Sunteți pe pagina 1din 2

Povara bunătății noastre este o dilogie scrisă Ion Druță și formată din două

cărți: Balade din cîmpie și Povara bunătății noastre. Romanul Balade din cîmpie a


fost scris în 1961 și publicat în 1963 la Editura Cartea Moldovenească din Chișinău în
limba română cu caractere chirilice. O continuare a acestui roman a fost scrisă în 1967,
ambele romane formând o dilogie intitulată Povara bunătății noastre.,,Povara bunătății
noastre”substituie o metaforă compusa din substantivul comun,,povară„ adjectivul
articulat,,bunătății” și pronumele posesiv,,noastre”.Acest titlu se referă în mare parte la
viața protagonistului,a căruia soartă într-adevăr a fost ca o ,,povară”.
Opera aparține realismului,deoarece acțiunea se desfășoară pe mai multe
planuri,personajul este redat într-o legătură strânsă cu mediul în care se află și nu în
ultimul rând este lipsit de detalii.Este un roman,deoarece modul de exp. dominant este
naratiunea  care se impleteste cu descrierea , dialogul si monologul interior.,este
prezent și un narrator care se poate implica în orice moment.
Cele două romane au la bază destinul cadrului rural din satul basarabean Ciutura din
Câmpia Sorocii în anii de dinainte de Primul Război Mondial și până în 1945, apoi în
primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Opera este alcatuita din 17 capitole(Miruirea,Norocul,Binecuvântarea,Fluturi negri,etc)
în care se descrie viața de la sat,natura,oamenii și momentele vieții.
Protagonistul romanului este Onache Cărăbuș un țăran sărac material,dar bogat din alt
punct de vedere(avea o familie,casă,și ceva pământ).Crește alături de soția sa ,Tincuța
trei copii:Nuța,și 2 băieți,plecați la război.Reprezintă tipul țăranului muncitor„țărâna era
cea mai mare dragoste a lui Onache” și contemplativ„Dușmanul meu,e dușmanul
meu,lasă-l să stea aici,în fața mea căci e o parte din viața mea”.Ducea o viață
obișnuită,însă în sat era ocolit de oameni,a rămas și fără acel„frate de cruce”
Haralampie,isca uneori și conflicte cu soția,ca în orice familie,însă ținea la ea mult.În
viața lui venise brusc o perioadă foarte dificilă,băieții au murit pe front,iar mai târziu a
rămas văduv,dar continua să trăiască doar pentru fericirea Nuței,care îl ajuta și ea cu ce
poate.Zilele treceau repede,iar Cărăbuș îmbătrânea,și „îi era sete să stea cu cineva de
vorbă”,cu timpul ciuturenii s-au obișnuit cu el și mai dădeau pe lîngă ograda lui,mai ales
în ziua cînd prăsadul a dat roadă.Moartea i-a fost una spontană,dar pe care o aștepta,,a
murit pe același scăunaș josuț,cu vătrarul în mână,cu fața spre cuptor”
Romanul e încărcat cu figuri de stil,epitetul„ceață dulce” redă o imagine artistică
vizuală,care creionează cadrul natural,cînd satul doarme sub liniștea și răcoarea
dimineții,repetiția,,au trecut zile,zile multe”marchează trecerea timpului care este și un
motiv în acest roman.Un alt motiv întîlnit pe parcursul operei este comuniunea om-
natură ,conturându-se prin lexemele,,râu,padure,câmpuri,lan,porumb,etc”.Tema operei
este pământul mitic al Basarabiei,pe care și se petrece acțiunea, Una dintre minunile
zămislite de acest pământ este legendara Molda, cățeaua care însoțește - real și
imaginar – întreaga viață pământească a lui Onache Cărăbuș, semnalând momentele
tragice ale neamului și ajutându-l să găsească drumul atunci când s-a rătăcit.Mesajul ar
fi să prețuim ceea ce avem,indifferent de starea material,și să trăim viața cum ne este
data,căci obstacolele ne acoloesc,numai dacă întreprindem ceva de la sine. Criticul Ion
Simuț considera Povara bunătății noastre o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de
prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și
nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei
în Cântarea României a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității
pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului
nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță
sunt lipsite de speranța într-un viitor mai bun.[
Consider
ca această operă este una cotidiană și care surprinde perfect momentele vieții
trăite de fiecare tăran acum.

S-ar putea să vă placă și