Sunteți pe pagina 1din 5

Anorexia

Descriere
Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi
emoţionale a celor care se tem, într-un mod patologic, de kilogramele
în plus şi ,în consecinţă,  se înfometează. Astfel, din dorinţa de a nu se
îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de imaginea corpului
lor, ajung foarte slabe şi nutresc o obsesie negativă faţă de conceptul
“mâncare”.
Obsesia faţă de mâncare şi greutate poate duce la ritualuri ciudate de
alimentaţie sau la refuzul de a mânca în faţa altor persoane. Nu este
neobişnuit ca persoanele anorexice să pregătească mese bogate
pentru familie şi prieteni, dar ei să nu participe la masă.
Mai mult, anorexia este o tulburare psihică letală, prezentând un risc
crescut de deces - un risc de patru ori mai mare decât în cazul
depresiei majore. Iar riscul se măreşte dacă persoanele sunt
diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani.
Schizofrenia sau tulburarea bipolară sunt afecţiuni influenţate în mod
direct de către anorexie – amplificând riscul de deces în ambele
cazuri.
S-a demonstrat că, frecvent, cei care suferă de anorexie devin
bulimici, ca apoi să revină la starea de anorexie - dezechilibru care
poate pune şi mai mult în pericol viaţa acestora.
Simptomele anorexiei întruchipează un stil de viaţa istovitor:
- impunerea unor limite drastice pentru cantitatea de alimente
permisă
- frica intensă de îngrăşare
- greutatea mai mică decât cea normală şi, în ciuda acestui aspect,
perceperea distorsionată a propriului corp: aprecierea ca fiind
supraponderal
- provocarea vomei: ce dezvoltă distrugerea smalţului dentar
- tăierea alimentelor în porţii foarte mici
- mâncarea doar a anumitor alimente
- utilizarea diureticelor, laxativelor sau a medicamentelor care reduc
pofta de mâncare pentru a pierde în greutate
- un program de exerciţii fizice draconic
- refuzul de a mânca împreună cu alte persoane
- ascunderea alimentelor sau eliminarea lor pe ascuns în timpul mesei
- evitarea subiectelor ce vizează tulburările de alimentaţie
Cauze
Încă învăluite în mister, cauzele anorexiei se dezvoltă din combinaţia
unor factori psihologici, biologici şi sociali. Ea începe ca o dietă
alimentară nevinovată, dar se agravează progresiv până la pierdere
excesivă şi dăunătoare în greutate.
Atitudinea socială faţă de aspectul fizic, influenţa familiei, factorii
genetici şi factorii neurochimici contribuie la apariţia anorexiei
În general, persoanele cu anorexie au în organism un nivel crescut de
serotonină ce poate duce la reducerea apetiutului alimentar şi
retragerea socială, dar nu este nimic demonstrat clinic din acest punct
de vedere.
 
Bulimia
Simptome
Potrivit unui manual de diagnostic şi statistică pentru boli mentale,
publicat de American Psychiatric Association, trebuie să existe 4
simptome clare ce anunţă bulimia: acel mâncat compulsiv, când
înghiţim orice, oricât, oricând. Mult peste limitele mesei unui om
normal, cu sentimentul că nu ne putem opri din mâncat sau nu putem
controla ce consumăm.

Apoi, compensatul repetat şi neadeâcvat, pentru acest înfulecat fără


nicio noimă: supramedicaţie cu laxative, exerciţii fizice până la
extenuare (asta o am eu), postitul (şi pe asta), provocatul vomitării
pentru ca toate produsele înghiţite să nu se depună dezastruos (asta
nu).

A treia condiţie: primele două – mâncatul fără control şi compensatul


primejdios – să fi fost făcute în mod repetat de cel puţin două ori pe
săptămână, în ultimele 3 luni. Şi ar mai fi un al patrulea aspect –
persoana respectivă să se judece aspru atunci când vorbeşte despre
ea în termeni de greutate sau formă a corpului. 
S-au recunoscut în aceste simptome şi apoi chiar au dat declaraţii
despre chinul lor ca să ştie toţi cei afectaţi că nu sunt singuri,
numeroase persoane publice.

Bulimia: tratament modern


O companie ne comunică faptul că lucrează la un nou tratament
pentru bulimie, unul care presupune doar utilizarea unui spray nazal.
Pe de altă parte, israelienii au avut şi ei o curiozitate – oare femeile
care suferă de astfel de afecţiuni nutriţionale se imaginează într-un
anume fel când sunt rugate să se deseneze?
Răspuns: da. Au convins nişte doamne şi domnişoare să îşi facă nişte
autoportretele şi au concluzionat că acelea care nu suferă de astfel de
tulburări se desenează chiar un pic mai slăbuţe decât în realitate.
Celelalte, indiferent de kilograme, se schiţau neatrăgătoare şi mai
corpolente decât erau.
Obezitatea
Descriere generala
Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere
si care determina aparitia riscului pentru diabet zaharat,
hipertensiune arteriala, a bolilor de inima, a afectiunilor veziculei
biliare ca si a unor forme de cancer. Obezitatea poate determina
probleme sociale, economice si psihologice ca rezultat al
prejudecatilor si scaderii autorespectului.
Obezitatea definita ca o crestere a tesutului adipos total al
organismului este frecvent cunoscuta sub denumirea de exces
ponderal. Dispunerea grasimii are insa o influenta mare asupra
riscului de imbolnavire. Tesutul adipos al organismului si distributia
acestuia sunt determinate de sex, varsta, grad de activitate fizica. Atat
la barbati cat si la femei tesutul adipos creste cu varsta. La toate
varstele, dupa pubertate, femeile au un procent mai mare al tesutului
adipos decat barbatii.

Cauzele obezitatii
Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre
factorii de mediu si substratul genetic individual. Determinismul
genetic poate juca un rol important in patogeneza obezitatii sau in
cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia. Tipurile dismorfice ale
obezitatii in care factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul
Prader – Willi, sindromul Laurence- Moon- Bardet Biedl, sindromul
Alstrom, sindromul Cohen.
Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat
din incetinirea metabolismului. Dietele bogate in grasimi si
carbohidrati rafinati si stilul de viata sedentar favorizeaza cresterea in
greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul sarcinii, unele
medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine,
antipsihotice) si mai rar bolile endocrine pot perturba reglarea
greutatii corporale. Exista si tipuri de deviere a comportamentului
alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si sindromul alimentar
nocturn.
Factori de risc sunt dieta, stres, sedentarism;
Tratamentul pentru obezitate
Este important de investigat istoricul familial al pacientului, de
inventariat preferintele alimentare ale acestuia si de estimat nivelul
activitatii fizice. Trebuie excluse de asemenea depresia ca si
tulburarile alimentare (bulimie, anorexie, binge-eating).
Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a
pacientului (dieta, activitate fizica, modificari comportamentale).
Pentru rezultate bune si de durata, in scaderea ponderala este
importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba asteptari
realiste: orice pacient care intra intr-un program de scadere ponderala
trebuie sa aiba obiective care pot fi atinse, masurabile, specifice,
realiste si convenabile.
Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care
beneficiul depaseste riscul terapeutic pentru ca toate medicamentele
au efecte adverse si eficacitate limitata.
Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida
(IMC>40 kg/m2) si/sau boli asociate la care chirurgia bariatrica s-a
dovedit ca determina scadere in greutate sustinuta si beneficii clinice
semnificative.
Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii
(diabet, dislipidemie, hipotiroidie, sindrom apnee in somn,
hipertensiune etc)  si monitorizarea scaderii in greutate pentru ca
dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau scaderile
ponderale, urmate de cresteri in greutate pot determina aritmii
cardiace, depresii, formarea de calculi biliari.
sus