Limitarea amplificării regimului deformant prin instalarea bobinelor

antirezonante (formarea filtrelor refulante)

Astfel, pentru frecvenţele armonicilor de curent prezente în reţea, impedanţa circuitului serie LC
are caracter inductiv, eliminându-se astfel riscul apariţiei rezonanţei între bateria de
condensatoare şi reţea şi deci al amplificării tensiunilor armonice. Totodată valorile acestei
impedanţe devin relativ mari, ceea ce va conduce la o micşorare a curenţilor armonici ce
traversează compensatorul şi la o refulare a acestora înspre reţea. Acest circuit formează astfel un
filtru refulant, bobinele fiind denumite antirezonante (BA - sau antiarmonici, sau de
dezacordare). Valorile impedanţei armonice pe barele receptorului deformant după montarea
bobinelor antirezonante (Zk2), pentru valori ale frecvenţei egale cu cele ale armonicilor de
curent prezente în reţea, sunt mult mai mici decât în cazul absenţei bobinei (Zk3) şi chiar mai
mici decât în cazul reţelei fără condensatoare (Zk1). Valoarea maximă a impedanţei armonice se
obţine pentru o frecvenţă (f’1) apropiată de frecvenţa de rezonanţă a filtrului refulant (f’r ), ceva
mai mică decât aceasta, deci în afara zonei critice (fig. D4_12).

Armonica de curent având rangul cel mai mic este în general armonica de rang cinci, iar
frecvenţa de acord a filtrului refulant este de obicei de 215 Hz. Această valoare s-a stabilit astfel
încât să fie suficient de aproape de frecvenţa armonicii de rang cinci şi deci impedanţa armonică
să aibă o valoare cât mai mică pentru frecvenţa acesteia şi în acelaşi timp suficient de departe ca
un eventual dezacord al filtrului refulant să nu conducă la rezonanţă chiar pentru frecvenţa
armonicii de rang cinci şi deci la un efect contrar celui scontat. Este evident faptul că nu se va
face acordul bobinei pentru frecvenţa de 215 Hz dacă în reţea există injecţii de curenţi armonici
de rang mai mic decât cinci sau dacă amortizarea reţelei pe această frecvenţă este scăzută. De
asemenea, trebuie precizat că soluţia folosirii bobinelor antirezonante nu este aplicabilă decât
dacă în nodurile reţelei situate în amonte de cel în care se produce compensarea, nivelul de
poluare armonică se situează între limitele acceptabile. Pe lângă reducerea tensiunilor armonice
la bornele condensatoarelor, bobinele antirezonante micşorează solicitările la suprasarcină ale
condensatoarelor prin refularea curenţilor armonici. În schimb, va creşte valoarea tensiunii pe
frecvenţa fundamentală la bornele condensatoarelor, ceea ce va impune o dimensionare
corespunzătoare a acestora. Cu cât frecvenţa de acord a filtrului refulant este mai scăzută, cu atât
suprasarcinile şi supratensiunile armonice sunt mai reduse şi cu atât este mai accentuată
supratensiunea pe frecvenţa fundamentală [D4_74]. 83 Un alt dezavantaj important al soluţiei
constă în aceea că nu este aplicabilă decât în cazul compensării cu o treaptă unică de
compensare. Instalarea mai multor trepte de compensare, acordate pe aceeaşi frecvenţă, poate
deveni ineficientă.