişte cifre, iar tu le vei repeta imediat ce eu le-am spus”.
· Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;
· Se opreşte proba la seria pe care copilul nu reuşeşte să o reproducă deşi i s-a citit de trei ori.
Performanţa subiectului este egală cu ultima serie realizată corect. Pentru prima serie primeşte coeficientul 2,
pentru seria a II-a primeşte coeficientul 3, pentru seria a III-a primeşte coeficientul 4, pentru seria a IV-a
primeşte coeficientul 5, pentru seria a V-a primeşte coeficientul 6.
Subproba nr. 4:
Denumirea unor materiale
Material de desfăşurare: am folosit următoarele întrebări:
1. Din ce este făcută cheia?
2. Din ce este făcută masa?
3. Din ce este făcută linguriţa?
4. Din ce sunt făcuţi pantofii?
5. Din ce sunt făcute ferestrele?
6. Din ce sunt făcute casele?
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 5:
Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora
Material şi desfăşurare: am folosit următoarele cupluri contrarii:
1. cald - ….(frig sau rece)
2. uscat - ….(ud sau umed)
3. frumos - ….(urât)
4. neascultător - ….(ascultător sau cuminte)
5. curat - ….(murdar)
6. mare - ….(mic)
7. uşor - ….(greu)
8. vesel -.…(trist, indispus, nefericit)
Se notează de la 0 la 8 în funcţie de numărul de răspunsuri exacte.
Subproba nr. 6:
Denumirea a 10 culori
Material şi desfăşurare:
Se prezintă culorile:
1. roşu; 6. violet;
2. verde; 7. gri;
3. negru; 8. galben;
4. roz; 9. maro;
5. alb; 10. albastru
Se cere copilului să le denumească şi se notează de la 0 la 10, după numărul exact de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 7:
Cunoaşterea sensului unor verbe
Desfăşurare :
a) Se mimează următoarele acţiuni şi se cere copilului să le denumească:
1. a tuşi;
2. a fricţiona;
3. a cânta;
4. a arunca;
5. a spăla;
6. a respira.

b) se mimează următoarele 6 acţiuni, cerându-le copilului să le imite şi să le denumească:


1. a scrie; 4. a se ridica;
2. a se apleca; 5. a sări;
3. a se balansa; 6. a împinge
Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcţie de numărul de răspunsuri corecte.
Prelucrare finală
Punctajul obţinut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului (vezi tabelul următor); se
face media acestor vârste şi se obţine vârsta psihologică a limbajului copilului care poate sau nu corespunde
vârstei cronologice.

COEFICIENTUL CORESPUNZĂTOR
PROBA VÂRSTELOR
3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani
I Contrarii (cu obiecte şi imagini) 4 5 6 8 12
II. Lacune 2 3 4 6 8
III. Cifre 3 3 4 5 5
IV. Materii 3 4 5 6 6
V. Contrarii (fără obiecte şi imagini) 4 5 6 7 8
VI. Culori 2 3 4 6 8
VII. Verbe 4 6 8 9 11
TOTAL 22 29 37 47 58

Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologică se poate constata că:
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică (V.L..=V.C.) se poate vorbi
de o dezvoltare normală a copilului;
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se poate
vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta cronologică (V.L.>V.C.) se poate
vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.

· Testul omuleţului – probă proiectivă ce se bazează pe interpretările realizate asupra unei siluete
desenate de către subiect.
Instructaj
Instructajul este simplu şi poate fi redus la o singură frază: „Vă rog să desenaţi o persoană”.
Material şi precizare
Se pune la dispoziţia subiectului un teanc de coli de hârtie albe şi un creion bine ascuţit. Acestea se aşază
în faţa subiectului astfel încât să poată alege, aşeza şi utiliza după cum doreşte fiecare foaie de hârtie.
Examinatorul are posibilitatea să observe comportamentul subiectului şi să înregistreze în protocol
reacţiile verbale spontane,iar la final se notează numele, vârsta, sexul, data. Ştersăturile şi modificările făcute
reprezintă zona de preocupare şi dificultăţi.
Subiecţii „normali” încearcă să facă schimbări care îmbunătăţesc desenele, arătând mai mult echilibru şi
control în timp ce persoanele anxioase fac modificări care pun în evidenţă control slab, rigiditate, fragilitate,
constrângere. Subiecţii cu rigiditate realizează figuri schematice devalorizând activitatea respectivă.

Zone ale desenului


Capul este sediul imaginii de sine, al Eului, iar ochii şi urechile înregistrează informaţiile despre lumea
exterioară.
Gura serveşte la exprimarea agresivităţii, a prieteniei, a emoţiilor şi astfel se manifestă frustrările şi
aspiraţiile intelectuale, se acceptă sau se respinge lumea altor fiinţe. Printr-o detaliere facială se pune în evidenţă
strălucirea, iar dispreţul sau agresivitatea este redată prin ochi întunecoşi sau sfredelitori. Hipersensibilitatea şi
suspiciunea se redau prin detaliere urechilor.
Mâinile, braţele, umerii şi pieptul reprezintă unitatea funcţională executorie. Se apreciază mărimea,
forma, puterea, extinderea spre exterior, agresivitatea şi semnele conflictuale.
Torsul (trunchiul) prezintă semnificaţia unor caracteristici de putere similare zonei anterioare.
Îmbrăcămintea este „frontispiciul”, partea prezentată a lumii. Se poate observa sublinierea liniei
mediane la persoanele dependente sau la cele cu dificultăţi somatice. Fondul pulsional apare deschis sau
accentuat, cum este cazul nudurilor, al figurilor în costum de baie, îmbrăcate sumar. Cravata, cordonul,
bijuteriile, estompează manifestările pulsionale asociate torsului şi sunt indicatori ai constrângerii controlului.
Picioarele şi labele picioarelor semnifică autonomia (picioarele lungi), auto-mişcarea, auto-direcţia şi
echilibrul. O figură echilibrată sau simetrică arată stabilitatea emoţională, una care se clatină sau asimetrică,
instabilitate.
La figurile bărbăteşti, picioarele indică masculinitatea sau dubiile legate de aceasta, iar la figurile
feminine, picioarele indică preocupări sexuale. Relaţionarea caracteristicilor celor patru zone corporale este
esenţială. În paralel, se are în vedere mediul subiectului, structura familială, principalele nemulţumiri, descrierea
desenelor şi comentariile spontane.
· Studiul de caz prin care am ilustrat aspecte particulare desprinse din rezultatele probelor aplicate.

· ANALIZA REZULTATELOR OBŢINUTE ÎN URMA APLICĂRII TESTULUI DE CUNOAŞTERE A


VÂRSTEI PSIHOLOGICE A LIMBAJULUI (A.DESCOEUDRES)

Acest test a fost aplicat celor 30 de copii preşcolari cu vârste cuprinse între 4 ani şi 5,5 ani pentru a se
stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe – contrarii pe bază de imagini şi obiecte ,
completarea lacunelor într-un text, memorarea unor serii de numere, denumirea unor materiale din care sunt
făcute diverse obiecte, denumirea unor culori şi nuanţe, numirea şi imitarea unor acţiuni.
Analiza comparativă a rezultatelor obţinute de cele două loturi ne-a permis să relevăm diferenţa
nivelului de dezvoltare a comunicării şi limbajului copiilor din cele două loturi care nu au beneficiat de aceleaşi
condiţii de mediu socio-cultural şi educaţional.
În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obţinute la testul de cunoaştere a vârstei psihologice a limbajului
(după A. Descoeudres) de lotul A format din 15 copii (10 băieţi şi 5 fete )cu vârste cuprinse între 4 şi 5 ani care
sunt în primul an de frecventare a grădiniţei
Media vârstei cronologice este 4,5 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 5 ani. Cele mai
slabe rezultate s-au obţinut la proba nr.1 la care media vârstei limbajului este cu 0,7 mai mică decât media
vârstei cronologice şi la proba nr.4 la care media vârstei limbajului este cu 0,4 mai mică decât media vârstei
cronologice.

Vârsta Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 Vâr


sta
Nr Nu Cro Coe Vâr Coe Vâr Coe Vâr Coe Vâr Coe Vâr- Coefi Vâr Coefi Vâr Psi
.c me no ficient sta fi sta fi sta fi sta fi sta ci sta ci sta ho
r logi cient cient cient cient ent ent logi
t. că că a
Lim
ba
Ju
lui
1 A.B 5 5 4 7 6,5 3 4 3 3 4 3 8 7 10 6,5 4,9
2 A.B 4 5 4 5 4 4 5 4 4 5 4 8 7 12 7 5,0
3 R.C 5 6 5 5 4 4 5 4 4 4 3 6 6 7 4,5 4,5
4 A.G 4,5 4 3 6 5 4 5 4 4 7 6 10 7 9 6 5,1
5 Ş.I 4,5 6 5 5 5,5 4 5 4 4 4 3 4 5 6 4 4,5
6 E.M 4 4 3 4 5 3 4 3 3 5 4 10 7 9 6 4,6
7 H.N 4,5 4 3 3 4 4 5 4 4 6 5 8 7 12 7 5,0
8 T.N 4 5 4 5 5,5 5 7 5 5 5 4 10 7 12 7 5,6
9 MO 4 4 3 3 4 3 4 3 3 6 5 7 6,5 8 5 4,4
10 C.P 5 5 4 4 5 4 5 4 4 6 5 8 7 9 6 5,1
11 A.S 4,5 5 4 6 6 4 5 5 5 6 5 9 7 9 6 5,4
12 D.S 4,5 4 3 3 4 4 5 4 4 6 5 7 6,5 8 5 4,6
13 A.S 4 6 5 4 5 5 7 5 5 6 5 10 7 9 6 5,7
14 C.Z 5 5 4 4 5 5 6 5 5 6 5 8 7 8 5 5,3
15 I.V 4,5 3 3 6 6 5 7 5 5 7 6 9 7 10 6,5 5,8
Media 4,5 3,8 5,0 5,3 4,1 4,5 6,7 5,8 5

TABEL Nr.1

În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obţinute de cel de lotul B format din 15 copii (6 băieţi şi 9 fete) cu
vârste cuprinse între 4,5 şi 5,5 ani dar care sunt în al doilea an de frecventare a grădiniţei.
Media vârstei cronologice este 4,8 ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 5,5 ani. La o
singură probă (nr.4) s-a înregistrat o medie a vârstei psihologice a limbajului inferioară cu 0,2 mediei vârstei
cronologice.
Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a lotului B este superioară
vârstei cronologice cu o diferenţă de 0,7 ani faţă de lotul A la care diferenţa este mai mică de numai 0,5 ani.
Acest lucru ne demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniţă copiilor contribuie la dezvoltarea
comunicării şi limbajului copiilor. Prin parcurgerea activităţilor instructiv-educative la grupa mică frecventată
de copiii lotului B s-a ajuns la obţinerea unor rezultate foarte bune în ce priveşte nivelul dezvoltării psihice a
acestora pe toate planurile.
Vârsta Proba 1 Proba 2 Proba 3 Proba 4 Proba 5 Proba 6 Proba 7 Vâr
sta
Nr Nu Cro Coe Vâr Coe Vâr Coe Vâr Coe Vâr Coe Vârsta Coefi Vâ Coefi Vâr Psi
.crt. me no ficient sta fi sta fi sta fi sta fi ci r ci sta ho
logi ci cient cient cient ent s ent logi
că ent ta că a
lim
ba
Ju
lui
1 C.A 4,5 7 5,5 6 6 3 4 5 5 6 5 8 7 10 6,5 5,6
2 A.A 4,5 6 5 4 3 5 7 3 3 6 5 10 7 9 6 5,1
3 E.B 5 10 6,5 9 7 5 6 6 7 8 7 10 7 12 7 6,8
4 I.C 5 6 5 4 3 5 6 3 3 6 5 10 7 9 6 5,0
5 A.C 4,5 6 5 6 6 3 4 4 4 7 6 8 7 9 6 5,4
6 E.D 4,5 5 4 3 4 4 5 3 3 6 5 7 7 8 5 4,7
7 C.D 4,5 6 5 4 5 5 6 3 3 6 5 10 7 9 6 5,3
8 A.G 5,5 7 5,5 4 5 5 6 4 4 6 5 8 7 8 5 5,4
9 A.G 5 9 6 8 7 4 5 6 7 8 7 10 7 12 7 6,6
10 A.I 5 6 5 7 5,5 3 4 5 5 4 3 8 7 10 6,5 5,1
11 A.L 5 4 3 6 5 4 5 6 7 7 6 10 7 9 6 5,6
12 D.M 4,5 5 4 3 4 3 4 3 3 5 4 7 7 7 4,5 4,4
13 R.S 5,5 8 6 10 7 5 6 6 7 8 7 10 7 12 7 6,7
14 A.Ş 4,5 4 3 5 5,5 5 6 2 3 6 5 8 7 12 7 5,2
15 M.T 5 7 5,5 6 6 4 5 5 5 7 6 10 7 12 7 5,9
Media 4,8 4,9 5,3 5,3 4,6 5,4 7 6,2 5,5

TABEL Nr.2

Cunoscându-se că dezvoltarea limbajului preşcolarului are la bază experienţa cognitivă a acestuia în


relaţiile cu cei din jur li s-a oferit copiilor posibilităţi optime de exprimare liberă, acest lucru realizându-se în
orice moment al zilei de la venirea lui în grădiniţă şi până la plecare, din prima etapă, până la etapa a IV-a cadrul
activităţilor de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu adulţii
Atât în activităţile comune organizate cu grupa de copii, cât şi în cele individuale, accentul s-a pus pe
exprimarea copiilor pentru ca limbajul să fie viu, colorat, intonaţia să fie expresivă, astfel încât preşcolarii să-şi
însuşească raporturile gramaticale ale limbii, sub aspect morfologic şi sintactic, fonetic şi lexical.
Materialul necesar desfăşurării normale a gândirii şi limbajului a fost furnizat de realitate, de povestirile
educatoarei, de experienţa de viaţă a copilului, de relaţiile sale cu ceilalţi copii.
Ţinând seama că trecerea de la intuitiv la verbal-abstract depinde de bogăţia experienţei intuitiv-
acţionale, de gradul de elaborare a tipurilor superioare de activitate, de modul în care se asigură achiziţionarea
de informaţii, în activităţile desfăşurate cu copiii în grupa mică s-a urmărit cultivarea procesele psihice de
cunoaştere: gândirea, limbajul, memoria, imaginaţia, atenţia voluntară etc. Organizarea judicioasă a activităţii
de instruire a avut ca urmare dezvoltarea spiritului de observaţie, stimularea permanentă a inteligenţei şi
creativităţii copiilor, a independenţei în gândire şi acţiune. De asemenea s-a pus accent pe formarea la copii a
deprinderilor de exprimare corectă, stimularea vorbirii coerente şi expresive, prevenirea şi corectarea unor
defecte de vorbire, de pronunţie a sunetelor.
S-a urmărit, cum era firesc la această vârstă, dezvoltarea aparatului fono-articular, insistându-se asupra
mişcărilor de articulare corectă a sunetelor (fricative, vibrante, velare), precum şi a diftongilor ai, ei, ea,
au, corectându-se, în acelaşi timp, tulburările din vorbirea unor copii. Paralel cu această activitate, accentul s-a
pus pe dezvoltarea, îmbogăţirea fondului principal de cuvinte care denumesc obiecte utilizate de copil în
activitatea cotidiană, acţiuni, calităţi ale obiectelor, noţiuni referitoare la culori, aşezare în spaţiu şi timp.
Limbajul a fost abordat într-o viziune integrată, urmărindu-se atât latura receptivă cât şi cea expresivă. De aceea
i s-au pus copilului la dispoziţie materiale specifice, care să se constituie într-un mediu educativ şi cultural activ,
stimulativ: cărţi, caiete şi unelte de scris, ziare, reviste, imagini şi jocuri cu imagini , discuri, dischete, video,
computer etc. În toate activităţile comune şi la alegere, copiii au fost antrenaţi în actul verbalizării. Ei au avut
permanent ca model conduita verbală a educatoarei, iar acasă, a părinţilor şi a adulţilor din preajmă. Înţelegerea
cuvintelor noi şi a expresiilor însuşite în cadrul diverselor activităţi s-a fixat prin activizarea acestora, cerându-
se copiilor să le utilizeze în contexte noi.
Adeziunea preşcolarilor la o vorbire corectă, din punct de vedere gramatical, a fost privită în relaţie cu
formarea deprinderilor de a-şi exprima gândurile într-o comunicare coerentă şi corectă. Astfel s-a avut în
vedere, gradat, formarea deprinderilor de vorbire dialogată, exprimarea în propoziţii simple, apoi în propoziţii
dezvoltate, a gândurilor, ideilor, sentimentelor, formarea corectă a pluralului, acordul predicatului cu subiectul şi
al adjectivului cu substantivul; folosirea corectă a flexiunii verbale şi a celei nominale, cunoaşterea şi folosirea
în comunicare a pronumelui de politeţe.
Expresivitatea exprimării preşcolarilor a constituit de asemenea, un principal obiectiv al activităţilor de
educare a limbajului, deprindere dobândită prin activităţi de povestire, prin lecturi după imagini, prin
memorizări sau jocuri didactice.
Activităţile libere ale preşcolarilor au creat un climat afectiv de comunicare verbală liberă şi civilizată
între copii, au consolidat actul comunicării în formele ei cele mai variate, generate de diversitatea jocurilor, a
cântecelor, a exerciţiilor ritmice.
Cunoscându-se faptul că rolul limbajului şi al comunicării este hotărâtor în formarea şi dezvoltarea
personalităţii copilului, în îmbogăţirea capacităţii acestuia de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţi, de a
interacţiona cu mediul, de a-l cunoaşte şi de a-l stăpâni prin explorări, încercări, exerciţii, experimente, în
descoperirea de către fiecare copil a propriei identităţi şi în dobândirea deprinderilor de a învăţa, a fost necesară
tratarea interdisciplinară a problemelor. Acest lucru favorizează identificarea unicităţii copilului, cultivarea
aptitudinilor lui creative. Corelarea dintre discipline a contribuit şi la stimularea interesului copilului pentru
cunoaştere.
De acest mediu educaţional au beneficiat copiii din eşantionul al doilea care, sub îndrumarea competentă
a educatoarei a completat sau înlocuit în multe cazuri mediul familial care nu întotdeauna oferă un mediu
propice unei dezvoltări normale a personalităţii copilului şi se reflectă îndeosebi în dezvoltarea comunicării şi
limbajului.
În lotul A întâlnim copii cu o dezvoltare a limbajului precară, copii care întâmpină mari dificultăţi în
comunicarea cu persoanele adulte tocmai din cauza mediului familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul
plan. Unii părinţi consideră că dacă îi oferă copilului mijloace materiale în exces pot substitui lipsa de
comunicare şi de afecţiune de care este înconjurat acesta. Copiii petrec foarte mult timp în faţa calculatorului şi
a televizorului ceea ce îi fac pe părinţi să fie „mulţumiţi” de interesul pe care îl manifestă copilul şi de faptul că
acesta este „cuminte”. Este preferat acest gen de activităţi pentru că este comod pentru adulţi ştiindu-i pe copii
în siguranţă în locul activităţilor active în care copilul să se dezvolte din punct de vedere psihomotor.
Rezultatele superioare ale copiilor din lotul B sunt justificate şi din analiza mediilor socio-culturale din
care provin copiii. Aşa cum am mai amintit, din cei 15 copii, 14 provin din familii organizate în care relaţiile
sunt armonioase şi 1 este încredinţat bunicii spre creştere de către părinţii plecaţi din ţară. Rezultatele mai slabe
ale copiilor din lotul A au o justificare şi în faptul că din cei 15 copii numai 8 provin din familii organizate, 2
provin din familii aparent organizate în care relaţiile sunt tensionate şi 3 provin din medii familiale
monoparentale. Aceste relaţii din interiorul familiilor copiilor influenţează într-o măsură foarte mare
comportamentul, manifestările preşcolarilor atât în relaţiile cu adulţii cât si în relaţiile cu copiii de vârsta lor.
Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniţă copii care prezintă deficienţe mari în comunicare, în
relaţionare şi în dezvoltarea psihomotorie. Sunt copii care, la vârsta de 4 ani nu ştiu să ţină o lingură în mână şi
care prezintă dificultăţi în exprimare, în pronunţie. Deficienţele constatate în exprimarea şi în pronunţia copiilor
nu se datorează unor disfuncţionalităţi somatice, ci sunt datorate, în mare măsură, lipsei de preocupare a
părinţilor de a relaţiona cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atât mai alarmantă situaţia cu cât am
constatat că această delăsare şi atitudine de indiferenţă faţă de nevoile copilul nu vine din partea unor părinţi cu
un nivel intelectual scăzut, ci din partea unor părinţi care au studii superioare.
În goana lor după câştiguri materiale uită sau neglijează faptul că acest pui de om are nevoie de căldură, de
înţelegere şi de atenţie din partea celor mari.
Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice şi intelectuale a copilului,
deoarece, fiind privat de atenţia, de afecţiunea şi de interesul adulţilor din preajma sa copilul îşi creează o lume
imaginară în care se retrage şi din care va ieşi din ce în ce mai greu.
Aspectele prezentate mai sus au reieşit din rezultatele slabe obţinute de copiii din primul eşantion de
copii, cel care este în primul an de grădiniţă şi la care efectul negativ al mediului familial este mai pregnant. De
asemenea şi din studiile de caz prezentate reiese faptul că acel copil căruia i se acordă atenţie şi sprijin de către
adulţii şi fraţii lui are rezultate foarte bune iar cel care îşi petrece cea mai mare parte a timpului singur în faţa
televizorului şi a calculatorului prezintă mari lacune în dezvoltarea limbajului şi al comunicării.
O altă constatare pe care am făcut-o pe baza experienţei acumulate în activitatea desfăşurată cu copilul
preşcolar a fost aceea că acei copii care provin din familii cu mai mulţi copii şi ai căror fraţi au vârste mai mari
decât ei au deprinderi şi cunoştinţe mai bogate. Acest fapt se datorează tocmai relaţiilor care există între aceşti
copii şi fraţii lor cu un efect benefic atât pe plan cognitiv cât şi pe plan psihomotor şi afectiv, diminuând în mare
măsură dezinteresul manifestat de părinţi

Postată acum 13th January 2012 de Ionelia Toader